Călăuziți de o stea

Îți amintești de povestirea despre Balaam și măgarul lui, care a vorbit? Balaam locuia departe de Israel și era unul din înțelepții din țara lui. El fusese unul din prorocii lui Dumnezeu, dar ajunsese lacom și egoist.

Împăratul Balac i-a promis lui Balaam că îl va face foarte bogat dacă era de acord să blesteme pe poporul lui Dumnezeu. Dar, de fiecare dată când încerca să îl blesteme, Dumnezeu îl oprea, și din gura lui Balaam ieșeau doar cuvinte frumoase despre poporul lui Dumnezeu.

Unul din lucrurile pe care le-a spus Balaam a fost că, într-o zi, avea să iasă o stea din Israel, țara în care era poporul lui Dumnezeu. El a mai spus că sceptrul urma să vină de acolo. Împărații folosesc sceptrul, așa că asta însemna că un Împărat avea să iasă din Israel. Numeri 24:17.

Înțelepții din acea țară îndepărtată știau ce scriseseră Balaam și alți proroci. Poate că știau chiar și despre scrierile lui Daniel, pentru că și el a fost unul din înțelepți nu cu mult timp în urmă. Sute de ani oamenii au studiat acele scrieri și acum unii dintre ei erau siguri că în curând avea să sosească momentul venirii Împăratului.

Într-o seară, în timp ce studiau stelele, înțelepții au văzut o lumină ciudată și puternică pe cer, undeva departe, în vest. Au văzut cum s-a transformat într-o stea frumoasă, care a rămas pe cer. Nu se asemăna cu nicio altă stea. Ce era? De ce apăruse atât de brusc? Ce semnificație avea? Ei voiau să știe. 
 

Gândeşte-te:

Știi ce era cu acea lumină puternică pe cer și ce era steaua? Vom afla mâine.

Înțelepții erau siguri că semnificația luminii puternice și a frumoasei stele era una importantă. Au vorbit și cu alți înțelepți și au început să studieze profețiile și mai mult. Poate că aceasta era steaua de care vorbise Balaam.

Ei nu știau că lumina puternică pe care o văzuseră pe cer în acea seară era un cor de îngeri care le cântau păstorilor. Apoi lumina a devenit o stea și acum acei îngeri aveau să îi călăuzească pe înțelepți la Isus.

Prin vise, Dumnezeu le-a spus să urmeze steaua pentru că așa Îl vor găsi pe Împăratul nou-născut pe care Îl trimisese. Cât entuziasm!

În imaginile pe care le vedem cu înțelepții, sau magii, de obicei sunt doar trei persoane, nu-i așa? Dar Biblia nu ne spune câți magi au fost. De fapt, probabil că a fost o caravană mare care a plecat din acel ținut îndepărtat. Magii erau bogați. Aveau nevoie să ducă cu ei multe cămile și slujitori în lunga călătorie spre Israel. Pentru Împărat au luat daruri foarte scumpe. De asemenea, au mai luat cu ei profețiile pe care le studiaseră.

Magii trebuiau să călătorească doar noaptea, pentru a putea vedea steaua pe care o urmau. Călătoria a durat multe zile, dar, de fiecare dată când se opreau pentru a se odihni, ei mai studiau din profeții. Continuându-și călătoria, ei vorbeau cu plăcere despre lucrurile pe care le descopereau și despre minunatul Împărat. Astfel timpul a trecut mai ușor.

În cele din urmă, au ajuns în Israel. Coborând dealul înainte de Ierusalim, steaua strălucitoare care îi călăuzea s-a oprit chiar deasupra templului. Apoi, încetul cu încetul, și-a pierdut din strălucire, până a dispărut. 

Gândeşte-te:

Știau acei magi mai multe despre venirea lui Isus decât știa poporul lui Dumnezeu? Isus Se întoarce curând. Nu ar trebui să aflăm cât de mult putem despre acest eveniment? Matei 24:44.

Magii erau siguri că steaua încetase să mai strălucească în locul în care urmau să Îl găsească pe noul Împărat. Poate că și-au pus hainele cele bune și s-au asigurat că darurile lor erau gata pentru a fi date Împăratului. Cum crezi că s-au simțit când au intrat pe porți în cetate?

Poate că oamenii s-au oprit și s-au uitat lung la convoiul care mergea pe stradă spre templu. Poate s-au întrebat cine erau acei oameni bogați. Păreau foarte importanți.

Templul era foarte frumos, dar acolo nu se întâmpla nimic special. Preoții păreau că își împlinesc treaba lor obișnuită. Nimeni nu părea din cale afară de bucuros. Când magii au întrebat unde era noul Împărat, nimeni nu a părut în stare să răspundă. Ce era greșit? Preoții au părut surprinși, chiar puțin speriați când magii i-au întrebat. Matei 2:1,2.

Magii i-au ascultat politicoși pe preoți în timp ce le vorbeau despre religia lor. Și-au dat seama că preoții aveau impresia că ei erau păgâni și că nu Îl cunoșteau pe adevăratul Dumnezeu, așa că nu îi respectau prea mult. Cu cât magii puneau mai multe întrebări, cu atât lucrurile se înrăutățeau. Părea că ceea ce sperau cu atâta nerăbdare să găsească se transforma într-o mare dezamăgire. Matei 2:3. 

Gândeşte-te:

Cum crezi că Se simțea Dumnezeu? Acei magi chiar erau păgâni? Sau știau ei mai multe despre Dumnezeu și despre venirea lui Isus decât știau preoții și conducătorii? Este ușor să crezi că noi suntem mai buni decât oamenii care nu gândesc la fel ca noi?

Nelegiuitul împărat Irod auzise despre magii care urmau steaua pentru a găsi un Copilaș special, pe care Îl numeau Împăratul iudeilor. Probabil că și el știa că evreii Îl așteptau pe Mesia. Chiar venise El? Dacă da, Irod dorea să știe. El nu voia ca un alt împărat să îi ia locul. Ce a făcut numaidecât? Matei 2:4,5.

Preoților și cărturarilor nu le plăcea de împăratul Irod. Când el i-a obligat să răspundă la întrebarea lui, aceștia s-au mâniat și nu au fost de mare ajutor. Deși ei i-au spus ce scria profetul despre Isus, că Se va naște în Betleem, felul în care i-au spus l-a făcut pe Irod să creadă că plănuiau să scape de el în taină. Acum se întreba dacă încercau să găsească un alt împărat care să îi ia locul.

Irod a știut că trebuia să acționeze rapid. Trebuia să afle mai multe despre Prunc și trebuia să scape de El. Acum știa că Se născuse în Betleem. Dar când? Poate că magii știau, așa că i-a chemat la el. Matei 2:7.

Deși era furios și înspăimântat, Irod a arătat un mare interes în discuția pe care a purtat-o cu magii. El i-a întrebat cât trecuse de când văzuseră steaua pentru prima dată. Ce le-a spus magilor să facă după aceea? Matei 2:8.

Magii nici nu bănuiau ce plănuia să facă împăratul Irod. Probabil erau bucuroși că cel puțin cineva era interesat de noul Împărat.

Gândeşte-te:

Știa Dumnezeu ce era în mintea lui Irod? Știe El întotdeauna ce gândim?

Începea să se întunece când magii au ieșit din Ierusalim. Probabil că simțeau o mare dezamăgire. Apoi cineva le-a îndreptat privirea spre cer și a spus: „Priviți! Steaua!” Și iată, steaua strălucea din nou pe cer, luminoasă și puternică. Fusese o zi ciudată, dar acum se simțeau ușurați și fericiți. Steaua continua să îi călăuzească. Bucuroși, magii au urmat steaua, care i-a condus la Betleem, nu foarte departe. Matei 2:9,10.

Împăratul Irod le-a spus să caute Copilașul până Îl vor găsi, dar ei nu au trebuit să caute deloc. Când au ajuns la Betleem, steaua s-a oprit chiar deasupra locului în care erau Iosif, Maria și Copilașul – un loc umil, care era folosit pentru animale. Copilașul Isus era în staul.

Magii ar fi putut gândi chiar atunci și chiar acolo că făcuseră o mare greșeală. Dar nu. Ei se încredeau în Dumnezeu și în steaua Lui. Ei știau că El îi conducea. Faptul că L-au găsit pe Împărat într-un loc atât de sărăcăcios, culcat într-un staul, nu i-a făcut să se răzgândească deloc. Chiar atunci și-au dat seama că Isus era Împăratul pe care Dumnezeu Îl făgăduise.

Ei au luat darurile – aur, smirnă și tămâie – și, îngenunchind plini de reverență, le-au pus la picioarele lui Isus. Matei 2:11. Poate că L-au privit îndelung pe scumpul Copilaș. Poate Acesta chiar le-a zâmbit. Ei veniseră de la așa mare depărtare pentru a-L găsi și pentru a I se închina. Apoi și-au luat rămas bun și au plecat.

Împăratul i-a rugat să se întoarcă pe la el și să îi spună totul despre Copilaș și despre cum să Îl găsească, așa că asta aveau de gând să facă. Dar s-a întâmplat ceva care i-a făcut să se răzgândească. 

Gândeşte-te:

Ce crezi că ar fi putut gândi ei în acea seară: preoții și conducătorii, împăratul Irod, Maria și Iosif, magii, îngerii, Dumnezeu-Tatăl?

S-a întâmplat ceva care i-a făcut pe magi să își schimbe planul de a trece pe la Irod la întoarcere. Ce anume s-a întâmplat? Matei 2:12.

Magii nu știau că Irod dorea să Îl omoare pe Isus. Desigur, după visul avut, ei s-au întors direct în țara lor. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Iosif într-un vis să îi ia pe Maria și pe Copil și să plece în Egipt, deoarece Irod încerca să omoare Pruncul. În cât timp a hotărât Iosif să plece? Matei 2:13,14.

În Ierusalim, Irod aștepta întoarcerea magilor. Când a auzit că aceștia nu mai veneau, el s-a supărat foarte tare. Poate se gândea deja că preoții și conducătorii încercau să îl păcălească. Poate a crezut că magii îi dejucaseră planul ascuns. Avea mulți soldați sub conducerea lui. Ce lucru îngrozitor a poruncit el? Matei 2:16.

Dar Isus era în siguranță în Egipt. Iosif și Maria erau săraci, însă, datorită darurilor aduse de magi, ei au avut bani să meargă și să stea acolo până se puteau întoarce în siguranță. La scurtă vreme după ce Irod a ucis toți pruncii din Betleem, a murit și el, și nimănui nu i-a părut rău. 

Gândeşte-te:

Satana deja încerca să Îl distrugă pe Isus. Dar nu îi putea împiedica pe oameni să afle că Isus venise. Păstorii le-au vorbit oamenilor despre aceasta și aceștia au spus altora. Magii au crezut și apoi s-au întors în țara lor și au povestit cele întâmplate. Toți din Ierusalim știau. Chiar și preoții și conducătorii auziseră, dar ei au ales să nu acorde atenție acestui lucru. Asta s-a întâmplat la prima venire a lui Isus. Acum aproape că a sosit vremea pentru a doua venire. Noi ajutăm la răspândirea veștii că El vine?

Furtuna – partea a 2-a. Adaptare de Amy Sherrard după The Spirit of Prophecy Emphasis Stories

Domnul Gurney le ducea pe Ellen și pe sora ei cu barca pentru a vizita o familie de credincioși de pe o mică insulă când s-a stârnit o furtună îngrozitoare. Într-un final, au realizat că erau aproape de mal.

– Ajutor! Ajutor! striga dl Gurney. El nu știa că erau aproape de una din casele de pe insulă. Toți cei din casă dormeau, în afară de o fetiță, care asculta vântul vuind, tunetul și ploaia. Dintr-odată a auzit în depărtare o voce. „Ajutor! Ajutor!” părea să strige vocea aproape stinsă. A ascultat cu atenție și din nou a auzit: „Ajutor!”

Atunci a alergat la tatăl ei pentru a-l trezi.

– Tata! Tata! Cineva strigă după ajutor! Tatăl a ascultat și a auzit și el strigătele.

– Cineva are probleme, a spus el în timp ce sărea din pat. S-a îmbrăcat repede și a ieșit cu micuța lui barcă, strigând:

– Vin acum! Unde sunteți? Nu vă văd! – Aici! Suntem aici! a strigat înapoi dl Gurney. Nu a trecut mult până bărbatul săritor a ajuns la barca celor trei și i-a aruncat o frânghie dl Gurney.

– Leagă frânghia de barca voastră și noi vom încerca să o tragem în spatele nostru. Voi puteți urca în barca mea cu vâsle.

A fost puțin înspăimântător să treacă dintr-o barcă în alta. Dar, în cele din urmă, au ajuns cu toții cu bine în barca cu vâsle și cei doi bărbați au vâslit cât de tare au putut pentru a ajunge la mal. Apoi, dintr- odată, frânghia s-a rupt și vântul a purtat barca cu vele departe de ei. Nu aveau cum să o mai recupereze în întuneric, așa că au trebuit să o lase să se depărteze.

Când au ajuns în siguranță la mal, cei din familia bărbatului binevoitor i-au primit în casa lor, i-au ajutat să se încălzească lângă foc și le-au dat haine uscate. Probabil că fetița a fost foarte bucuroasă că a auzit acel strigăt după ajutor. Ellen a îmbrățișat-o călduros și i-a mulțumit.

Furtuna s-a potolit până ziua următoare, soarele a început din nou să strălucească cu putere și ei au făcut o vizită frumoasă la credincioșii adventiști din cealaltă casă de pe insulă. Când a sosit timpul să plece de la credincioșii adventiști de acolo, aceștia nu mai erau triști și descurajați. Acum știau că Isus nu îi uitase și I-au mulțumit Lui pentru că i-a păzit pe Ellen și pe ceilalți.

Sosise vremea să se întoarcă la Fairhaven și tatăl din familia adventistă a spus că îi va duce el cu barca, deoarece barca pe care o împrumutase dl Gurney se pierduse.

Ajunși în port, ei erau fericiți în urma vizitei făcute la credincioșii de pe insulă, dar erau și triști în același timp. Avea să îi fie greu dl Gurney să îi spună prietenului său că pierduse barca pe care i-o împrumutase. Dar cum putea să o plătească? Aceasta era marea întrebare care îl frământa și la care nimeni nu cunoștea răspunsul. (Va urma)