Binecuvântări din cer

Dumnezeu vrea ca noi să împărțim cu alții binecuvântările primite de la El, fiind amabili și ajutându-i pe cei din jur. Elisei era profetul lui Dumnezeu și se străduia foarte mult să îi ajute pe israeliți. Pe oriunde mergea, el găsea oameni care aveau nevoie de ajutor. Într-o zi, o văduvă săracă a venit la el cu o istorie tristă.

I-a spus că soțul ei murise. Acum locuia doar cu cei doi fii ai ei. Și mai rău decât atât, soțul ei datora cuiva o sumă mare de bani. Acum, respectivul om își voia banii înapoi, dar ea nu avea niciun ban să-i dea. Așa că omul urma să vină să-i ia pe cei doi fii ai ei ca sclavi.
— Ce ai în casă? a întrebat- o Elisei pe femeie.
— Nimic... decât un vas cu ulei, a răspuns ea. Ce i-a spus Elisei să facă? 2 Împărați 4:3,4

Femeia a ascultat întocmai. Când a ajuns acasă, ea le-a spus celor doi băieți să meargă pe la toți vecinii și să împrumute cât de multe vase goale puteau. Băieții alergau înainte și înapoi, aducând vase acasă, la mama lor. Când au strâns cât de multe vase goale au putut, ei au închis ușa.

Apoi, văduva a început să toarne ulei din vasul ei într-un vas din cele goale. Când vasul s-a umplut, ea a turnat ulei într-un alt vas și tot așa. De unde venea tot acel ulei? Cum a putut vasul ei cu ulei să umple toate acele vase goale?

Văduva săracă era acasă la ea împreună cu fiii ei. Ea turna ulei din micul ei vas în celelalte vase pe care băieții le împrumutaseră de pe la vecini și prieteni. Ea a continuat să toarne și Dumnezeu a făcut să curgă mai mult și tot mai mult ulei din vasul ei mic. Ce s-a întâmplat când toate vasele s-au umplut? 2 Împărați 4:6,7

Era o minune – un lucru extraordinar pe care Dumnezeu îl făcea pentru a o ajuta pe femeie. Și Dumnezeu a făcut multe alte minuni pentru a-i ajuta pe oamenii din vremea lui Elisei.

O altă minune s-a întâmplat imediat după ce Ahab a murit. Ioram, noul rege din Israel, era rău ca Ahab, tatăl lui. Când Ioram a urcat pe tron, niște moabiți au început să cauzeze probleme. Ioram i-a cerut lui Iosafat, regele din Iuda, și regelui Edomului să-l ajute să lupte cu moabiții.

Le-a luat șapte zile celor trei regi și armatelor lor să ajungă în Moab. Se aflau într- un loc foarte uscat și nu au putut găsi apă de băut pentru soldații și animalele însetate. Aveau nevoie disperată de apă.

Ioram cel rău era gata să renunțe. Dar regele Iosafat, care Îl iubea și Îl asculta pe Dumnezeu, a sugerat să ceară ajutor de la unul dintre profeții lui Dumnezeu. Așa că cei trei regi s-au dus să-l caute pe Elisei. Ce urma să le spună Elisei?

Răul rege Ioram, bunul rege Iosafat și regele Edomului mergeau prin deșert, pregătindu-se să se lupte cu armata moabită. Dar nu aveau niciun pic de apă pentru soldați și animalele lor. Așa că l-au rugat pe Elisei, profetul lui Dumnezeu, să-i ajute.

De obicei, Dumnezeu nu face minuni pentru a-i ajuta pe omenii răi ca Ioram. Dar Iosafat era acolo și, fiindcă el Îl iubea și Îl asculta pe Dumnezeu, Elisei a vorbit cu Dumnezeu despre problema lor. Ce le-a spus apoi Elisei să facă? 2 Împărați 3:16,17

Soldații au făcut ce zisese Dumnezeu și au muncit din greu ca să sape multe gropi în valea aceea uscată. În dimineața următoare devreme, deși nu plouase, a venit dintr-odată apă și a umplut gropile. Acum, soldații și animalele aveau apă de băut. Cam când răsărea soarele, soldații moabiți s-au uitat jos, în vale. Ce au văzut? 2 Împărați 3:22

Răsăritul trebuie să fi fost foarte roșu, pentru că a făcut ca apa să pară roșie. Dar moabiții nu știau că era apă în vale. Ei au crezut că roșul acela era sânge. Fiind siguri că vrăjmașii lor se omorâseră unii pe alții, moabiții s-au grăbit să le fure soldaților lucrurile. Dar, când s-au îndreptat spre vale, cei trei regi și armatele lor au fost gata să îi întâlnească. Dumnezeu făcuse o minune ca să-i ajute pe cei trei regi, exact așa cum promisese.

O dată, când Elisei s-a dus să viziteze școala de la Ghilgal, era foamete. Aceasta înseamnă că nu era suficientă mâncare. Bineînțeles că oamenilor le era foarte foame. Așa că Elisei a spus:

— Puneți oala aceea mare și faceți o ciorbă. Pe când pregăteau ciorba, unul dintre elevi s-a dus pe câmp și a găsit un fel de dovleci sălbatici, care creșteau pe un vrej sălbatic. I-a cules, i-a tăiat și i-a pus în ciorbă. Ce li s-a întâmplat elevilor când s-au așezat să mănânce? 2 Împărați 4:40

Acei dovleci sălbatici erau otrăvitori. Dacă mâncau ciorba, oamenii aveau să se îmbolnăvească și poate chiar să moară. Lui Elisei nu-i era teamă. — Aduceți-mi niște făină, a spus el. Profetul a pus făina în ciorbă și apoi a zis:
— Dați-le tuturor să mănânce. Acum ciorba avea gust și era bună de mâncat, iar oamenii au putut să mănânce din ea. Făina a înlăturat otrava? Nu. Dumnezeu a făcut o minune. El a îndepărtat otrava din ciorbă.

Altă dată, nu mai era suficientă mâncare și, tot în Ghilgal, erau o sută de oameni cărora le era foarte foame. Cineva i-a dat lui Elisei câteva pâini de orz și niște spice. Ce a făcut Elisei cu ele? 2 Împărați 4:42,43

Slujitorul a ascultat. Și, cum era de așteptat, Dumnezeu a făcut o altă minune. A fost mâncare din belșug și a mai și rămas.

Călătorind încoace și-ncolo prin Israel, învățându-i și ajutându-i pe oameni, Elisei trecea deseori printr- un loc numit Sunem. Acolo locuia un om foarte bogat împreună cu soția lui. Într-o zi, ea l-a invitat pe Elisei să mănânce la ei. După aceea, ori de câte ori venea în Sunem, Elisei se oprea să mănânce împreună cu acea doamnă și cu soțul ei.

Într-o zi, ea a avut o idee și a vorbit cu soțul ei despre ea. 2 Împărați 4:9,10 Soțului ei i-a plăcut ideea ei, așa că au construit o cameră pentru Elisei. Când a văzut-o, Elisei a fost foarte încântat. Acum, el avea un loc liniștit unde să se odihnească ori de câte ori se afla în Sunem.

Și lui Dumnezeu i-a plăcut faptul că acea doamnă și soțul ei au fost buni cu Elisei, iar El i-a răsplătit oferindu- le un băiețel. Bebelușul a crescut și a ajuns suficient de mare să meargă la câmp cu tatăl lui. Dar, într-o zi, ceva trist s-a întâmplat. 2 Împărați 4:19

Slujitorul l-a dus repede pe băiatul bolnav acasă, la mama lui. Ea a încercat să-l îngrijească, dar băiatul a murit. Îndurerată, mama l-a dus pe scumpul ei băiat sus, în camera lui Elisei, și l-a așezat pe patul profetului. Apoi, ea și slujitorul ei au încălecat pe măgari și au mers cât de repede au putut ca să-l găsească pe Elisei. Ea era sigură că profetul lui Dumnezeu putea să facă ceva pentru a o ajuta.

Doamna cu suflet bun din Sunem era foarte tristă pentru că băiatul ei murise. Ea s-a grăbit să-l găsească pe Elisei și să-l implore să o ajute. Când l-a găsit pe Elisei, doamna s-a aruncat la picioarele lui și i-a spus ce se întâmplase cu băiatul ei. Ea a refuzat să se întoarcă acasă dacă Elisei nu avea să vină cu ea. Așa că Elisei a pornit la drum cu ea.

Când a ajuns acasă, Elisei s-a dus sus, în camera lui, unde băiatul mort era întins pe pat. A închis ușa și a început să se roage. Apoi, Elisei s-a întins peste băiat, ca trupul lui să se încălzească din nou. După aceea, Elisei s-a mai rugat de câteva ori și s-a întins iarăși peste băiat. Iar Dumnezeu l-a înviat pe băiat. El a strănutat de șapte ori și a deschis ochii. Cât de fericită a fost mama lui!

Ai cunoscut pe cineva care apoi a murit? Uneori, chiar și copilașii mor, ca băiatul din povestirea aceasta. Este un lucru foarte trist și plângem când se întâmplă așa.

Dar Dumnezeu le-a făcut o promisiune foarte specială oamenilor care Îl iubesc. Într-o zi, în curând, Isus o să vină să ne ia la cer. Și, când va veni, El îi va trezi pe toți oamenii care au murit și care L-au iubit pe El, la fel cum l-a trezit pe băiatul din povestirea noastră. Apoi ne va lua pe toți acasă, la cer, și vom trăi împreună pentru totdeauna. Ce zi fericită va fi aceea! 1 Tesaloniceni 4:13-18

Cine l-a ajutat pe Elisei să facă atât de multe lucruri bune? Poate Dumnezeu să facă orice? Cine a făcut ca uleiul din urciorul mic al văduvei să umple toate celelalte vase?

Cine a înlăturat otrava din dovlecii sălbatici din ciorbă? Cine a hrănit o sută de oameni cu câteva pâini de orz și niște spice? Vede Dumnezeu când faci lucruri bune pentru alții?

Care sunt acele lucruri bune pe care le poți face pentru alții? Cine te poate ajuta să faci fapte bune?  Cine l-a înviat pe băiețel?

Kalaw, orăşelul răcoros - Seria „Micuța Amy în Birmania” (X). De Amy Sherrard

Dintre toate minunatele fructe care creșteau în Birmania, durianul era cel care unora le plăcea cel mai mult. Durianul este un fruct mare, cu o coajă tare, țepoasă, dar care înăuntru este cremos și dulce. Mai are, de asemenea, un miros puternic.

Când îl miros, oamenii cărora le place durianul spun: „Mmm, delicios!” și vor să mănânce imediat din el. Dar cei cărora nu le place durianul spun: „Bleah!” când îl miros și ar sta cât mai departe de el. Unora le place durianul în mod deosebit, poate chiar mai mult decât fructele de mango.

Însă probabil fructele de mango sunt preferatele celor mai mulți. Și acasă la Amy, musafirilor le plăcea mult să mănânce mango. Fructele de mango sunt foarte zemoase, așa că Mami obișnuia să acopere masa cu ziare în loc de față de masă. Fiecare persoană avea o farfurie mare, un cuțit ascuțit, o lingură și un bol cu apă, ca să-și poată spăla degetele după ce mânca mango.

În centrul mesei era o tavă mare, goală, pentru sâmburii și cojile de mango, și o altă tavă mare plină cu mango. Oh, cât de mult le plăcea tuturor să aibă o masă doar de mango dulci și zemoase! Era foarte cald în Birmania unde locuiau familia lui Amy și ceilalți misionari. Așadar, atunci când sosea vacanța, misionarii mergeau într-un orășel numit Kalaw. Kalaw era un oraș de munte, unde era mult mai răcoare. Acolo erau cabane drăguțe în care misionarii stăteau timp de patru săptămâni pe an. Bineînțeles, Amy era mereu încântată când sosea perioada de mers la Kalaw.

— Mergem în vacanță! Mergem la Kalaw! cânta Amy în timp ce o ajuta pe Mami să împacheteze hainele groase și să pună mâncarea pe care aveau să o mănânce pe tren și în timpul șederii lor la Kalaw. Prima dată când au mers la Kalaw, Tati a spus:

— Curtea noastră din față arată ca o junglă și am de gând să fac ceva în privința asta! Mami era bucuroasă să se odihnească și să facă plimbări, dar Tati avea nevoie să facă mișcare și îi plăcea să lucreze afară. Nu a trecut mult și curtea din față s-a înfrumusețat cu multe tufe de trandafiri și cu alte flori. Tati a realizat o arcadă deasupra cărării care ducea la cabana lor, iar până în următorul an zorelele au acoperit-o. Oameni care treceau pe acolo se opreau încântați să privească schimbările pe care le făcuse Tati.

— E frumos! spuneau ei. Înainte de micul dejun, Amy obișnuia să meargă afară și să miroasă toți trandafirii. Toți aveau picături de rouă pe ei, care străluceau ca diamantele. Tati râdea când Amy spunea că îi era teamă să nu le consume tot parfumul mirosindu-i.