Muntele Carmel

Dumnezeu vrea ca noi să ne închinăm doar Lui, pentru că El este singurul Dumnezeu adevărat. A trecut un an, apoi au trecut doi, trei și tot nu ploua în Israel. Iarba și florile erau moarte și nu mai era nicio frunză în pomi. Izvoarele secaseră. Pământul era tare și uscat. Oamenii și animalele erau înfometați și însetați. Regele Ahab și poporul lui îl implorau pe Baal să trimită ploaie, dar bineînțeles că Baal nu putea să îi ajute.

Ahab era foarte furios și îl învinovățea pe Ilie pentru toate necazurile. Regele voia să îl omoare pe profet, dar nu putea să-l găsească nicăieri, pentru că Dumnezeu avea grijă de el.

La început, Ilie s-a ascuns lângă pârâul Cherit, unde Dumnezeu a trimis corbi ca să-l hrănească. Apoi, în Sarepta, Dumnezeu i-a dat în fiecare zi văduvei mai multă făină și mai mult ulei pentru ca Ilie, ea și băiatul ei să aibă ce să mănânce.

Într-o zi, Dumnezeu i-a vorbit din nou lui Ilie. 1 Împărați 18:1 Ilie L-a ascultat pe Dumnezeu și s-a grăbit spre Samaria, cetatea în care trăia regele Ahab. În același timp, Ahab și slujitorul lui, Obadia, căutau apă. Ahab a mers pe un drum și Obadia, pe un altul.

Dintr-odată, Ilie l-a întâlnit pe Obadia, care s-a bucurat să-l vadă pe profet. Chiar dacă lucra pentru nelegiuitul Ahab, profetul Obadia Îl iubea și Îl asculta pe Dumnezeu. Ce i-a spus Ilie lui Obadia să facă? 1 Împărați 18:8

Când s-a întâlnit cu Obadia, care era slujitorul lui Ahab, Ilie i-a spus:
— Spune-i stăpânului tău că Ilie este aici. Sosise timpul ca Ilie să-i transmită lui Ahab un alt mesaj din partea lui Dumnezeu.

Obadia nu a vrut să facă ce i-a spus Ilie. Îi era teamă, pentru că știa cât de mult îl ura Ahab pe Ilie și pe profeții lui Dumnezeu. Ce a făcut Obadia când Izabela, soția lui Ahab, a încercat să-i omoare pe toți profeții Domnului? 1 Împărați 18:13

Și dacă Ilie nu ar fi așteptat până ce Obadia s-ar fi întors cu Ahab? Ahab l-ar fi omorât. Dar Ilie i-a promis că avea să aștepte până ce avea să sosească Ahab. Când Obadia l-a găsit pe Ahab și i-a spus că Ilie îl aștepta, regele a fost surprins și speriat. El îl ura pe Ilie, dar, în același timp, îi era și frică de el, pentru că știa că Dumnezeu era cu Ilie.

Tremurând de frică, Ahab s-a dus cu o mare parte din soldații lui să îl întâlnească pe Ilie. Încercând să se comporte de parcă nu ar fi fost speriat, nelegiuitul rege i-a spus lui Ilie:
— Tu ești acela care nenorocești pe Israel? Ahab îl învinovățea pe profetul lui Dumnezeu pentru secetă. Dar, în realitate, cine era vinovat? Cum i-a răspuns Ilie lui Ahab? 1 Împărați 18:18

I-a fost teamă lui Ilie să spună adevărul? Nu. Dumnezeu încă mai are nevoie de oameni care să spună adevărul cu curaj, indiferent ce ar spune sau face alții.

Ilie s-a întâlnit cu Ahab pe drum. Când Ahab l-a acuzat că este autorul tuturor problemelor, Ilie l-a învinovățit pe Ahab că nenorocea poporul Israel, învățându-l să se închine lui Baal.

Apoi, Ilie i-a cerut lui Ahab să-i adune pe toți israeliții pe muntele Carmel. Pe cine i-a mai spus lui Ahab să aducă? 1 Împărați 18:19 Ilie a vorbit cu autoritate de la Dumnezeu, iar regele Ahab s-a supus imediat. El a trimis mesageri peste tot prin care le-a spus oamenilor să vină pe muntele Carmel.

Când au primit mesajul legat de întâlnire, oamenii s-au îndreptat grăbiți spre muntele Carmel. Și Ahab și preoții lui Baal au urcat pe munte, îmbrăcați în hainele lor pompoase. Dar le era teamă. Ei nu știau ce avea de gând Ilie să facă. Dar știau că timp de trei ani și jumătate Baal nu răspunsese rugăciunilor lor pentru ploaie.

După ce au ajuns toți, Ilie a stat înaintea lor și a vorbit cu voce tare, ca fiecare să înțeleagă. Ce a spus el? 1 Împărați 18:21 Dar nimeni din mulțimea aceea nu era dispus să spună: „Eu mă voi închina Domnului”, cu excepția lui Ilie. El a stat acolo singur de partea lui Dumnezeu. Dar, în realitate, Ilie nu era singur. Îngerii puternici ai lui Dumnezeu erau acolo, protejându-l și ajutându-l. Te vor ajuta și pe tine îngerii cei puternici ai lui Dumnezeu, dacă ești credincios lui Dumnezeu? Psalmii 34:7

Ilie era pe muntele Carmel cu regele Ahab, cu prorocii lui Baal și cu miile de israeliți. Dintre toți acei oameni, Ilie a fost singurul gata să se închine lui Dumnezeu. El voia ca oamenii să știe cine era adevăratul Dumnezeu – Baal sau Dumnezeu din cer. El a propus să se ridice două altare, unul pentru Baal și unul pentru pentru Dumnezeu. Profeții lui Baal aveau să pună pe altar lemne și un animal de jertfă și Ilie avea să pună și el lemne și un animal de jertfă pe altarul lui Dumnezeu.

Apoi, profeții lui Baal aveau să se roage lui Baal, iar Ilie, lui Dumnezeu. Cel care ar fi trimis foc din cer ca să ardă jertfa avea să fie adevăratul Dumnezeu. Oamenii au fost de acord că acela era un test bun. Profeții vinovați ai lui Baal erau speriați, dar nu au îndrăznit să nu asculte de Ilie. Repede, ei au pus lemne și jertfa pe altar și au început să se roage.

Dar rugăciunile lor nu aveau nimic de-a face cu închinarea solemnă și plină de respect la adresa lui Dumnezeu. Profeții au dansat și au țipat: „O, Baal, auzi- ne!”, strigau ei.

Dar Baal nu a răspuns. Toată dimineața au sărit și au alergat în jurul altarului, țipând și urlând la idolul lor. În cele din urmă, la amiază, Ilie i-a întrerupt. Ce le-a spus? 1 Împărați 18:27

Așa că ei au strigat și mai tare și și-au făcut tăieturi cu cuțitul. Dar Baal tot nu le dădea nicio atenție. El era doar un idol care nu putea să vadă, să audă sau să facă ceva. Ilie a continuat să îi urmărească cu atenție. El știa că ei ar fi încercat să aprindă focul pe altarul lor și să pretindă că Baal îl aprinsese.

Profeții lui Baal au dansat în jurul altarului și au strigat la Baal toată ziua, dar Baal nu a trimis foc să mistuie jertfa lor. În cele din urmă s-a făcut seară și oamenii, obosiți, au renunțat.

Ce a făcut Ilie după aceea? 1 Împărați 18:30 După ce a construit altarul lui Dumnezeu din 12 pietre mari, el a săpat un șanț în jurul lui. După aceea a pus pe altar lemne și animalul de jertfă. Ce s-a întâmplat apoi? 1 Împărați 18:33-35

Toți erau tăcuți și serioși în timp ce Ilie, calm și plin de reverență, a îngenuncheat și s-a rugat scurt și simplu. 1 Împărați 18:36-37

De îndată ce Ilie și-a terminat rugăciunea, flăcări de foc ca niște fulgere au venit din cer. Focul a mistuit arderea-de-tot, sau jertfa. A ars și lemnul. A ars toate pietrele din care era alcătuit altarul Domnului și pământul din jurul lui. A făcut să dispară până și apa din șanț. Dumnezeu răspunsese la rugăciunea lui Ilie.

Oamenii erau îngroziți și au căzut cu fața la pământ, spunând: „Domnul este adevăratul Dumnezeu; Domnul este adevăratul Dumnezeu!” Profeții vinovați ai lui Baal s-au cutremurat de frică. Testul lui Ilie dovedise că ei spuseseră poporului minciuni. Ei știau că păcătuiseră și că aveau să fie pedepsiți. Cum era de așteptat, niciunul din ei nu a mai rămas în viață până la sfârșitul zilei.

Copiii lui Israel se uitaseră la profeții lui Baal strigând la idolul lor toată ziua fără să obțină niciun răspuns. Apoi îl văzuseră pe Ilie îngenunchind și rugându-se plin de respect lui Dumnezeu, care i-a răspuns imediat.

Acum, că poporul se hotărâse să se închine lui Dumnezeu, sosise timpul ca Dumnezeu să trimită iarăși ploaie. Ilie i-a spus lui Ahab:
— Mergi de mănâncă și bea, căci se aude vuiet de ploaie mare. Ilie nu vedea niciun nor de ploaie încă, dar credea că Dumnezeu avea să Se țină de promisiunea de a trimite ploaie.
Apoi, Ilie și slujitorul lui s-au dus pe vârful muntelui Carmel să se roage. Ilie a îngenuncheat cu umilință și I-a cerut Domnului să trimită ploaie. Când și-a terminat rugăciunea, l-a întrebat pe slujitorul lui dacă erau nori pe cer.
— Nu, nu e niciun nor, a spus slujitorul când s-a întors.
Ilie s-a rugat din nou, dar tot nu era niciun nor. Ilie s-a rugat de șase ori și de șase ori s-a dus slujitorul lui să se uite dacă erau nori. De fiecare dată, Ilie era și mai sigur că Dumnezeu avea să trimită ploaie așa cum promisese.
Ce s-a întâmplat după ce Ilie s-a rugat a șaptea oară? 1 Împărați 18:44-46 Dacă avem încredere în Dumnezeu și Îi suntem credincioși așa cum a fost Ilie, va răspunde Dumnezeu la rugăciunile noastre așa cum știe El că e cel mai bine pentru noi? Iacov 5:16-18 

De ce îi era teamă lui Ahab de Ilie? Lui Ilie de ce nu îi era frică de Ahab? Pot idolii să audă? Dar să vadă? Pot ei să-i ajute pe oameni?

Te poate auzi Dumnezeu? Te poate vedea? Dar te poate ajuta? De ce crezi că Ilie a turnat atât de multă apă pe altarul lui Dumnezeu?

A crezut Ilie că Dumnezeu avea să trimită ploaie? De câte ori s-a rugat Ilie pentru ploaie? Alegi să Îl iubești și tu pe Dumnezeu, să ai încredere în El și să-L asculți?

Avertizările îngerului - Seria „Micuța Amy în Birmania” (VIII). De Amy Sherrard

Cine a transformat insectele și alte vietăți în așa fel încât ele să ne poată răni și chiar să ne cauzeze moartea? Satana, bineînțeles. Unii țânțari pot să transmită boli îngrozitoare atunci când înțeapă. Când a fost mică, Amy era aproape să moară de mai multe ori de malarie, din cauză că un țânțar de acest fel a înțepat-o.

Și unele miriapode, unii scorpioni și șerpi pot ucide oameni. Și multe din aceste animale periculoase trăiau în Birmania, unde locuiau Amy și părinții ei. Într-o zi, mama lui Amy avea nevoie de niște piuneze pentru ceva la care lucra, așa că a deschis cutia în care le ținea. Când a fost pe punctul de a băga mâna în cutie, parcă cineva îi spunea: „Nu băga mâna în cutie!” Mami și-a tras mâna și s-a gândit puțin. „Cred că a fost doar o închipuire vocea aceea”, își spuse ea în timp ce se pregătea să bage din nou mâna în cutie.

Din nou, vocea părea să spună: „Nu pune mâna în cutie!” Mami tot nu reușea să găsească un motiv să nu bage mâna în cutie. Dar, ca să se asigure, a vărsat piunezele pe masă – și din cutie a ieșit un scorpion mortal. Crezi că Mami s-a bucurat că a ascultat de vocea aceea? A cui voce crezi că a fost? Da, a fost a îngerului ei.

Bineînțeles, părinții o avertizaseră pe Amy cu privire la șerpi. Unii dintre cei mai periculoși șerpi sunt viperele și acestea se găsesc aproape în orice colț al lumii. Unele vipere sunt mici, iar altele, mari. În Birmania, familia lui Amy mergea în vacanță în fiecare an și se caza în niște căsuțe la munte, unde era răcoare, departe de Rangoon. O, cât de bine era că, pentru o vreme, nu se mai simțeau lipicioși și nu le mai era așa cald!

Fiindcă nu era nicio biserică acolo unde mergeau în vacanță, în Sabat misionarii obișnuiau să stea pe o pătură și să facă Școala de Sabat și celelalte servicii divine afară, sub pomi. După Școala de Sabat, fiecare își lua câteva minute să se ridice și să se întindă puțin, iar apoi unul dintre misionari ținea o prezentare interesantă.

Într-o zi de Sabat, Amy și o altă fetiță s-au hotărât să facă o mică plimbare după studierea lecției din Biblie. Copacii miroseau întotdeauna frumos și la fel și florile pe care le culegeau ele.
— Ia uite aici! exclamă Amy arătând spre trunchiul unui copac foarte mic. Nu cumva e o mică plantă agățătoare care se răsucește în jurul trunchiului copacului? O s-o iau să i-o arăt lui Mami.

Apoi, ceva îi spuse să nu tragă de ea.
— Dacă o smulg, n-o să mai crească deloc. O să le spun tuturor să vină să se uite doar, se hotărî ea. După puțin timp se aflau cu toții acolo. Apoi, unul dintre bărbați se uită mai de aproape la plantă.
— Nu este o plantă agățătoare! Este o viperă! Nu vă apropiați! îi avertiză el, în timp ce un altul fugi să ia o sapă să o omoare.

Cine crezi că a ajutat-o pe Amy să se răzgândească în Sabatul acela?