Construirea casei Domnlui

Tot ce avem Îi aparține lui Dumnezeu. Și Lui Îi place când ne predăm pe noi înșine Lui și când Îi dăm tot ce avem mai bun.

Trecuseră mulți ani de la moartea lui Absalom. David îmbătrânise și toți știau că nu mai avea mult de trăit. Poporul se întreba ce urma să se întâmple după moartea lui. Adonia, unul dintre frații mai mari ai lui Solomon, voia să fie împărat. Dar Dumnezeu îl alesese pe Solomon, un alt fiu al lui David, ca următorul împărat.

Adonia știa despre alegerea lui Dumnezeu, dar a decis să facă ce voia el să facă. Nu învățase să asculte de tatăl lui, așa că, bineînțeles, nu asculta nici de Dumnezeu. Într-o zi, Adonia a invitat mulți oameni importanți la o petrecere, într-un loc aproape de Ierusalim și acolo s-a făcut singur rege. David și Bat-Șeba, mama lui Solomon, nu știau ce făcea Adonia, Dar când a aflat, prorocul Natan s-a dus repede la Bat-Șeba. Ce i-a spus? 1 Împărați 1:11-14

Bat-Șeba s-a dus în grabă la David și i-a spus:
— Adonia s-a făcut rege! Natan a venit chiar atunci la David și l-a întrebat:
— Împărate, domnul meu, oare ai zis: «Adonia va domni după mine și va sta pe scaunul meu de domnie »?

Apoi i-a povestit că oamenii care erau la petrecerea lui Adonia strigau: „Trăiască regele Adonia!” David era surprins și i-a făcut iarăși următoarea promisiune Bat-Șebei:
— Fiul tău Solomon va domni după mine! Apoi a adăugat ceva. Ce? 1 Împărați 1:32-35
Țadoc și Natan s-au supus și, curând, împăratul Solomon stătea pe tronul lui David.

Adonia se făcuse singur împărat și, când a aflat, David le-a spus repede lui Natan și lui Țadoc să-l facă împărat pe Solomon. Acum, oamenii fericiți din Ierusalim sunau din trâmbițe și strigau tare: „Trăiască împăratul Solomon!”

Adonia era încă la petrecerea lui când a auzit zgomotul acela, dar nu înțelegea ce spuneau oamenii.
— Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea? a întrebat el. Chiar atunci a venit un mesager și i-a spus:
— Împăratul David l-a făcut împărat pe Solomon!

Acest lucru l-a speriat pe Adonia. El a fugit repede și toți oamenii care erau cu el s-au întors la casele lor. Acum, că Solomon era rege în locul lui, David a vorbit cu el despre un lucru special pe care îl plănuise. Cu mulți ani înainte, David îl întrebase pe Natan în legătură cu zidirea unui templu în care oamenii să se închine lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu îi spusese că Solomon avea să zidească templul.

Astfel, David a muncit din greu pentru a aduna numeroasele lucruri de care urma să aibă nevoie Solomon: aur, argint, bronz, pietre frumoase, lemn și țesături viu colorate. De asemenea, Dumnezeu îi mai spusese lui David exact cum să construiască templul, iar David notase acele instrucțiuni cu mare grijă.

David voia să îi dea toate acele lucruri lui Solomon înainte să moară, așa că i-a chemat pe israeliți să le vorbească pentru ultima oară. Ce le-a spus el? 1 Cronici 28:8-10,20

Când s-a întâlnit cu israeliții pentru ultima dată, regele David i-a dat lui Solomon lucrurile necesare pentru zidirea templului. Apoi i-a spus poporului că el dăduse lucrurile lui cele mai bune pentru templul Domnului.

— Cine vrea să-și mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului? a întrebat David. Cât de fericit a fost David când a văzut cum sute de oameni își aduceau lucrurile lor cele mai bune pentru a contribui la construirea casei lui Dumnezeu! Erau oamenii bucuroși să dăruiască? 1 Cronici 29:9

La sfârșitul întâlnirii, David a binecuvântat poporul și a rostit o rugăciune foarte frumoasă. 1 Cronici 29:10-14 Când, în cele din urmă, a murit, David a lăsat multe cântece frumoase compuse de el pentru ca poporul să le cânte în noua casă a lui Dumnezeu. Știi unde poți găsi multe din cântările lui David? Ele se găsesc în cartea Psalmii din Biblie.

Când s-a gândit la tot ce trebuia să facă și la câți oameni trebuia să conducă, Solomon s-a simțit foarte mic și slab. Se întreba cum putea el face o lucrare atât de mare.

Solomon știa că avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, așa că, într-o zi, s-a dus cu mai mulți conducători israeliți la cortul întâlnirii ca să se roage lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a vorbit lui Solomon în noaptea următoare și l-a întrebat:
— Ce vrei să-ți dau? Ce crezi că a răspuns Solomon?

Ce ai răspunde tu, dacă Dumnezeu te-ar întreba ce ți-ar plăcea să-ți dea?

Împăratul Solomon știa că, pentru a fi un împărat bun, avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, așa că s-a dus la cortul întâlnirii ca să se roage. Dumnezeu l-a întrebat în noaptea următoare ce să îi dea.
— Eu nu sunt decât un tânăr și nu știu să-mi îndeplinesc bine îndatoririle, a răspuns cu modestie Solomon.

Solomon știa că, fără Dumnezeu, era la fel de neajutorat ca un copil mic. Apoi Solomon i-a spus lui Dumnezeu ce voia el mai mult decât orice. 1 Împărați 3:9

A dat dovadă Solomon de înțelepciune când L-a rugat pe Domnul să-i dea înțelepciune și o inimă pricepută? Este un lucru bun pentru un conducător să știe să facă deosebirea dintre ce e bine și ce e rău? Dumnezeu S-a bucurat că Solomon a cerut înțelepciune în loc de mulți bani sau o mare putere. Ce i-a spus Dumnezeu lui Solomon? 1 Împărați 3:12-14

Dumnezeu S-a ținut de promisiune. Solomon a devenit foarte înțelept – cel mai înțelept om care a trăit vreodată. Dumnezeu l-a învățat pe Solomon despre El și despre cum pot oamenii să trăiască o viață sfântă. Dumnezeu l-a mai învățat și despre copaci și animale, păsări și pești. O parte din lucrurile pe care le-a învățat, Solomon le-a scris în cartea Proverbele, pe care o putem citi în Biblie. Vrei ca Dumnezeu să te ajute să fii înțelept ca să alegi ce e bine, nu ce e rău? Cum poți să obții înțelepciunea? Iacov 1:5

Când s-a întors la Ierusalim, Solomon a avut multe lucruri de făcut. Una dintre cele mai mari lucrări ale lui a fost să construiască templul lui Dumnezeu. Bineînțeles că el nu a putut face aceasta de unul singur, așa că mii de oameni au venit să-l ajute.

Unii bărbați au cioplit pietre uriașe pentru temelia templului. Alții au tăiat lemne și au făcut scânduri sau mobilier pentru interiorul templului. Hiram răspundea de oamenii care lucrau aurul, argintul, bronzul și alte materiale scumpe.

Muntele Moria a fost locul ales pentru așezarea templului. Muncitorii au netezit cu grijă pământul, apoi alți oameni au adus pietrele mari și scândurile lungi din locul în care le tăiaseră. Muncitorii nu au folosit ciocane, topoare sau alte unelte de fier în timpul construirii templului. Toată munca aceea zgomotoasă a fost făcută foarte departe. În liniște, oamenii au pus grinzile și pietrele în locurile potrivite.

În timp ce se construia templul, Dumnezeu i-a vorbit iarăși lui Solomon. Ce i-a spus El? 1 Împărați 6:12,13

În sfârșit, după șapte ani de muncă grea, casa lui Dumnezeu a fost terminată. Solomon a hotărât să sfințească templul imediat după seceriș. Aceea era perioada când toată munca din grădină și de la câmp era terminată și oamenii se puteau relaxa și bucura de întâlnirea cu Dumnezeu la templul cel nou.

Solomon și israeliții tocmai terminaseră de construit casa lui Dumnezeu și aceasta era cea mai frumoasă clădire din întreaga lume. Acum sosise timpul pentru sfințirea templului lui Dumnezeu. În acea zi foarte specială, mii de oameni s-au adunat la templu. Israeliții și mulți alți oameni din alte țări așteptau ca ceremonia să înceapă. În timp ce leviții cântau din instrumente și din voce imnuri de laudă lui Dumnezeu, Solomon și conducătorii poporului mergeau spre templu împreună cu preoții care duceau pe umeri chivotul lui Dumnezeu. Ei au pus chivotul în Locul Preasfânt și apoi au ieșit.

După aceea, un nor special, prin care se manifesta prezența lui Dumnezeu, a umplut templul. Cât de fericiți trebuie să fi fost cu toții că lui Dumnezeu Îi plăcea casa pe care I-o construiseră! Tot poporul asculta în timp ce Solomon, de pe o platformă înălțată, Îl lăuda pe Dumnezeu pentru că S-a ținut de promisiuni. Apoi, el a îngenuncheat cu mult respect și s-a rugat. Ce s-a întâmplat după ce Solomon a terminat rugăciunea? 2 Cronici 7:1-4

Timp de două săptămâni, oamenii fericiți s-au închinat împreună. Când s-au întors la casele lor, ei I-au mulțumit lui Dumnezeu pentru că fusese atât de bun.

Câte binecuvântări minunate avea Dumnezeu de gând să le dea lui Solomon și poporului, dacă ei aveau să fie credincioși Lui!

De ce nu a ascultat Adonia de Dumnezeu? De ce este important să înveți să asculți de părinții tăi?

Chiar Îi aparține lui Dumnezeu tot ce avem? Este Dumnezeu bucuros când Îi dăruim cele mai bune lucruri ale noastre? Vom fi și noi bucuroși?

A crezut Solomon că putea fi un împărat bun fără ajutorul lui Dumnezeu? Ce Îi poți da lui Dumnezeu? Poți să dai exemplu de câteva lucruri?

Ajutoare în Birmania - Seria „Micuța Amy în Birmania” (V). De Amy Sherrard

Misionarii care lucrau în Birmania voiau să petreacă timp cât mai mult vorbindu-le oamenilor despre Isus. Astfel că, uneori, ei îi plăteau pe alți oameni să facă muncile casnice, de exemplu să tundă gazonul, să coasă și să spele haine.

Fiecare lucrător dintr-un anumit domeniu avea un nume diferit în limba birmaneză, la fel cum avem și noi în limba română: instalator, tâmplar, croitoreasă sau grădinar. În Birmania (sau în Myanmar, cum se cheamă acum această țară) există persoane care îngrijesc curtea oamenilor care sunt prea ocupați. Astfel de grădinari taie iarba, udă plantele și florile și tund gardurile vii.

Când familia lui Amy s-a mutat în noua casă din Rangoon, grădinarul de acolo avea capre. Tatăl lui Amy i-a dat voie să-și țină caprele în curtea casei lor, unde ar fi fost în siguranță. Grădinarul le era foarte recunoscător. El mulgea caprele în fiecare zi și ducea laptele acasă, la familia lui.

Familia ta plătește pe cineva să spele cearșafurile, prosoapele și hainele? Probabil că nu. Dar, când Amy era în Birmania, misionarii nu aveau mașină de spălat și erau mult prea ocupați ca să spele și să calce rufe. Așa că ei plăteau pe cineva numit dhoby, sau îngrijitor, să facă aceste treburi în locul lor.

În fiecare săptămână, îngrijitorul întindea un cearșaf mare pe podeaua dormitorului, în timp ce Mami stătea pe marginea patului și făcea o listă cu tot ce el trebuia să spele și să calce. După aceea, îngrijitorul lega cu mare grijă colțurile cearșafului, își punea legătura pe spate și se îndrepta spre locul în care urma să spele și să calce rufele. În săptămâna următoare, el aducea rufele înapoi, iar Mami verifica lista să vadă dacă sunt toate.

Când tu sau părinții tăi aveți nevoie de haine noi, cum faceți rost de ele? Probabil mergeți la magazin sau, dacă mamei tale îi place croitoria și are timp, vi le face ea. Mulți oameni sunt prea ocupați, iar mama lui Amy nu avea nici ea timp să facă haine.

Așadar, Mami cumpăra în Birmania o bucată de pânză și îi arăta unui croitor, numit în limba birmaneză durzee, o poză cu haina pe care o dorea făcută. Croitorul lua măsurile persoanei pentru care făcea haina, lua pânza și poza acasă la el și făcea îmbrăcămintea. Apoi aducea haina la Mami, care îi plătea croitorului pentru lucrul făcut.

În Birmania, Mami și Amy mergeau deseori împreună la piață pentru a cumpăra alimente. Mergeau cu o ricșă sau cu o trăsurică cu două roți trasă de un cal. Un adult sau un băiat care lucra ca servitor le ajuta să care lucrurile în timp ce mergeau de la un magazin la altul.

Pentru că Mami era mereu foarte amabilă și politicoasă cu toți oamenii, erau mulți servitori care voiau să o ajute ori de câte ori o vedeau la piață. În povestirea noastră din săptămâna următoare vom afla despre servitorul preferat al lui Mami.