Un fiu rebel

Dumnezeu le spune copiilor: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.” Respectarea acestei porunci ajută familiile să fie în siguranță.

Pe măsură ce copiii lui creșteau, David a făcut câteva greșeli. Una dintre ele a fost că nu i-a educat așa cum trebuia. De fapt, uneori el nici măcar nu a vorbit cu copiii lui despre obiceiurile lor rele.

Dumnezeu a lăsat să se manifeste consecințele negative ale neglijenței lui David. Astfel că, atunci când copiii lui au ajuns mari, David a avut multe necazuri cu ei, mai ales cu Absalom.

Absalom era cel mai frumos băiat al lui David. Dar el avea o inimă îngâmfată, adică era mândru, orgolios. El era supărat din cauza unui lucru rău pe care îl făcuse Amnon, fratele lui. Și, în timp ce erau la o petrecere, Absalom le-a spus unor oameni să-l omoare pe Amnon. Toți au plecat repede de la petrecere, iar Absalom a fugit de acasă.

Cât a stat plecat, Absalom a avut mult timp de gândire. El a început să facă planuri în secret cum să devină rege în locul tatălui său. Respecta Absalom porunca a cincea a lui Dumnezeu? Exodul 20:12

Cu toate că Absalom făcuse o greșeală gravă, David încă îl iubea și voia să îl vadă. Dar David nu l-a lăsat pe Absalom să vină acasă, pentru că Absalom trebuia să fie pedepsit.

După doi ani, Ioab a considerat că sosise timpul ca David să-l aducă pe Absalom înapoi acasă. Așa că Ioab a trimis o femeie înțeleaptă să vorbească cu David despre acest lucru. În sfârșit, David a fost de părere că Absalom putea să se întoarcă acasă. Ce i-a spus lui Ioab să facă? 2 Samuel 14:21

Absalom s-a mutat înapoi în casa lui din Ierusalim. Dar, pentru a-i arăta că nu era de acord cu ce făcuse, David nu l-a lăsat să vină la palat.

Au mai trecut doi ani și, într-un final, Absalom l-a convins pe Ioab să-l roage pe David să-l cheme la palat. Și David așa a făcut. Când Absalom a venit, David l-a sărutat pe fiul lui. Acum, David și Absalom păreau să fie din nou în relații bune. Dar erau cu adevărat în relații bune? Nu. Absalom doar se prefăcea. El era de fapt dușmanul lui David, pentru că plănuia să devină împărat în locul tatălui lui.

Absalom se comporta ca un împărat și încerca să pară mai important decât David. El avea căruțe și cai și 50 de oameni care alergau înaintea lui ori de câte ori mergea în vreun loc. De asemenea, Absalom a depus mari eforturi să se împrietenească cu israeliții. El se ducea dimineața devreme la poarta cetății, unde mulți oameni așteptau să primească ajutor din partea lui David. Absalom le vorbea frumos, era de acord cu ei și empatiza cu ei în necazurile lor. Le-a spus că își dorea ca el să fie judecător, ca să poată face ceva pentru a-i ajuta.

Oamenii au început să-și dorească ca Absalom să urce pe tron. El părea foarte amabil și de ajutor. Din ce alt motiv le plăcea oamenilor de el? 2 Samuel 14:25 Dar Absalom era frumos doar pe dinafară. Ce făcea el de fapt? 2 Samuel 15:6

Absalom cucerea în secret inima poporului, întorcând- o de la tatăl lui, David, care era împăratul ales de Dumnezeu. Faptul că le câștiga inima israeliților însemna că el îi făcea pe mulți oameni să îl dorească rege pe el în locul lui David. Când a fost sigur că erau suficienți cei care îl voiau rege, Absalom s-a hotărât să meargă la Hebron și să se încoroneze singur acolo.

Pentru ca planurile lui să rămână secrete, Absalom l-a mințit pe David. El i-a spus că i-a promis Domnului să se închine la Hebron și i-a cerut permisiunea să meargă acolo. David nu știa ce plănuia fiul lui, așa că l-a lăsat pe Absalom să se ducă. Dar, când a ajuns la Hebron, în loc să se închine lui Dumnezeu, Absalom s-a făcut împărat. Mulți au venit să-l ajute, chiar și unii dintre slujitorii lui David, inclusiv Ahitofel, un om foarte înțelept.

Cât de surprins și trist a fost David când un mesager i-a spus ce făcuse Absalom! Dar David nu avea mult timp la dispoziție ca să ia o hotărâre, pentru că cetatea Hebron era la doar câțiva kilometri depărtare. Absalom și oamenii lui aveau să ajungă în scurt timp la Ierusalim și atunci ar fi avut loc un război.

Gândindu-se la oamenii care locuiau în Ierusalim, David s-a hotărât imediat. Ce a decis el să facă? 2 Samuel 15:14

David nu voia ca Ierusalimul să fie distrus din cauza unui război. Așa că le-a poruncit oamenilor lui și, într- un timp scurt, el și soldații lui, împreună cu familia regală, au părăsit Ierusalimul.

David și cei care erau cu el plângeau în timp ce ieșeau din Ierusalim, cât mai departe de Absalom cel rău. Ei nu știau ce avea să se întâmple mai departe sau dacă David avea să mai fie vreodată împărat.

După un timp, David a văzut doi preoți care scoteau din Ierusalim chivotul Domnului. La început, David s-a bucurat să vadă chivotul Domnului. Dar apoi ce le-a spus el preoților să facă? 2 Samuel 15:25 David și oamenii lui s-au întristat mult privind cum preoții duceau chivotul înapoi la Ierusalim. Acum plângeau și mai mult. 2 Samuel 15:30

Oare Se hotărâse Dumnezeu să nu-l mai ajute pe David din cauză că el nu ascultase? O, nu! Încetează Dumnezeu să ne mai iubească atunci când nu ascultăm de El și facem lucruri greșite? Psalmii 89:31-33

David s-a rugat pe vârful Muntelui Măslinilor și Dumnezeu l-a trimis imediat pe Hușai, un bun prieten de-al lui, ca să-l ajute. David voia ca Hușai să-i dea sfaturi lui Absalom care să fie în favoarea lui David. El i-a mai cerut lui Hușai să afle care erau planurile lui Absalom și apoi să le transmită mesagerilor care erau gata să alerge repede la David să-l informeze. Hușai s-a supus și s-a întors în grabă la Ierusalim.

În timp ce David și oamenii lui se îndepărtau în mare grabă de Ierusalim, Absalom și oamenii lui înaintau spre Ierusalim. Când au ajuns în cetate, Hușai, prietenul lui David, a fost unul dintre primii oameni care l-au întâmpinat pe Absalom. El s-a bucurat, pentru că știa că Hușai era un om foarte înțelept care dădea sfaturi bune.

De-acum, Absalom era rege, dar încă voia să scape de tatăl lui, David. Mai întâi, ajutorul lui cel mai înțelept, Ahitofel, i-a sugerat un plan. El i-a spus lui Absalom să trimită imediat soldați să-l prindă din urmă pe tatăl lui și să-l omoare chiar în noaptea aceea.

Apoi, Absalom l-a întrebat pe Hușai dacă planul lui Ahitofel era bun. Hușai știa că, dacă Absalom avea să facă ce-i spusese Ahitofel, David avea să fie omorât. Așa că i-a sugerat un alt plan, care i-ar fi dat lui David timp să se pună la adăpost. 2 Samuel 17:11 Ce sfat s-a hotărât Absalom să urmeze? 2 Samuel 17:14

Hușai nu era sigur că Absalom avea cu adevărat să aștepte și să urmeze planul lui. Așadar, el le-a spus mesagerilor să se ducă repede și să-l avertizeze pe David despre ce plănuise Absalom. Care a fost mesajul lui Hușai? 2 Samuel 17:16

David era foarte obosit și îi era foame, dar știa că trebuia să se grăbească. În noaptea aceea, el și toți oamenii care erau cu el au traversat râul Iordan și, în scurt timp, se aflau în siguranță într-o cetate din apropiere.

Absalom nu a așteptat foarte mult până să înceapă urmărirea tatălui său, exact cum se gândise Hușai. El a adunat îndată o armată uriașă și a pornit spre cetatea în care se afla David cu ai lui.

În timp ce se uita peste zidurile cetății cum veneau Absalom și soldații lui, David s-a întristat foarte tare. Cât de mult își iubea fiul! Cât de mult dorea să fi putut face ceva să-l salveze! Ce le-a spus David celor trei conducători ai armatei când aceasta ieșea pe poarta cetății să se confrunte cu armata lui Absalom? 2 Samuel 18:5

În ziua aceea a fost o bătălie cruntă. Soldații lui Absalom nu erau la fel de bine antrenați ca soldații lui David, așa că, bineînțeles, au pierdut. Când a văzut că armata lui David ieșea învingătoare, Absalom și-a încălecat catârul și a încercat să fugă. Dar ce i s-a întâmplat? 2 Samuel 18:9

În ziua aceea, Absalom a murit și soldații lui David i-au pus corpul într-o groapă și l-au acoperit cu pietre. Ce sfârșit groaznic! Ce a făcut David când a aflat că fiul lui murise? 2 Samuel 18:33 Bietul David! Cât de multă supărare i-a produs fiul lui prin faptul că alesese în mod nechibzuit să se răzvrătească! Proverbele 17:25

Tu vrei să asculți de Dumnezeu cinstindu-i pe părinții tăi și făcând tot ce poți pentru a-i face fericiți?

De ce a avut regele David atâtea necazuri cu copiii lui? Când David s-a rugat, l-a ajutat Dumnezeu? Ne va ajuta Dumnezeu când ne rugăm?

Aspectul plăcut al lui Absalom l-a făcut să fie un om bun? Ne poate binecuvânta Dumnezeu atunci când nu păzim poruncile Lui?

Există întotdeauna consecințe ale păcatului? Va împiedica Dumnezeu suportarea consecințelor? De ce nu? Cum îi poți cinsti pe părinții tăi?

Lecţii de pian - Seria „Micuța Amy în Birmania” (IV). De Amy Sherrard

Mami și cu mine ne întrebam dacă nu ți-ar plăcea să iei ore de muzică. Dacă vrei, ești suficient de mare să începi, îi spuse Tati lui Amy într-o zi. — O, da! spuse Amy entuziasmată.

Familia nu avea pian, dar avea o orgă frumoasă. Nici Mami, nici Tati nu știa să cânte la orgă, dar oamenii se bucurau să vină în casa lor să cânte din voce.
— Am găsit o profesoară bună, așa că poți începe oricând orele, îi spuse Tati. Și Amy a început orele de muzică.

Profesoara de muzică era o doamnă drăguță, jumătate indiancă. Ea venea în fiecare săptămână cu trenul până la o gară aproape de casa unde locuia Amy. Ea mergea pe jos de-a lungul străzii până la poarta casei. Profesoara avea întotdeauna cu ea o umbrelă drăguță, ca soarele fierbinte să nu o ardă, și purta o pălărie frumoasă cu boruri largi. Pălăria avea un voal foarte subțire care îi acoperea fața, ca să nu lase muștele și insectele să o deranjeze în timpul mersului.

Într-o zi, Amy a descoperit o modalitate de a folosi șervețele pentru a pretinde că are bășici de la o arsură. O dată, Amy a reușit să o păcălească inclusiv pe Mami, dar când a observat că nu era nicio roșeață pe pielea din jurul bășicilor, Mami și-a dat seama că era un truc.

„O să fac același truc și cu profesoara mea”, se hotărî Amy într-o zi. Așa că și-a făcut pe mână niște presupuse bășici. Apoi s-a așezat pe prelungirea de beton a porții și a așteptat. Când a văzut-o pe profesoară venind, Amy și-a pus mâna peste „bășici”, a început să se miște încet în față și în spate și apoi să plângă încet.

Imediat ce a văzut-o, profesoara s-a grăbit spre ea.
— O, ce ai pățit, dragă? întrebă ea îngrijorată. Amy i-a arătat „bășicile” și profesoara aproape că a leșinat.
— Vai, e groaznic! Nu e nimeni care să te ajute? Ai nevoie urgentă de ajutor! Amy a încercat din răsputeri să se abțină din râs, dar nu a putut, așa că și-a dat repede la o parte „bășicile”.
— A fost doar o păcăleală, îi spuse ea profesoarei. Săraca profesoară s-a uitat mai de aproape la mâna lui Amy. Fără îndoială, „bășicile” dispăruseră și ea nu știa dacă să râdă sau să o muștruluiască pe mica ei elevă.
— Dacă bășicile ar fi fost adevărate, te-ar fi durut atât de tare mâna încât nu ai fi putut cânta la orgă azi, îi spuse profesoara.

Când Amy le-a povestit întâmplarea, Mami și Tati i-au spus că, deși ea făcuse așa pentru că era distractiv, nu era o idee bună să facă glume de genul acesta cu alți oameni. Ei au nevoie să se poată încrede în tot ce spunem. În Biblie scrie: „Ca nebunul care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare, așa este omul care înșală pe aproapele său și apoi zice: «Am vrut doar să glumesc! »” (Proverbele 26:18,19).