Ultimele zile ale lui Saul

Egoismul și încăpățânarea de a face cum vrem noi ne fac rău nouă și celor din jur. Altruismul și ascultarea de Dumnezeu ne protejează și ne ajută să fim fericiți, atât noi, cât și ceilalți.

Pe când se ascundea de împăratul Saul cel invidios, David a auzit că prietenul lui, profetul Samuel, murise. David s-a întristat foarte mult și a plâns de parcă murise tatăl lui. Dar el știa că se putea încrede în Dumnezeu pentru ajutor, chiar dacă Samuel nu îl mai putea ajuta deloc.

Și israeliții au plâns gândindu- se la viața de iubire și ascultare a lui Samuel și la viața de ură și neascultare a lui Saul. Ce greșeală teribilă făcuseră când îl respinseseră pe Samuel ca lider al lor și aleseseră un rege – sau un împărat – ca să fie și ei ca alții!

În timp ce Saul era ocupat cu înmormântarea lui Samuel, David și oamenii lui s-au grăbit spre un alt loc în care sperau să fie mai în siguranță. În locul acesta, David și luptătorii lui s-au purtat foarte frumos cu un om bogat pe nume Nabal.David și oamenii lui i-au păzit de hoți și de animale sălbatice pe slujitorii și oile lui Nabal. Așa că, atunci când a avut nevoie de hrană, David a fost sigur că Nabal avea să îl ajute bucuros. David a trimis 10 oameni ca să îi ceară lui Nabal ceva de mâncare. Ce a spus Nabal? 1 Samuel 25:10,11

Când a auzit cuvintele acelea aspre și lipsite de bunătate, David s-a înfuriat foarte tare. Le-a spus oamenilor lui să-și pregătească săbiile pentru că urmau să-l pedepsească pe Nabal pentru că fusese atât de rău și de egoist. Vrea Dumnezeu să ne supărăm pe oameni chiar dacă ei nu au fost amabili cu noi? Proverbele 24:29; Luca 6:27,28

David și oamenii lui munciseră din greu ca să-l ajute pe un om bogat pe nume Nabal. Dar când ei au avut nevoie de hrană, Nabal a refuzat în mod grosolan să le dea ceva de mâncare.

Unul dintre slujitorii lui a auzit cuvintele lui Nabal și s-a grăbit să îi spună lui Abigail, soția lui Nabal, ceea ce plănuia David să facă. Abigail nu era ca soțul ei, ci ea era bună la suflet, amabilă și foarte înțeleaptă. Imediat, ea a pregătit multă mâncare, pe care a încărcat-o pe mai mulți măgari, apoi s-a urcat pe măgarul ei și a mers călare cât mai repede cu slujitorii ei ca să-i găsească pe David și pe oamenii lui.

Când s-a întâlnit cu David, Abigail s-a dat jos de pe măgar și s-a închinat la picioarele lui. Ce a spus ea? 1 Samuel 25:24,25 Apoi i-a dat lui David hrana pe care o adusese și l-a implorat să nu îl omoare pe Nabal, chiar dacă el fusese foarte rău. I-a spus că Dumnezeu putea să trateze singur egoismul lui Nabal. David a acceptat darul lui Abigail și sfatul ei cel bun. El I-a mulțumit lui Dumnezeu că îl împiedicase să facă un lucru greșit.

În seara aceea, când a ajuns acasă, Abigail l-a găsit pe bărbatul ei petrecând și bând alcool cu prietenii lui. Așa că nu i-a spus ce făcuse. Dar în dimineața următoare, ea i-a spus lui Nabal totul, iar el s-a speriat așa de tare încât, curând după aceea, a murit. S-a bucurat Dumnezeu că Abigail a încercat în mod înțelept să facă pace cu David? Matei 5:9

Saul nu a încetat să-l urască pe David și în scurt timp a pornit cu soldații lui să-l caute. Când a auzit că Saul îl urmărea din nou, David și câțiva din oamenii lui s-au dus să descopere unde era tabăra lui Saul. Când au găsit locul, David le-a zis oamenilor lui:
— Cine vrea să coboare cu mine?
— Eu vreau să cobor cu tine, i-a răspuns Abișai. Era noapte și toți soldații lui Saul se culcaseră pe jos, pe pământul gol. David și Abișai au mers încet printre ei, încercând să afle câți soldați avea Saul. L-au găsit pe Saul dormind, iar Abner, conducătorul armatei lui, dormea lângă el. Sulița lui Saul și recipientul lui de apă erau aproape de capul lui. Apoi lui Abișai i-a venit o idee. 1 Samuel 26:8 I-a plăcut lui David ideea lui Abișai? 1 Samuel 26:10,11

După ce au luat sulița lui Saul și urciorul lui de apă, David și Abișai s-au grăbit în liniște spre vârful unui deal din depărtare. Apoi, David a strigat către Abner: „De ce (...) n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Uită-te acum unde sunt sulița și urciorul cu apă, care erau la căpătâiul lui.”

Saul cunoștea vocea lui David. Îți poți imagina cât de surprins a fost când și-a dat seama că David fusese chiar lângă el în timp ce dormea? David a demonstrat iarăși că el nu încerca să-l omoare pe Saul. Ce i-a spus Saul? 1 Samuel 26:21,25

Lui David îi era frică de Saul și știa că nu putea avea încredere în regele cel invidios. Apoi, David a făcut o mare greșeală. În loc să se încreadă în Domnul, ca El să-i arate ce să facă în continuare, David și-a făcut propriile planuri. Iar alegerea lui a cauzat o mulțime de probleme. Ce a făcut el? 1 Samuel 27:1

Achiș, regele filistean, a fost de acord să-i dea lui David o mică cetate, numită Țiclag. Astfel, David și luptătorii lui, împreună cu familiile lor, s-au mutat la Țiclag.

Într-o zi, filistenii au decis să se bată iarăși cu israeliții, iar regele Achiș i-a spus lui David și războinicilor lui să pornească la luptă împreună cu soldații filisteni. David a acceptat, dar știa că el nu avea să lupte niciodată împotriva israeliților. Dumnezeu l-a ajutat pe David, făcându- l pe Achiș să se răzgândească.

Înainte ca lupta să înceapă, Achiș i-a spus lui David să se întoarcă la Țiclag. Ce au văzut David și oamenii lui când erau aproape ajunși acasă? 1 Samuel 30:3 Cu toții au plâns atât de mult până nu au mai avut puterea să plângă. Apoi, David L-a întrebat pe Dumnezeu ce să facă mai departe și Dumnezeu i-a răspuns. 1 Samuel 30:8

Având încredere în promisiunea lui Dumnezeu că își vor salva familiile, David și luptătorii lui s-au grăbit să îi prindă din urmă pe vrăjmași. Dumnezeu le-a dăruit o victorie. Îți dai seama cât de fericiți au fost ei când se întorceau la Țiclag cu familiile lor? Nu-i așa că Dumnezeu este întotdeauna gata să ne ajute când noi avem necazuri? Psalmii 46:1

Pe când David și războinicii lui se întorceau la Țiclag, filistenii erau gata de luptă împotriva israeliților. Cum s-a simțit Saul când a văzut toți soldații din tabăra adversă? 1 Samuel 28:5

Saul s-a rugat lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu i-a răspuns. De ce? Pentru că Saul alesese cu încăpățânare să facă ce voia el. Îl respinsese pe Samuel, profetul lui Dumnezeu; îl urmărise tot timpul pe David, slujitorul lui Dumnezeu, și îi omorâse pe preoții lui Dumnezeu. Dar, chiar și după toate păcatele acestea, dacă lui Saul i-ar fi părut rău cu adevărat, Dumnezeu l-ar fi iertat bucuros. Însă Saul era prea mândru ca să se pocăiască. Ce trist!

Apoi, Saul a făcut un lucru foarte grav. Ce le-a spus slujitorilor lui să facă? 1 Samuel 28:7 O vrăjitoare sau un spiritist este o persoană care ascultă de Satana și care pretinde că îi face pe cei morți în stare să vorbească. Dar pot oamenii morți să vorbească? Eclesiastul 9:5

În realitate, vrăjitoarea (spiritistul, mediumul spiritist) nu vorbește cu morții, pentru că morții nu pot vorbi. Dar vrăjitorii vorbesc în realitate cu Satana și cu îngerii lui, care uneori se pot preface că sunt oameni care au murit. Nu este de mirare că Dumnezeu ne avertizează să nu vorbim niciodată cu vrăjitoarele!

Saul știa toate aceste lucruri, dar a ales să meargă la o vrăjitoare și să îl roage pe Satana să-l ajute. Noaptea, el și doi dintre soldații lui au făcut un drum lung până acasă la vrăjitoare. I-au găsit ascunzătoarea secretă într-o peșteră. Cu cine ar trebui să vorbim atunci când avem nevoie de ajutor? Isaia 8:19,20

Vrăjitoarea s-a speriat când Saul a venit la ea. Vrăjitoarea știa de porunca lui Dumnezeu ca toți vrăjitorii să fie omorâți. Dar Saul i-a promis că nu avea s-o pedepsească. Ce s-a întâmplat după aceea? 1 Samuel 28:11-14

Oare Samuel chiar a vorbit cu Saul? Nu. Samuel era mort, în mormântul lui. Vrăjitoarea a văzut pe unul dintre îngerii lui Satana care a făcut în așa fel încât să semene cu Samuel.

Apoi, îngerul lui Satana a vorbit cu Saul. El a spus: „Domnul S-a depărtat de tine și S-a făcut vrăjmașul tău (...). N-ai ascultat de glasul Domnului (...), Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor.” Apoi, îngerul lui Satana i-a spus lui Saul că el și fiii lui urmau să moară în bătălia cu filistenii din ziua următoare. Ce i s-a întâmplat lui Saul când a auzit aceste cuvinte îngrozitoare? 1 Samuel 28:20

Când l-a văzut pe Saul zăcând la pământ, vrăjitoarea s-a speriat. I-a pregătit repede ceva de mâncare și s-a rugat de el să mănânce. La început, Saul a refuzat, dar, în final, a acceptat. După ce a terminat de mâncat, s-a întors la armata lui fără nicio speranță. Știa cu certitudine că armata lui va pierde bătălia.

Istoria lui Saul este foarte tristă, nu-i așa? Dar nu trebuia să fie tristă. Saul ar fi putut alege să asculte de Dumnezeu și să facă ce a zis El și astfel istoria lui ar fi fost una fericită. Vrei să fii fericit? Atunci alege întotdeauna să asculți de Dumnezeu și să faci ce zice El.

Putem opri uneori o ceartă rostind cuvinte amabile? Ne poate ajuta Dumnezeu să fim altruiști? Cum ar trebui să îi tratăm pe oamenii care s-au purtat foarte rău cu noi?

Încetează Dumnezeu să ne mai ajute atunci când greșim? De ce nu a răspuns Dumnezeu la rugăciunea lui Saul? Pot morții să vorbească? Cine a vorbit de fapt cu Saul? Ar trebui să vorbim vreodată cu vrăjitoarele?

Ar trebui să ne jucăm vreodată de-a spiritiștii sau să citim cărți despre ei? Cui ar trebui să ne adresăm atunci când nu știm ce să facem?

Sosirea în Birmania - Seria „Micuța Amy în Birmania” (I). De Amy Sherrard

Familia stătea pe puntea imensului vapor în timp ce se apropia de marele oraș Rangoon. Tati mai fusese acolo o singură dată pentru niște întâlniri.
— Aici urmează să fie noua noastră casă, zise el, arătând spre orașul impunător.
— Ce este chestia aia galbenă care strălucește sus, printre copaci? vru Amy să știe.
— Este un templu budist, foarte vechi și foarte mare, numit pagodă, și este acoperit cu aur, îi spuse Tati. Dumnezeul birmanez, numit Buda, se află în interiorul lui.
— Este acoperit cu aur, deci! exclamă Amy. Nu e de mirare că este atât de strălucitor!
— Vom mai vedea și multe temple indiene, îi zise Tati, pentru că sunt mulți indieni în Birmania. Amy era bucuroasă că mai putea să vadă indieni. În India, misionarii o știau de când fusese bebeluș și îi spuneau „micuța Amy”. Dar, când familia ei a venit în Birmania, Amy avea aproape șapte ani, iar misionarii de acolo nu o mai considerau mică, așa că îi spuneau cu toții „Amy” și-atât.

Misionarii erau ca o singură familie mare. Copiii le spuneau doamnelor misionare „mătușa”, iar domnilor misionari le spuneau „unchiul”. Acum, Amy avea o mulțime de unchi și mătuși. Oare vom avea o casă a noastră în complexul centrului de misiune? se întrebau părinții lui Amy. Dacă da, Amy ar fi avut prieteni de joacă. Dar, exact cum se întâmplase în India, nu mai erau case disponibile la centrul de misiune, așa că au fost nevoiți să-și găsească o casă cu chirie pentru un timp.

Casa în care s-au hotărât să locuiască era foarte mare. Un cuplu drăguț de indieni locuia la etaj, iar Amy și părinții ei locuiau la parter. Indienii de la etaj nu aveau copii, dar aveau o pisică și o maimuță mascul numită Jocko. Amy își lua deseori scăunelul și stătea pe verandă, mângâind pisica pufoasă. Dar pe maimuțoiul Jocko nu voia să-l mângâie.

Stăpânii lui Jocko îl legau cu un lanț de ramurile copacului său preferat din fața casei, iar Amy și părinții îl puteau privi și asculta cum trăncănea de unul singur. Uneori, Jocko se elibera de lanțul cu care era legat. Atunci, cu un salt, intra pe o fereastră deschisă și alerga prin toate camerele până ce stăpânii îl prindeau și îl legau iarăși.

Într-o zi s-a întâmplat ceva care a făcut-o pe Amy să ia hotărârea de a nu mai încerca niciodată să îl mângâie pe Jocko. Săptămâna viitoare vom descoperi ce s-a întâmplat.