Cum îi iubim pe ceilalți

Ultimele șase dintre Cele Zece minunate Porunci ale lui Dumnezeu ne spun să-i iubim pe ceilalți așa cum ne iubim pe noi înșine. Să începem cu porunca a cincea din Exodul 20:12. Ce crezi că înseamnă să-ți cinstești părinții? Înseamnă mai mult decât să le spui „te iubesc” sau să le faci un cadou? Tu ce crezi?

Cinstirea părinților înseamnă că îi iubești, îi respecți și îi asculți. Știai că, pe măsură ce înveți să îi iubești, să îi respecți și să asculți de părinți, înveți să Îl iubești, să Îl respecți și să asculți de Dumnezeu? Nu-i așa că este foarte important? Da! Dacă nu învățăm să ascultăm de Dumnezeul nostru iubitor și de Legea Sa minunată, atunci facem ceea ce vrea Satana să facem, nu-i așa? Înveți să asculți fără ezitare? Ești atent și săritor? Dacă da, atunci îți cinstești părinții.

Ce zici de bunici? Respectarea acestei porunci înseamnă să îi cinstești și pe ei. Bunicii sunt atât de fericiți când ne arătăm iubirea și grija față de ei! Care sunt câteva moduri în care îți poți cinsti bunicii? La doar 12 ani, Isus știa că Dumnezeu este Tatăl Său. A hotărât El că nu mai e nevoie să-i respecte și să asculte de Iosif și de Maria? Nu.

Când avea 30 de ani, Isus a plecat de acasă pentru a începe lucrarea specială pe care a venit să o facă în lumea noastră. Dar până atunci, unde a fost și ce a făcut? Citește Luca 2:51. Chiar și atunci când a murit pe cruce, Isus S-a gândit la mama Lui. Ioan 19:26,27. Nu a încetat niciodată să respecte porunca de a-i cinsti pe părinți. Ce exemplu frumos și demn de urmat ne-a dat Isus!

Gândeşte-te:

Și Dumnezeu, și Satana știu că cinstirea părinților ne face fericiți atât pe noi, cât și pe ei. Când ne văicărim, ne bosumflăm și îi sâcâim, îi mai cinstim? Dar când le răspundem sau nu îi ascultăm întocmai? Numește mai multe moduri în care poți respecta mai bine această poruncă importantă.

Îți poți măcar închipui că ai putea să nu respecți porunca a șasea? Exodul 20:13. Există oameni care chiar ucid alți oameni? Da; și cât este de trist lucrul acesta! Nu putem să nu aflăm ce se întâmplă din cauza războaielor teribile și a uciderilor despre care vedem sau auzim la știri.

Uneori, oamenii se și sinucid – și nu doar cu arma sau luând otravă. Uneori fac asta puțin câte puțin, prin obiceiuri nesănătoase, cum ar fi băutul și fumatul sau chiar prin obiceiuri alimentare care provoacă boli care ucid. Satana face tot ce poate pentru a-i determina pe oameni să nu respecte această poruncă. Ce zici de jocurile video, jucăriile și cărțile de colorat despre luptă și ucidere? Ți-L poți imagina pe Isus jucându-Se cu oricare dintre aceste lucruri? Crezi că El ar fi făcut arme de jucărie sau S-ar fi jucat cu ele? Și-ar fi îndreptat degetele către oameni, prefăcându- Se că va trage?

Îți amintești povestirea despre Cain și Abel? Care erau sentimentele lui Cain? Geneza 4:5. Au ura și mânia vreo legătură cu crima? Citește 1 Ioan 3:15. Așadar? Înseamnă că, atunci când ne enervăm și spunem că urâm pe cineva, călcăm a șasea poruncă? Este destul de grav, nu-i așa? Despre cine a spus Isus că este tatăl unor oameni care se lăudau că sunt foarte buni, dar care, de fapt, Îl urau și intenționau să-L omoare? Citește Ioan 8:37,44.

Gândeşte-te:

Înseamnă porunca a șasea mai mult decât credeai? Vrei să o respecți? Ai putea fi un exemplu pentru alți copii? În ce fel? Isus te va ajuta cu bucurie.

Citește Exodul 20:14. Această poruncă îi va ajuta pe tați și pe mame să aibă un cămin fericit fiind credincioși și loiali unul altuia. Tot porunca aceasta contribuie și la fericirea copiilor. Satana știe exact când și cum să ne ispitească să nu respectăm această poruncă, pentru a ne putea strica fericirea.

Ai auzit vreodată despre copii sau chiar adulți care îi tachinează pe alți copii, băieți și fete, întrebându-i despre „prietenă” sau „prieten”? E un lucru lipsit de sens și greșit. Este exact felul în care vrea Satana să ne comportăm. Strică fericirea de care Dumnezeu vrea să ne bucurăm atunci când suntem mari și vine momentul potrivit pentru a avea propria noastră familie fericită.

Satana urmărește să îi facă pe copii să vadă și să audă lucruri care sunt o încălcare a acestei porunci. Dar Isus ne poate da curajul și tăria de caracter ca să ne păstrăm mintea inocentă și curată.

Gândeşte-te:

Crezi că modestia în îmbrăcăminte și în comportament ne ajută să respectăm această poruncă importantă? Ne ajută cu adevărat. Poți decide chiar acum că tu nu vei tachina băieți sau fete și că nici nu vei acorda atenție unor astfel de remarci dacă tu însuți vei fi subiectul lor.

Aflăm că unele dintre poruncile lui Dumnezeu sunt foarte scurte, dar spun foarte mult în cuvinte puține. Care este porunca a opta? Exodul 20:15. Desigur, știm cu toții despre hoți și tâlhari și despre lucrurile rele pe care le fac. Și credem că nu vom face niciodată așa ceva. Suntem recunoscători că există legi și poliție care să ne ajute și să ne ocrotească, nu-i așa?

Ce înseamnă să furi? Înseamnă să iei ceva ce nu îți aparține? Există situații în care, deși furi, ai totuși impresia că nu e furt? Îți vine în minte vreo astfel de situație? Este furt atunci când strecori în gură ceva dulce pe furiș, deși știi că nu ai voie? Când „împrumuți” ceva și nu dai înapoi, nu este tot furt? Pentru mulți oameni ocupați, timpul este foarte prețios. Putem fura timpul oamenilor atunci când întârziem, iar ei ne așteaptă?

Dar Sabatul? Acesta este timpul special care Îi aparține lui Dumnezeu. Atunci când folosim timpul Său într-un mod greșit, este furt? Da, este. Chiar dacă Satana a încercat să fure lumea de la El, Dumnezeu este adevăratul proprietar al lumii în care trăim și al tuturor lucrurilor din ea. Psalmii 50:10-12.

Când Dumnezeu ne oferă venituri, El ne spune că a zecea parte din banii noștri Îi aparține. Dacă folosim zecimea din venituri pentru noi înșine, ce spune El că facem? Citește Maleahi 3:8. Majoritatea oamenilor care Îl jefuiesc pe Dumnezeu nu își dau seama cât de grav este sau de câte binecuvântări sunt lipsiți atunci când Îi fură banii. Citește versetele 9,10.

Gândeşte-te:

Cât timp vom trăi, să alegem întotdeauna să fim cinstiți și sinceri.

Citește porunca a noua din Exodul 20:16. A fi martor mincinos este același lucru cu a spune o minciună. Dar ce înseamnă „împotriva aproapelui”? Cine este aproapele? Doar oamenii care locuiesc în apropierea noastră, vecinii noștri? Într-o zi, un avocat L-a întrebat pe Isus pe cine să considere ca fiind aproapele său. Citește despre asta în Luca 10:25-29.

Isus a spus o povestire care să ne ajute să înțelegem că, de fapt, noi și toți oamenii din lumea noastră suntem o singură mare familie. Citește versetele 30-37. Cu toții avem nevoie unul de celălalt; oricine are nevoie de ajutor este aproapele nostru. Trebuie să avem grijă unul de celălalt. Dacă vom face astfel, vom fi amabili și de ajutor. Nu vom minți nici pe alții, și nici despre alții. Pur și simplu, nu vom minți deloc.

În povestirea lui Isus, oamenii care lăsau impresia că păstrează Legea lui Dumnezeu de fapt nu îi iubeau pe ceilalți la fel cum se iubeau pe ei înșiși. A te preface este un alt mod de a minți. Există mai multe moduri în care poți să minți? Există minciuni mari și minciuni mici? Oare ce crede Dumnezeu despre minciunile mici? Cere-I lui Isus să te ajute să găsești răspunsurile corecte la aceste întrebări.

Iată câteva întrebări importante la care să te gândești.

Gândeşte-te:

Când Satana a stârnit toate necazurile și suferința din cer și de pe pământ, totul a pornit de la minciunile pe care le-a spus. Când Isus ne va duce în cer și va înnoi lumea în care trăim, vor mai fi acolo oameni care să spună minciuni? Nu este de mirare că Isus vrea să ne ajute să învățăm să spunem întotdeauna adevărul!

Să citim porunca a zecea în Exodul 20:17. Ce înseamnă să poftești? Înseamnă să îți dorești cu egoism să ai ceva ce nu este al tău sau despre care Dumnezeu știe că nu îți face bine. Ca și în cazul celorlalte porunci, pofta începe în mintea noastră. Înainte ca Satana să spună prima lui minciună despre Dumnezeu, se gândea la gloria și puterea lui Dumnezeu; și a râvnit la ele – mai ales la ceea ce Îi aparținea lui Isus. A vrut să fie la fel de important ca Isus. Tot gândindu-se la asta, a început să plănuiască toate minciunile pe care le-a spus.

Este foarte ușor să începi să ai obiceiul de a pofti la ce nu îți aparține. Începi să tânjești după lucruri pe care nu le ai și apoi ți le dorești, fiind sigur că numai astfel vei fi fericit. Așa ajungi să fii gelos și invidios. Și vei fi nefericit întotdeauna; chiar dacă obții ce ți-ai dorit, vei vrea mereu altceva.

În Filipeni 4:11, 1 Timotei 6:8 și Evrei 13:5, Dumnezeu ne spune care este adevăratul secret al fericirii. Nu este minunat că putem fi întotdeauna mulțumiți și fericiți?

Gândeşte-te:

Ai poftit vreodată? Ai cerut cu insistență anumite haine sau alte lucruri, pentru a putea fi ca prietenii tăi? Te-ai gândit vreodată că ai fi mai fericit dacă ai fi ca altcineva – mai cunoscut, mai frumos sau mai talentat? Roagă-L pe Isus să te ajute să fii fericit și mulțumit.

Canarul lui Pavel - partea II - Adaptare după Scrapbook Stories, de Amy Sherrard

În ziua aceea, când s-a întors acasă, în camera lor, mama s-a speriat văzându-l pe Pavel înfășurat într-o pătură.
– Pavel, ești bolnav? a întrebat ea cu îngrijorare în voce, în timp ce se grăbea spre el. Pavel a deschis ochii și a zâmbit, amintindu- și de furtună și de tot ce se întâmplase.
– O, nu, mamă! Uite ce a adus vântul pe pervaz și apoi chiar în camera noastră.
Mama se uită la Pavel, care dădea pătura la o parte. Apoi îi zâmbi păsării drăgălașe, în timp ce el îi povestea tot ce se întâmplase.
– Îi pun numele Pet, i-a spus mamei sale. Nu-i așa că e drăguț? Și mama a zis că era foarte drăguț, chiar dacă era rănit la una dintre aripi, care îi cam atârna într-o parte. Și-au dat seama că îi lipseau și două gheruțe. Micuțul Pet s-a uitat la ea și a ciripit. Îi plăcea să stea la căldură și să nu mai fie ud; iar, în timp ce Pavel și mama lui vorbeau despre el, și-a înfoiat penele moi și galbene și apoi le-a netezit cu grijă pe fiecare la locul ei.
– Cred că îi e foame, spuse mama. Unul dintre vecinii noștri avea o pasăre; să văd dacă îmi împrumută câteva semințe. Curând, mama s-a întors cu niște semințe și amândoi au râs când Pet a dat fuga să le înfulece. Puțină apă într-o ceșcuță a fost tot ce a trebuit pentru a-i potoli setea lui Pet. Înainte de culcare, Pavel a fixat cu grijă un băț între două scaune, pentru ca Pet să aibă unde sta cocoțat în timpul nopții. Canarul și-a înfipt capul sub o aripă și în curând a adormit dus.

De atunci încolo, Pavel nu a mai fost niciodată singur. În scurt timp, și-a dat seama că Pet va avea nevoie de mai multe semințe și știa că mama nu avea bani în plus pentru a le cumpăra. „Ce aș putea să fac să câștig bani și să îi cumpăr semințe lui Pet?”, s-a întrebat. Apoi s-a gândit la Jane, care locuia în camera vecină. Ea și Pavel se întâlneau des la fereastră. Lui Jane îi părea rău că băiatul era invalid. Pavel și-a amintit că uneori o vedea stând la fereastră, lucrând ceva cu mâinile. Era sigur că așa câștiga ea bani. Poate că Jane l-ar ajuta să își dea seama ce să facă să câștige și el niște bani folosindu-și mâinile.

Pavel nu-și putea folosi picioarele și avea trupul strâmb, dar mâinile îi erau în regulă. Degetele lui erau drepte și mai puternice decât degetele copiilor cu picioare și trupuri sănătoase. Pavel s-a târât până la fereastră. S-a bucurat când a văzut că și Jane era la fereastra ei; ca de obicei, îi dădea zor cu lucrul ei de mână. Jane ridică privirea și zâmbi când auzi că o strigă Pavel.
– Ce faci acolo, Jane? întrebă Pavel.
– Ce fac eu seamănă cu dantela, i-a spus Jane.
– E greu de făcut?
– O, nu! Este ușor. Ai putea învăța să faci asta.
– Aș putea câștiga destui bani ca să îi cumpăr semințe lui Pet?
– Bineînțeles. Vrei să te învăț?
– Da, te rog!
– Diseară o să trec pe la voi, i-a promis Jane băiatului nerăbdător.
Iar Pavel abia aștepta. (Va urma)