Balaam, profetul lacom

Adieri proaspete, răcoroase! Iarbă! Călătoria era mult mai plăcută. Copiii lui Israel părăseau, în sfârșit, pustiul prin care își croiseră drum. Și se apropiau de Moab. Moabiții erau urmași ai lui Lot și se închinau idolilor. Dar Dumnezeu le-a spus israeliților că nu trebuie să-i deranjeze, așa că nu au călătorit pe teritoriul lor, ci i-au ocolit.

Apoi au ajuns în țara unui alt popor, țara amoriților. Amoriții se închinau idolilor și Îl urau pe Dumnezeu. S-au bucurat că au ocazia să se lupte cu israeliții, pentru că erau siguri că îi vor învinge. Numele regelui lor era Sihon. Citește mesajul prietenos pe care Moise i l-a trimis regelui Sihon. Numeri 21:21,22. Sihon nu numai că a spus „nu”, dar el și soldații lui au ieșit să se lupte cu israeliții. Israeliții erau îngroziți. Cum să lupte împotriva unei armate atât de puternice? Dar Dumnezeu le-a promis că vor câștiga. De fapt, le-a promis că, după bătălie, tuturor popoarelor păgâne din Canaan le va fi frică de ei. Deuteronomul 2:24,25.

Moise s-a ghidat după nor, care înainta. Și-a dat seama că Dumnezeu era cu ei. Iar poporul s-a pregătit cât de bine a putut. Ce s-a întâmplat? Numeri 21:24. Cu multă vreme în urmă, Dumnezeu îi spusese lui Avraam că vrea să acorde popoarelor păgâne din Canaan mai mult timp ca să afle despre El. De acum însă, canaaniții știau deja cum Își eliberase Dumnezeu poporul de egipteni și cum avusese grijă de ei. Au avut mult timp la dispoziție, dar au ales să spună „nu” Duhului Său Sfânt și s-au înrăit și mai tare.

Gândeşte-te:

Ce ne spune 2 Petru 3:9 despre Dumnezeu? Te bucuri că Dumnezeu ne iubește și este atât de răbdător cu noi?

Uriași? Da. Og, regele Basanului, avea o întreagă armată de uriași. Cetăți puternice, cu ziduri înalte? Da. Spionii avuseseră dreptate și aici. Dar Dumnezeu era în nor și a promis că israeliții vor învinge. Norul îi conducea chiar spre Basan. Numeri 21:33.

Regele Og și armata lui erau dornici de luptă. Israeliții au văzut miile de soldați imenși, uriași. Le puteau vedea sulițele ascuțite. Îl puteau vedea pe regele Og. Era atât de uriaș! Chiar mai uriaș decât uriașii de soldați. Îi auzeau pe el și pe soldați blestemându-i pe israeliți și pe Dumnezeu. Cum ar putea vreodată să învingă o astfel de armată? Israeliții s-au uitat la Moise. Era perfect calm; nici urmă de teamă. Așa că au prins curaj. Știau că se baza pe promisiunea lui Dumnezeu. Au pornit țintă înainte, plini de curaj, să-și confrunte inamicul. Și au câștigat! Citește Numeri 21:34,35.

Vestea că regele Og și soldații săi puternici au fost nimiciți s-a răspândit rapid printre canaaniți. Exact așa cum spusese Dumnezeu, ajunseseră să se teamă de israeliți. Când soldații israeliți s-au întors în tabără și au spus tuturor că Dumnezeu le-a dat o astfel de victorie, poporul s-a bucurat. Cu patruzeci de ani înainte, Dumnezeu a vrut să le dea astfel de victorii părinților lor. Dar ei refuzaseră să-L creadă.

Gândeşte-te:

Pentru Dumnezeu nu este mai greu să dea biruința decât I-ar fi să sufle într-un fulg. Partea noastră este să avem încredere în El. Citește 1 Corinteni 15:57. Memorează acest verset.

Balac, regele moabiților, era înspăimântat. Israeliții nu i-au atacat pe moabiți, dar Balac știa că distruseseră armatele puternice ale lui Sihon și Og. Așa că Balac și conducătorii moabiți s-au temut că israeliții ar putea lupta și împotriva poporului lor. Moabiții se închinau idolilor și credeau în magie, dar s-au convins că Dumnezeul lui Israel este mai puternic decât orice zeu sau magie de care s-a auzit vreodată.

Cine să le poată veni în ajutor? Cineva și-a amintit că a auzit despre un bărbat pe nume Balaam, care locuia la mulți kilometri distanță. Se aflase că are o mare putere de a binecuvânta, de a blestema și de a spune viitorul. Au decis să-i ceară ajutorul.

Căpitanii moabiți au pornit la drum. După multe zile, au ajuns la casa lui Balaam. I-au povestit despre israeliți, care veneau din Egipt și se mutau în țara Canaanului. I-au povestit cum câștigă războaie și că au tăbărât aproape de Moab. Citește cererea lor în Numeri 22:6.

Dar cine era Balaam? Poate te surprinde, dar el fusese cândva un om bun, chiar unul dintre profeții lui Dumnezeu. De fapt, încă susținea că este supus lui Dumnezeu. Dar banii deveniseră adevăratul său zeu. Iar Balac îi promitea o recompensă importantă. Ce le-a spus el conducătorilor? Numeri 22:7-13.

Căpitanii s-au întors la regele Balac cu răspunsul dat de Balaam. Va renunța regele Balac? Vom afla mâine. 

Gândeşte-te:

Balaam deja știa cum i-a călăuzit Dumnezeu pe israeliți. Dacă ar fi fost cu adevărat slujitorul lui Dumnezeu, ce le-ar fi spus imediat mesagerilor? Cât de repede ar trebui să alegem să ne supunem lui Dumnezeu atunci când suntem ispitiți de Satana? Trebuie să începem să căutăm scuze pentru a nu asculta?

Regele Balac era disperat. Cum să-l determine pe Balaam să vină să-i blesteme pe israeliți? Poate dacă răsplata ar fi și mai mare și ar trimite mesageri mai de seamă, Balaam s-ar răzgândi. Citește Numeri 22:15-17.

Aceasta a fost șansa lui Balaam de a demonstra că ascultă de Dumnezeul cel adevărat. În schimb, cum a procedat și ce s-a întâmplat? Numeri 22:18–21. Dumnezeu l-a lăsat pe Balaam să plece la drum, dar i-a reamintit că nu va putea vorbi ce vrea el, ci va rosti cuvintele lui Dumnezeu. În călătoria spre Moab, Dumnezeu a făcut câteva minuni, care să-l ajute pe Balaam să-și dea seama cât de mult greșea. În primul rând, măgarul lui Balaam a început dintr-odată să se comporte ciudat. Cum și de ce?Numeri 22:22,23.

Dumnezeu a permis măgarului să vadă ceea ce Balaam nu putea vedea. Mai târziu, măgarul s-a speriat din nou, iar Balaam s-a supărat și mai tare. Numeri 22:24,25. Și încă o dată, îngerul a ținut calea măgarului. Bietul animal a mai putut face un singur lucru. Ce anume? Și cum a reacționat Balaam? Numeri 22:26,27.

Balaam s-a mâniat de-a binelea. Era atât de furios, încât nici nu și-a dat seama că Dumnezeu a făcut o minune și că îi vorbea măgarul. I-a răspuns măgarului ca și cum ar fi fost o persoană. Citește despre asta în Numeri 22:28-30.

În cele din urmă, îngerul i-a permis lui Balaam să vadă motivul pentru care măgarul era atât de speriat. A venit rândul lui Balaam să fie îngrozit. Îngerul ținea în mână ceva menit lui Balaam, și nu bietului măgar, care era nevinovat. Numeri 22:31.

Gândeşte-te:

Observă Dumnezeu când animalele suferă din cauza cruzimii oamenilor? Desigur. Sunt îngerii cu noi tot timpul? A fost Balaam conștient? Dar tu?

Regele Balac era nerăbdător. Până la urmă, Balaam venea să-i blesteme pe israeliți. Așa că s-a grăbit să-l întâmpine. Cum l-a salutat regele Balac pe Balaam? I-a transmis Balaam avertismentul din partea lui Dumnezeu? Numeri 22:37,38.

A doua zi, regele Balac l-a dus pe Balaam într-un loc de unde putea să vadă tabăra israelită. Ce fel de tabără crezi că a văzut? Exact așa cum am descris-o în lecția 32. Foarte curată și în perfectă ordine, foarte organizată. Deasupra sanctuarului era norul. Era bine știut faptul că israeliții fuseseră întotdeauna conduși de nor. Balaam mai știa că israeliții aduc jertfe. Așa că a decis să aducă și el o jertfă. Dar de șapte ori mai mare decât a lor. Citește Numeri 23:1-4.

Sună ce I-a spus Balaam lui Dumnezeu ca și cum spera că Dumnezeu Se va răzgândi? Răspunsul lui Dumnezeu a fost o frumoasă binecuvântare pentru israeliți. Îți poți imagina cum s-a simțit Balaam în timp ce le spunea regelui Balac și conducătorilor moabiți mesajul lui Dumnezeu? Numeri 23:5-10. Cum s-au simțit regele Balac și prinții?Numeri 23:11. Atunci regele a decis să încerce să facă același lucru, dar într-un alt loc. Încă o dată, Dumnezeu i-a binecuvântat pe israeliți. Regele Balac simțea că își pierde răbdarea. Dar a vrut să mai încerce încă o dată. Numeri 23:27–30.

De data aceasta, binecuvântarea dată de Dumnezeu israeliților a fost chiar mai mare decât cele anterioare. Regele Balac a fost atât de supărat, încât l-a expediat pe Balaam în cea mai mare grabă. Balaam a spus că pleacă, dar Dumnezeu i-a mai dat un mesaj. Și după aceea, a plecat. Regele Balac era mânios, iar Balaam era dezamăgit. În cele din urmă, nu a mai primit nicio recompensă.

Gândeşte-te:

Ar fi un motiv de bucurie pentru tine și familia ta să citiți binecuvântările și profețiile pe care le-a făcut Dumnezeu prin Balaam. Puteți face asta la altarul de deschidere a Sabatului. Numeri 23:24.

Ce poruncă a încălcat Balaam? Prima? Ultima? Ambele? Le poți spune din memorie? Exodul 20:3,17. Balaam încă voia recompensa promisă de regele Balac, chiar dacă Dumnezeu îl împiedicase să o obțină. Așa că s-a întors și i-a spus regelui că are un plan. Era sigur că Dumnezeu nu are cum să îi zădărnicească planul. Lui Balac i s-a părut lucru sigur și a fost de acord să încerce. Moabiții și madianiții au organizat o mare sărbătoare în cinstea zeului lor, Baal, la care i-au invitat și pe israeliți. „Sunteți invitații noștri”, le-au spus israeliților. „O să vă placă, ne vom distra. Or să fie femei frumoase, dans, muzică, mâncare și mult alcool.”

Israeliții se pregăteau să treacă râul Iordan și să intre în Canaan, dar mii de israeliți și chiar mulți dintre conducători au mers la sărbătoare. Au uitat de Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu. Mulți dintre ei s-au alăturat moabiților și madianiților și s-au închinat lui Baal.

Când Moise a aflat ce se întâmplă, a fost șocat. Știa că Dumnezeu nu poate conduce poporul atunci când acesta alege să-L nesocotească. Conducătorii credincioși au primit imediat ordin să îi nimicească pe cei care se închinaseră lui Baal.

Desigur, Dumnezeu S-a bucurat să îi ierte pe cei care au păcătuit și cărora le-a părut rău cu adevărat. Dar moabiții și Balaam au dovedit că mulți l-au ales pe Satana. Mai târziu, când israeliții au luptat împotriva madianiților, Balaam, care locuia în țara lor, și-a pierdut viața.

Gândeşte-te:

Nu e așa că egoismul nu aduce niciodată fericire? Citește Iuda 11.

Încă un minut – II - Adaptare după Scrapbook Stories, de Amy Sherrard

Jane i-a răspuns, în cele din urmă, lui Larry: – Mama ta și Heidi au plecat cu trenul în vizită la mătușa Mary. Jane l-a mângâiat pe umăr a consolare și se vedea pe fața ei că îi pare rău pentru el. Îmi pare foarte rău că ai ratat călătoria, Larry.

Larry era revoltat de-a binelea. Asta era prea de tot. Ferma mătușii Mary era locul în care el și sora lui s-ar fi dus cu drag mai mult decât oriunde pe lume. Larry a lăsat cuțitul și furculița. A plecat de la masă, dând fuga la etaj, în camera lui. A închis ușa și apoi s-a aruncat în pat. Și, deși era băiat mare, a plâns. În cele din urmă, s-a ridicat. Și-a amintit că mama îi precizase cu atenție ora exactă la care trebuia să fie în sufragerie dacă voia să se bucure de surpriza pe care i-o pregătise.

Dar Larry și-a mai amintit și alte lucruri. Și-a amintit că, de multe ori, mama îi atrăsese atenția cu privire la obiceiul lui de a întârzia, alții fiind nevoiți să îl aștepte. De asemenea, îl avertizase că acest obicei îi va crea neplăceri din ce în ce mai mari pe măsură ce va crește. Trebuia să învețe să fie de încredere și să fie întotdeauna la timp când programa ceva. Larry știa că, exact în momentul în care ceasul a bătut ora zece, mama și Heidi au plecat la gară. Știa că mama sperase că el avea să fie gata de plecare. Și-a dat seama că, nefiind gata, lecția grea de a rămâne acasă era suficientă încât să-l ajute să-și schimbe obiceiul.

Larry chiar dorea să fie amabil cu ceilalți. S-a gândit la nenumăratele ocazii în care i-a enervat pe alții întârziind și făcându-i să-l aștepte. Așa că, pentru prima dată, și-a dat seama cât de rău era obiceiul lui prostesc și a luat decizia să se schimbe. Larry tânjea după ferma mătușii Mary. Ce s-au mai distrat ultima dată când au vizitat-o! Au călărit pe cai, au hrănit vacile și puii, s-au jucat cu câinii, au urcat în copaci și au făcut drumeții prin pădure.

De multe ori s-au rugat de mama să îi mai ducă într-o vizită. Dar mătușa Mary locuia departe; iar mama, văduvă fiind, trebuia să se îngrijească de toate acasă, așa că nu reușise să mai plece în călătorie. Rămas singur acasă, Larry a avut mult timp la dispoziție să se gândească. În Sabat, predica parcă a fost doar pentru el. Pastorul a vorbit despre respectul față de ceilalți și despre cât de important este să nu pierzi timpul.

Când, în sfârșit, a venit și dimineața de luni, Larry le-a întâmpinat zâmbind pe mama și pe Heidi. Mama și-a dat seama imediat că băiatul și-a învățat lecția. Scumpul ei fiu avea să devină un bărbat de încredere, care știe să-și țină cuvântul și să fie mereu punctual. (Sfârșit)