Nadab și Abihu

În ultimele două săptămâni, am vizitat frumosul sanctuar (sau tabernacol) pe care l-au construit copiii lui Israel. A fost prima lor biserică. Moise a primit planul construcției de la Dumnezeu, iar poporul l-a respectat întocmai. Evrei 8:5.

De fapt, sanctuarul era o machetă. O reprezentare care să ne ajute să înțelegem planul minunat făcut de Dumnezeu pentru ca noi să putem alege să fim liberi, nu robi ai lui Satana. Unde este adevăratul sanctuar, numit și Templul lui Dumnezeu?

La câte dintre aceste întrebări poți răspunde: Ce se afla deasupra sanctuarului, întotdeauna, noapte și zi? Cum îi ajuta în timpul zilei? Cum arăta noaptea? Ce spune lucrul acesta despre Isus? A existat un alt loc special în interiorul sanctuarului unde preoții puteau vedea prezența Lui? Îți amintești de lumina puternică de deasupra chivotului sacru?

Câte camere avea sanctuarul și cum se numeau? Unde erau Cele Zece Porunci? De fapt, tot ce se află înăuntrul și în jurul sanctuarului ne ajută să aflăm despre Isus și cât de mult ne iubește El. Ce era în exterior? Dar în interior? Cum ne ajută să Îl cunoaștem pe Isus?

Gândeşte-te:

Israeliților le-a fost greu să aleagă să aibă întotdeauna încredere în Isus, nu-i așa? A făcut El tot posibilul să îi ajute? Este Isus alături de noi astăzi, la fel cum a fost alături de israeliți cu mult timp în urmă?

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să trăiești într-un cort în deșert, înconjurat de alte milioane de oameni, și ei tot în corturi? Gândește-te cât de multe probleme ar putea apărea fiind vorba de atât de mulți oameni. Dacă ai fi putut vedea tabăra israeliților, ai fi rămas uimit de câtă ordine și organizare existau. 1 Corinteni 14:40.

Sanctuarul, cu norul luminos deasupra lui, se afla chiar în mijlocul taberei, având un spațiu larg de jur împrejur. Miile de corturi erau organizate cu grijă în douăsprezece grupuri mari, și toate corturile erau amplasate frumos, în rând drept. Fiecare grup mare de corturi avea deschidere către sanctuar. Erau trei grupuri la est, cu fața către intrarea în sanctuar, trei la sud, trei la vest și trei la nord. Să fii în permanență conștient de cât de aproape te afli de cortul lui Dumnezeu este ceva special!

Te întrebi de ce erau douăsprezece grupuri? Dacă te gândești la ce s-a întâmplat în trecut, îți vei aminti că Iacov a avut doisprezece fii. Familiile fiecărui fiu erau numite trib, și fiecare trib a fost numit după fiul din care provenea.

Oamenii își puteau găsi întotdeauna drumul înapoi la corturile tribului lor, deoarece fiecare grup avea propriul său steag special, sau stindard.

Gândeşte-te:

În centrul taberei se afla ce era mai important: sanctuarul. Și în centrul Locului Preasfânt se afla chivotul mărturiei, în care erau păstrate Cele Zece Porunci. Ne putem da seama cât sunt de importante? Tu le-ai învățat?

Ți-ar fi plăcut să fii un copil israelit pe vremea aceea? Imaginează-ți că nu e nicio mizerie și niciun gunoi nicăieri, așa că ai grijă să păstrezi totul foarte îngrijit și curat. Plimbându-te prin tabără, un lucru te surprinde. Poți număra douăsprezece seminții, cu toate că triburile lui Levi și Iosif lipsesc. De ce?

Cineva îți spune că, în loc de a numi un trib după Iosif, două dintre seminții au fost numite după fiii lui Iosif, Efraim și Manase. Îți amintești ce s-a întâmplat când oamenii s-au închinat la vițelul de aur? Tribul lui Levi a fost singurul loial lui Dumnezeu. Exodul 32:26. Dumnezeu i-a apreciat, alegându-i pe ei să aibă grijă de sanctuar. Regula era ca preoții să provină întotdeauna din bărbații acestui trib.

Corturile leviților erau întotdeauna cele mai apropiate de sanctuar. Acolo își aveau de îndeplinit sarcinile lor speciale. Când norul conducea poporul la un alt loc de tabără, sanctuarul era strâns de leviți, care îl purtau și îl ridicau din nou acolo unde îi conducea Dumnezeu.

Aaron și fiii săi erau din seminția lui Levi și Dumnezeu i-a ales să fie primii preoți care să slujească în noul sanctuar. Cât de atenți au fost Aaron și fiii săi să învețe tot ce era de făcut atunci când slujeau în sanctuar! Cel mai important pentru ei era să respecte întocmai tot ce le spusese Dumnezeu prin Moise.

O ceremonie foarte specială urma să aibă loc după ce Aaron și fiii săi vor fi făcut pregătirile necesare. Despre ce este vorba, vom afla mâine.

Gândeşte-te:

Înveți să fii îngrijit și ordonat? Respecți întocmai tot ce te învață tatăl și mama ta?

Timp de șapte zile, Moise, Aaron și fiii lui Aaron s-au pregătit pentru o slujbă foarte specială. Au fost spălați și curățiți. Moise le-a dat de îmbrăcat fiilor lui Aaron haine și mitre albe. Aaron purta roba frumoasă destinată marelui-preot. Iar acoperământul capului lui era special. Pe partea din față, prinsă cu o panglică albastră, era o plăcuță de aur. Pe ea era scris: „Sfințenie Domnului”.

Pe fiecare umăr al hainei lui Aaron era o piatră de onix inscripționată cu numele a șase triburi. Iar pieptarul avea de fiecare parte câte o bijuterie specială. Una dintre pietre se numea Urim, cealaltă se numea Tumim. Când Îl întrebau pe Dumnezeu, iar răspunsul era „Da”, piatra din dreapta strălucea. Când răspundea „Nu”, piatra din stânga se întuneca.

De partea albastră a hainei lui Aaron, mici rodii din țesătură albastră și violet atârnau la poale. Între rodii erau clopoței de aur. La fiecare mișcare făcută de Aaron în sanctuar, oamenii din curte puteau auzi clinchetul clopoțeilor.

Moise a atins pe Aaron și pe fiii săi, precum și tot mobilierul din sanctuar și altarul, cu un ulei special pentru consacrare, pentru a le reaminti că ei trebuie să aibă Duhul Sfânt. De asemenea, s-au adus jertfe speciale. Picături de sânge din jertfe au fost puse pe altarul din curte, dar și pe marginea urechii drepte, pe degetul mare al mâinii drepte şi pe degetul mare de la piciorul drept al lui Aaron și al fiecăruia dintre fiii săi. Ce s-a întâmplat când s-a încheiat ceremonia? Leviticul 9:23,24.

Gândeşte-te:

Ce înseamnă sângele pus pe marginea urechii drepte, pe degetul mare al mâinii drepte şi pe degetul mare de la piciorul drept al lui Aaron și al fiilor lui? Înseamnă că, deoarece Isus S-a jertfit pentru noi, deci sângele Lui a curs pentru noi, El ne poate ajuta să ne folosim urechile pentru a asculta doar îndemnurile bune, ne poate ajuta să ne folosim mâinile pentru a face doar ce este bine și picioarele pentru a merge doar acolo unde este potrivit pentru noi.

Nadab și Abihu erau doi dintre fiii lui Aaron, cei mai importanți lideri din Israel, după Moise și Aaron. Și ei au stat pe munte în prezența lui Dumnezeu Însuși. Exodul 24:9-11. Nu la mult timp după ce au fost consacrați să slujească lui Dumnezeu ca preoți și după ce au început frumoasele slujbe de la sanctuar, li s-a întâmplat ceva îngrozitor.

Nadab și Abihu știau exact cum trebuie să-și îndeplinească sarcinile în sanctuar. Dar într-o zi, Moise a trebuit să trimită câțiva oameni la sanctuar pentru a-i lua de acolo pe cei doi, pentru că muriseră înăuntru. Cât de trist! Toată lumea a fost șocată. Ce s-a întâmplat? Citește Leviticul 10:1,2.

Dumnezeu nu le-a putut permite să manifeste o asemenea lipsă de respect. Toată slujba aceea nu mai însemna nimic. Era ca și cum I-ai spune lui Dumnezeu că nu crezi că este important să ai încredere în Isus. Dumnezeu a trebuit să-i pedepsească imediat. Dacă nu, mulți oameni ar fi putut folosi fapta lui Nadab și Abihu ca scuză pentru neascultare.

Poporul a fost șocat. Și îți poți închipui cum se simțea Aaron. Dar Moise i-a spus să continue slujba ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aaron nu trebuia să își compătimească fiii și să le scuze, astfel, păcatul. 

Gândeşte-te:

Liderii trebuie să fie foarte atenți, nu-i așa? Adesea, oamenii îi urmează mai degrabă pe lideri decât pe Dumnezeu. Copiii copiază vreodată lucruri greșite pe care le fac și le spun alți copii? Dar tu? Alege să faci ce este bine, indiferent ce face oricine altcineva.

Nadab și Abihu erau bărbați în toată firea. În copilărie însă nu învățaseră să fie întotdeauna ascultători. Aveau câteva obiceiuri proaste, și asta era grav. Le plăceau băuturile cu alcool, cum ar fi vinul și berea.

În acea zi în sanctuar, creierul lor nu a funcționat cum trebuie, pentru că băuseră vin. Citește câteva dintre lucrurile pe care le spune Dumnezeu despre consumul de alcool. Proverbele 20:1; 23:29-33. Care era regula instituită de Dumnezeu? Leviticul 10:8-11.

Gândeşte-te:

Satana știe multe lucruri pe care noi adesea le uităm. Știe că o persoană, consumând chiar și puțin alcool, poate să gândească și să facă lucruri greșite. În 1 Corinteni 6:10, Biblia spune despre consumul de alcool că ne poate împiedica să ajungem în ceruri. Ai dori să-I promiți chiar acum lui Isus că niciodată nu vei alege să bei ceva cu alcool? Este o promisiune care merită respectată. Satana mai știe și că liderii au multă influență asupra celorlalți. Dacă îi poate face pe ei să păcătuiască, alți oameni vor vedea faptele lor și vor decide că, până la urmă, nu sunt chiar atât de greșite. Oamenii uită cu ușurință că singura Persoană căreia vrem să Îi semănăm este Isus.

Administratorul precoce al farului - III - Adaptare după Scrapbook Stories, de Amy Sherrard

În far, singură-singurică, micuța Maria a făcut tot posibilul să ajungă la fitiluri și să aprindă luminile, dar oricât de mult ar fi încercat, tot nu putea să ajungă suficient de sus. Îi venea să ia o pauză de plâns. Apoi, dintr-odată, și-a amintit de vechea Biblie mare a mamei, pe care o țineau în camera de la etajul de mai jos. Dar cum să îndrăznească să calce pe Biblie? I se părea îngrozitor.

Atunci și-a adus aminte ce îi spunea mama, că sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu salvează vieți. Iar ea exact asta încerca să facă. Dumnezeu ar înțelege de ce era nevoie să stea în picioare pe Biblie. A coborât scările în fugă. A luat Biblia grea, s-a dus înapoi la etaj și a așezat-o cu grijă pe masa de sub fitiluri. Apoi a luat chibriturile și a pășit cu reverență pe cartea atât de prețuită a mamei sale. A ridicat mâna. Da! Putea să atingă fitilurile! A aprins un chibrit și, într-o clipă, camera s-a umplut de lumina puternică. Iar valurile furioase au fost luminate până în depărtare.

„Mulțumesc, Isus!”, a spus Maria cu voce tare, oftând de ușurare și dându-se jos de pe masă. „Acum, Isus, Te rog să ai grijă de tatăl meu și la reflux să-l aduci înapoi acasă!”, s-a rugat ea. Afară, în furtună, marinarii au văzut lumina. Au putut să-și îndepărteze navele de stâncile periculoase. Erau în siguranță. Din șopron, tatăl Mariei a văzut și el lumina și I-a mulțumit lui Dumnezeu că a ajutat-o pe fetiță să o aprindă, deși nu-și putea da seama cum a reușit. Și pirații au văzut lumina. S-au înfuriat foarte tare, pentru că nenorocirile pe care le plănuiseră au fost zădărnicite. Dar nu au mai avut ce face.

Toată noaptea aceea furtunoasă, lumina a strălucit deasupra mării spumegânde. Când a venit dimineața, pirații l-au lăsat pe tatăl Mariei să scape din șopron. Iar el, de îndată ce apa a scăzut la reflux, s-a grăbit spre far. Când și-a ținut din nou în brațe fetița, s-a liniștit. Iar ea era fericită că sunt împreună, în siguranță!

Tatăl Mariei i-a povestit totul despre pirați și i-a spus de ce nu a putut să se întoarcă la far. Maria i-a spus și ea cât i-a fost de frică și cum a procedat ca să poată aprinde fitilul. – Am fost sigură că Dumnezeu a înțeles de ce am stat pe Biblie, i-a spus ea. Am vrut să salvez marinarii și corăbiile. Tatăl ei și-a dat seama că Dumnezeu a ajutat- o să le răspundă la rugăciuni.

Ce o învățase mama pe Maria e adevărat. Biblia este ca o lampă. Ne arată cum să ne ferim de Satana, un răufăcător. Satana vrea să ne împiedice să fim gata când va veni Isus, ca să fie sigur că nu vom putea fi cu El în cer. Dar Biblia ne poate îndepărta de cel rău și ne poate ține întotdeauna pe calea cea bună. (Sfârșit)