Locul central al milei

Locurile centrale sunt importante. În centrul sistemului nostru solar se află Soarele, care conține aproape 99,9% din masa întregului sistem solar. Multe computere se bazează pe CPU, sau unitatea de procesare centrală, pentru a-și controla operațiile. În centrul a numeroase monede, de la cele romane și până la cele din vremurile moderne, se găsesc portretele unor oameni importanți.

Și sanctuarul are un loc central. În Sfânta Sfintelor se găsea un obiect – chivotul legământului, în care se afla Legea lui Dumnezeu. Capacul chivotului era din aur și se numea capacul ispășirii; doi heruvimi din aur, sculptați cu dibăcie de un meșteșugar talentat, priveau spre capacul ispășirii. Chiar acolo, între heruvimi și capacul ispășirii, era vizibilă prezența lui Dumnezeu pe pământ.

În această lecție vom studia despre locul milei în mărețul plan de mântuire al lui Dumnezeu. După cum se poate vedea din locul pe care îl ocupa capacul ispășirii, mila este centrală în tot ceea ce face Dumnezeu pe acest pământ. De fapt, deși nu ne gândim adesea la asta, noi „primim fără încetare harul lui Dumnezeu” (Calea către Hristos, p. 74).

Harul lui Dumnezeu vine asupra noastră în numeroase feluri; când ne gândim la aceasta, probabil că ne gândim adesea la iertare. „Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici” (Numeri 14:19). „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!” (Psalmii 51:1).

Este destul de potrivit să ne gândim la iertare ca fiind o parte importantă din mila lui Dumnezeu. Cum „plata păcatului este moartea” (Romani 6:2), fără iertarea lui Dumnezeu am fi cu toții condamnați să murim. „Noi depindem de mila iertătoare a lui Dumnezeu zi de zi și ceas de ceas” (Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 161). Dar iertarea, precum și alte lucruri la care de obicei ne gândim ca la niște binecuvântări nu sunt singurele modalități prin care se manifestă mila lui Dumnezeu. Judecata lui Dumnezeu este, de asemenea, un act de milă.

În ce fel este judecata lui Dumnezeu un act de milă? În primul rând, judecata în sine este adesea amestecată cu mila. De exemplu, gândiți-vă la povestea lui Iona. Dumnezeu putea să-l lase pe Iona să se înece în Marea Mediterană și să trimită pe altcineva la Ninive. Dar nu a făcut-o. În loc de aceasta, a pregătit un pește să-l înghită pe Iona și să-l vomite afară pe uscat mai târziu. Această întâmplare a fost cu siguranță o judecată pentru Iona, una amestecată cu milă. Iona a rămas în viață, iar după aceea a fost dispus să facă ce i-a cerut Dumnezeu.

În alte ocazii, judecata lui Dumnezeu asupra nelegiuiților nu este amestecată cu milă. Locuitorii Sodomei au respins mult timp invitația plină de milă a lui Dumnezeu de a se pocăi, încât în cele din urmă mila nu a mai pledat pentru ei, iar cetatea a fost distrusă cu foc din cer. Cei care au trăit înainte de Potop, în zilele lui Noe, au respins și ei invitația plină de milă de a intra în arcă, iar ei și lumea lor au fost complet distruși de Potop. Așadar, pentru locuitorii Sodomei și pentru antediluvieni nu s-a mai găsit milă. Totuși, dacă le privim într-un context mai larg, aceste judecăți erau încă foarte miloase.

„Din îndurare față de lume, Dumnezeu i-a distrus pe oamenii răi din timpul lui Noe. Din îndurare i-a distrus și pe locuitorii pervertiți ai Sodomei. Prin puterea înșelătoare a lui Satana, cei care încalcă Legea divină se bucură de simpatie și admirație și astfel îi determină permanent și pe alții să se răzvrătească. Așa a fost în zilele lui Cain și Noe, așa a fost în zilele lui Avraam și Lot, așa este și în zilele noastre. Din îndurare față de univers, Dumnezeu îi va distruge, în cele din urmă, pe cei care I-au respins harul” (Tragedia veacurilor, pp. 558, 559).

Cât de adevărată este această frază care apare de 26 de ori în Psalmul 136: „În veac ține îndurarea Lui!”

1. „Primim fără încetare harul lui Dumnezeu.” Enumeră câteva binecuvântări pline de milă pe care le experimentezi chiar acum.

2. Enumeră câteva istorii din Biblie care vorbesc despre judecățile lui Dumnezeu și felul în care se amestecă cu mila.

3. Unele dintre judecățile lui Dumnezeu nu sunt amestecate cu milă. Explicați cum, într-un context mai larg, sunt totuși pline de milă.

4. Citiți Psalmul 103 și meditați la diversele moduri prin care Dumnezeu Își manifestă mila.

Ați fost vreodată interesați de un subiect anume? Poate vreți să aflați mai multe despre arborele genealogic al familiei sau despre tehnologia computerelor. Sau poate că vreți să cercetați unul din numeroasele mistere ale științei.

Știți că este un subiect care îi interesează în mod special pe sfinții îngeri? Descoperim acest lucru observând locul și postura celor doi îngeri din Sfânta Sfintelor. „Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut la cele două capete ale capacului ispășirii” (Exodul 25:18).

Acești îngeri sculptați se găseau în Sfânta Sfintelor. Fuseseră făcuți astfel încât să aibă un aer gânditor, privind în jos la capacul ispășirii. Erau făcuți din aur și, normal, nu se mișcau și nici nu respirau. Dar ce reprezintă ei nu este un mister.

„Heruvimii din sanctuarul pământesc, care priveau cu venerație către tronul harului, reprezintă interesul cu care îngerii cerești urmăresc desfășurarea planului de răscumpărare. Acesta este misterul harului pe care îl contemplă îngerii – că Dumnezeu îl poate îndreptăți pe păcătosul pocăit și poate reface relația cu omenirea decăzută, rămânând în același timp drept; că Hristos S-a putut umili pentru a ridica mulțimi imense de oameni din prăpastia pierzării și a-i îmbrăca în hainele curate ale dreptății Sale, pentru a-i uni cu îngerii care n-au căzut niciodată și a face posibil ca ei să locuiască veșnic în prezența lui Dumnezeu” (Tragedia veacurilor, p. 424).

Chiar acum se întâmplă ceva foarte important, o manifestare a harului lui Dumnezeu la care îngerii au ocupat locurile din față. Este judecata de cercetare pe care Daniel a avut privilegiul să o vadă în viziune. El a scris: „Mă uitam la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc, și roțile lui, ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile” (Daniel 7:9,10).

Evident, deschiderea cărților nu a fost o afacere privată. Milioane de îngeri au fost, de asemenea, prezenți. Ce privesc aceștia? Privesc harul. Când Isus a mărturisit un nume înaintea Tatălui, El a mărturisit numele și înaintea îngerilor (vezi Apocalipsa 3:5).

Gândiți-vă numai la asta! Aceste nume pe care Isus le mărturisește înaintea Tatălui Său și al îngerilor sunt nume de păcătoși – care merită doar moartea veșnică. Dar, ca urmare a milei lui Dumnezeu, ei sunt salvați acum prin har, ca să trăiască veșnic cu Dumnezeu și cu îngerii care nu au păcătuit niciodată. Ce lucrare minunată a înfăptuit mila lui Dumnezeu! Îngerii sunt uimiți, nu doar de faptul că Dumnezeu este plin de milă, ci mai mult chiar, de minunatele lucruri pe care le îndeplinește mila lui Dumnezeu.

Pe măsură ce studiem mai atent acest subiect, și noi devenim interesați de acesta, la fel ca îngerii.

5. Este bine să fim interesați de diverse subiecte. Dar ce ne spune interesul pe care îl arată îngerii cu privire la mila lui Dumnezeu despre importanța acestui subiect în relație cu altele?

6. Cuvântul grec pentru „capacul ispășirii” în Evrei 9:5 este tradus prin „jertfă de ispășire” în Romani 3:25. Citiți cu atenție Romani 3:23-26 și scrieți ce ați învățat despre importanța milei în jertfa lui Isus pentru noi.

Dacă ați fi trăit în vremurile sanctuarului iudaic, nu ați fi văzut niciodată capacul ispășirii. Chiar dacă ați fi fost un levit în slujbă la Templu, nu ați fi privit niciodată la chivotul legământului. Dar ați fi știut totul despre acesta, vi l-ați fi imaginat adesea. Tot ce se întâmpla la Templu v-ar fi îndreptat mintea în acea direcție.

Doar o singură persoană – marele-preot – avea voie să vadă capacul ispășirii, și până și el putea să o facă doar o dată pe an, în Ziua Ispășirii. În această zi specială, se întâmplau câteva lucruri importante; iată însă ce se întâmpla în Sfânta Sfintelor:

„Să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispășirii spre răsărit; să stropească din sânge de șapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispășirii. Să înjunghie țapul adus ca jertfă de ispășire pentru popor și să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele vițelului, să stropească cu el spre capacul ispășirii și înaintea capacului ispășirii” (Leviticul 16:14,15).

Acest sânge, bineînțeles, reprezenta sângele lui Isus, care avea să moară într-o zi pentru păcatele întregii lumi. Stropirea cu sânge spunea ceva. Nu era ca sângele lui Abel, care vorbea despre vina lui Cain. Nu. Spunea ceva mai mult de atât: „Ci v-ați apropiat... de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel” (Evrei 12:22-24).

Deci ce spunea? Că Dumnezeu este plin de milă. Că ne iubește atât de mult încât L-a trimis pe singurul Său Fiu, Isus, să-și dea viața pentru păcatele noastre și pentru păcatele oricui din întreaga lume, astfel încât să putem alege viața veșnică. Până și amplasarea capacului ispășirii spunea același lucru, acesta ocupând locul dintre Dumnezeu și Legea lui Dumnezeu. Vă amintiți că prezența vizibilă a lui Dumnezeu se manifesta deasupra capacului ispășirii, în timp ce Cele Zece Porunci se aflau în chivot, sub capacul ispășirii.

„Să pui capacul ispășirii pe chivot, și în chivot să pui mărturia pe care ți-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine; și, de la înălțimea capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi așezați pe chivotul mărturiei, îți voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel” (Exodul 25:21,22).

Bineînțeles, Dumnezeu nu poate schimba Legea Sa cea sfântă. Acest lucru este imposibil. Legea spune însă că toți cei care au păcătuit trebuie să moară, iar Dumnezeu „dorește ca niciunul să nu piară” (2 Petru 3:9).

Astfel, mila lui Dumnezeu a găsit o cale să ne salveze. Dumnezeu Însuși, în persoana Fiului Său, Isus, avea să vină pe pământ să moară pentru păcatele noastre, astfel ca noi să fim salvați. În felul acesta, Legea lui Dumnezeu rămâne neschimbată, iar în același timp Dumnezeu, plin de milă, ne-a oferit o cale să fim salvați.

Gândiți-vă la capacul ispășirii în timpul momentelor de devoțiune. Gândiți-vă cum păcatele voastre sunt un obstacol între voi și Dumnezeu (vezi Isaia 59:2). Cum putem atunci să ne întâlnim cu un Dumnezeu sfânt? Acesta este motivul pentru care apare deasupra capacului ispășirii. El vrea să fie plin de milă față de nelegiuirile noastre. „Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor” (Evrei 8:12). „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său” (Efeseni 1:7).

7. Care este semnificația locului capacului ispășirii?

8. Folosind concordanța sau un program de căutare în Biblie, căutați cuvântul „milă”. Citiți câteva versete și scrieți câteva lucruri pe care le-ați învățat despre mila lui Dumnezeu. 
Studiu suplimentar: Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 21–24 ; Parabolele Domnului Hristos, pp. 243–251.

Prevederea lui Dumnezeu

Timp de trei ani și jumătate am predicat pentru adventiștii de ziua întâi, dar m-am susținut în principal din propria muncă. Când am acceptat adevărul, averea mea era cam de 35 de dolari. Făceam încă eforturi serioase pentru a extinde afacerea cu încuietori de fereastră, cu care avusesem succes.

În timp ce mergeam acum cu marfa din loc în loc, simțeam constant presiunea de a face cunoscute și altora adevărurile pe care le aflasem. În ciuda eforturilor depuse, afacerea mea nu prospera. Câteodată, vânzările din timpul unei săptămâni îmi ajungeau doar ca să plătesc cheltuielile și cazarea la hotel. Această situație a făcut ca în curând să termin banii pe care îi economisisem, rămânând astfel fără niciun ban ca să plătesc drumul din Rochester. În cele din urmă, pe la mijlocul lunii decembrie, rămăsesem doar cu o monedă de argint de trei cenți.

Un nor părea să amenințe următoarea întâlnire de Sabat la care am participat. În timp ce era înălțată o rugăciune pentru îndepărtarea acestui nor, sora White a fost luată în viziune. Relatând viziunea, a avut un mesaj să-mi transmită: „Motivul pentru care acest nor apasă asupra întâlnirii este că fratele Loughborough rezistă convingerii de a se consacra cu totul lucrării lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca el să se dedice cu totul predicării soliei.”

N-am luat atunci decizia s-o fac, căci nu vedeam cum puteam să mă susțin în timp ce aș fi făcut-o. Ajungând acasă, i-am spus Domnului că, dacă El va deschide calea, eu o voi urma; însă nu am fost liniștit cu decizia acesta. În cele din urmă, în puterea mărturiei, am spus: „Mă voi supune, Doamne, iar Tu vei deschide calea.” Dintr-odată, mi-am simțit mintea eliberată de toate îndoielile ce mă apăsau, iar eu m-am bucurat la gândul că Domnul mă avea în grija Lui și mă va susține.

În dimineața de luni, soția mea, care nu știa cât de rău o duceam cu fondurile, mi-a cerut bani ca să cumpere chibrituri și niște ață. Luând banii din buzunar, i-am spus: „Mary, ai aici o monedă de trei cenți. Sunt toți banii pe care îi am. Ia chibrituri de un cent, mai cheltuie doar un cent în plus și adu un cent acasă, ca să nu rămânem fără niciun ban. Am încercat din greu, am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru ca afacerea mea să aibă succes, dar n-am reușit.”

„John, și ce o să facem?”, m-a întrebat ea înlăcrimată. „De câteva săptămâni am o puternică convingere că motivul pentru care afacerea nu are succes se datorează faptului că mâna Domnului este împotriva acesteia, deoarece îmi neglijez datoria de a mă dedica în întregime predicării adevărului.” „Dar dacă tu o să mergi să predici, cum o să ne susținem?”, a obiectat. „De îndată ce am hotărât să mă supun chemării Dumnezeu, am primit asigurarea că El va deschide calea. Nu știu cum o va face, dar calea va fi deschisă.” S-a retras în camera ei ca să plângă și probabil ca să se roage. Nu am mai văzut-o timp de o oră. După ce a plecat să facă micile cumpărături, mi s-a făcut milă de inima ei tristă.

Nici bine nu a trecut jumătate de oră, că s-a și auzit o bătaie puternică în ușă. Un domn întreba de mine, așa că l-am invitat înăuntru. După ce s-a prezentat, a spus: „Mă mut în Ohio din cauza sănătății mele slăbite și aș vrea să iau cu mine câteva mărfuri mici cu care să-mi acopăr cheltuielile. Domnul Garbutt v-a recomandat și a spus că puteți achiziționa încuietori Arnold. Aș dori un pachet cu încuietori în valoare de optzeci de dolari. O să-l ridic mâine dimineață și o să-ți plătesc atunci.”

Tot ce trebuia să fac acum era să merg o jumătate de milă până la fabrică și să las comanda. Ei aveau să-mi aducă încuietorile acasă și urma să primesc un comision de 26 de dolari, sumă care avea mare putere de cumpărare în zilele acelea.

În curând după ce bărbatul a plecat, soția mea s-a întors și m-a găsit cântând. „Pari fericit”, a comentat. „Așa e”, am fost de acord. „Am primit o vizită cât timp ai fost la magazin. Domnul a deschis calea ca să merg să predic solia.” După ce i-am spus de comanda pentru încuietori, s-a retras în cameră ca să plângă și să-L caute pe Domnul. S-a întors în curând, fiind la fel de bucuroasă pe cât eram și eu, și gata să facă tot ce putea ca să mă pregătească pentru lucrare. Când am primit banii, am cumpărat lemne, provizii și tot ce mai era necesar pentru a acoperi nevoile căminului cât urma să fiu plecat.

Așteptând cererea voastră

Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru.” Acesta a fost argumentul Mântuitorului pentru evreii care rezistau tuturor eforturilor Lui de a reflecta asupra lor lumina Soarelui Neprihănirii. Acesta este avertismentul pe care îl dăm celor care pretind că ei cred adevărul! „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru.”

Vă cerem să luați în considerare cât de scurtă este viața omenească și cât de repede trece timpul. Ocaziile și privilegiile de aur sunt la îndemâna noastră. Harul abundent al lui Dumnezeu așteaptă să îi cereți comorile bogate. Mântuitorul așteaptă să-și ofere binecuvântările fără plată și singura întrebare este: O să le acceptați? S-au strâns provizii din belșug și lumina strălucește într-o varietate de feluri, dar această lumină își va pierde prețiozitatea pentru cei care nu o apreciază, care nu o acceptă și nu-i răspund, sau care, dacă au primit-o, nu o dau și altora.

Trebuie să vă priviți viața, sufletul, tăria, capacitatea, puterile mentale și fizice ca fiind un capital ce v-a fost încredințat ca să-l îmbunătățiți pentru Domnul vostru în timpul vieții. Trebuie să stați în rândul alocat din marea armată a lui Dumnezeu, să lucrați pentru salvarea propriului suflet și a altora. Puteți face aceasta trăind o viață creștină consistentă, depunând eforturi serioase, învățând în școala lui Hristos care sunt căile Sale, scopul Lui și subordonându-vă voința și planurile voinței și metodei lui Hristos.

Oare toți cei care pretind a fi copii ai lui Dumnezeu vor lua în considerare cuvintele marelui Învățător? Cuvintele Lui nu sunt misterioase și greu de înțeles. Când discipolii au considerat că sunt greu de înțeles, a fost limpede că nu erau uniți cu Hristos așa cum mlădița este unită de vița-de-vie. Ei nu aveau discernământ adevărat. Au înțeles greșit cuvintele lui Hristos. Ceea ce era clar pentru cei care aveau credința adevărată a devenit o piatră de poticnire pentru cei care nu aveau discernământ spiritual. Aceștia s-au simțit ofensați, deoarece El le spunea cuvinte pe care inima firească nu le putea pricepe și primi, și au refuzat să mai meargă cu Isus.

Oare nu sunt și printre credincioși unii care iubesc lumea și ale căror atașamente sunt atât de absorbite de rude și prieteni care nu se supun adevărului, au mintea confuză și, răspunzând favorabil ispitelor lui Satana, ocupă un loc de partea lui, în loc să ocupe un loc de partea Domnului?

Dragostea lui Dumnezeu pentru oamenii căzuți nu poate fi comparată cu nimic. Hristos a declarat: „Dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.” Acestea sunt cuvintele de care s-au împiedicat unii discipoli, dar Isus a îndepărtat tot ce putea fi considerat o piatră de poticnire și le-a spus: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.” Cuvântul lui Dumnezeu care locuiește în inimă este cel care însuflețește facultățile spirituale.

Dorim să-i facem să înțeleagă pe oamenii ce pretind că cred adevărul că de data aceasta au nevoie să ia aminte la sfatul Martorului adevărat, care le prezintă starea lor ca fiind decăzută spiritual și care îi cheamă cu cuvinte hotărâte să se pocăiască și să se întoarcă la dragostea dintâi. Cine este dragostea noastră dintâi? Izbăvitorul lumii este dragostea noastră dintâi și așa și trebuie să rămână pentru totdeauna. Creștinii trebuie să trăiască o viață diferită în mod distinctiv de cea a lumii. Lumea trăiește o viață ieftină. Ea nu aprobă o viață spirituală. Cel care are dragostea lui Dumnezeu are și viața; noi trebuie să privim la Hristos, nu la lumea aceasta.

Isus a iubit oamenii și a luat toate măsurile necesare pentru ca sufletul răscumpărat cu sânge să aibă parte de o naștere din nou, de o viață nouă derivată din propria Sa viață, așa cum ramura își trage viața din planta din care este altoită. „Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.” Cei care cred în Hristos își trag puterea motivațională și tăria caracterului lor din Cel în care cred. „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați.” „Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?... Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Poziția noastră este clar marcată. Înzestrarea pe care o avem de la Dumnezeu este clar descrisă, iar răspunderea și datoria noastră sunt clar declarate. Afirmația lui Hristos este făcută în cuvinte ce nu pot fi înțelese greșit: „Dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.” — The Youth’s Instructor, 10 ianuarie 1895

1. Ce avertizare este dată celor care pretind că cred adevărul?

2. Ce ar trebui să luăm în considerare fiecare dintre noi?

3. Ce anume așteaptă cererea voastră?

4. Pentru cine își pierde prețiozitatea lumina adevărului?

5. Enumerați câteva lucruri ce reprezintă un capital încredințat nouă ca să-l îmbunătățim pentru Domnul. 

6. Cum trebuie să îndeplinim planul lui Dumnezeu pentru salvarea propriului suflet și a sufletelor altora?

7. De ce unii discipoli ai lui Hristos au crezut că cuvintele Lui sunt greu de înțeles?

8. De ce unii credincioși au mintea confuză și ocupă un loc de partea lui Satana?

9. Ce anume este incomparabilă?

10. Ce trebuie să facă de data aceasta cei ce pretind că cred adevărul?

11. Cine are o viață ieftină? Cine are viață?

Deschizând inimi pentru Evanghelie -  de Brad Mills

Lub dub, lub dub.” Inima: ritm normal. „Bine, trage aer adânc în piept pentru mine.” Stau lângă Marlene și apăs stetoscopul pe pieptul ei transpirat, ascultând sunetul vieții din interiorul ei.

Țânțarii și alte musculițe înțepătoare zboară în jurul capului meu. Le îndepărtez, încercând să mă concentrez să-i aud plămânii dincolo de conversațiile și încântarea atâtor copii. A trecut mult timp de la ultima vizită făcută de doctori, asistente și evangheliști în satul lor izolat. Toată lumea își așteaptă rândul să fie examinată și îngrijită. „Ei bine, Marlene, plămânii tăi se aud bine, iar inima ta este puternică”, am asigurat-o. După ce i-am ținut un mic discurs despre nevoia de a bea mai multă apă zilnic, i-am întins o mică pungă cu vitamine, ibuprofen și două pansamente pentru locuitorii râurilor.

Când se pregătea să plece, am întrebat-o dacă ar fi în ordine să înalț o scurtă rugăciune pentru ea și familia ei. Un zâmbet larg îi lumină fața bronzată, arsă de soare. Marlene și-a întins încet mâinile și le-a cuprins pe ale mele. A început să-mi spună despre un vis pe care l-a avut, în care se făcea că o să vadă un doctor care avea să-i ofere mai mult decât vindecare fizică. O lacrimă izolată i se scurse pe față în timp ce a început să enumere mai multe cereri pentru care și-ar fi dorit să mă rog. Cu mâinile împreunate, ne-am plecat capetele și i-am cerut Dumnezeului nostru măreț să o binecuvânteze pe această simplă doamnă ce locuia atât de departe, în regiunea fluviului Amazon.

Prin intermediul proiectului Amazon Lifesavers, am încercat să urmăm exemplul și instrucțiunile lui Isus. „Faceți lucrare misionară medicală. În felul acesta veți reuși să ajungeți la inima oamenilor și se va pregăti calea pentru o propovăduire mai hotărâtă a adevărului. Veți constata că alinarea suferințelor lor fizice îi oferă pastorului ocazia de a sluji nevoilor lor spirituale... Unirea lucrării creștine pentru binele trupesc cu lucrarea creștină pentru binele sufletesc constituie interpretarea adevărată a Evangheliei” (Evanghelizare, p. 387).

Am găsit ușile deschise zilnic la sediul administrativ în timpul lucrării misionare medicale. Sediul este situat la aproximativ 35 de minute în afara orașului, într-un cartier foarte sărac, aflat pe malul fluviului Amazon. Împreună cu un prieten, am mers din ușă în ușă ca să vizităm vecinii, să aflăm care este numele lor și să le spunem că, dacă au nevoie de asistență medicală, noi suntem aici prezenți. La început, nu a venit nimeni. Apoi, unul câte unul, au început să sosească vecinii. La început, un băiat de doi ani cu degetul sfâșiat. Apoi, un bărbat înțepat de o pisică de mare. În cele din urmă, sosi o canoe mică, dotată cu motor extern și cu paisprezece oameni la bord. Aceștia auziseră despre îngrijirea medicală pe care o ofeream și se întrebau dacă este deschisă clinica. Mi-am pus imediat stetoscopul și am deschis clinica.

Mulțumită îngrijirilor medicale ce le-au deschis inimile, am legat numeroase prietenii. Ce talente aveți? Indiferent care sunt acestea, folosiți-le pentru a-i ajuta pe cei din jurul vostru. Sunt atât de mulți oameni ce suferă din cauza atâtor boli – fizice, emoționale și spirituale. Câteodată, un zâmbet călduros și o vorbă bună pot fi mai vindecătoare pentru cei din jurul vostru decât medicamentele. Rămânând pe frecvența lui Dumnezeu în fiecare zi, veți vedea cum El vă va folosi pentru a sluji altora din comunitatea voastră.