Convertirea și nașterea din nou

Putem să învățăm multe despre adevărul lui Dumnezeu din natură. V-ați gândit vreodată la faptul că fiecare pasăre se naște de două ori? Prima dată este născută ca ou și nu are cine știe ce viață.

Bineînțeles, la puțin timp după ce inima ei începe să bată, îi cresc penele, iar ciocul i se întărește. Dar nu a zburat niciodată și nici nu a ciripit cu voioșie la răsărit. De fapt, nu a văzut încă niciun răsărit. Întreaga ei viață dinainte de eclozare este petrecută la adăpost, într-o cochilie mică.

Multe păsări nu trec nici măcar de stadiul acesta. Dacă vreun șarpe găsește cuibul, ar putea sfida atacul disperat al părinților cu pene și ar putea mânca fiecare ou.

Pentru ca un pui de pasăre să se bucure vreodată de viață, trebuie să se nască din nou. Într-un mod diferit, acest lucru este adevărat și pentru oameni. „Drept răspuns, Isus i-a zis [lui Nicodim]: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu»” (Ioan 3:3).

Lui Nicodim nu i-a plăcut ideea că ar putea să nu fie destul de bun pentru cer și s-a făcut că nu înțelege. L-a întrebat pe Isus dacă era într-adevăr necesar ca un om să intre înapoi înăuntrul mamei lui. Numai că această întrebare ridicolă a arătat doar că Nicodim nu înțelegea convertirea. Voi o înțelegeți?

Mulți oameni se așteaptă ca atunci când sunt convertiți să simtă ceva foarte incitant sau să aibă sentimente speciale. Dar acest lucru nu este necesar. Dumnezeu vrea ca puterea convertirii Lui să coboare peste voi chiar acum. Nu trebuie să fiți un om care vine săptămânal la biserică, dar a cărui viață nu s-a schimbat, ci poate a devenit mai rea. Aveți nevoie de o inimă nouă.

„Ce este inima nouă? Este mintea nouă. Ce se găsește în minte? Voința. Unde se află voința ta? Este ori de partea lui Satana, ori de partea lui Hristos. Acum depinde de tine. Îți vei oferi voința lui Hristos? Aceasta înseamnă să ai o inimă nouă. Este voința nouă, mintea nouă. «O să vă dau o inimă nouă.» Haideți să începem de aici!

Convertirea este nu doar simplă, ci foarte simplă. Haideți să începem chiar de aici să intrăm în Împărăția cerului. Cum? Ca un copil mic. Cât se poate de simplu... Cel mai bine este să vă predați mintea lui Isus Hristos... și să faceți așa cum a făcut și Matei. Domnul Isus a venit la Matei... și i-a spus: «Matei, vino după mine. Ce a răspuns acesta? A spus cumva: «Ah, Doamne, când o să mă fac destul de bun, o să te urmez»? sau: «Ah, Doamne, când o să simt această teribilă părere de rău din cauza păcatelor mele, atunci o să vin.»

Ei bine, mulți dintre voi asta spun. Nu, Matei s-a ridicat și L-a urmat. El umbla în lumină... Atunci, ce trebuie să facem noi? Trebuie doar să credem cu simplitatea cu care o face un copil. Trebuie să ne ocupăm locul de partea Domnului și să fim copiii lui Hristos, deoarece El vrea să fim copiii Lui și El a murit ca noi să fim mântuiți; vom face noi acest lucru?” (Sermons and Talks, vol. 1, pp. 210, 211).

O pasăre se naște din nou spărgând cochilia pe dinăuntru. Partea voastră din procesul nașterii din nou este să-L alegeți pe Isus în locul înclinațiilor voastre egoiste. Dumnezeu vrea să-L urmăm. Când alegeți să-L urmați, veți beneficia de puterea lui Dumnezeu și veți fi născuți din nou. E simplu. „Pe cât de simplu posibil.”

1. Ce înseamnă să ai o inimă nouă sau să te naști din nou? Scrieți răspunsul vostru atât de simplu și de limpede încât și un copilaș să vă poată înțelege explicația. 

2. Ce anume nu este necesar ca să te naști din nou?

Când spunem că procesul convertirii este simplu, ne referim la partea noastră. Poate că nu este chiar atât de ușor, dar nu este greu să înțelegem. Dar partea lui Dumnezeu privind convertirea noastră nu este simplă deloc. De fapt…

„Este minunea cea mai mare pe care o face puterea divină” (Evanghelizare, p. 290). Partea lui Dumnezeu este să schimbe felul în care gândim. Când aceste schimbări au loc, trăim acest miracol uimitor, chiar dacă e posibil să nu-l simțim. El spune: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne” (Ezechiel 36:26).

Ca parte din acest miracol uimitor, ne este oferit darul pocăinței. Convertirea, sau schimbarea inimii, nu are loc niciodată fără pocăință. Nu putem avea o inimă nouă până când nu suntem pregătiți să ne îndepărtăm de păcatele noastre vechi. „Lepădați de la voi toate fărădelegile prin care ați păcătuit, faceți-vă rost de o inimă nouă și un duh nou! Pentru ce vreți să muriți, casă a lui Israel?” (Ezechiel 18:31). „Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare” (Faptele apostolilor 3:19).

Pocăința este ceea ce face convertirea vizibilă în ochii altor oameni. Aceștia nu vă pot vedea inima. Ei nu știu ce gândiți. Dar când nu mai vorbiți urât sau încetați să aveți izbucniri temperamentale, când greșiți și vă cereți iertare, când începeți să fiți respectoși cu părinții voștri și atenți cu frații voștri, aceștia observă și pot spune că lucrurile nu mai sunt la fel.

Ucenicii erau cunoscuți pentru puritatea discursului, astfel încât Petru, dacă voia să-și ascundă identitatea, nu trebuia decât să vorbească asemenea unui pescar normal. Dar chiar după ce a spus ultima blestemăție, Petru s-a uitat la Isus. Dragostea pe care a văzut-o în ochii lui Hristos i-a frânt inima și l-a făcut să se pocăiască. Îi era teribil de rușine; a ieșit afară și a plâns amarnic.

Astfel are loc convertirea. Când ne gândim la Isus și la dragostea Lui, când vedem cât de bun și de blând a fost cu noi, atunci ni se face rușine de felul în care ne-am comportat cu El. „Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?” (Romani 2:4).

Bineînțeles, nu putem explica totul privind felul în care are loc noua naștere. „Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:8). În cazul în care convertirea voastră este invizibilă, atunci puteți fi siguri că nu s-a întâmplat. „Adevărata convertire este o schimbare radicală. Trebuie să se schimbe chiar și modul de gândire și înclinațiile inimii, iar viața noastră să fie înnoită în Hristos” (Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 20).

Când vedeți un ou, nu trebuie să vă întrebați dacă a eclozat sau nu. Diferența dintre un pui de pasăre și un ou este foarte evidentă. Isus a spus că la fel stau lucrurile și cu nașterea din nou. Poate că nu sunteți capabili să vedeți lucrarea Duhului în inimă, dar diferența pe care o face Duhul va fi observată. Asemenea vântului invizibil, care poate fi și auzit, și simțit, schimbările din inimă vor fi simțite de toți cei din jurul nostru.

„Prin nașterea din nou, inima este adusă în armonie cu Dumnezeu și în acord cu Legea Sa. Când această schimbare profundă se produce în păcătos, el trece de la moarte la viață, de la păcat la sfințenie, de la călcarea Legii și răzvrătire la ascultare și credincioșie. Viața veche de înstrăinare de Dumnezeu a luat sfârșit și a început viața nouă, de împăcare, credință și iubire” (Tragedia veacurilor, p. 479).

3. Ce dar vine odată cu convertirea? Ce este pocăința? Din nou, scrieți răspunsul vostru într-un limbaj simplu și clar.

4. După ce Petru a înjurat și blestemat, ce anume l-a făcut să se pocăiască de păcatul său? Ce vă face pe voi să vă pocăiți de păcatele voastre? Romani 2:4 

5. Citește Coloseni 3. Descrieți contrastul dintre o persoană convertită și una neconvertită.

6. Priviți înapoi în viața voastră. Ați fost convertiți? Amintiți-vă, dacă ați fost convertiți, va fi evident că lucrul acesta s-a întâmplat, chiar dacă nu puteți explica în totul cum s-a întâmplat.

Poți să te îndepărtezi iarăși de Domnul dacă te-ai născut din nou? Da. Fiul rătăcitor a plecat într-o țară îndepărtată deoarece era departe de Dumnezeu. Dar acel fiu a avut privilegiul să se întoarcă.

Dacă I-ai întors spatele lui Dumnezeu și te-ai rătăcit, Dumnezeu te invită să te întorci la El. El îți poate „reface” sufletul. „Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și vă voi ierta abaterile” (Ieremia 3:22). Pe voi v-a adus la viață, care „erați morți în greșelile și în păcatele voastre” (Efeseni 2:1).

Ce trebuie să faceți ca să vă întoarceți la El? Vă întoarceți la fel cum ați făcut-o prima dată. Vă mărturisiți păcatele și alegeți să renunțați la ele. „Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând” (Isaia 55:7).

De unde știm că promisiunile acestea sunt pentru oamenii care l-au părăsit pe Domnul? Deoarece oamenii nu se pot întoarce decât dacă fuseseră mai înainte cu El. Iar oamenii nu pot regresa decât dacă făcuseră anterior progrese în privința vieții lor spirituale.

Este această reîntoarcere același lucru ca și a doua convertire? Da, este. Iar atunci când ne întoarcem la Dumnezeu cu toată inima noastră, El ne dă o inimă nouă. „Le voi da o inimă ca să înțeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor” (Ieremia 24:7).

Deci ce ar trebui să facem dacă ne dăm seama că regresăm? Dacă nu suntem la fel de interesați de lucrurile spirituale cum am fost, sau dacă nu ascultăm de Dumnezeu în toate căile, cum ar trebui? Nu mai așteptați; întoarceți-vă la Dumnezeu de îndată.

„Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău! Căci ai căzut prin nelegiuirea ta. Aduceți cu voi cuvinte de căință și întoarceți-vă la Domnul. Spuneți-I: «Iartă toate nelegiuirile, primește-ne cu bunăvoință, și Îți vom aduce, în loc de tauri, lauda buzelor noastre»” (Osea 14:1,2).

Nu ar fi mai bine, totuși, în primul rând să nu regresăm? Bineînțeles că da. Dar cum putem face aceasta? „În Scriptură este limpede opinia că cei care au cunoscut cândva calea vieții și s-au bucurat în adevăr sunt în pericol să cadă prin apostazie, fiind astfel pierduți. Așadar, este nevoie de o întoarcere zilnică, hotărâtă, spre Dumnezeu” (SDA Bible Commentary, vol. 6, pp. 1114, 1115).

Convertirea nu este ceva ce ar trebui să se întâmple doar o dată, la începutul experienței noastre de creștini și apoi, din nou, după episoade semnificative de regres. Convertirea trebuie să se întâmple în fiecare zi.

„Nimeni nu poate fi un creștin viu dacă nu are o experiență zilnică în lucrurile lui Dumnezeu, dacă nu practică zilnic tăgăduirea de sine și nu-și poartă cu bucurie crucea, urmându-L pe Hristos. Orice creștin viu va progresa în fiecare zi în viața spirituală. Pe măsură ce progresează către desăvârșire, el experimentează în fiecare zi convertirea la Dumnezeu, iar această convertire nu este completă până când nu ajunge la desăvârșirea caracterului creștin, o pregătire deplină pentru atingerea desăvârșitoare a nemurii” (Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 435, 436).

Ați fost convertiți – cu adevărat convertiți? Sunteți convertiți în fiecare zi? Nu vă mulțumiți până când nu sunteți complet siguri că răspunsul la ambele întrebări este da.

7. Ce dovezi biblice există că o persoană se poate întoarce la Dumnezeu chiar și după ce a regresat?

8. Răspunsul la prima întrebare în Ezechiel 18:23,32 este da sau nu? (Vezi versetul 32.) De ce este acest lucru important?

Dispariția prejudecăților

La mijlocul verii din anul 1852, un unchi de-al meu a suferit un atac violent de febră și friguri. M-a chemat la el și mi-a zis: „John, doresc să-mi citești capitolul cinci din Iacob”, ceea ce am și făcut.

„Cred că”, a adăugat după aceea, „dacă o să-i chemi pe frații Boughton și Morehouse să ni se alăture în rugăciune și o să mă ungi cu untdelemn, Domnul mă va vindeca de această febră și o să mă fac bine. Vrei să-i chemi?” Am făcut întocmai și acești doi frați au venit imediat. Am urmat indicațiile din Iacob și unchiul meu a scăpat complet de febră, iar camera s-a umplut de prezența Domnului.

Câteva săptămâni mai târziu, am aflat că la Parma fusese un pastor adventist de ziua a șaptea și că acum mulți adventiști credeau că Statele Unite era fiara cu două coarne și, de asemenea, începuseră să țină Sabatul zilei a șaptea. Unii adventiști de ziua întâi au încercat să-mi umple mintea cu prejudecăți împotriva păzitorilor Sabatului, spunându-mi că aceștia, când se adună la un loc, țipă și răcnesc, dând dovadă de un fanatism zgomotos imens.

M-am rugat mult în privința acestei chestiuni. Apoi, într-o noapte, am visat că mă aflam la o întâlnire adventistă ținută la Rochester. Camera avea pereți joși și afumați, fiind și slab luminată și neaerisită. Am recunoscut câțiva pastori, printre care Joseph Marsh, J.B. Cooke și O.R.L. Crosier. Oamenii nu doar că erau confuzi, dar păreau chiar triști și descurajați. Pe măsură ce unii pastori se ridicau și vorbeau, se părea că predica lor îi buimăcea pe ascultători.

În timp ce mă gândeam la această situație, s-a deschis o ușă aflată direct în fața mea, ce dădea într-o cameră mult mai mare, cu pereți înalți și tavan alb, curat. Camera era bine luminată și aerisită, și totul avea un aspect de voioșie. Oamenii dinăuntru țineau Biblia în mâini și păreau să sărbătorească adevărurile ei cu o mare satisfacție. În capătul îndepărtat al camerei atârna o planșă diferită de oricare alta, cum nu mai văzusem înainte. Pe aceasta era desenat un sanctuar evreiesc, precum și fiara cu două coarne. Într-o laterală a planșei stătea un bărbat înalt, a cărui fizionomie indica seriozitate, dedicare și sinceritate. În adunare erau frați din Parma și Hamlin.

Am visat că m-am ridicat și am spus: „O să ies din camera aceasta și o să mă duc în cealaltă.” Am început să mă gândesc la contrastul imens dintre cele două încăperi și m-am trezit profund impresionat că în curând o să primesc o mare lumină privind subiectele sanctuarului și al fiarei cu două coarne.

Câteva zile mai târziu, fratele Orton din Rochester mi-a spus: „Frații de ziua a șaptea țin o întâlnire la adresa Mt. Hope Ave, nr. 124. Hai să mergem și noi la una din întâlnirile lor!” „Nu! N-am să merg”, am răspuns. „Dar ai o datorie de îndeplinit”, mi-a spus. „Unii din grupul vostru s-au alăturat adventiștilor sabatarieni și trebuie să-i scapi de această erezie. Îți dau o ocazie să vorbești la întâlnirea lor. Pregătește-ți textele și poți să le arăți în două minute că Sabatul a fost abolit.” Așa că, însoțit de încă șapte adventiști de ziua întâi, am participat la o întâlnire.

Când am intrat în încăpere, ei se aflau în mijlocul unei mărturii. Nu exista nicio demonstrație fanatică și zgomotoasă; mărturiile erau prezentate calm și într-un mod sensibil, însoțite de lacrimi. Am fost foarte impresionat de acea atmosferă așa de cerească. Apoi, a ieșit în față Harvey Cottrell, din Mill Grove, care avea o figură ce strălucea de dragostea lui Dumnezeu. „Lăudat să fie Domnul pentru bunătatea Sa față de mine! Am venit aici joia trecută, nerăbdător să particip la întâlniri, dar am petrecut tot timpul acesta în pat, doborât de febră. La cererea mea, frații au urmat instrucțiunile din Iacob și m-au uns cu untdelemn, s-au rugat pentru mine și m-am vindecat. Lăudat să fie Domnul!”

Prin această declarație simplă și liniștită, Duhul Domnului a umplut camera. Exact cum s-a întâmplat cu unchiul meu, mi-am spus. Prejudecata pe care o aveam s-a transformat repede în convingerea că acești oameni aveau binecuvântarea Domnului cu ei. Privind prin încăpere, am văzut atârnând în fața mea o planșă identică cu cea pe care o văzusem în visul meu. Fratele J.N. Andrews s-a ridicat ca să vorbească și l-am recunoscut și pe el.

„M-am pregătit să vorbesc despre un anumit subiect”, a început să zică, „dar în timpul întâlnirii sociale mintea mea s-a îndreptat spre un altul. Este voința Domnului să vorbesc despre versetele în care se presupune că suntem învățați că Cele Zece Porunci au fost anulate la cruce.” Fratele Andrews nu știa cine sunt. Nimeni nu-i adresase niciun cuvânt de când intrasem în încăpere. 

Libertate în Hristos

Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” Ioan nu poate găsi cuvintele potrivite ca să descrie dragostea imensă pe care ne-a arătat-o Dumnezeu. El nu poate decât să ne cheme să o observăm.

Faptul că Dumnezeu Și-a lăsat singurul Său Fiu să vină într-o lume plină de dureri, o lume compromisă, ca să umble ca un om printre oameni și să sufere de moartea pe cruce – nu dă aceasta o mărturie elocventă despre puterea dragostei lui Dumnezeu?

Dragostea lui Dumnezeu se înalță până la ceruri și este cât veșnicia de cuprinzătoare. De ce ne-a fost arătată nouă? Ca să ne numim copiii Lui. „Dar nu sunt gata să fiu creștin”, spune tânărul, „încă nu m-am bucurat de nebuniile tinereții”. Am vorbit odată unei companii de prizonieri. Unul dintre ei era un tânăr care tocmai terminase colegiul. Studiase din greu în timpul școlii și plănuise să se distreze după absolvire. A intrat în contact cu niște tovarăși răi; a fost comisă o crimă și au fost aduși în fața curții la tribunal, iar acest tânăr a intrat la închisoare pentru șapte ani. Un rezultat trist, o consecință a nebuniilor tinereții!

Dragi tineri, sunteți unul dintre cei care cred în nebuniile tinereții? Amintiți-vă că vine timpul secerișului și ceea ce ați semănat la tinerețe, aceea veți culege. Niciun îngheț nu va nenoroci recolta, nicio furtună nu o va spulbera, nicio lăcustă nu o va distruge. Sunteți siguri de o recoltă abundentă. Dacă vă veți petrece timpul în lenevie, cu distracții, în automulțumire, veți culege o recoltă de tristețe. Când vor veni problemele, veți descoperi că slujirea lui Satana este într-adevăr amară.

Am pledat pe lângă un tânăr să se întoarcă la Mântuitorul și mi-a spus: „Nu sunt pregătit. Trupa aceasta muzicală se va destrăma dacă o părăsesc. Este nevoie de mine în acest cerc social. Și în afară de asta, vreau să fiu liber.” Dar nu știa despre ce vorbește. Nu există libertate decât cea care ne-a fost adusă de Hristos. În păcat nu vom găsi nimic altceva decât sclavie. Ce s-a ales de Adam după ce a fost neascultător? A fost un prizonier al păcatului, iar viitorul lui întunecat a fost iluminat doar de promisiunea Mântuitorului ce avea să vină.

Cei care cred că predându-se lui Hristos înseamnă că își vor pierde libertatea se găsesc în robia celui mai rău dintre toți tiranii. Satana îi leagă în lanțuri de întuneric și se bucură de distrugerea lor. Și totuși ei vorbesc despre libertate! Libertatea de a păcătui, când plata păcatului este moartea!

Hristos ne oferă toate binecuvântările ca să ne bucurăm. Lucrurile frumoase din natură sunt lucrarea mâinilor Lui. Fiecare respirație este o dovadă a ceea ce datorăm puterii divine. Dar unde este, însă, devotamentul nostru, dragostea noastră pentru Dumnezeu? Mulți dintre cei ce declară că-I slujesc sunt creștini doar cu numele.

Dumnezeu a făcut atât de multe ca să ne ofere posibilitatea să fim liberi în Hristos, liberi de sclavia obiceiurilor greșite și a înclinațiilor rele. Dragi prieteni tineri, nu vă veți strădui să fiți liberi în Hristos? Cât privește creștinii cu numele, nu aveți încredere în ei. Dacă viețile lor nu sunt exemple de creștinism, nu vrem să avem de-a face cu ei. Nu priviți la cei din jur. Priviți, în schimb, la singurul model perfect, omul Isus Hristos. Privind la El, veți fi schimbați după chipul Său.

Nu veți încerca să arătați celor cu care intrați în contact calea mai bună, chiar calea ce duce la cetatea construită de Dumnezeu? Dacă umblați smeriți cu Dumnezeu, Duhul Sfânt va fi motorul vostru. Lăsând lumina să lumineze peste lucrările bune, cei cu care vă asociați vor vedea lumina în purtarea voastră. Să nu vă lăsați lumina să-și piardă din intensitate, căci acest lucru este periculos nu doar pentru sufletul vostru, ci și pentru sufletul altora. Lăsați-vă lumina să lumineze strălucitor. Fiți veseli, plini de speranță și statornici. Strângeți har și putere, deveniți zilnic mai plini de încredere și de speranță. Rugați-vă, vegheați și lucrați, ca ziua Domnului să nu vină ca un hoț în noapte. Datoriile și responsabilitățile vă vor crește succesul.

Satana va încerca să vă îndepărteze mintea de la Isus. El o să încerce să vă facă să credeți că nu veți culege ce ați semănat. Nu-l ascultați. Faceți din Dumnezeu prioritatea voastră. Adăpostiți-vă în Hristos. Primiți-L pe Mântuitor în inimă ca pe un oaspete prețios. Nu puteți face nimic fără El, dar cu El puteți face „totul”. El este Dumnezeul Atotputernic, Părintele veșniciilor și Prințul păcii. El este invincibil, iar cei care lucrează în puterea Sa vor fi mai mult decât biruitori. — The Youth’s Instructor, 21 august 1902

1. Ce anume dă o mărturie elocventă despre puterea dragostei lui Dumnezeu? De ce ne este arătată nouă această dragoste?

2. Ce ar trebui să-și amintească persoanele care cred în semănarea nebuniilor tinereții?

3. Care este singura libertate pe care o putem avea? Care este singurul lucru pe care îl găsim în păcat?

4. Descrieți pe cei ce cred că predarea în mâinile lui Hristos înseamnă pierderea libertății.

5. Enumerați câteva dintre numeroasele binecuvântări pe care ni le-a dat Hristos.

6. Ce ar trebui să facem în loc să ne uităm la cei din jurul nostru?

7. Ce ar trebui să încercăm să le arătăm celor cu care venim în contact? Ce se întâmplă când lăsăm lumina să ne lumineze lucrările?

8. Care sunt cele două lucruri pe care va încerca să le facă Satana?

9. Ce ar trebui să facem în loc să ascultăm de el?

O ușă deschisă - De Brad Mills

Am răspuns la telefonul care suna și am auzit o voce drăguță vorbind engleză cu un puternic accent portughez. „Domnule Mills, aici Consulatul Braziliei din Miami. Vă sunăm ca să vă informăm că nu ați primit vizele de voluntariat pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră ca să lucrați în Brazilia.”

M-am bâlbâit și am bolborosit neîncrezător. „Nu le-am primit! Vreți să spuneți... Ce vreți să spuneți cu asta? Ce putem face acum?” Eram deja aici, în Brazilia, avansând cu pregătirile pentru redeschiderea serviciului medical ca să ajungem la cei greu de ajuns din regiunea Amazonului cu solia întoarcerii iminente a lui Hristos. Soția mea, Lina, mai avea mai puțin de patru săptămâni până să-l nască pe al doilea fiu al nostru. Ne dedicaserăm întreaga viață pentru a ajuta acestei cauze…, iar vizele noastre fuseseră refuzate.

Ne-am rugat din nou și din nou, întrebându-L pe Domnul despre ce putea fi vorba. Văzuserăm mâna Sa îndrumându-ne atât de clar și deschizând atât de multe uși. Cum de se putea întâmpla aceasta tocmai acum? Am decis să înaintăm prin credință; în mod cert, aceasta nu a fost decât o altă măsură tactică de-a Diavolului ca să ne descurajeze să nu facem măreața lucrare a lui Dumnezeu. Prin credință și cu multe rugăciuni înălțate, m-am îndreptat spre Consulatul Statelor Unite pentru a vedea ce trebuia făcut.

Era o situație dificilă. Copilul nostru urma să se nască în Brazilia, iar noi, părinții, aveam doar viză de turiști. Vizele noastre urmau să expire în data de zece octombrie – aceasta era ultima zi când mai puteam fi în mod legal în țară. În baza faptului că bebelușul urma să se nască în Brazilia, trebuia să aplicăm pentru cetățenie americană și pașaport american pentru el, iar acest proces avea să dureze cel puțin patru săptămâni. Prin urmare, nouă ni se cerea să părăsim țara și să ne întoarcem în Statele Unite, dar bebelușul nostru nu avea să fie încă cetățean american cu dreptul de a se întoarce în Brazilia. Acest lucru era o problemă! Reprezentanta de treabă a consulatului Statelor Unite ne-a ascultat, dar nici ea nu era sigură ce să facă.

Ne-a spus că ar trebui să vorbim cu Poliția Federală din Brazilia, care se ocupa de chestiunile emigranților. Înarmat cu și mai multe rugăciuni, m-am îndreptat către sediul Poliției Federale. Le-am explicat și celor de aici întreaga situație încă o dată. Vizele ne fuseseră respinse, bebelușul nostru urma să se nască și aveam nevoie de mai mult timp ca să obținem un pașaport pentru copil, pentru a ne putea duce înapoi în Statele Unite.

Doamna cu care vorbeam mi-a spus calmă că, atunci când copilul se năștea, nu trebuia să facem nimic altceva decât să ne prezentăm cu certificatul de naștere și apoi vom primi drept de ședere permanentă. Drept de reședință permanentă? Aceste vești erau nesperat de bune. Acum, în loc de o viză pentru voluntariat, care costa 230 de dolari de persoană și care trebuia să fie reînnoită în fiecare an sau o dată la doi ani, ni se va garanta dreptul la ședere permanentă, care costa doar 60 de dolari de persoană și era permanent! Lăudat să fie Dumnezeu!

Isus a spus: „Iată, ți-am pus înainte o ușă deschisă pe care nimeni n-o poate închide” (Apocalipsa 3:8). Este ceva imposibil pentru Dumnezeu? Cu siguranță că nu. Adesea, în lucrarea de răspândire a Evangheliei, ne întâlnim cu situații aparent imposibile. Dumnezeu însă ne spune să mergem înainte. Lucrarea este a lui Dumnezeu, iar El ne garantează succesul acesteia.

Vreți să vedeți mâna lui Dumnezeu deschizând uși în viața voastră? Încredeți-vă în El! Urmați chemarea pe care v-a făcut-o și lăsați-L pe El să deschidă ușile. Niciun alt fel de viață nu poate fi mai satisfăcătoare decât o viață de credință.