1 Dar în zilele de pe urmă se va întâmpla că muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat în vârful munților, și va fi înălțat deasupra dealurilor; și vor curge oameni spre el.

. În vremile de pe urmă. Mica 4,1-3 este practic identic cu Isaia 2,2-4 (vezi comentariile de acolo). Deosebirile sunt nesemnificative, ca de pildă inversarea termenilor neamuri şi popoare şi adăugarea în Mica a cuvintelor depărtate şi puternice. Unele schimbări verbale şi în ce priveşte ordinea cuvintelor reprezintă simple deosebiri de traducere, textul ebraic în aceste locuri fiind acelaşi.

Nu se poate determina dacă Mica l-a citat pe Isaia sau invers, dacă ambii au citat o sursă inspirată anterioară, sau dacă fiecare a fost inspirat direct şi independent când a scris acest pasaj. Cei doi au fost contemporani (Mica 1,1; Isaia 1,1).

După pronunţarea pedepsei asupra Sionului (Mica 3,12), Mica se întoarce deodată la făgăduinţe de restaurare. Pasajul acesta aparţine de acele afirmaţii ale Vechiului Testament care constituie o mare încurajare (CT 455, 456) pentru biserica de astăzi, aşa cum au fost şi pentru aceia cărora le-a fost adresat iniţial.


2 Și multe națiuni vor veni și vor spune: Veniți și să urcăm pe muntele DOMNULUI și la casa Dumnezeului lui Iacob; și el ne va învăța despre căile lui, și noi vom merge pe cărările lui, fiindcă legea va ieși din Sion și cuvântul DOMNULUI din Ierusalim.
3 Și el va judeca între mulți oameni și va mustra națiuni puternice de departe; și ei își vor bate din săbii fiare de plug, și din sulițele lor prăjini de curățat pomi; nu va ridica națiune sabie împotriva altei națiuni, nici nu vor mai învăța războiul.
4 Dar ei vor ședea, fiecare om sub via sa și sub smochinul său; și nimeni nu-i va înspăimânta; fiindcă gura DOMNULUI oștirilor a vorbit.

. Supt viţa lui. O imagine a belşugului şi siguranţei (vezi 1Regi 4,25; Isaia 65,17.25). A vorbit. Măreaţa făgăduinţă a fost astfel întărită. Ea era sigură în virtutea faptului că reputaţia lui Dumnezeu era garanţia ei.


5 Fiindcă toți oamenii vor merge, fiecare în numele dumnezeului său, și noi vom merge în numele DOMNULUI Dumnezeul nostru pentru totdeauna și întotdeauna.

. Dumnezeului său. La acest stadiu al restaurării păgânii sunt încă neconvertiţi. Mai târziu, potrivit planului divin, mulţi urmau să fie câştigaţi să se închine Dumnezeului lui Israel (vezi

p. 29).


6 În acea zi, spune DOMNUL, eu o voi aduna pe cea care șchiopătează și o voi strânge pe cea alungată și pe cea pe care am chinuit-o.

. Cei şchiopi. Sau Care şchiopătează. Ebr. şala?, a şchiopăta, a fi olog. Israel în exil este comparat cu o turmă de oi împrăştiată. Versetele 6 şi 7 descriu planul lui Dumnezeu pentru rămăşiţa lui Israel. Se nădăjduia că o redeşteptare religioasă va avea loc în rândurile exilaţilor şi că israeliţii în cele din urmă, târziu, îşi vor accepta destinul divin. Mica prezice rezultatele măreţe ale unei astfel de redeşteptări. Din nefericire eşecul iudeilor a făcut imposibilă împlinirea acestor evenimente cu privire la Israelul literal. Planurile Cerului se vor împlini acum prin sămânţa spirituală, Biserica Creştină (Galateni 3,7.9.29). Convertiţii din toate neamurile vor fi adunaţi în împărăţia harului, care la a doua venire a lui Hristos, va deveni împărăţia slavei (vezi p. 28-30).


7 Și pe cea care șchiopăta, o voi face o rămășiță; și pe cea lepădată departe, o națiune puternică; și DOMNUL va domni peste ei în muntele Sion de acum înainte, chiar pentru totdeauna.
8 Și tu, turn al turmei, locul întărit al fiicei Sionului, la tine va veni, la cea dintâi domnie; împărăția va veni la fiica Ierusalimului.

. Turn al turmei. Ebr. migdal-?eder. Numele apare în Geneza 35,21 ca Migdal-Eder, un loc necunoscut unde Iacov a poposit în cursul călătoriei lui din Padam-Aram la Hebron. Turnurile de veghe de unde păstorii îşi supravegheau turmele erau obişnuite (2Regi 18,8; 2Cronici 26,10). Profetul poate să fi avut în minte imaginea Ierusalimului ca turnul de veghere pe care Iehova stătea de strajă asupra poporului Său. Pentru semnificaţia mesianică, vezi comentariul la Ieremia 4,7.

Deal. Ebr. ?ophel, literal, o ridicătură, o movilă. Numele ?ophel era aplicat părţii de miazănoapte a dealului de miazăzi al Ierusalimului (2Cronici 27,3; 33,14; Neemia 3,26.27).

Vechea stăpânire. Sau întâia stăpânire sau stăpânirea dinainte. Probabil o aluzie în primul rând la slava care era sub David şi Solomon. Într-un sens mai cuprinzător şi în maniera în care se va împlini prezicerea aceasta, pasajul se referă la recâştigarea primei stăpâniri care a fost pierdută temporar ca urmare a păcatului lui Adam (vezi comentariul la Mica 4,6; Psalmi 8,6; vezi p. 26-30).


9 Acum, de ce strigi tare? Nu este împărat în tine? A pierit sfătuitorul tău? Fiindcă te-au luat junghiuri precum o femeie în durerile nașterii.

. Pentru ce strigi? Înainte de a gusta din binecuvântările prezise în v. 1 şi 8, va veni chinul sufletesc al captivităţii. Înainte de coroană trebuie să fie crucea; înainte de zâmbete, lacrimi. N-ai împărat? Lucrul acesta s-a împlinit când Ioiachim şi Zedechia au fost luaţi robi (2Regi 24;

25).

Nu mai ai sfetnici? Aici folosit sinonim cu împărat. Rădăcina cuvântului ebraic pentru împărat, malak, în forma ei akadiană, malaku, înseamnă a consilia, a sfătui.

Durerea. Sau travaliul. Imaginea chinurilor naşterii este folosită în Scripturi pentru a descrie întristarea, zbuciumul sufletesc şi surpriza (Isaia 13,8; Ieremia 6,24; 50,43; Osea 13,13; 1Tesaloniceni 5,3).


10 Fii în durere și chinuiește-te să naști, tu, fiică a Sionului, ca o femeie în durerile nașterii; căci acum vei ieși din cetate și vei locui pe câmp și vei merge la Babilon; acolo tu vei fi eliberată; acolo DOMNUL te va răscumpăra din mâna dușmanilor tăi.

. Sufere. În vederea captivităţii viitoare.

Vei ieşi. O vestire a captivităţii care se apropie. Iudeii vor fi constrânşi să părăsească Ierusalimul, să trăiască în câmp, în timpul cât se vor afla pe drum spre Babilon. Isaia, contemporanul lui Mica, a prezis şi el cucerirea lui Iuda de către Babilon (vezi Isaia 39,3-8)

Izbăvită. O împlinire parţială a acestei preziceri a avut loc în 536 î.Hr., pe timpul lui Cirus (vezi Ezra 1,1-4; Ieremia 29,10) şi ulterior Artarxerxe. Totuşi, cei care s-au întors nu au fost poporul reînviorat spiritual pe care disciplina exodului şi învăţătura profeţilor erau menite să-l producă. În consecinţă, perspectiva glorioasă descrisă în Mica 4,1-8 nu a fost împlinită de aceia care s-au înapoiat în ţara lui Iuda după Exilul Babilonian (vezi comentariul la v. 6).


11 Acum, de asemenea multe națiuni se adună împotriva ta, care spun: Să fie întinată și ochiul nostru să privească asupra Sionului.

. Multe neamuri. Dacă naţiunea exilaţilor întorşi s-ar fi bucurat de prosperitatea descrisă în v. 1-8, s-ar fi stârnit împotrivire. Naţiunile înconjurătoare ar fi căutat să zdrobească naţiunea prosperă, însă Dumnezeu ar fi intervenit să-Şi izbăvească poporul (vezi comentariul la Ezechiel 38,1; Ioel 3,1).


12 Dar ei nu cunosc gândurile DOMNULUI, nici nu înțeleg sfatul lui; fiindcă el îi va aduna ca pe niște snopi în arie.

. Ei nu cunosc. În oarba lor auto-amăgire ei nu-şi dau seama că ei înfăptuiesc nu nimicirea Sionului, ci a lor proprie.

Arie. Aria de treierat este o imagine obişnuită (Isaia 41,15; Ieremia 51,33; Habacuc 3,12; vezi comentariul la Ioel 3,14 cu privire la posibilitatea traducerii expresiei valea hotărârii ca valea treieratului, comp. Apocalipsa 14,17-20).


13 Ridică-te și treieră, tu, fiică a Sionului; fiindcă voi face cornul tău, fier și voi face copitele tale, aramă; și tu vei zdrobi în bucăți multe popoare, iar eu voi consacra DOMNULUI câștigul lor, și averea lor Domnului întregului pământ.

. Scoală-te. Poporul lui Dumnezeu este reprezentat prin imaginea boilor care calcă grâul în aria de treierat (vezi Deuteronom 25,4; comp. Isaia 41,13-16)

Corn de foc. Probabil încă un simbol al nimicirii. După cum boul îşi împunge victimele cu coarnele, şi Israel îi va nimici pe vrăşmaşii săi.

Copită. Cerealele erau treierate prin călcarea cu picioarele de către boi a snopilor într-o arie de treierat. Uneori înapoia boilor era târâtă şi o sanie cu greutăţi. Copitele de metal ar fi înlesnit într-o mare măsură procesul treieratului.

Să închini. Sau Voi consacra. LXX şi Targumurile zic: Să consacri. Câştigurile războiului nu aveau să fie folosite pentru proslăvire personală ci aveau să fie închinate Domnului şi folosite pentru înaintarea împărăţiei Sale.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 CT 455AH 540; GC 484, 674; PK 682; PP 67; SR 430 10–12Ed 181; PK 538