1 Dacă în țara, pe care ți-o dă DOMNUL Dumnezeul tău să o stăpânești, se va găsi un om ucis, zăcând în câmp, și nu se știe cine l-a ucis,

Om ucis. Pentru o expresie similară faţă de alte împrejurări vezi cap. 17,2; 24,7. Dumnezeu a scos întotdeauna în evidenţă sfinţenia vieţii omului şi a drepturilor personale (vezi Geneza 9,5.6).


2 Atunci bătrânii tăi și judecătorii tăi să iasă și să măsoare până la cetățile care sunt împrejurul celui ucis,

Bătrânii. Probabil bătrânii şi judecătorii satului din apropierea locului unde a fost găsit trupul (cap. 16,18; 19,12).


3 Și va fi astfel, din cetatea care este lângă cel ucis, bătrânii cetății aceleia să ia o vițea, cu care nu s-a lucrat și care nu a tras la jug;

Mai apropiată. Bătrânii cetăţii cele mai apropiate de locul unde găsea trupul erau răspunzători de aducerea la îndeplinire a ultimelor ritualuri necesare. Se putea presupune că ucigaşul era un individ din imediata apropiere.

Viţea. Vârsta nu este dată, deşi comentatorii iudaici dau vârsta de doi ani ca fiind cerută. În alte împrejurări este specificată o viţea în vârstă de trei ani (Geneza 15,9).

Nu pusă la muncă. Adică, să nu fi lucrat ca animal de tracţiune (Numeri 19,2).


4 Și bătrânii cetății aceleia să coboare vițeaua într-o vale nelucrată, în care nici nu s-a recoltat nici nu s-a semănat, și să frângă gâtul vițelei acolo în vale,

Văile care nu seacă. Literal, o vale nelipsită niciodată de apă. Accentul în versetul de aici este asupra apei care curge continuu, şi nu asupra dimensiunii sau condiţiei suprafeţei. Ară. Mai bine, arat, referindu-se la un loc necultivat (vezi Geneza 45,6). Să se taie. Literal, rupă. Comentatorii văd în viţea un înlocuitor pentru ucigaş. Există un oarecare element de ritual în aceea că animalul este tânăr şi nu a fost folosit la munca obişnuită.


5 Și preoții, fiii lui Levi, să se apropie, pentru că pe ei i-a ales DOMNUL Dumnezeul tău să îi servească și să binecuvânteze în numele DOMNULUI; și prin cuvântul lor să fie încercată orice ceartă și orice lovitură,

Preoţii. Vezi cap. 17,9; 18,1. Preoţii din cetatea levitică cea mai apropiată aveau să fie prezenţi ca să vadă că cerinţele au fost aduse la îndeplinire în armonie cu ce fusese poruncit, pentru că ei trebuiau să hotărască, literal, după gura lor, în toate aceste cazuri. Autoritatea leviţilor era foarte întinsă. Ei aveau un cuvânt de spus în orice hotărâre importantă. În acest caz, prezenţa lor dădea validitate punerii sarcinii ucigaşului asupra districtului unde a fost găsit cadavrul.


6 Și toți bătrânii cetății aceleia, care este lângă cel ucis, să își spele mâinile deasupra vițelei decapitate în vale,

Să-şi spele mâinile. Luând apă din izvorul văii, arătau în felul acesta nevinovăţia lor şi a cetăţii pe care o reprezentau. Compară cu cuvintele psalmistului (Psalmi 26,6; 73,13) şi cu acţiunea lui Pilat la judecata lui Hristos (Matei 27,24).

Pe viţeaua. Dacă viţeaua reprezenta pe ucigaşul necunoscut, după cum se pare că era cazul, atunci actul acesta al punerii vinovăţiei asupra lui era simbolic. Tăiat capul. Literal, al cărei gât a fost frânt (vezi v.4).


7 Și să răspundă și să zică: Mâinile noastre nu au vărsat acest sânge, nici ochii noștri nu au văzut.

Să zică. În sens ceremonial (cap. 27,14). Ei făceau o declaraţie solemnă în concordanţă cu autoritatea slujbei lor sacre.


8 Fii milostiv, Doamne, față de poporul tău Israel, pe care l-ai răscumpărat, și nu pune sânge nevinovat în contul poporului tău Israel. Și sângele li se va ierta.

Iartă. Cuvântul tradus astfel probabil înseamnă a acoperi. Traducerea RSV conţine a ierta. Aceeaşi rădăcină arabă înseamnă a acoperi, a ascunde. Traducerea obişnuită este a face ispăşire (Exod 30,10; Levitic 4,20.26.31.35; 5,6.10.13.18; etc.). Substantivul din aceeaşi rădăcină este tradus scaunul îndurării (Exod 25,17-22). Ideea este aceea unei acoperiri pentru ocrotire.

Răscumpărat. Literal, cumpărat, plătit preţul pentru. Uneori este tradus eliberat (Iov 33,28; Psalmi 55,18; 69,18; 78,42; 119,134), şi scăpat (1 Samuel 14,45).

Nu pune. Literal, nu îngădui să rămână. Este foarte probabil să însemne că oamenii din apropiere erau consideraţi vinovaţi, în parte, poate pentru că n-au făcut să fie în siguranţă drumurile care duceau la cetatea lor, aşa cum ar fi trebuie să fie.


9 Astfel să îndepărtezi sângele nevinovat din mijlocul tău, când vei face ce este drept înaintea ochilor DOMNULUI.

Trebuie să cureţi. Textul ebraic este accentuat: şi tu, tu trebuie să-l arzi, ceea ce înseamnă a scoate din rădăcini cu desăvârşire, sau a consuma.


10 Când vei ieși la război împotriva dușmanilor tăi și DOMNUL Dumnezeul tău îi va da în mâinile tale și îi vei lua captivi,

Vei lua prinşi. Deoarece canaaniţii trebuiau să fie exterminaţi, este posibil ca referirea de aici să fie generală cu privire la conflictele viitoare cu naţiunile din jur (vezi cap. 20,13.14.16).


11 Și între cei captivi vei vedea o femeie frumoasă și vei avea dorință spre ea și vei voi să ți-o iei de soție,

O femeie frumoasă. Nu se spune dacă ea era măritată, dar dacă toţi bărbaţii erau omorâţi (cap. 20,13), ea putea fi ori măritată, ori văduvă.


12 Atunci să o aduci la tine în casa ta și să își radă capul și să își taie unghiile;

În lăuntrul casei tale. Literal, în mijlocul familiei tale, desigur o procedură mai onorabilă decât s-o ţină altundeva în taină.

Să-şi radă capul. Procedura schiţată aici probabil că era simbolică de jelire. Văduvele arabe urmează un ritual asemănător la sfârşitul unui an de jelire pentru bărbaţii lor decedaţi. Unii comentatori cred că acesta este pentru curăţire.


13 Și să își lepede hainele captivității ei de pe ea și să rămână în casa ta și să plângă pe tatăl ei și pe mama ei o lună întreagă, și după aceea să intri la ea și să fii soțul ei și ea să fie soția ta.

În casa ta. Ea urma să fie sustrasă privirii publice şi să rămână retrasă timp de o lună (vezi Geneza 38,11). O lună de zile. Compară cu perioada de jelire pentru Aaron şi Moise (Numeri 20,29; Deutronom 34,8). Aceasta avea să-i ofere timp să se acomodeze la noua ei situaţie.

Nevastă. Este evident că Dumnezeu a intenţionat să descurajeze relaţiile ilicite şi să încurajeze căsătoria legală. Nici chiar o femeie captivă nu trebuia să fie făcută jucăria pasiunilor unui bărbat, dar dacă vroia să trăiască în armonie cu poporul lui Dumnezeu, ei trebuiau să-i ofere o situaţie onorabilă.


14 Și va fi astfel, dacă nu găsești plăcere în ea, să îi dai drumul să meargă încotro voiește; dar să nu o vinzi deloc pe bani; să nu faci comerț cu ea, pentru că ai înjosit-o.

Unde va voi. Literal, în acord cu sufletul ei, adică oriunde doreşte. Ea era liberă să-şi hotărască viitorul, ca stăpână a propriei persoane.

Nu vei putea s-o vinzi. Compară cu situaţia unei roabe ebraice căsătorite, de care soţul dorea să divorţeze (Exod 21,8).

Nici să te porţi cu ea ca şi cu o roabă. Literal, să nu te porţi tiranic, adică s-o sileşti să devină roabă.


15 Dacă un bărbat are două soții, una iubită și alta neiubită, și i-au născut copii, atât cea iubită cât și cea neiubită, și dacă fiul întâi-născut este al celei ce nu era iubită,

Nu iubeşte. Cuvântul nu iubeşte, în astfel de cazuri înseamnă aversiune sexuală faţă de ea (2 Samuel 13,15). Acesta a fost cazul cu Iacov şi Lea (vezi Geneza 29,16.30.31). Nu este imposibil ca în astfel de cazuri afecţiunea soţului faţă de copiii soţiei favorite să fi fost mult mai prezentă.


16 Atunci va fi astfel: în ziua când va da moștenire fiilor săi ceea ce are, nu va putea face întâi-născut pe fiul celei iubite înaintea fiului celei ce nu era iubită, care este cel întâi-născut;

Împarţi averile, între fiii lui. A se observa că se vorbeşte numai de fii, nu de fiice, pentru că acestea din urmă nu erau îndreptăţite la o porţie dublă. Tradiţia iudaică este că numai fiii născuţi înaintea tatălui erau astfel privilegiaţi. Un fiu născut după moartea tatălui nu era îndreptăţit la o porţiune dublă.

Nu va putea face. Aceasta este echivalent cu executarea modernă a unui testament (vezi Geneza 24,36; 25,5).


17 Ci să recunoască de întâi-născut pe fiul celei ce nu era iubită, dându-i o parte dublă din tot ce are, pentru că el este începutul puterii sale; dreptul de întâi-născut este al lui.

Să recunoască. În ciuda simţămintelor şi predilecţiilor lui personale.

Parte îndoită. Literal, gura a doi, adică două porţii. Dacă un om avea cinci fii, moştenirea avea să fie împărţită în şase părţi, fiul cel mai mare primind două (vezi Geneza 48,22; 2 Regi 2,9).

Cel dintâi rod. Adică cel dintâi rod al puterii lui (vezi Geneza 49,1-3 şi Psalmi 78,51; 105,36).


18 Dacă un om are un fiu încăpățânat și răzvrătit, care nu va asculta de vocea tatălui său, sau vocea mamei sale, și când ei îl ceartă, nu le dă ascultare,

Neascultător şi îndărătnic. Încăpăţânat este dintr-un verb care înseamnă a fi răzvrătit, revoltat, ursuz. Comentatorii iudei în general aplică aceasta la fiii care au dat pe faţă resentimente ursuze faţă de cerinţele lui Dumnezeu şi au refuzat să le îndeplinească. Îndărătnic, iudeii l-au aplicat unuia care a făcut lucruri care i-au fost interzise mai ales în legătură cu părinţii (vezi Psalmi 78,8; Ieremia 5,23).

Nici… de glasul mamei lui. Amândoi părinţii trebuiau să fie cinstiţi în mod egal; amândoi trebuiau să fie ascultaţi conştiincioşi. Pedepsit. Adică, disciplinat, corectat, mustrat, adesea referindu-se la pedeapsa corporală (vezi Deutronom 8,5; Proverbe 19,18; 29,17).


19 Atunci tatăl său și mama sa să îl apuce și să îl scoată la bătrânii cetății sale și la poarta locului său.

Să-l ia. Literal, a ţine cu fermitate, ca o sabie (Ezechiel 30,21).

Bătrânii. Vezi cap. 16,18; 19,12.

Cetăţii. Vezi Geneza 19,1.

Neascultător. Vezi v.18.

Lacom. Vezi aceeaşi expresie în Proverbe 23,20-22. Lacom este mai bine tradus cu mâncător gălăgios. Aceasta implică ideea de a fi risipitor iraţional, cheltuind sănătatea şi averea cuiva.


20 Și să spună bătrânilor cetății sale: Acest fiu al nostru este încăpățânat și răzvrătit, nu ascultă de vocea noastră; este un lacom și un bețiv.
21 Și toți oamenii cetății sale să îl ucidă cu pietre, ca să moară, astfel să îndepărtezi răul din mijlocul vostru și tot Israelul să audă și să se teamă.

Oamenii din cetatea lui. Tânărul era incorigibil, totuşi aducerea la îndeplinire a unei pedepse atât de severe nu era lăsată la judecata tatălui; această solemnă răspundere revenea oamenilor din cetate (vezi cap. 13,10; 17,5; 22,24). A disciplina cu severitate era competenţa părintelui (Proverbe 19,18), dar nu şi executarea pedepsei cu moartea. Pentru alte crime care meritau pedeapsa cu moartea, vezi Exod 21,15.17; Levitic 20,2.27; compară cu Iosua 7,25.

Să cureţi răul. Vezi cap. 19,20.


22 Și dacă un om a făcut un păcat demn de moarte, și este ucis, și îl spânzuri de lemn,

L-ai spânzurat. Spânzurarea nu este rar raportată în Biblie (Geneza 40,22; 2 Samuel 21,12; Estera 7,10; 9,14). Comentatorii iudaici susţin că acuzatul era omorât şi după aceea cadavrul spânzurat de un pom.


23 Trupul lui să nu rămână toată noaptea pe lemn, ci să îl înmormântezi chiar în acea zi; (pentru că cel spânzurat este blestemat de Dumnezeu) ca să nu fie pângărită țara ta, pe care ți-o dă DOMNUL Dumnezeul tău ca moștenire.

Să nu stea noaptea. Vezi Iosua 8,29; 10,27. Cel spânzurat. Rădăcina tradusă blestemat mai înseamnă şi josnic, de dispreţuit. Compară cu argumentul apostolului Pavel din Galateni 3,10-14.

Să nu spurci ţara. Ţara era considerată ca fiind spurcată prin expunerea trupurilor criminalilor cărora li s-a aplicat pedeapsa capitală. Criminalul care era spânzurat era considerat ca fiind sub blestemul lui Dumnezeu şi trupul lui nu trebuia să rămână de privelişte publică. Isus a fost condamnat de propriul popor ca unul din cei mai răi criminali şi ca fiind sub blestemul lui Iehova (Matei 27,43; compară cu Isaia 53,4).