Cei înţelepţi. Ebr. hammaskili, de la verbul sakal, a fi înţelept. Forma poate fi înţeleasă întrun sens simplu, ca, cei înţelepţi, cei care au pricepere, sau în sensul cauzativ, aceia care fac să se aibă pricepere, adică aceia care învaţă pe alţii. Omul care într-adevăr are pricepere în cele dumnezeieşti îşi dă seama că, datorită chiar faptului acestuia, lucrurile acestea trebuie să fie împărtăşite şi altora. Înţelepciunea aceasta îl îndeamnă să fie învăţător pentru alţii în ce priveşte o astfel de înţelepciune.

Maskilim apare în cap. 11,33 unde este tradus înţelepţii. Acolo sunt înfăţişaţi ca persecutaţi pentru strădaniile lor credincioase; aici sunt răsplătiţi cu slavă veşnică. Compară v. 10.