1 Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Moabului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că a ars, a ars până le-a făcut var, oasele împăratului Edomului,

Aşa vorbeşte Domnul. În v. 1-3 profetul rosteşte judecata divină asupra Moabului, naţiunea soră a lui Amon (vezi Geneza 19,30-38), şi ea înrudită cu Israel prin Lot (vezi comentariul la Amos 1,13).

Moabului. Ostilitatea lui Moab împotriva israeliţilor este descoperită prin faptul angajării lui Balaam ca să blesteme poporul lui Dumnezeu (vezi Numeri 22-24; 2Cronici 20,22). În inscripţia de pe Piatra Moabită, Meşa zice: Am făcut locul acesta înalt pentru Chemeş în Qorchah…deoarece el m-a izbăvit de toţi împăraţii şi m-a făcut să ies biruitor faţă de toţi vrăjmaşii mei. Omri, regele lui Israel, îl asuprise multe zile pe Moab, căci Chemoş era mâniat pe ţara lui (vezi Nota Adiţională la 2Regi 3) .

A ars... oasele. Această profanare a corpului regelui Edomului (comp. 2Regi 23,16; Ieremia 8,1.2), care era privită de iudei ca o mare ocară, nu mai este menţionată nicăieri. Din moment ce Amos se concentrează îndeosebi asupra crimelor săvârşite împotriva poporului lui Dumnezeu, este posibil ca această crimă odioasă să aibă o oarecare legătură cu Israel sau cu Iuda. Poate că s-a petrecut pe vremea când edomiţii s-au aliat cu Ioram şi Iosafat în alianţa împotriva lui Meşa, regele Moabului (vezi 2Regi 3,7.9), autorul celebrei Pietre Moabite. Ieronim citează o tradiţie iudaică care spune că după acest război, moabiţii, ca răzbunare pentru ajutorul pe care Edom l-a dat israeliţilor, a dezgropat corpul regelui edomit pentru a-i profana osemintele.


2 de aceea voi trimite foc în Moab, și va mistui palatele Cheriotului; și Moabul va pieri în mijlocul zarvei, în mijlocul strigătelor de război și sunetului trâmbiței.

Cheriotului. Ebr. qeriyyoth, fie oraşe, locuri sau numele propriu al unei cetăţi. În loc de Cheriot LXX traduce al cetăţilor. Totuşi, este mai bine să se considere qeriyyoth ca numele uneia din principalele cetăţi moabite (vezi Ieremia 48,24.41). Cetatea aceasta este menţionată în rândul al treisprezecelea al Pietrei Moabite (pentru o traducere a inscripţiei vezi Nota Adiţională la 2Regi 3).

Va pieri în mijlocul zarvei. Moabiţii au trăit ca nişte zgomotoşi şi tot aşa, prin pedeapsa divină, urma ca ei să piară (vezi Numeri 24,17; Ieremia 48,45). Trâmbiţei. Ebr. shophar, un corn de berbec (vezi Vol. III, p. 39).


3 Voi nimici cu desăvârșire pe judecător din mijlocul lui și voi ucide pe toate căpeteniile lui împreună cu el, zice Domnul.”

Judecător. Acesta este folosit aici în sensul de rege (vezi Mica 5,1) ca principal organ juridic al naţiunii.


4 Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au nesocotit Legea Domnului și n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duși în rătăcire de idolii cei mincinoși după care au umblat și părinții lor;

Aşa vorbeşte Domnul. Rostind judecata asupra naţiunilor străine, Amos ajunge la tema reală a profeţiei sale, păcatele propriului său popor şi pedepsele care urmează să vină asupra lor. Din cauză că israeliţii lepădaseră o lumină cu mult mai mare decât aceea pe care o avuseseră păgânii, ei erau sub o condamnare mult mai mare (vezi Ioan 9,40.41). Amos se ocupă mai întâi cu regatul de miazăzi al lui Iuda (v. 4 şi 5) şi apoi ajunge la obiectivul lui principal, regatul de nord al lui Israel (v. 6-8).

Legea. Ebr. torah, denumirea generică a întregului corp al poruncilor şi preceptelor, atât morale cât şi ceremoniale (vezi comentariul la Deuteronom 31,9; Proverbe 3,1). Naţiunile străine menţionate anterior sunt condamnate din cauza vinovăţiei lor faţă de poporul lui Dumnezeu şi faţă de legea conştiinţei. Iuda este condamnat aici şi pedepsit din cauza delictelor lor faţă de Domnul Însuşi, şi faţă de legea scrisă, religia descoperită. Având o cunoaştere a Legii Domnului, responsabilitatea lui Iuda înaintea lui Dumnezeu era incomparabil mai mare decât aceea a altor naţiuni. Acuzându-l pe Iuda, poporul propriei sale ţări, Amos manifestă imparţialitatea lui Dumnezeu (vezi Romani 2,11-13).

Idolii cei mincinoşi. Adică idolii lor zadarnici şi cultul lor idolatru. Nu este neobişnuit pentru scriitorii Bibliei să se refere la idoli ca fiind nimic, nonexistenţi (vezi Isaia 41,23.24; Ieremia 10,14.15; 16,19.20; 1Corinteni 8,4; 10,19).

Au umblat. O expresie obişnuită în Vechiul Testament folosită pentru a arăta urmarea unui anumit tip de comportament moral şi spiritual (vezi 1Regi 15,26; 2Regi 8,18; Ezechiel 23,31). Credinţa greşită a lui Israel a condus la un comportament greşit; iar trecerea timpului, într-un mod destul de tragic, a conferit erorii o anumită autoritate şi un anumit statut. Purtarea greşită a unei generaţii a devenit standardul acceptat pentru cea următoare.


5 de aceea voi trimite foc în Iuda, și va mistui palatele Ierusalimului.”

Voi trimite foc. Profeţia aceasta a fost împlinită mai întâi în distrugerea Ierusalimului de către babilonieni sub comanda lui Nebucadneţar în 586 î.Hr. (vezi 2Regi 25,8.9; Ieremia 17,27; Osea 8,14). În anul 70 d.Hr., Ierusalimul a fost din nou ars, când ostaşii romani conduşi de Titus l-au cucerit.


6 Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au vândut pe cel neprihănit pe bani și pe sărac, pe o pereche de încălțăminte.

Aşa vorbeşte Domnul. Ca o culminare a acestei serii de solii, profetul îl acuză acum pe Israel de nedreptate, cruzime, incest, lux şi idolatrie. Hotărârile divine asupra naţiunilor păgâne de primprejur şi asupra lui Iuda şi a Ierusalimului, coboară acum cu forţă deplină asupra nelegiuitului Israel.

Dumnezeu îl pusese deja sub acuzaţie pe Iuda (v. 4), anticipând o încercare din partea lui Israel de a-şi îndreptăţi căile lui rele arătând către lipsurile lui Iuda. Este demn de observat că Dumnezeu îl mustră pe Israel nu atât de mult pentru dispreţuirea Legii Domnului pe care ei o ignorau în general, cât pentru comiterea de nedreptăţi sociale despre care ei ştiau că sunt greşite.

O pereche de încălţăminte. Sandalele erau, în general, erau ieftine. Aceasta arată că pentru cele mai neînsemnate motive, poporul refuza împlinirea dreptăţii faţă de cei săraci (vezi Ezechiel 13,19). Se pare că lăcomia era păcatul chinuitor al lui Israel.


7 Ei doresc să vadă țărâna pământului pe capul celor sărmani și calcă în picioare dreptul celor nenorociți. Fiul și tatăl se duc la aceeași fată, ca să pângărească Numele Meu cel sfânt.

Ei doresc. Lăcomia a condus la asuprirea săracilor. Această expresie pare să reprezinte dorinţa acestor asupritori de a-i vedea pe săraci zdrobiţi la pământ, sau de a-i pune într-o stare atât de mizerabilă încât să-şi presare ţărână pe cap (vezi Iosua 7,5.6; Iov 2,12). LXX leagă această primă propoziţie a v. 7 direct de cuvintele de încheiere ale v. 6, zicând: Şi pe săraci pentru sandale, lucrurile care calcă pe ţărâna pământului, şi au lovit capetele săracilor. Vulgata spune altfel: Care zdrobesc capetele săracilor pe ţărâna pământului.

Nenorociţi. Sau blânzi, sărmani, obijduiţi. Aceştia sunt oamenii umili, paşnici, nepretenţioşi şi în general evlavioşi în contrast cu cei mândri, plini de încredere în sine şi care nu simt nici o nevoie de Dumnezeu în viaţa lor (vezi Isaia 11,4; Ţefania 2,3; Matei 5,5).

Să pângărească. Literal, pentru a pângări, cu scopul de a pângări. Aceste ofense aduse Domnului nu erau comise din neştiinţă, ci în mod deliberat, dintr-un spirit sfidător şi răzvrătit.

Numele Meu cel Sfânt. Întrucât crimele acestea erau săvârşite de aceia care se chemau poporul lui Dumnezeu, ei Îl dezonorau printre păgâni (vezi Levitic 20,1-3; Ezechiel 36,16-23; Romani 2,24; vezi şi p. 32 şi 33).


8 Se întind lângă fiecare altar pe haine luate ca zălog și beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osândiți de ei.

Hainele luate ca zălog. Aceste haine erau veşmintele largi de deasupra pe care săracii le purtau ziua şi cu care se acopereau noaptea. Dacă erau date ca zălog, trebuia să fie înapoiate la cădea serii (vezi Exod 22,26.27; Deuteronom 24,10-13). Profetul îi denunţă aici pe acei oameni împietriţi, hrăpăreţi care păstrau acele haine ca fiind ale lor călcând legii.

Beau… amenda celor osândiţi. Literal vinul celor amendaţi. Vinul era obţinut prin impunerea de amenzi celor asupriţi. LXX redă astfel acest pasaj. Şi ei au băut vin câştigat prin stoarcere.

Casa dumnezeului lor. Aceasta se poate referi la casa Domnului, căruia Israel mărturisea că I se închină sub simbolul viţelului, un cult instituit când regatul de miazănoapte al lui Israel s-a despărţit de Iuda, sub conducerea lui Ieroboam I (vezi 1Regi 12,25-33).


9 Și totuși Eu am nimicit dinaintea lor pe amoriți, care erau cât cedrii de înalți și tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vârf până în rădăcini.

Şi totuşi, Eu am nimicit. Aici Domnul îl dojeneşte pe Israel pentru lipsa de recunoştinţă pentru favoarea şi lucrările pe care li le arătase. Ebraica accentuează pronumele personal, ca şi cum ar zice: Totuşi Eu, Eu Însumi, am nimicit. Tocmai din cauza acelor nelegiuiri care se săvârşeau acum în Israel îi deposedase Dumnezeu pe amoriţi şi pe celelalte naţiuni canaanite. Se putea aştepta Israel să-şi ocolească soarta?

Amoriţi. Un nume generic pentru locuitorii Canaanului care fuseseră alungaţi când israeliţii au pus stăpânire pe ţară (vezi comentariul la Geneza 15,16; Iosua 3,10; Judecători 1,34; comp. Exod 33,2; 34,11; Deuteronom 1,20.27).

Cedrii. Cedrul era renumit în Răsăritul antic pentru înălţimea lui (vezi Isaia 2,13; Ezechiel 17,22; 31,3). Stejarii. Ebr. ’allonim, un cuvânt care descrie nu vreo anumită specie de arbori, ci arborii mari în general.


10 Și Eu v-am scos din țara Egiptului, și v-am povățuit patruzeci de ani în pustiu, ca să vă dau în stăpânire țara amoriților.

Şi Eu. Din nou pronumele personal este accentuat în ebraică (vezi comentariul la v. 9). Avertizarea din v. 9 este reîntărită prin referirea la dovada pozitivă din istoria lui Israel cu privire la puterea lui Dumnezeu.

Din ţara Egiptului. Eliberarea din Egipt şi călăuzirea prin pustiu sunt citate ca exemple clare ale favorii şi protecţiei lui Dumnezeu faţă de poporul Lui. Aceste pasaje conţin multe referiri la Pentateuh, care arată că Amos şi ascultătorii lui erau destul de familiarizaţi cu el (vezi Exod 20,2; Deuteronom 29,5).


11 Am ridicat proroci dintre fiii voștri și nazirei dintre tinerii voștri. Nu este așa, copii ai lui Israel? – zice Domnul…

Prooroci. Prin ei Dumnezeu Şi-a descoperit voia (vezi Numeri 12,6) şi prin ei El Şi-a comunicat acea voinţă poporului (vezi Evrei 1,1). Nazirei. Nazireii făgăduiau să se abţină de la băuturi tari, de la folosirea briciului şi de la întinarea rituală (vezi comentariul la Numeri 6,2-7).


12 Iar voi ați dat nazireilor să bea vin, și prorocilor le-ați poruncit: „Nu prorociți!”

Să bea vin. În loc de a profita de pe urma vieţii sfinte a acestor oameni, Israelul apostat se străduia să-i determine pe nazirei să-şi calce legământul.

Nu proorociţi. În loc de a primi mărturia profeţilor, Israel a lepădat aceste solii inspirate de sus şi adesea chiar i-a maltratat pe aceia care erau trimişi să vestească poporului cuvântul lui Dumnezeu (vezi Ieremia 20,9; 1Corinteni 9,16). Nerecunoscători şi neascultători, poporul lui Israel nu-i putea suferi pe aceia care erau o mustrare vie pentru căile lor rele (vezi 1Regi 13,4; 19,1.2; 2Regi 6,31; Isaia 39,9.10; Matei 23,37). Aceia care nu suportă predicarea credincioasă vor avea să dea socoteală pentru multe, iar aceia care o suprimă, cu atât mai mult. Când oamenii îşi astupă urechile ca să nu asculte cuvântul lui Dumnezeu, aproape că barează drumul prin care Duhul Sfânt are intrare la suflet.


13 Iată, vă voi stropși cum stropșește pământul carul încărcat cu snopi,

Iată. Profetul avertizează cu privire la pedeapsa care urmează să vină din cauza păcatelor poporului şi arată deplina zădărnicie a sprijinirii pe posibilităţile lor omeneşti.

Stropşi. Sau Sunt presat. Ebr. ’uq, care, potrivit cu unii autori înseamnă a se clătina. Potrivit cu alţii ’uq este echivalent cu şuq, a presa. Forma verbului sugerează oricare din următoarele traduceri [Vă] fac să vă clătinaţi, sau vă presez [sau vă voi presa]. Traducerea vă fac să vă clătinaţi, sugerează interpretarea că Domnul îl va face pe Israel să se clatine sub povara pedepsei, ca un car care se clatină sub greaua lui povară şi pare că este gata să se prăbuşească.


14 așa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, și omul viteaz nu-și va scăpa viața.

Cel iute nu va putea să fugă. Sau Refugiul va pieri de la cel iute. Literal, refugiul. Cei iuţi nu vor găsi loc de siguranţă în care să fugă pentru adăpost (vezi Psalmi 142,5).

Nu se va putea sluji de tăria lui. Sau Nu-şi va întări puterea. Nu există arme acare să poată fi folosite împotriva lui Dumnezeu cu succes; nu există putere care să se poată măsura cu puterea Lui (vezi Iov 40,9; Isaia 45,9).


15 Cel ce mânuiește arcul nu va putea să țină piept, cel iute de picioare nu va scăpa, și călărețul nu-și va scăpa viața;

Verset ce nu a fost comentat.


16 iar cel mai inimos dintre războinici va fugi în pielea goală în ziua aceea, zice Domnul.”

În pielea goală. Războinicii vor lepăda tot ce-i stânjeneşte în fuga lor (vezi comentariul la 1Samuel 19,24; vezi şi Ioan 21,7).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 13 3T 474