Niciodată în afara pericolului

Text de memorat

Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. 1 Petru 5:8

Potopul de încercări ce au urmat Marii Dezamăgiri nu a testat doar credința bătrânilor credincioși, ci și pe cea a celor tineri. Această lecție se ocupă de unul dintre acești tineri, Uriah Smith. Uriah Smith avea doar trei ani când a început să ia clorură de mercur ca urmare a unei îndrumări greșite de tratare a unei afecțiuni. Din nefericire, această substanță otrăvitoare i-a provocat o ulcerație cronică la piciorul stâng, iar când avea patru ani, acesta i-a fost amputat de deasupra genunchiului – fără să i se facă anestezie! Mai târziu, Smith a proiectat un picior artificial, și invenția lui inteligentă a fost chiar brevetată. Acesta avea un buton la călcâi care bloca și debloca îndoirea genunchiului, astfel încât, atunci când mergea, era vizibil doar un ușor șchiopătat.

În 1844, familia Smith a acceptat mesajul advent. În zilele de dinainte de Marea Dezamăgire, mulțimile furioase au atacat și au distrus cortul de întâlnire la care mergea el, răspândind apoi zvonul fals că Smith și-a pierdut piciorul în urma unei leziuni suferite la întâlnirile millerite. Ca urmare a dezamăgirii, tânărul Smith și-a pierdut interesul în privința religiei și s-a cufundat în preocupări academice. El plănuia să urmeze Universitatea Harvard, însă pierderile financiare ale familiei și moartea tatălui lui i-au spulberat speranțele.

Orașul lui natal era la doar 40 de kilometri de Washington, unde se găsea prima Biserică Adventistă de Ziua a Șaptea. Influența acesteia i-a atins familia și, când avea 20 de ani, a auzit pentru prima dată explicația din Scriptură pentru Dezamăgire. După viitoare studii atente ale Bibliei, a decis să înceapă să păzească Sabatul și să vestească solia îngerului al treilea. Uriah Smith s-a dedicat din toată inima vestirii soliei și s-a alăturat altor tineri lucrători din domeniul editorial. În doar doi ani, a ajuns editor asistent la Review.

Acești tineri suplineau lipsa resurselor prin creativitate. Ei au rămas voioși în fața încercărilor și a obstacolelor descurajatoare. Prețul alimentelor era ridicat, iar resursele limitate de hrană au devenit subiect de glume. Smith i-a spus cu bunăvoință unui prieten că, chiar dacă nu obiecta să mănânce fasole de trei sute șaizeci și cinci de ori la rând, totuși, atunci când a fost vorba să facă din ea o dietă obișnuită, a simțit nevoia să protesteze. La tiparniță se lucra manual. Pentru a scoate o carte, foile mari de hârtie tipărite erau împăturite, tăiate și lipite manual. Pentru a face găuri în secțiunile acestor cărți, astfel încât coperțile să poată fi cusute împreună, un lucrător folosea un ac lung și gros cu mâner. Smith finisa fiecare carte tăind paginile cu o riglă și cu un briceag. După aceea, erau trimise însoțite de cele mai sincere rugăciuni.

În afara greutăților întâmpinate, Annie, sora lui talentată, a murit de tuberculoză în 1855. Unii oameni se amărăsc tot mai mult în urma unor asemenea pierderi și tragedii. Însă oamenii înțelepți, ca Uriah Smith, prețuiesc greutățile ce îi fac să se apropie mai mult de Isus. Ei își dau seama că sunt soldați în armata lui Hristos și că, în această viață, nu se pot aștepta să treacă prin perioade ușoare.

2 Timotei 2:3: Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.
1 Petru 4:16: Dimpotrivă, dacă cineva suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.


Astfel se face că un tânăr care a îndurat o viață grea a ajuns să fie la maturitate un bărbat util, pe care Dumnezeu l-a folosit ca să schimbe multe vieți spre bine. Acest mod de a vedea lucrurile este și pentru noi o modalitate bună de a ne trăi viața.

1. Gândește-te la acest grup de tineri, cu toții având în jur de douăzeci de ani, care, fiind atât de serios dedicați lucrării lui Dumnezeu, au fost capabili să realizeze atât de multe lucruri. Pune-i în contrast cu majoritatea tinerilor de azi, care își investesc energia în moduri extrem de triviale sau în lucruri rele (sporturi, jocuri pe computer, cumpărături etc.).

2. Cum ar trebui să înfrunți greutățile din viața ta? 2 Timotei 2:3; 1 Petru 4:12-19

Mulți ani mai târziu, Uriah Smith a scris două cărți. Una se numea Daniel, iar cealaltă, Apocalipsa. La începutul anilor 1880, primul colportor adventist de ziua a șaptea, George King, a insistat pe lângă editură să combine aceste două cărți într-una singură. El era sigur că dacă aveau să fie unite, ar putea să le vândă cu succes publicului.
Și așa au făcut. Sugestia lui King a fost bună, iar primii colportori adventiști (astăzi numiți evangheliști cu literatura, agenți comerciali) au vândut mii de exemplare din Daniel și Apocalipsa. Această carte i-a adus pe mulți oameni la Domnul.

Lumina dăruită a făcut ca Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, Tragedia veacurilor și Patriarhi și profeți... să conțină chiar solia pe care trebuie să o aibă oamenii, lumina specială pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său. Îngerii lui Dumnezeu netezesc calea acestor cărți către inimile oamenilor. – Misiunea colportorilor, pp. 123,124

Nu-i așa că este minunat ca un profet să spună că una dintre cele trei cărți care trebuie să fie vândute de colportori este a ta? Ai citit cartea lui Smith, Daniel și Apocalipsa? Dacă o vei citi, vei învăța foarte multe! După ce vei citit această carte, o să ai o concepție mult mai bună despre ce fel de om a fost Uriah Smith. Așa cum a dat talente artistice celor care au făcut străvechiul sanctuar, Dumnezeu i-a dat și lui Smith capacitatea de a crea ilustrații pentru publicațiile bisericii. În 1857, tânărul Smith și-a folosit uneltele pentru a sculpta în lemn ilustrații după fiarele ce apar în Daniel și Apocalipsa. Acestea au fost chiar primele ilustrații folosite în Review. Pentru un timp, Smith a fost singura persoană din departamentul artistic al revistei Review.

De asemenea, Dumnezeu i-a dat capacitatea să fie un scriitor clar și interesant. Așadar, putea nu doar să creeze ilustrații sculptate în lemn, ci și să deseneze imagini prin cuvinte. Când unele persoane din Iowa au început să renunțe la credința lor, argumentând că adventiștii nu ar mai trebui să asculte de Ellen White și să urmeze doar Biblia, Smith le-a răspuns în scris astfel:

Să presupunem că ne pregătim să plecăm într-o călătorie. Proprietarul vasului ne dă o carte cu indicații, spunându-ne că aceasta include suficiente instrucțiuni pentru întreaga noastră călătorie și că, dacă vom lua aminte la ele, vom ajunge în siguranță în portul de destinație. Așadar, plecăm la drum și deschidem cartea pentru a-i afla conținutul. Descoperim că autorul a trecut principii generale care să ne conducă în călătoria noastră și ne instruiește pe cât de rezonabil este posibil, atingând diferite întâmplări neprevăzute ce pot apărea până la sfârșit. Ne mai spune însă că ultima parte a călătoriei noastre va fi în mod special periculoasă; că liniile țărmului se schimbă mereu din cauza nisipurilor mișcătoare și a furtunilor. „Dar pentru partea aceasta a călătoriei”, spune el, „v-am dat un pilot, care vă va ieși în întâmpinare și vă va da indicații potrivite pe măsura pericolelor și a circumstanțelor din jur; de acest pilot trebuie să ascultați.” Cu aceste indicații ajungem în zona primejdioasă amintită și, în conformitate cu făgăduința, apare pilotul. Însă atunci când el își pune la dispoziție serviciile, unii membri ai echipajului se revoltă împotriva lui. „Noi avem cartea originală cu instrucțiuni”, spun ei, „și ea ne este de-ajuns. Ne vom baza numai și numai pe ea; nu vrem să avem nimic de-a face cu tine.” Cine ia aminte acum la acea carte originală cu instrucțiuni? Cei care resping pilotul, sau cei care îl primesc, așa cum indică acea carte? Stați și judecați.

Aceasta este o bună întrebare. Să ne ajute Dumnezeu să ilustrăm la fel de bine adevăruri importante, precum și să luăm aminte la lecția din ilustrația lui Smith.

3. Sunt mulți oameni azi care resping ajutorul pe care Dumnezeu vrea să li-l dea prin intermediul scrierilor lui Ellen White. Gândește-te la ilustrația lui Smith despre vas și pilot. Este corect să spunem „mă voi supune doar cuvântului Bibliei”, pentru a refuza apoi să folosim acele daruri spirituale pe care Biblia învață biserica să le respecte?

Creionând o ilustrație din parabola oii pierdute, Isus a spus: „Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care n-au nevoie de pocăință” (Luca 15:7). Salvarea noastră este cea mai mare bucurie a lui Dumnezeu. Așa că, atunci când suntem în pericol, El face tot ce poate pentru a ne salva. În viața lui Uriah Smith a venit un timp când s-a confruntat cu un pericol spiritual serios. Vânătorii își ascund capcanele, iar Satana își ascunde și își deghizează tentațiile, astfel încât să nu le recunoaștem. Smith a ajuns să se confrunte cu astfel de capcane ascunse.

Pentru a-l salva, Dumnezeu i-a dat lui Ellen White o viziune în 1889. Ea i-a scris imediat.

Azi-noapte m-am trezit în toiul nopții cu sufletul greu împovărat din cauza ta. Te-am văzut mergând pe o cărare ce, aproape imperceptibil, devia de la calea cea dreaptă. Lângă mine stătea o ființă nobilă, care mi-a spus: „Uriah Smith nu este pe marginea prăpastiei, dar este pe o cărare ce, în scurt timp, îl va duce acolo și, dacă nu este avertizat acum, în curând va fi prea târziu. Acum poate încă să se întoarcă din drum. El merge ca un orb în plasa pregătită de dușman, dar nu sesizează niciun pericol, deoarece pentru el lumina a devenit întuneric, iar întunericul, lumină”. – Materialele 1888, Ellen G. White, p. 336

Smith scrisese o carte și câteva articole importante despre valoarea Spiritului Profetic. Dar în decursul timpului, fără ca măcar să-și dea seama, a început să-și schimbe perspectivele. El a separat scrierile lui Ellen White în două categorii. În prima, includea scrierile pe care le recunoștea ca fiind inspirate. În a doua, le includea pe cele pe care le considera un amestec de materiale inspirate, zvonuri și opinii.

Aceasta este o decepție foarte atrăgătoare, deoarece îi dă fiecărei persoane autoritatea să decidă ce să accepte și ce să respingă. Cum ar putea să Se aștepte Dumnezeu ca poporul Său să se bazeze pe învățăturile profeților dacă scrierile lor sunt considerate un amestec de adevăr și eroare? A durat un timp până când Smith și-a văzut greșeala. Însă, când în cele din urmă a făcut-o, s-a întristat mult că se îndoise de mărturiile lui Ellen White și că i-a tulburat și pe alți oameni. Un dușman al bisericii a publicat una dintre scrisorile lui Smith ce conținea îndoielile lui într-o carte împotriva adventiștilor. Iar Smith nu a putut face nimic ca să-și recupereze scrisoarea.

Chiar dacă Dumnezeu ne folosește în moduri mărețe, nu trebuie niciodată să considerăm că ne aflăm în afara pericolului. Lui Satana îi place să-i decepționeze pe oamenii cei mai folositori, precum și să-i atace pe cei mai slabi. Însă așa cum sfatul lui Dumnezeu a fost capabil să-l salveze pe Smith, și azi poate fi lucrul de care avem nevoie pentru a vedea pericolele prezente.

4. Fie că suntem tineri sau în vârstă, există vreo perioadă când suntem în afara pericolului? 1 Corinteni 10:12 Cum este experiența lui Solomon o avertizare în acest sens? 1 Împărați 11:4

5. Este posibil ca și tu, asemenea lui Uriah Smith, să te afli pe o cărare ce duce la prăpastie? Ce folosește Dumnezeu pentru a ne arăta că ne aflăm pe calea greșită? Psalmii 17:4; Proverbele 2:10-15; Proverbele 6:23; 2 Timotei 3:16,17 Ce trebuie să facem când viața și moartea ne-au fost puse în față? Cum poți face cale întoarsă acum, cât încă este timp? Ezechiel 33:11; Deuteronomul 30:11-20

Odată căutător, acum prezentator (II)

După ce Daniel1 a mers o vreme la biserică, membrii acesteia au simțit că era un căutător serios al adevărului și au devenit mai deschiși față de el. Însă era o altă problemă. Pastorul nu putea merge acasă la Daniel ca să facă studii biblice, iar dacă Daniel mergea la biserică pentru asta, risca să fie descoperit și să stârnească un scandal uriaș în comunitatea musulmană. Putea să-și pună în pericol chiar și viața. În vremea aceea, Daniel avea propria afacere ca electrician. Putea să repare orice dispozitiv electrocasnic stricat și să facă tot felul de lucrări electrice. Prin urmare, se îmbrăca în hainele de lucru și, luând cutia de unelte în mână, se ducea la biserică, pretinzând că repara ceva acolo. În felul acesta, putea evita bănuielile și se și întâlnea cu pastorul pentru a studia Biblia.

Unul dintre prietenii lui Daniel a devenit și el interesat să studieze Biblia și, cu timpul, s-a alăturat grupului de studiu. Totuși, după o vreme, a fost descoperit și ridicat de poliție. Timp de mai multe zile, Daniel nu a știut unde se afla prietenul lui și s-a temut de ce-i mai rău. Când acesta s-a întors în cele din urmă, i-a arătat lui Daniel urmările a cinci zile de bătăi continue din partea polițiștilor – avea răni pe tot trupul, de la gât la brâu. Daniel știa că și el putea să aibă parte de același tratament. Credința ambilor bărbați era puternic pusă la încercare. Însă frica nu i-a descurajat în proaspăt descoperita dragoste pentru Isus. Amândoi erau hotărâți să urmeze adevărul, indiferent de cost. În cele din urmă, prietenul lui s-a mutat în Statele Unite, unde continuă să locuiască și în zilele noastre.

Pentru Daniel era clar: și el trebuia să-și părăsească Iranul natal dacă dorea să progreseze în carieră și să-I slujească Domnului. Așa că a mers în Turcia și a găsit Biserica Adventistă de acolo. După ce a continuat să studieze Biblia, Daniel a fost botezat și a devenit membru al familiei lui Dumnezeu într-o țară străină. Dumnezeu avea un plan chiar mai măreț pentru Daniel. În zilele noastre, Daniel locuiește într-o altă țară și produce cu credincioșie emisiuni în iubita lui limbă farsi pentru Radioul Adventist Mondial. El este căsătorit și are doi copii, și toată familia lui Îi slujește Domnului. Când președintele AWR, Dowell Chow, l-a întrebat pe Daniel dacă programul lui în limba farsi era cu adevărat ascultat de conaționalii lui, el a răspuns că până și azi, cu toate tehnologiile de comunicare disponibile, nenumărați iranieni încă ascultă transmisiunile pe unde scurte. Ei își reglează radiourile nu doar ca să asculte informații, ci și pentru hrană spirituală, ținând cont că trăiesc într-o țară cu legi islamice stricte și au acces foarte limitat la informații, în afară de ceea ce primesc prin agențiile de știri controlate de guvern.

Daniel, plecând de la statutul unui căutător singuratic, a descoperit o fântână de dragoste în Isus și este acum vocea pe care o ascultă zeci de mii de oameni din poporul lui în fiecare zi, ce împărtășește veștile bune ale iubirii lui Dumnezeu la Radioul Adventist Mondial. Dowell Chow a scris următoarele: „Cu toate că în Iran condițiile sunt în continuare dificile, după ce am auzit mărturia emoționantă a lui Daniel, sunt convins că numeroși frați și surori vorbitori de farsi sunt culeși pentru Împărăție și se vor alătura oștirii celor răscumpărați din fiecare popor la marea de cristal.”

Cât de adevărate sunt aceste cuvinte scrise de Ellen White: „Valoarea unui suflet nu poate fi în întregime estimată de mințile limitate. Cu câtă recunoștință își vor aminti cei răscumpărați și proslăviți de cei care au avut un rol determinant în salvarea lor! Nimeni nu va regreta atunci eforturile de negare a sinelui și lucrările perseverente, răbdarea, toleranța și inima sinceră cu care a tânjit să salveze viețile ce ar fi fost pierdute dacă și-ar fi neglijat datoria sau dacă s-ar fi săturat să facă binele.” (Maranatha, p. 330)

Hristos, modelul nostru

Mă interesează profund tinerii și am o dorință imensă să-i văd străduindu-se să aibă un caracter perfect precum al lui Hristos, căutând prin studiu dedicat și rugăciuni sincere să dobândească învățături esențiale pentru a sluji în mod acceptabil cauzei lui Dumnezeu. Doresc să-i văd ajutându-se unul pe altul pentru a atinge un nivel superior al experienței creștine... Tinerii trebuie să urmeze drumul urmat de Hristos. Cu fiecare pas, drumul devine unul al victoriei. Hristos nu a venit pe pământ ca să conducă popoarele ca Împărat. El a venit ca un om umil, supus ispitelor pe care le-a învins, pentru a continua să-L cunoască pe Dumnezeu, cum trebuie să facem și noi. În studiul vieții Lui, trebuie să descoperim cât de multe va face Dumnezeu prin El pentru copiii Lui. Și mai trebuie să descoperim că, oricât de grozave sunt încercările noastre, ele nu depășesc ceea ce a trebuit să îndure Hristos, pentru ca noi să cunoaștem calea, adevărul și viața. Trăind o viață potrivită exemplului dat de El, trebuie să arătăm că apreciem sacrificiul Lui pentru binele nostru.

Tinerii au fost cumpărați cu un preț infinit: cu sângele Fiului lui Dumnezeu. Gândiți-vă la sacrificiul Tatălui, care I-a permis Fiului Său să Se jertfească. Gândiți-vă la ce a trebuit să renunțe Hristos când Și-a părăsit tronul împărătesc pentru a-Și da viața ca o jertfă necurmată pentru oameni. El a fost ocărât și abuzat. A îndurat toate insultele și batjocurile pe care I le-au adresat oamenii nelegiuiți. Iar când misiunea Lui de pe pământ a fost îndeplinită, a suferit moartea pe cruce. Gândiți-vă la suferințele Lui de pe cruce: cuiele ce I-au străpuns mâinile și picioarele, batjocura și abuzul suportat din partea celor pe care a venit să-i salveze, îndepărtarea Tatălui de la El. Însă prin toate acestea, Hristos a făcut posibil ca toți cei care doresc să aibă viața ce poate fi comparată cu viața lui Dumnezeu.

Dacă vom studia cu mai multă credincioșie ce lucruri mărețe a făcut Domnul deja, vom aprecia mai mult toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu posibile pentru noi. Costul răscumpărării noastre este prea mare pentru a privi cu ușurință salvarea pe care Cuvântul lui Dumnezeu ne poruncește să o trăim în experiențele noastre. Să nu aveți niciodată impresia că nu trebuie să fiți deosebiți în drumul pe care îl urmați; nu veți intra niciodată în rai până când nu ați învățat ce înseamnă să reprezentați viața lui Hristos, până când nu ați învățat nevoia de a trăi în dependență de El. Puterile întunericului adună constant victorii asupra celor care nu-I slujesc lui Dumnezeu din toată inima; însă toți cei care Îl vor urma, prin practicarea zilnică a virtuților lui Hristos, vor triumfa grandios împotriva răului. Mulți dintre noi au nevoie de o înțelegere mai limpede a ceea ce înseamnă să învingi prin sângele Mielului și al cuvântului mărturiei noastre, care înseamnă foarte mult. Cuvântul mărturiei noastre a fost născut înaintea întregului univers ceresc și înaintea lumii. Omul care prin cuvintele sau faptele lui Îl dezonorează pe Dumnezeu se poziționează de partea învinșilor. Influențele satanice câștigă teren, iar lumea își pierde puterea pe care ar fi exercitat-o dacă L-ar fi onorat cu dreptate pe Dumnezeu.

Fiecare dintre noi va trebui să se confrunte cu încercări. Fiecare dintre noi trebuie să facă față temperamentului natural; însă toate acestea trebuie să-I fie supuse lui Hristos. Domnul îi va ajuta pe toți cei care se vor strădui, umblând smeriți alături de El. Haideți să lăsăm acest gând să ne încurajeze, și anume că avem un braț puternic de care să ne sprijinim și că, atâta vreme cât ne bazăm pe tăria Lui, nu-L putem dezonora. În prezent suntem judecați, însă haideți să facem cunoscut lumii din jur, cu fiecare încercare, că suntem de partea Domnului. Sunt atât de recunoscătoare că nimeni nu are nevoie să-L dezonoreze pe Hristos! Cu toții putem cuceri cerul; cu toții putem fi bineveniți în cetatea lui Dumnezeu, prin Tatăl și Fiul; cu toții putem purta coroana nemuririi. Domnul privește cu cel mai profund interes pe fiecare om care se străduiește. El ne iubește pe fiecare dintre noi. Dacă nu ar face asta, nu Și-ar fi dat niciodată singurul Său Fiu să moară pentru noi. Când Hristos S-a înălțat la Tatăl, El nu Și-a lăsat ucenicii fără ajutor. Duhul Sfânt, ca reprezentant al Său, și îngerii din cer, ca duhuri slujitoare, sunt trimiși să-i ajute pe cei care luptă, în pofida unor mari greutăți, lupta cea bună a credinței. Amintiți-vă întotdeauna că Isus este ajutorul vostru. Nimeni nu înțelege atât de bine ca El particularitățile caracterului vostru. El veghează asupra voastră și, dacă doriți să vă călăuzească, El vă va înconjura cu influențe bune, care vă vor ajuta să faceți voia Lui pentru voi.

În această viață ne pregătim pentru următoarea. În curând va avea loc o mare evaluare, în care fiecare om ce caută să-și perfecționeze caracterul pentru a deveni ca al lui Hristos trebuie să îndure testul întrebărilor de cercetare ale lui Dumnezeu. Ai fost un exemplu pe care alții să-l urmeze în siguranță? Ai vegheat asupra oamenilor asemenea celor care trebuie să dea socoteală? Oștirile cerești sunt interesate de tineri și își doresc cu ardoare să treceți testul și să vi se adreseze cuvintele de aprobare: „Bine, rob bun și credincios, ... intră în bucuria stăpânului tău!”

Tinerii trebuie să-și amintească faptul că ei trebuie să‑și construiască un caracter pentru veșnicie și că Dumnezeu le cere să facă tot ce pot mai bine pentru asta. Cei care sunt îndelung experimentați, să vegheze asupra tinerilor; și când îi văd ispitiți, să-i ia deoparte și să se roage cu ei și pentru ei. Domnul ne va face să recunoaștem sacrificiul imens pe care Hristos l-a făcut pentru noi, arătându-ne interesul față de salvarea celor care vin să fie salvați. Dacă tinerii Îl caută pe Hristos, El va face ca eforturile lor să fie eficiente. Mântuitorul a spus: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.”

Hristos ne pregătește un loc. Nu ar trebui să-I pregătim și noi un loc în casele noastre, în viața noastră școlară, în adunările pentru închinare? Dumnezeu să ne ajute să facem astfel. Hristos a declarat: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi ... Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește, și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.”

Mulți dintre noi au inima mult prea împărțită. Cedăm în urma încercărilor și lăsăm descurajarea să ne sape forța spirituală. Haideți să schimbăm acest mod de a sluji. Atunci când Îi slujim lui Dumnezeu cu toată dragostea, vom vedea salvarea lui Dumnezeu în propriile noastre experiențe. Hristos mijlocește pentru noi. El vrea să-Și pună sigiliul Lui pe noi și să ne modelăm caracterul după modelul divin. El vrea să îndepărteze orice ne stă în cale pentru a atinge standardul Cuvântului Său. El vrea ca noi să credem în El și să renunțăm la păcatele noastre. El ne cheamă să atingem perfecțiunea. Noi putem să-I îndeplinim scopul pe care îl are pentru noi, studiindu-I viața și urmându-I exemplul. – The Youth’s Instructor, 21 noiembrie 1911

1. Ce vom învăța studiind viața lui Isus?

2. Care sunt cele trei lucruri pe care trebuie să le luăm în considerare? Dedică-ți un timp pentru a te gândi cu atenție la fiecare dintre aceste lucruri importante.

3. Ce trebuie să învățăm înainte să intrăm în rai?

4. Ce ar trebui să-și amintească tinerii? Ce le cere Dumnezeu să facă?

5. Ținând cont că Hristos ne pregătește un loc, ce ar trebui să facem noi pentru El?

Nu din întâmplare: Felinele

Există cam patruzeci de specii de feline, dar numai patru dintre aceste pisici au abilitatea de a rage. Acestea sunt leul, tigrul, leopardul și jaguarul. Creatorul le-a dat un laringe specializat, ce le permite să scoată sunete formidabile. Răgetul unui leu poate fi auzit de la o distanță de până la opt kilometri! Unele dintre aceste pisici mari și puternice pot cântări mai multe sute de kilograme. Ele au umeri masivi, membre anterioare puternice, gheare lungi, ascuțite și fălci scurte, puternice. Cea mai mare dintre aceste feline este tigrul, care poate cântări aproape 320 de kilograme și poate ajunge până la o lungime de 3,3 metri, având și o coadă lungă de aproape un metru.

Pisicile domesticite torc și deseori „frământă” pentru a-și arăta mulțumirea. Un pisic de-abia fătat începe imediat să frământe. Acest lucru nu este deloc întâmplător, deoarece călcatul mamei stimulează lactația. În viața unei pisici adulte, frământatul este utilizat doar ca un mecanism reconfortant, care, alături de toarcerea delicată, este în mod cert preferabilă unui răget în jurul casei. Deloc întâmplător, distanța cea mai mare până unde poate o pisică să audă zgomote se potrivește exact frecvenței sunetelor scoase de șobolani și șoareci. Oamenii nu aud această frecvență, însă o pisică o aude perfect, iar instinctul ei de vânător preia controlul.

Faptul că urechile unei pisici sunt atât de mobile și de versatile nu este un accident. Pisica își poate folosi urechile pentru a asculta lucruri diferite în același timp, auzul fiind pentru ea mai important decât mirosul în localizarea prăzii. Atunci când vânează însă, își folosește toate simțurile. Creatorul le-a dat tuturor pisicilor o altă unealtă fascinantă, deloc întâmplătoare. Aceasta servește ca lingură, cuțit și pieptene. Poate că ați simțit-o chiar și voi dacă ați fost linși de o pisică. Limba lor este acoperită cu papile rigide ca niște cârlige cărnoase orientate spre interior, ce conțin cheratină. Cârligele acționează ca niște piepteni pentru toaletare. Cârligele de pe limba unei pisici mari, sălbatice sunt mai mari și sunt folosite pentru a răzui carnea de pe oasele prăzii lor.

În plus, nu este deloc întâmplător că o pisică pare să se curețe continuu. Linsul constant îndepărtează părul pierdut și paraziții, stimulează secrețiile pielii de la rădăcina firelor de păr, lucru care le ajută să-și facă blana impermeabilă, să-și regleze temperatura corpului, acesta răcorindu-se în timp ce saliva se evaporă, și aliniază firele cu limba ca grebla pentru a reține căldura și a nu permite frigului să pătrundă. Mulțumită supleței incredibile, dar deloc întâmplătoare, a coloanei ei, o pisică își poate linge întregul corp, în afara capului și a feței, de care se ocupă folosindu-și labele ca pe un prosop umed.

Să revenim la lei și la răgetele lor. Fiecare leu are un răget distinctiv, recunoscut de leii din clanul lui. Atunci când un leu solitar ajunge să se separe de grupul lui, rage pentru a lua legătura cu ceilalți. Apoi, ceilalți lei din clan încep să ragă pentru a-l ajuta pe leul rătăcit să-și localizeze grupul. Nu puteți decât să vă imaginați cum trebuie să se cutremure pământul atunci când leii încep un concert de răgete în grup! Acele sunete sunt folosite, de asemenea, pentru a-i avertiza pe posibilii intruși ce invadează teritoriul pretins de un clan deja stabilit.

Și noi putem apela la niște sunete atunci când ne simțim pierduți sau amenințați. Este rugăciunea către același Creator, care niciodată nu ne lasă să înfruntăm viața singuri. Iar aceasta este deloc întâmplător o promisiune pe care El a făcut-o în Cuvântul Lui (Vezi Evrei 13:5,6).