Viața trăită înțelept

Nu cu multă vreme în urmă, o carafă de cristal pentru vin a fost scoasă la licitație în Regatul Unit, cu descrierea: „carafă franțuzească din secolul al XIX-lea”, cu o valoare estimată de 200 de dolari americani. Doi licitatori cunoscători au recunoscut carafa drept un urcior antic islamic extrem de rar. Adevărata lui valoare estimată? În jur de 5 milioane de lire sterline (aprox. 6,5 milioane de dolari americani). De ce s-a ales cumpărătorul cu un asemenea chilipir? Știa ceva ce casa de licitație nu știa: adevărata valoare a carafei.

În Efeseni 5:1-20, Pavel compară valorile păgânilor cu valorile credincioșilor. Păgânii puneau preț pe poveștile deocheate (Efeseni 5:4), pe petrecerile cu băutură (Efeseni 5:18) și pe desfrânarea sexuală (5:3,5), pe care le considerau marile comori ale vieții. Credincioșii însă știu că vine o zi finală a evaluării, când adevărata valoare a tuturor lucrurilor va ieși la iveală (Efeseni 5:5,6). În loc să vadă ce câștig le oferă petrecerile și beția, ei pun preț, printre altele, pe „orice bunătate, [...] neprihănire și [...] adevăr” (Efeseni 5:9) în Hristos. Prin urmare, Pavel îi îndeamnă să pună mâna pe toate „chilipirurile” găsite în Hristos, pentru că trăiesc (ca noi toți) în pragul veșniciei (Efeseni 5:15-17).

Comentariu EGW

Dorința apostolului pentru aceia cărora el le adresa epistolele sale de sfătuire și îndemnare era aceea ca ei să nu mai trăiască așa „cum trăiesc păgânii în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu ... în urma împietririi inimii lor”, ci „cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți, răscumpărați vremea” (Efeseni 4:14,13,17,18; 5:15,16). El i-a încurajat pe credincioși să privească înainte spre momentul când Hristos, care a iubit „biserica Sa și S-a dat pe Sine pentru ea”, va înfățișa „înaintea Lui această biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta” – o biserică „sfântă și fără prihană” (Efeseni 5:25,27).

Soliile acestea, scrise nu cu puterea unui om, ci cu puterea lui Dumnezeu, cuprind lecții care ar trebui să fie studiate de toți și care se vor dovedi de folos să fie deseori repetate. În ele este arătată evlavia practică, sunt prezentate principiile care trebuie să fie urmate de fiecare și este în mod clar arătată calea care duce la viața veșnică. – Faptele apostolilor, p. 470 
Hristos profetizase că se vor ridica mulți amăgitori, prin a căror influență fărădelegea se va înmulți și „dragostea celor mai mulți se va răci” (Matei 24:12). El îi avertizase pe ucenici că biserica va fi într-o mai mare primejdie din cauza acestui rău decât din cauza prigoanei din partea vrăjmașilor. În repetate rânduri, Pavel i-a avertizat pe credincioși împotriva acestor învățători falși. Față de această primejdie, mai presus decât oricare alta, ei trebuiau să se păzească, deoarece, prin primirea învățătorilor falși, ei aveau să deschidă ușa la rătăciri prin care vrăjmașul avea să întunece simțul spiritual și să clatine încrederea celor nou-veniți la credința Evangheliei. Hristos era măsura prin care ei trebuiau să probeze învățăturile care li se aduceau. Ei trebuiau să respingă tot ce nu era în armonie cu învățăturile sale. Hristos răstignit pentru păcat, Hristos înviat din morți, Hristos înălțat în slavă – aceasta era știința mântuirii pe care trebuiau să o învețe și să o predice ei. – Faptele apostolilor, p. 473 

Apostolul Pavel descrie roadele pe care trebuie să le aducă un creștin. El spune că „roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr” (Efeseni 5:9). Și iarăși zice: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22,23). Aceste virtuți prețioase nu sunt decât principiile Legii lui Dumnezeu trăite în viața de toate zilele. …
Când privim în oglinda divină a Legii lui Dumnezeu, vedem păcătoșenia peste măsură de mare a păcatului și starea noastră pierdută, ca unii care am călcat Legea. Dar, prin căință și credință, suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu și, prin harul divin, ni se dă destoinicia de a fi ascultători de poruncile Sale. – Sfințirea vieții, p. 80
Duminică, 20 august
 

1. În ce trebuie să urmeze credincioșii „pilda lui Dumnezeu”? Efeseni 5:1,2

Pavel îi îndeamnă pe credincioșii din Efes să trăiască în dragoste – un apel important în această secțiune (vezi Efeseni 5:8,15). Această trăire „în dragoste” (Efeseni 5:2) trebuie modelată după iubirea lui Hristos pentru noi (compară cu Efeseni 4:32), exprimată prin jertfa Lui ispășitoare. Pavel afirmă patru lucruri despre acea jertfă: (1) Este motivată de iubirea atât a lui Dumnezeu Tatăl (Efeseni 5:1), cât și a lui Hristos Însuși (Efeseni 5:2). (2) Este înlocuitoare: Hristos a murit în locul nostru. El nu este o victimă pasivă, ci S-a dat pe Sine pentru noi. (3) Pornind de la imaginea slujbelor din sanctuarul Vechiului Testament, moartea lui Hristos este și o jertfă adusă lui Dumnezeu. (4) Jertfa este acceptată de Dumnezeu de vreme ce este „o jertfă de bun miros” (Efeseni 5:2; compară cu Exodul 29:18, Leviticul 2:9, Filipeni 4:18).

Efeseni 5:3-5 redă preocuparea pentru moralitatea sexuală. Tinerii convertiți din Efes sunt în pericol să își piardă chemarea creștină și să fie atrași din nou într-un comportament sexual care le-ar nega mărturia creștină (compară cu 1 Corinteni 5:1-11; 1 Corinteni 6:12-20; 2 Corinteni 12:21).

Pe de o parte, lumea greco-romană din secolul I manifesta corupția morală și depravarea descrise și în alte locuri din Noul Testament (1 Corinteni 6:9, Galateni 5:19; Efeseni 4:17-19, Coloseni 3:5). De exemplu, mesele festive ale bogaților includeau adesea comportamentele condamnate de Pavel în Efeseni 5:3-14: beție, vorbire vulgară, distracție indecentă și fapte imorale. În plus, centrele urbane ofereau anonimatul și permisivitatea care favorizau practici sexuale imorale. Pe de altă parte, mulți din acea societate trăiau vieți cinstite și apărau moralitatea strictă. Când prezintă liste de vicii și virtuți, precum și coduri de conduită familială (ex. Efeseni 5:21 – 6:9; Coloseni 3:18-4:1), autorii Noului Testament redau teme din lumea greco-romană mai largă. Când cunoști detalii despre această lume, deopotrivă desfrânată și morală, înțelegi mai bine îndemnurile lui Pavel de a evita comportamentul imoral practicat de neamuri, în timp ce își exprimă dorința ca toți credincioșii să fie precauți în comportament și să dobândească o bună reputație printre cei din afară.

În ce mod cuvintele lui Pavel despre comportamentul sexual sunt aplicabile în cultura ta?

Comentariu EGW

În epistola „către sfinții și frații credincioși în Hristos, care sunt în Colose”, scrisă pe când era întemnițat la Roma, Pavel amintește despre bucuria sa pentru statornicia lor în credință, despre care aflase din veștile aduse de Epafras, care, după cum scrie apostolul, „ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul. De aceea și noi”, continuă el, „din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie”.

În felul acesta, Pavel a pus în cuvinte dorința sa pentru credincioșii coloseni. Cât de înalt este idealul pe care aceste cuvinte îl înfățișează înaintea urmașului lui Hristos! Ele arată minunatele posibilități ale vieții creștine și face clar că nu este nicio limită pentru binecuvântările pe care copiii lui Dumnezeu le pot primi. Crescând continuu în cunoașterea lui Dumnezeu, ei pot înainta din putere în putere, urcând mai sus și tot mai sus în experiența creștină, până când, prin „tăria slavei Lui”, ei sunt învredniciți să aibă „parte de moștenirea sfinților în lumină”. – Faptele apostolilor, p. 471 

„Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.” Creştinii trebuie să fie asemenea lui Hristos. Ei trebuie să aibă acelaşi spirit, să exercite aceeaşi influenţă şi să aibă aceeaşi desăvârşire morală ca El. Cei idolatri şi cu inima coruptă trebuie să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu. Cei care sunt mândri şi plini de îndreptăţire de sine trebuie să se umilească şi să devină blânzi şi smeriţi cu inima. Cei lumeşti trebuie să-şi desprindă cârceii inimii de gunoiul lumii, în jurul căruia se agaţă, şi să-i înfăşoare în jurul lui Dumnezeu; ei trebuie să devină spirituali. Cei necinstiţi şi nedemni de încredere trebuie să devină corecţi şi cinstiţi. Cei ambiţioşi şi lacomi trebuie să se ascundă în Isus şi să caute slava Sa, nu pe a lor. Ei trebuie să-şi dispreţuiască propria sfinţenie şi să-şi strângă comori în cer. Cei care nu se roagă trebuie să simtă că au nevoie atât de rugăciunea în familie, cât şi de rugăciunea tainică, personală, şi să-şi înalţe cererile spre Dumnezeu cu o mare stăruinţă.

Ca slujitori ai adevăratului şi viului Dumnezeu, noi trebuie să aducem roade corespunzător cu lumina şi cu privilegiile de care ne bucurăm. Mulţi se închină la idoli, în loc să I se închine Domnului cerului şi al pământului. Orice iubesc şi în orice se încred oamenii, în loc să-L iubească pe Domnul şi să se încreadă pe deplin în El, devine un idol şi aşa este trecut în cărţile din cer. – Mărturii, vol. 5, p. 249-250
 

Pavel scrie: „Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători” (Efeseni 5:6). El îi identifică pe cei care practică diferite păcate fără rușine sau pocăință: curvarii, stricații sau lacomii de avere (5:5) și apoi afirmă clar: cei care sunt în Hristos și meniți să facă parte din Împărăția Lui viitoare nu ar trebui să se comporte ca ceilalți (Efeseni 5:5). Acum Pavel își face griji cu privire la efectul „vorbe[lor] deșarte” – credincioșii ar putea fi înșelați prin cuvinte explicite cum că păcatul sexual nu ar fi interzis sau chiar ar putea fi atrași în astfel de păcate (Efeseni 5:6). Dacă ar fi astfel înșelați, avertizează Pavel, ar risca judecata lui Dumnezeu de la sfârșitul timpului, „mânia lui Dumnezeu” care vine „peste oamenii neascultători” (Efeseni 5:6).

Expresia „mânia lui Dumnezeu” este interesantă. Mânia, sau furia, lui Dumnezeu sugerează un contrast cu firea umană capricioasă, obișnuită (compară cu Efeseni 4:31). Mânia divină este reacția justă a unui Dumnezeu îndelung răbdător și neprihănit la încăpățânarea omului de a face răul; nu este o reacție nebună, vulcanică la vreo infracțiune minoră. Mai mult, menționări ale mâniei divine apar cel mai des în contextul avertizărilor biblice inspirate cu privire la judecățile viitoare ale lui Dumnezeu (Apocalipsa 6:12-17; Apocalipsa 16:1-16; Apocalipsa 19:11-16). Dumnezeu ne avertizează cu privire la propriile Sale judecăți viitoare – un act de har, de vreme ce oamenii sunt „din fire copii ai mâniei” (Efeseni 2:3), supuși acelor judecăți.

2. De ce îi îndeamnă Pavel pe credincioși să nu se întovărășească cu păcătoșii? Efeseni 5:7-10

Pavel îi îndeamnă: „Umblați deci ca niște copii ai luminii” (Efeseni 5:8) și „cercetați ce este plăcut înaintea Domnului” (Efeseni 5:10). Păgânii caută plăcerea prin „curvia sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere” (Efeseni 5:3). Scopul credinciosului este complet diferit: nu să se mulțumească pe sine, ci să Îl mulțumească pe Dumnezeu (compară cu Romani 12:1; 2 Corinteni 5:9; Evrei 13:21, unde apare același termen, eurestos, „plăcut”). Credinciosul caută să reflecte sacrificiul de sine al lui Hristos („Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi”, Efeseni 5:2).

Care sunt câteva „vorbe deșarte” de care trebuie să ne ferim în zilele noastre?

Comentariu EGW

Înconjurați de practicile și de influențele păgânismului, credincioșii … erau în primejdia de a fi abătuți de la simplitatea Evangheliei, și Pavel, avertizându-i împotriva acestui lucru, le îndreaptă atenția către Hristos, ca singura Călăuză sigură. …

„Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înșele prin vorbiri amăgitoare. … Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii și nu după Hristos. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri.” – Faptele apostolilor, p. 473

A umbla în lumină înseamnă să te schimbi, să pui la lucru gândirea, să exerciţi puterea voinţei, în efortul serios de a-L reprezenta pe Hristos prin frumuseţea caracterului. Înseamnă să îndepărtezi orice tristeţe. Nu trebuie să te mulţumești doar să declari: „Sunt un copil al lui Dumnezeu.” Privești tu la Hristos și, privind, te schimbi după chipul Lui? A umbla în lumină înseamnă să înaintezi, să progresezi în realizări spirituale. …
Când lumina cerului strălucește asupra instrumentului omenesc, înfăţișarea lui va exprima bucuria lăuntrică a Domnului. Absenţa lui Hristos din suflet îi face pe oameni triști și cu o minte îndoielnică. Lipsa lui Hristos face înfăţișarea tristă și viaţa, un pelerinaj plin de oftări. Bucuria este nota dominantă a Cuvântului lui Dumnezeu pentru toţi aceia care-L primesc. De ce? Pentru că ei au Lumina lumii. Lumina aduce fericire și bucurie și bucuria aceasta este exprimată în viaţă și în caracter. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 200 (12 iul.)

„Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi «ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros» lui Dumnezeu” (Efeseni 5:2).
Aceasta este ofranda vieții jertfite pentru noi, pentru ca noi să putem fi tot ce dorește El să fim – reprezentanții Săi, care răspândesc parfumul plăcut al caracterului Său, gândurile Sale curate, atributele Sale divine așa cum s-au manifestat în viața Sa sfântă când a trăit ca om, pentru ca alții să-L poată vedea așa, ca om, și … să fie conduși să dorească să fie asemenea lui Hristos. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 174 (15 iun.)
 

Această secțiune (Efeseni 5:1-20), axată pe puritatea sexuală, se încheie cu două grupuri de îndemnuri (Efeseni 5:15-17 și Efeseni 5:18-20). Primul grup începe cu îndemnul: „Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi” (Efeseni 5:15), reafirmat ca: „nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului” (Efeseni 5:17). Între acestea este exprimat apelul la răscumpărarea vremii (Efeseni 5:16).

4. Analizează îndemnurile lui Pavel din Efeseni 5:15-17. Care este diferența dintre a umbla „nu ca niște neînțelepți”, ci ca „niște înțelepți”? Ce înseamnă „răscumpărați vremea”?

În Efeseni, Pavel folosește în mod repetat metafora umblării, des întâlnită în Vechiul Testament pentru a descrie modul de viață al cuiva (Efeseni 2:10; Efeseni 5:8). Aici o folosește pentru a încuraja ucenicia intenționată. La fel cum ar trebui să fie atenți când merg pe o cărare abruptă sau întunecată, credincioșii ar trebui să umble „cu băgare de seamă” (Efeseni 5:15). Pentru că versetul 15 este paralel cu versetul 17, putem căuta în acesta din urmă ce înseamnă să trăim ca oameni înțelepți. Să nu căutăm înțelepciunea înăuntrul nostru! A fi înțelepți înseamnă a trece dincolo de noi înșine, a înțelege „care este voia Domnului” (Efeseni 5:17).

Pavel încurajează ucenicia intenționată și printr-o ilustrație de impact. În expresia „răscumpărați vremea”/„folosiți bine timpul favorabil” (VBRC)/„folosiți timpul cu maximă eficiență” (BVA) din Efeseni 5:16, Pavel folosește verbul exagorazō (compară cu Coloseni 4:5). Împrumutat din domeniul comerțului, este o formă intensivă a verbului „a cumpăra” și înseamnă „a vâna chilipiruri” în timp ce așteptăm revenirea lui Hristos. „Vremea” aici este cuvântul grecesc kairos, care exprimă un moment prielnic. „Vremea” până la sfârșit este o perioadă promițătoare pentru a fi folosită la maximum. Este, de asemenea, o vreme de încercare, pentru că „zilele sunt rele” (Efeseni 5:16; compară cu Efeseni 6:13; Galateni 1:4) și pentru că „mersul lumii acesteia” este dominat de „domnul puterii văzduhului” (Efeseni 2:2).

În timp ce așteaptă revenirea lui Hristos, credincioșii trăiesc într-o perioadă dificilă, pe care Pavel o descrie ca pe un târg riscant, dar profitabil. Ei trebuie să fie atenți la modul de folosire a timpului care le rămâne, la fel cum sunt atenți vânătorii de chilipiruri în timpul unei vânzări scurte cu reduceri majore. Deși nu se poate cumpăra mântuirea, imaginea este validă: să luăm repede ce ne este oferit în Hristos.

Comentariu EGW

Hristos a venit în lumea noastră să Se angajeze să lupte singur cu duș­ma­nul omului și astfel să smulgă neamul omenesc din strânsoarea lui Satana. Pentru aducerea la îndeplinire a acestui obiectiv, El nu Și-a precupețit nici viața. Iar acum, în puterea pe care i-o va da Hristos, omul trebuie să stea în picioare ca o santinelă credincioasă împotriva planurilor viclene ale vrăjmașului. Apostolul spune: „Umblați cu băgare de seamă”, păziți fiecare cale a sufletului, priviți neîncetat la Isus, Modelul adevărat și desăvârșit, și căutați să imitați exemplul Său nu doar într-o privință sau în alta, ci în toate lucrurile! Atunci vom fi pregătiți pentru orice situație de urgență. Acela care se bucură ca mintea lui să zăbovească asupra lui Dumnezeu are o apărare puternică. El va discerne imediat pericolul care îi amenință viața spirituală și simțământul acesta al primejdiei îl va face să ceară de la Domnul ajutor și protecție. – That I May Know Him, p. 240 

Dacă ajungem să confundăm înţelepciunea unui om cu înţelepciunea lui Dumnezeu, vom fi duşi în rătăcire de nebunia înţelepciunii omului. Acesta este pericolul în care se află mulţi … . Ei nu au o experienţă personală. Nu şi-au format obiceiul de a se a ruga şi de a analiza singuri, fără prejudecăţi şi în mod obiectiv, întrebări şi subiecte noi, care pot să apară oricând. Ei aşteaptă să vadă mai întâi ce gândesc ceilalţi. Dacă aceştia nu sunt de acord, nu au nevoie de mai mult ca să se convingă că subiectul respectiv nu are, oricum, nicio importanţă. …
Dacă nu vor deveni conştienţi de caracterul lor instabil şi nu îl vor corecta, vor pierde viaţa veşnică. Ei nu vor fi în stare să facă faţă pericolelor zilelor din urmă. … Ei nu sunt înţelepţi în lucrurile care au legătură cu Împărăţia lui Dumnezeu. … În experienţa şi în lupta creştină este nevoie de o nobilă independenţă. – Mărturii, vol. 2, p. 129 
… Simpla cunoaștere intelectuală, fără marile adevăruri aflate în Hristos, nu înseamnă nimic. „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, … ci … că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată și dreptate pe pământ” (Ieremia 9:23,24). …

Înainte de a fi cu adevărat înțelepți, oamenii trebuie să-și dea seama că sunt dependenți de Dumnezeu și să se umple de înțelepciunea Lui. Dumnezeu este izvorul puterii intelectuale și spirituale. Oamenii cei mai mari, care au atins ceea ce lumea consideră minunate culmi ale științei, nu se pot compara cu Ioan, ucenicul iubit, sau cu apostolul Pavel. Când puterea intelectuală și cea spirituală se împletesc, atunci este atins cel mai înalt standard omenesc. Cei care fac acest lucru vor fi admiși de Dumnezeu ca împreună-lucrători cu El. – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 66
 

5. În Efeseni 5:18-20, Pavel își imaginează adunarea creștinilor. Cum se închină ei?

Pavel îi îndeamnă pe credincioși să renunțe la consumarea vinului, care paralizează mintea, și să experimenteze, în schimb, prezența și puterea Duhului. Pavel interzice beția (probabil cu un citat din Proverbele 23:31 din versiunea greacă a Vechiului Testament). Se pare că el are în minte interdicția alcoolului așa cum e redată în literatura sapiențială (Proverbele 20:1; Proverbele 23:29-35). Relele generate de beție includ: vorbirea grosolană, explicită sexual, pierderea rațiunii, imoralitatea și idolatria (Efeseni 5:3-14). Acestea trebuie înlocuite cu închinarea profundă la Dumnezeu, inspirată de Duhul. Îndemnul lui Pavel de a fi umpluți de Duhul este un îndemn-cheie, transmis printr-o serie de verbe din Efeseni 5:19-21 („vorbiți”, „cântați și aduceți din toată inima laudă”, „mulțumiți”, „supuneți-vă”). Pavel transmite aici la nivel colectiv îndemnul de a fi „plini de Duh” (Efeseni 5:18), imaginându-și credincioșii adunați la închinare înaintea lui Dumnezeu, o închinare inspirată de Duhul care cultivă unitatea (Efeseni 4) și în contrast cu comportamentul și închinarea egocentrică păgână (Efeseni 5:1-18). În această schiță a închinării creștine timpurii domină lauda prin muzică. S-a afirmat că biserica s-a născut cântând, iar acest pasaj, împreună cu cel din Coloseni 3:16, oferă cea mai bună dovadă în acest sens (compară cu Faptele 16:25; Iacov 5:13). Există un element „pe orizontală” al închinării, de vreme ce, prin cântare, membrii vorbesc oarecum între ei (Efeseni 5:19). Totuși subiectul laudei prin muzică este Domnul, care, după cum apare în Efeseni 5:20, este mai exact Domnul „Isus Hristos” (compară cu Coloseni 3:16). Mulțumirea exprimată în versetul Efeseni 5:20, o paralelă la lauda prin muzică din Efeseni 5:19, trebuie adusă „lui Dumnezeu Tatăl […] în Numele Domnului nostru Isus Hristos”. În sintagma „cântări duhovnicești”, adjectivul „duhovnicești” (gr., pneumatikos) evidențiază rolul Duhului Sfânt în închinare, de vreme ce termenul descrie cântări inspirate sau pline de Duhul Sfânt. În schița închinării creștine timpurii, toți cei trei membri ai Dumnezeirii apar ca participanți activi.

Cum poți folosi muzica pentru a-ți îmbogăți experiența de închinare?

Comentariu EGW

Dumnezeu este slăvit prin cântări de laudă înălţate dintr-o inimă plină de dragoste şi de devotament faţă de El. Atunci când credincioşii consacraţi se adună, ei nu trebuie să discute despre defectele altora şi nici să-şi găsească plăcerea în murmurare sau în nemulţumiri; mila şi dragostea, legătura desăvârşirii, aceasta trebuie să îi țină laolaltă. Dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni se revarsă de la sine în cuvinte de afecţiune, de simpatie şi de respect faţă de fraţii lor. Pacea lui Dumnezeu domneşte în inima lor; cuvintele lor nu sunt deşarte, lipsite de valoare şi uşuratice, ci sunt rostite spre mângâierea şi zidirea celorlalţi. … Recunoştinţa pe care ei o simt şi pacea lui Dumnezeu, care domneşte în ei, le îndeamnă inima să înalţe melodii către Domnul, iar prin cuvintele lor, ei amintesc datoria de dragoste şi de recunoştinţă pe care o au faţă de Mântuitorul lor scump, care i-a iubit atât de mult, încât a murit pentru ca ei să poată avea viaţă. Niciun om în inima căruia locuieşte Mântuitorul nu-L va dezonora în faţa altora prin acorduri ale unor instrumente muzicale care abat mintea de la Dumnezeu şi de la cer către lucruri superficiale și fără valoare. – Mărturii, vol. 1, p. 509 

Hristos i-a învățat pe urmașii Săi să nu se roage ca să fie auziți de oameni. … Hristos ne arată că El nu privește cu mulțumire o evlavie de felul celei obișnuite printre farisei. Învățăturile rostite de El pe Muntele Fericirilor arată că faptele de binefacere trebuie să fie asumate cu noblețe și că actele de închinare răspândesc cel mai plăcut parfum atunci când sunt îndeplinite cu modestie, într-un spirit pocăit și smerit. Gândurile curate sfințesc fapta. 

Adevărata sfințire înseamnă supunere deplină față de voința lui Dumnezeu. Gândurile și sentimentele de răzvrătire sunt atunci biruite, iar glasul lui Isus trezește o nouă viață, care pătrunde întreaga ființă. Aceia care sunt cu adevărat sfințiți nu-și vor pune propria părere ca măsură pentru ce e bine și ce nu e bine. Ei nu sunt nici bigoți, dar nici drepți în ochii lor; ei sunt atenți la ei înșiși, temând-se mereu să nu lase neîmplinite condițiile pe care se sprijină făgăduințele. – Sfințirea vieții, p. 8-9
Niciodată nu ne rugăm prea mult, dar suntem foarte zgârciţi atunci când trebuie să mulţumim. Noi suntem continuu primitori ai darului lui Dumnezeu şi, cu toate acestea, cât de puţină recunoştinţă Îi arătăm, cât de puţin Îi aducem laudă pentru ceea ce a făcut şi face pentru noi! …

Fiinţa noastră poate fi mai aproape de cer pe aripile imnurilor de laudă. În curţile cereşti, Dumnezeu este adorat cu cântări de laudă şi, atunci când Îi aducem mulţumirile noastre, serviciul nostru de închinare se aseamănă cu adorarea oştilor cereşti. „Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte” (Psalmii 50:23), spune Domnul. Să venim deci înaintea Creatorului nostru cu bucurie şi adâncă închinare, cu „mulţumiri şi cântări de laudă” (Isaia 51:3). – Calea către Hristos, p. 102, 104 
 

Privit ca întreg, pasajul din Efeseni 5:1-20 îl prezintă pe Pavel luând o poziție fermă împotriva păcatului și răului, în special sub forma imoralității sexuale și a vorbirii grosolane. El nu este dispus să accepte comportamentul decăzut printre oamenii lui Dumnezeu. În schimb, îi cheamă pe credincioșii din Efes la un standard de conduită mai înalt și la acceptarea identității de „copii preaiubiți” ai lui Dumnezeu și „sfinți”. El îndrăznește să creadă că, atunci când fac lucrul acesta, creștinii aduc lumină în întuneric, îndepărtându-i pe semenii lor de stilul de viață autodistructiv și apropiindu-i de harul și adevărul lui Dumnezeu.

Pavel își imaginează biserica adunată la închinare. Plini de Duh și motivați de statutul lor de „copii preaiubiți” ai lui Dumnezeu și de moartea lui Hristos pentru ei, creștinii au o închinare plină de energie și bucurie, pentru că împreună cântă mulțumiri și laude Domnului lor, Isus Hristos, și lui Dumnezeu Tatăl. Ancorați puternic în realitățile cerești, ei celebrează speranța lor pentru viitor, înrădăcinată în istoria a ceea ce a făcut, face și va face Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul lor.

Înțeles astfel, acest pasaj devine mai mult decât un set de porunci despre viața creștină fără legătură între ele. Devine o chemare profetică la identitate, angajament, comuniune și închinare creștină în zilele finale, o invitație plină de patos de a „vâna chilipirurile” în zilele rămase până la revenirea lui Hristos.

Studiu zilnic: 

Psalmii 99
Psalmii 100
Psalmii 101
Psalmii 102
Psalmii 103
Psalmii 104
Psalmii 105

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 30 (de la „Vie împărăția Ta” până la „Și nu ne duce în ispită…”).

1. Ce expresie se repetă de trei ori în Psalmul 99?

2. Cu ce păsări se aseamănă nenorocitul doborât de întristare?

3. Ce înfrumusețează fața omului?

4. Ce a trimis Domnul la cerere?

5. La ce se referă prima jumătate a Rugăciunii Domnești?