Puterea lui Isus cel înălțat

Se pare că ființele umane caută întotdeauna mai multă putere. Producătorul auto Devel Motors, de exemplu, a prezentat prototipul Devel 16, care produce peste 5.000 de cai-putere. Sau mai este semicamionul Peterbilt, care se ambalează cu 36.000 de cai-putere.

În schimb, Pavel se roagă ca locuitorii credincioși din Efes, ispitiți să admire diferitele puteri și zeități din cultura lor, să aibă parte, prin Duhul Sfânt, de imensitatea puterii pe care Dumnezeu le-o pune la dispoziție în Hristos. Această forță divină nu se măsoară în cai-putere sau magie, ci se poate observa în patru evenimente din istoria mântuirii care au schimbat universul: (1) învierea lui Isus; (2) înălțarea Lui la tronul lui Dumnezeu; (3) toate lucrurile date în stăpânirea lui Hristos; (4) Hristos primind biserica pentru a fi cap al ei (Efeseni 1:19-23). Pe măsură ce vor conștientiza aceste patru evenimente, credincioșii vor începe să înțeleagă – și să experimenteze la nivel personal – amplitudinea puterii lui Dumnezeu exercitate în dreptul lor.
 

15 iulie – Ziua Evanghelistului Laic

Comentariu EGW

Mântuitorul dorește nespus să ne dea binecuvântări mai mari decât acelea pe care le cerem și întârzie cu răspunsul, ca să ne poată arăta răutatea din inimă și cât de mult avem nevoie de harul Lui. El nu vrea să-L căutăm din motive egoiste. Când ne mărturisim starea noastră rea și lipsa noastră de putere, trebuie să ne încredem cu totul în iubirea Lui. …
Nu trebuie să credem pentru că vedem sau simţim că Dumnezeu ne ascultă. Trebuie să ne încredem în făgăduinţele Lui. Când venim la El în credinţă, fiecare cerere ajunge la inima lui Dumnezeu. Când am cerut binecuvântările Lui, trebuie să credem că le primim și să-I mulţumim că le-am primit. Apoi să ne vedem de îndatoririle noastre, siguri fiind că binecuvântarea ne va fi dată atunci când vom avea mai mare nevoie de ea. Când am învăţat să facem lucrul acesta, vom ști că rugăciunile noastre au fost ascultate. Dumnezeu va face pentru noi „nespus mai mult”, „potrivit cu bogăţia slavei Sale” și „după lucrarea puterii tăriei Lui” (Efeseni 3:20,16; 1:19). – Hristos, Lumina lumii, p. 200

Toate fiinţele create trăiesc prin voinţa și puterea lui Dumnezeu. Ele sunt beneficiare ale vieţii Fiului lui Dumnezeu. Oricât de capabili și talentaţi ar fi, oricât de mare ar fi capacitatea lor, ei sunt alimentaţi cu viaţă din Sursa oricărei vieţi. El este izvorul, fântâna vieţii. Numai Acela care are nemurirea, în care locuiesc viața și lumina putea să spună: „Am putere să-Mi dau viața și am putere să o iau înapoi!” ...
Toți aceia care sunt una cu Hristos câștigă, prin credința în El, o experiență care este viață, care înseamnă viață veșnică. „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.”

Hristos S-a făcut una cu oamenii, pentru ca oamenii să poată deveni una în Spirit și viață cu El. În virtutea acestei uniri, în ascultare de Cu­vântul lui Dumnezeu, viața Sa devine viața lor. – My Life Today, p. 295 
Puterea evlaviei aproape a încetat să existe în bisericile noastre. De ce? Domnul încă aşteaptă să fie milostiv; El nu a închis ferestrele cerului. Noi ne-am despărţit de El. Trebuie să ne aţintim ochiul credinţei asupra crucii şi să credem că Isus este tăria noastră, mântuirea noastră. …

Ne lipseşte credinţa. Dumnezeu a pus la dispoziţia noastră har şi putere din belşug, dar motivul pentru care nu simţim cât de mare nevoie avem de ele este acela că privim la noi înşine, în loc să privim la Isus. Nu Îl înălţăm pe Isus şi nu ne bizuim pe meritele Sale. – Mărturii, vol. 5, p. 166- 167 
 

Motivat de vestea că efesenii credincioși înfloresc în credința în Isus și în dragoste unii față de alții (poate veste transmisă de Tihic, Efeseni 6:21,22), Pavel le transmite cum se roagă pentru ei.

1. Compară cele două relatări despre rugăciune din Efeseni 1:15-23 și Efeseni 3:14-21. Ce elemente au în comun?

Uneori tonul nostru general în rugăciune poate fi îndurerat; ne plângem de o greutate sau de alta. Ce spune Pavel despre rugăciune în Efeseni sugerează că recunoștința este limba maternă a rugăciunii. Adunăm binecuvântările lui Dumnezeu și Îi mulțumim pentru ele. Căutăm să Îl vedem pe Dumnezeu la lucru în situațiile dificile și Îl lăudăm pentru prezența Lui care ne schimbă viața. Apreciind harul și puterea lui Isus cel înălțat (Efeseni 1:20-23), Îi mulțumim pentru că Îi binecuvântează pe cei din cercul nostru de influență. Iată secretul transformator al rugăciunii lui Pavel: rugăciunea este cheia pentru laudă și mulțumire – „nu încetez să aduc mulțumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele” (Efeseni 1:16; vezi și Filipeni 1:3,4; 1 Tesaloniceni 1:2; 5:16-18).

Ce înseamnă de fapt să ne rugăm neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17)? Nu poate însemna să îngenunchem întotdeauna în rugăciune. Înseamnă ca, binecuvântați de Duhul lui Dumnezeu, să trecem prin viață cu inima deschisă la prezența și puterea lui Dumnezeu, căutând motive de recunoștință. Înseamnă să fim pregătiți să gestionăm problemele vieții în prezența lui Dumnezeu, să căutăm sfatul divin când trecem prin suișurile și coborâșurile vieții. Înseamnă să trăim nu separați de Dumnezeu, ci în legătură cu El, deschiși întotdeauna la călăuzirea divină.

Mult prea des vedem rugăciunea ca pe un detaliu, un plus al uceniciei, la care să apelăm când ne convine. Pavel transmite o altă perspectivă, luând în serios îndatorirea de a se ruga pentru credincioșii din Efes – de care se achită atât prin mulțumirea pentru ei (Efeseni 1:16; compară cu Efeseni 1:3-14), cât și prin mijlocirea pentru ei (Efeseni 1:17-23; compară cu Efeseni 3:14-21). Pentru el, rugăciunea este o îndatorire principală sau chiar principala îndatorire a credinței creștine. Aceste versete sunt o emoționantă chemare la rugăciune, o invitație ca fiecare dintre noi să ne analizăm „lucrarea prin rugăciune” în lumina dedicării lui Pavel în această direcție.

De ce este important să Îi mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu în rugăciune?

Comentariu EGW

Nu avem noi motive să vorbim despre bunătatea lui Dumnezeu și să povestim despre puterea Lui? Când prietenii sunt buni cu noi, considerăm că este un privilegiu să le mulțumim pentru bunătatea lor. Cu cât mai mult ar trebui să simțim că este o bucurie să-I aducem mulțumiri Prietenului care ne-a dat orice lucru bun și orice dar desăvârșit! Haideți să cultivăm în fiecare biserică obiceiul de a-I mulțumi lui Dumnezeu. Să ne educăm buzele să Îl laude pe Dumnezeu în cercul familiei. Darurile și zecimile noastre să exprime recunoștința noastră pentru darurile Sale pe care le primim zilnic. În orice facem ar trebui să se vadă bucuria Domnului și să facem astfel cunoscută solia harului mântuitor al lui Dumnezeu. 
Inimile acelora care descoperă atributele lui Hristos ard de iubire divină. Ei sunt plini de un spirit de mulțumire. Să-L înălțam pe Isus! Să-L înălțăm pe Omul de pe Calvar, prin rugăciuni și cântări. – My Life Today, p. 170 

În lucrarea de câștigare de suflete trebuie să fim stăruitori în rugăciune, neobosiți în a înălța cereri la tronul harului pentru ajutor. Cei care iau numele de creștin ar trebui să vină la Dumnezeu în umilință și cu seriozitate, cerând ajutor. Mântuitorul ne-a spus să ne rugăm neîncetat. Creștinul nu poate să fie în orice moment în poziție de rugăciune, dar gândurile și dorințele sale se pot înălța oricând spre cer. Încrederea în noi înșine ar dispărea dacă am vorbi mai puțin și ne-am ruga mai mult.

Afecțiunea noastră ar trebui să se concentreze asupra lui Dumnezeu. Contemplați măreția, harul și desăvârșirea Lui. Bunătatea, iubirea și perfecțiunea caracterului Său să vă captiveze inima. Vorbiți unul cu altul despre farmecul Său ceresc, despre locașurile pe care El S-a dus să le pregătească pentru cei credincioși. Acela care vorbește despre cer este cel mai de folos creștin pentru cei din jurul său. Cuvintele sale sunt folositoare și înviorătoare. Ele au o putere transformatoare asupra celor care le aud și vor înmuia inima și o vor supune. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 3, p. 1157 

A-L lăuda pe Dumnezeu cu sinceritate și din toată inima este o datorie la fel de importantă ca rugăciunea. Noi trebuie să arătăm lumii și tuturor ființelor cerești că prețuim iubirea minunată a lui Dumnezeu față de omenirea căzută și că ne așteptăm să primim binecuvântări din ce în ce mai mari din bogăția Sa infinită. Trebuie să vorbim despre capitolele valoroase ale experienței noastre cu mult mai mult decât o facem în prezent. După ce am beneficiat de o revărsare deosebită a Duhului Sfânt, dacă vom comemora bunătatea și lucrările Sale minunate pentru copiii Săi, bucuria noastră în Domnul și eficiența noastră în slujire vor fi mult sporite. Aceste practici spirituale alungă puterea lui Satana. Ele înlătură spiritul de murmurare și lamentare, iar ispititorul pierde teren. Ele dezvoltă acele trăsături de caracter care îi pregătesc pe locuitorii pământului pentru locașurile cerești.
O asemenea mărturie va avea o influență puternică asupra altora. Nu există niciun alt mijloc mai eficient care să poată fi folosit în câștigarea de suflete pentru Domnul Hristos. – Parabolele Domnului Hristos, p. 299-300
 

„Nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui” (Efeseni 1:16,17).

Vorbind despre rugăciunile lui, Pavel amintește o cerere esențială pe care o aduce înaintea tronului lui Dumnezeu. A menționat deja că Duhul Sfânt vine în viața credincioșilor la momentul convertirii lor (Efeseni 1:13,14). Acum Pavel se roagă pentru o nouă binecuvântare a Duhului, care să le dea priceperea spirituală necesară, axată pe o înțelegere mai profundă a lui Isus („în cunoașterea Lui”, Efeseni 1:17).

2. Pentru care trei subiecte se roagă Pavel ca Duhul Sfânt să le dea credincioșilor o înțelegere specială? Vezi Efeseni 1:17-19.

Când se roagă ca ei să primească înțelegere cu privire la „nădejdea chemării Lui” (Efeseni 1:18), Pavel se roagă să fie conștienți cu privire la acțiunile din trecut pe care Dumnezeu le-a făcut deja pentru mântuirea lor (Efeseni 1:3-9,11-13) și la viitorul glorios pe care l-a pregătit pentru ei (Efeseni 1:10,14).

Când se roagă ca ei să înțeleagă „bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți” (1:18), Pavel face trimitere la ideea din Vechiul Testament cu privire la credincioși ca moșternire a lui Dumnezeu (Deuteronomul 9:29; Deuteronomul 32:9; Zaharia 2:12, compară cu Efeseni 1:11). El vrea ca ei să știe nu numai că au o moștenire din partea lui Dumnezeu, ci că sunt ei înșiși moștenirea lui Dumnezeu, iar Pavel vrea ca ei să înțeleagă valoarea lor pentru Dumnezeu.

Când se roagă ca ei să înțeleagă ce semnificație spirituală are „nemărginita mărime a puterii Sale” (Efeseni 1:19), Pavel și-L imaginează pe Duhul Sfânt aducând o nouă înțelegere asupra imensității puterii lui Dumnezeu și actualizând-o în experiența lor. Prin toate aceste cereri în rugăciune, Pavel își dorește ca acești oameni să se bucure ei înșiși de ceea ce le-a fost dat prin Isus.

Cum poți experimenta mai bine „nemărginita mărime a puterii Sale”? Ce înseamnă lucrul acesta pentru viața de zi cu zi?

Comentariu EGW

Aici sunt descoperite înălțimile realizărilor pe care le putem avea prin credința în făgăduințele Tatălui nostru ceresc, atunci când împlinim cerințele Sale. Prin meritele Domnului Hristos, noi avem acces la tronul puterii infinite. „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” Romani 8:32 …
Aceasta este taina întrupării – Dumnezeu într-un corp ca al nostru, Dum­nezeu în Hristos, divinitatea îmbrăcată în trup omenesc. Hristos S-a coborât până la o umilință fără seamăn, pentru ca, prin înălțarea Sa la tronul lui Dumnezeu să îl poată ridica pe acela care crede în El ca să stea împreună cu El pe tronul Său. Ne va fi dat „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”, „un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui” (Efeseni 1:17), ca să putem „pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” şi să cunoaştem „dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă”, ca să putem ajunge să fim „plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. – Our High Calling, p. 366 

Avem nevoie să-L cunoaştem prin experienţă personală pe Dumnezeu şi puterea dragostei Lui, aşa cum sunt descoperite în Hristos. Trebuie să cercetăm Scripturile cu stăruinţă, cu rugăciune. Capacitatea noastră de înţelegere trebuie să fie trezită de Duhul Sfânt şi inima noastră trebuie să se înalţe la Dumnezeu prin credinţă, cu speranţă şi cu o laudă continuă. 
Prin meritele lui Hristos, prin neprihănirea Sa, care ne este atribuită prin credinţă, noi trebuie să ajungem la desăvârşirea caracterului creştin. Lucrarea noastră de fiecare zi şi de fiecare oră este prezentată de apostol: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus”. Când facem astfel, mintea noastră devine mai clară şi credinţa noastră, mai puternică, iar speranţa noastră este întărită. Noi suntem atât de captivaţi de priveliştea curăţiei şi a frumuseţii şi de sacrificiul pe care El l-a făcut pentru a ne aduce în armonie cu Dumnezeu, încât nu mai avem nicio dorinţă să vorbim despre îndoială şi descurajare. 

Manifestarea iubirii, a milei şi a bunătăţii lui Dumnezeu şi lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii, pentru a o ilumina şi a o înnoi, ne aşază, prin credinţă, într-o legătură atât de strânsă cu Hristos, încât, având o concepţie clară cu privire la caracterul Său, suntem capabili să deosebim înşelăciunile bine ticluite ale lui Satana. Privind la Isus şi încrezându-ne în meritele Sale, noi ne însuşim binecuvântările luminii, păcii şi bucuriei în Duhul Sfânt. Şi, având în vedere lucrurile mari pe care Hristos le-a făcut pentru noi, suntem gata să exclamăm: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” – Mărturii, vol. 5, p. 743-744
 

În pasajul referitor la subiectele rugăciunii lui, Pavel dezvoltă al treilea punct legat de înțelegerea pe care speră că Duhul Sfânt o va aduce credincioșilor (Efeseni 1:19-23): enormitatea puterii lui Dumnezeu, pe care El o exercită în beneficiul lor. Pavel începe prin a indica două evenimente principale din istoria mântuirii care ilustrează puterea lui Dumnezeu: (1) învierea lui Isus și (2) înălțarea lui Isus la tronul din ceruri (Efeseni 1:20).

3. Cum s-a manifestat puterea lui Dumnezeu la învierea lui Isus? Efeseni 1:20; 1 Corinteni 15:20-22; Filipeni 3:8-11; Evrei 13:20,21; 1 Petru 1:3

Învierea lui Isus este o convingere religioasă creștină care nu se negociază (1 Corinteni 15:14,17). Pentru că Hristos a înviat, credincioșii așteaptă măreața înviere viitoare pentru viața veșnică, la momentul revenirii lui Hristos (1 Corinteni 15:20-23). Pentru că Hristos a înviat, putem aștepta de la El astăzi toate binecuvântările Evangheliei, inclusiv prezența Duhului Sfânt în viața noastră.

Ilustrația, că Dumnezeu „L-a pus [pe Hristos] să șadă la dreapta Sa” (Efeseni 1:20), este luată din versetul 1 al Psalmului 110, cel mai frecvent citat în Noul Testament (toate pasajele care tocmai au fost citate par să ducă la acesta). Înălțarea lui Hristos are o importanță majoră în Efeseni. Credincioșii sunt așezați „împreună [cu Hristos Isus] în locurile cerești” (Efeseni 2:6). În plus, Pavel face referire la înălțarea lui Hristos ca la un preludiu al împlinirii tuturor lucrurilor de către Hristos și al dotării bisericii cu daruri (vezi Efeseni 4:8-11).

În Efeseni 4:8-11, Pavel ne avertizează să nu adoptăm o imagine oarecum statică a lui Hristos pe tronul Tatălui, ci redă „imaginea dinamică novotestamentară a lui Hristos cel înălțat, ajuns prin Duhul Sfânt în întreaga lume prin biruință și ca să biruiască” (F. F. Bruce, The Epistles to the Colossians, to Philemon, and to the Ephesians, 1984, p. 133). Așadar Pavel descrie înălțarea/încoronarea lui Hristos nu doar ca pe o ilustrare a puterii divine oferite credincioșilor, dar și ca pe o sursă a acelei puteri.

În ce situații ai nevoie de puterea lui Hristos în viața ta și cum putem să beneficiem mai mult de ea? Ce practici ne împiedică accesul la puterea Lui?

Comentariu EGW

Mântuitorul a ieșit din mormânt prin viaţa care era în Sine Însuși. Acum s-a adeverit ceea ce El spusese mai înainte: „Îmi dau viaţa, ca iarăși s-o iau. … Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși”. Acum s-a împlinit profeţia pe care El o rostise în faţa preoţilor și conducătorilor: „Stricaţi templul acesta și, în trei zile, îl voi ridica” (Ioan 10:17,18; Ioan 2:19). 
Deasupra mormântului împrumutat de Iosif, Hristos proclamase biruitor: „Eu sunt învierea și viaţa”. Cuvinte de felul acesta numai Dumnezeirea putea rosti. Toate făpturile create trăiesc numai prin voinţa și puterea lui Dumnezeu. Ele sunt dependente de viaţa lui Dumnezeu. De la serafimul cel mai de sus și până la cea mai neînsemnată fiinţă însufleţită, toate își primesc viaţa de la Izvorul vieţii. Numai Acela care este una cu Dumnezeu putea să spună: „Am puterea să-Mi dau viaţa, și am putere să o iau din nou”. În dumnezeirea Sa, Hristos avea puterea de a rupe legăturile morţii. – Hristos, Lumina lumii, p. 785

Mergi la Hristos pentru alinare! Prinde-te de El! Rămâi suficient timp pentru a-ți preda voința voinței lui Dumnezeu! Mulți sunt prea grăbiți pentru a se ruga. Ei trec cu pași grăbiți prin umbra prezenței iubitoare a lui Hristos, rămânând numai câteva clipe în preajma sfințeniei Sale, dar nu așteaptă sfatul Lui. Ei nu au timp să se așeze, nu au timp să rămână cu Învățătorul divin. Se întorc la lucru cu poverile lor. 
Fixează-ți gândurile asupra Mântuitorului! Îndepărtează-te de freamătul lumii și așază-te la umbra lui Hristos! Aceasta trebuie să faci dacă primești bogatele binecuvântări pe care El dorește să le reverse asupra ta. Concentrează-ți gândurile asupra lucrurilor înalte și sfinte. Apoi, chiar dacă ești înconjurat de larma trudei zilnice și a conflictelor, puterea ta spirituală va fi înnoită. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 154 (25 mai)
Niciun om nu are capacități sau aptitudini pe care să nu le fi primit de la Dumnezeu, iar sursa de unde au venit ele se află la dispoziția tuturor, chiar și a celui mai slab dintre oameni. Dacă se va apropia de Dumnezeu, Izvorul inepuizabil al puterii, el va vedea că Dumnezeu Își împlinește făgăduința. … „Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi.” …

Duhul Sfânt așteaptă să vină în ajutorul fiecărui suflet credincios, iar Domnul Isus declară: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. Toți cei ce se încred în Isus trebuie să fie puternici, să se roage și să fie plini de încredere în puterea lui Hristos de a-i mântui. „Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 379-380

Pavel admiră înălțarea lui Isus, care acum stă alături de Tatăl pe tronul universului. După ce definește poziția lui Hristos în relație cu Tatăl („să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești”, Efeseni 1:20), Pavel se întoarce la relația lui Isus cu „orice putere”. În calitate de coregent al Tatălui, Isus este „mai presus” de toate (Efeseni 1:21).

4. Compară puterile spirituale rele menționate în Efeseni 1:21; Efeseni 2:2 și Efeseni 6:12. De crezi că este Pavel atât de interesat de ele?

Pasajul din Faptele 19:11-20, cu cei șapte fii ai lui Sceva, ilustrează că Efesul din vremea lui Pavel era un centru al artelor magice. „Caracteristica predominantă a practicii magiei în întreaga lume elenistică era cunoașterea unei lumi spirituale care influența realmente oricare aspect al vieții. Scopul vrăjitorului era să discearnă spiritele folositoare de cele dăunătoare și să cunoască acțiunile lor diferite, precum și puterile și autoritatea acestora. Prin această cunoaștere, puteau fi construite mijloace (prin incantații rostite sau scrise, amulete etc.) pentru manipularea spiritelor în interesul unei persoane anume. Cu incantația potrivită, putea fi vindecată o boală indusă de un spirit, [sau] putea fi câștigată o competiție de care” (Clinton E. Arnold, Power and Magic, p. 18).

Interesul pentru invocarea zeităților și puterilor vrăjitorești era o trăsătură a vieții religioase din Efes (vezi Faptele 19:13) și uneori chiar a celei din zilele noastre. Pavel dorește să clarifice relația dintre Hristos și celelalte puteri: Isus cel înălțat este „mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie” (Efeseni 1:21).

Ca să fie sigur că cititorii lui înțeleg faptul că nu există nicio putere în afara suveranității lui Isus, Pavel face aluzie la practica adunării multor nume de zei în formulele magice: „mai presus […] și de orice nume care se poate numi” (Efeseni 1:21). Trecând de la dimensiunea spațiului la cea a timpului, Pavel accentuează perioada infinită a stăpânirii glorioase a lui Isus. Stăpânirea Lui asupra tuturor puterilor este valabilă „nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor” (Efeseni 1:21).

Cum se manifestă azi forțele malefice și cum ne putem asigura că nu vom fi prinși în niciuna dintre ele?

Comentariu EGW

„Hristos este Capul oricărui bărbat.” Dumnezeu, care a pus totul sub picioarele Mântuitorului, „L-a dat căpetenie peste toate lucrurile bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce împlinește totul în toţi” (1 Corinteni 11:3; Efeseni 1:22,23). Biserica este clădită pe Hristos, ca temelie a ei; ea trebuie să asculte de Hristos, Capul ei. Nu trebuie să fie stăpânită de om și nici să depindă de om. Mulţi pretind că un anumit loc în biserică le dă autoritatea de a dicta ce trebuie să creadă și ce trebuie să facă ceilalţi oameni. Dumnezeu nu aprobă această pretenţie. – Hristos, Lumina lumii, p. 414

Primii creștini erau deseori chemați să se confrunte cu puterile întunericului față către față. Prin amăgiri meșteșugite și prin prigoană, vrăjmașul s-a străduit să-i abată de la dreapta credință. În vremea de acum, când sfârșitul tuturor lucrurilor pământești se apropie cu pași iuți, Satana depune sforțări disperate să prindă lumea în cursă. El născocește multe planuri pentru a ocupa mințile și a abate atenția de la adevărurile absolut necesare mântuirii. În fiecare loc, uneltele lui se grupează cu sârguință alături de aceia care sunt potrivnici Legii lui Dumnezeu. Arhiamăgitorul este la lucru spre a introduce elemente de confuzie și răscoală și oamenii sunt plini de un zel care nu este în armonie cu toată cunoștința pe care o au. 

Păcătoșenia atinge o culme nemaiatinsă vreodată mai înainte și totuși mulți slujitori ai Evangheliei strigă: „Pace și liniște”. Dar solii cei credincioși ai lui Dumnezeu trebuie să meargă înainte cu lucrarea lor. Îmbrăcați cu întreaga armură a cerului, ei trebuie să înainteze fără teamă și biruitori, neîncetând niciodată lupta până când solia adevărului pentru timpul acesta n-a ajuns până la ultimul suflet la care se putea ajunge. – Faptele apostolilor, p. 219-220

În ceasul acesta de mare strâmtorare, David, în loc să stăruie în gân­durile sale asupra acestor situații dureroase, a privit cu ardoare spre Dumnezeu, căutând ajutor. El „s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul”. El și-a reamintit viața sa din trecut. Când îl părăsise Domnul? Sufletul lui a fost înviorat, amintindu-și multele dovezi ale milei lui Dumnezeu. … „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine”, glăsuia inima lui (Psalmii 56:3). Cu toate că nici el nu putea să vadă nicio cale de a ieși din necaz, Dumnezeu putea să vadă o astfel de cale și avea să-i spună ce are de făcut. …
… Toate puterile de pe pământ sunt sub controlul Celui Veșnic. Cârmuitorului celui mai puternic, ca și persecutorului celui mai sălbatic, El le spune: „Până aici să vii, să nu treci mai departe” (Iov 38:11). Puterea lui Dumnezeu este continuu folosită pentru a acționa împotriva slujitorilor răului. El lucrează fără încetare în mijlocul oamenilor, nu pentru nimicirea lor, ci pentru îndreptarea și susținerea lor. – Patriarhi și profeți, p. 692-694 
 

Primii creștini vedeau în Psalmii 110:1 o profeție a înălțării lui Isus: „Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.»” Ei citeau Psalmul 8 în același mod: „Toate le-ai pus [Tu, Dumnezeu] sub picioarele lui” (Psalmii 8:6), ale „fiului omului” (Psalmii 8:4). Deși credeau că puterile întunericului din locurile cerești se aflau deasupra capetelor lor și amenințau să îi subjuge, primii creștini s-au prins cu putere de adevărul că acele puteri se aflau sub picioarele lui Hristos.

Observă cu atenție că, după ce „I-a pus [lui Isus] totul sub picioare”, Tatăl „L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii” (Efeseni 1:22, VDC; compară cu versiunea EDCR: „L-a pus – deasupra tuturor lucrurilor – cap al Bisericii”). Deși „toate lucrurile” este o formulare universală, incluzivă, Pavel are în continuare în minte puterile menționate în Efeseni 1:21. Toate lucrurile – inclusiv puterile cosmice, supranaturale și spirituale – sunt sub picioarele lui Hristos, supuse Lui.

5. Ce beneficii aduc bisericii înălțarea lui Hristos la tronul universului și dominația Lui peste toate lucrurile din cer și de pe pământ? Efeseni 1:22,23

Dumnezeu L-a făcut pe Hristos biruitor asupra tuturor puterilor răului. Bisericii – care se identifică îndeaproape cu Hristos și ale cărei nevoi sunt împlinite de Hristos – i se garantează victoria asupra acestor vrăjmași. Puterea lui Dumnezeu manifestată la învierea și la înălțarea Lui mai presus de orice putere cosmică a fost exercitată pentru biserică. Dumnezeu L-a dat bisericii pe Hristos cel biruitor, iar aceasta este atât de unită cu El încât este numită trupul Lui.

Cum putem noi, credincioșii, să Îl cunoaștem pe Hristos cel înălțat și să avem parte de puterea lui Dumnezeu în viața noastră? Pavel nu numește niciun fel de mecanisme sau de strategii prin care se realizează lucrul acesta. Totuși, este sugestiv faptul că aceste texte fac parte dintr-un pasaj despre rugăciune. Pavel crede că Dumnezeu îi va răspunde la rugăciune. El afirmă eficacitatea aprecierii puterii lui Dumnezeu, manifestate în Hristos, chiar în prezența lui Dumnezeu și eficacitatea cererii ca această putere să fie activă în viața credincioșilor.

Care este experiența ta cu puterea rugăciunii? Dincolo de rugăciunile la care ai primit răspuns, cum ne apropie rugăciunea în general de Dumnezeu și de puterea oferită nouă prin Isus?

Comentariu EGW

Noi așteptăm prea puțin și primim potrivit cu credința noastră. Nu trebuie să ne ținem strâns de ideile noastre, de planurile noastre, de căile noastre; noi trebuie să fim transformați prin înnoirea minții noastre, ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. Păcatele obsedante trebuie biruite și obiceiurile rele, înfrânte. Înclinațiile și simțămintele rele trebuie să fie smulse din rădăcină, iar spiritul și emoțiile noastre să fie generate de Duhul lui Dumnezeu. …

De aceea, să ne prindem strâns de puterea Lui cea mare printr-o credință vie, rugându-ne și crezând, încrezându-ne în El și lucrând. Atunci Dumnezeu va face ceea ce numai El poate să facă. …
Lasă-te cu totul în mâna lui Isus, ca să fii modelat și șlefuit de El, ca să poți deveni un vas de cinste. Ispitele, ideile, simțămintele tale – toate trebuie să fie puse la piciorul crucii. Atunci sufletul va fi gata să asculte cuvintele învățăturii divine. Domnul Isus îți va da să bei din apa care vine din râul lui Dumnezeu. Sub influența Duhului Sfânt, care liniștește și supune, răceala și neliniștea ta vor dispărea. Hristos va fi în tine ca un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică. – The Upward Look, p. 218 

Rugăciunea credinţei reprezintă marea putere a creştinului, care îl va învinge cu siguranţă pe Satana. Acesta este motivul pentru care el încearcă să ne sugereze că nu avem nevoie de rugăciune. El urăşte Numele lui Isus, Apărătorul nostru; iar atunci când noi venim cu stăruinţă înaintea Domnului ca să cerem ajutor, oştirea lui Satana este alarmată. Atunci când neglijăm rugăciunea, noi împlinim scopul lui, deoarece atunci falsele lui minuni sunt primite cu mai multă uşurinţă. Ceea ce nu a reuşit să realizeze prin ispitirea Domnului Hristos, el realizează aşezându-şi ispitele înşelătoare înaintea omului. – Mărturii, vol. 1, p. 296
Rugăciunea este respirația sufletului. Ea este secretul puterii spirituale. Niciun alt mijloc al harului nu o poate înlocui și nu poate păstra sănătatea sufletului. Rugăciunea aduce inima într-o legătură directă cu Izvorul vieții și întărește mușchii și încheieturile experienței religioase. Dacă neglijați rugăciunea sau vă rugați din când în când, după cum vi se pare convenabil, veți pierde legătura cu Dumnezeu. Însușirile spirituale își vor pierde vitalitatea, iar experiența religioasă va fi lipsită de sănătate și de vigoare.

Numai venind la altarul lui Dumnezeu ne putem aprinde sfeșnicele cu focul divin. Numai lumina divină va descoperi micimea și incompetența abilității omenești și ne va ajuta să avem concepții clare despre desă­vârșirea și curăția lui Hristos. Numai când privim la Isus dorim să fim ca El, numai când vedem neprihănirea Sa flămânzim și însetăm după ea și numai când ne rugăm fierbinte, numai atunci Dumnezeu ne va împlini dorința sufletului. – Slujitorii Evangheliei, p. 254-255
 

Studiază aceste două descrieri ale înălțării lui Hristos, din scrierile lui Ellen G. White: „Când a trecut prin porțile cerului, Hristos a fost întronat în mijlocul adorării îngerilor. Odată încheiată această ceremonie, Duhul Sfânt a coborât asupra ucenicilor în torente bogate, și Hristos a fost cu adevărat glorificat, chiar cu slava pe care o avusese la Tatăl din veșnicie. Revărsarea Duhului Sfânt de la Cincizecime a fost comunicarea din partea Cerului că instalarea Mântuitorului în funcție s-a produs. Potrivit făgăduinței Sale, El trimisese din ceruri Duhul Sfânt asupra urmașilor Săi ca un semn că El a primit, ca Preot și Împărat, toată puterea în cer și pe pământ și că El era Cel Uns peste poporul Său” (Faptele apostolilor, p. 38, 39).

„Cu o bucurie de nedescris, cârmuitorii, stăpânirile și puterile recunosc supremația Prințului vieții. Oastea îngerilor I se închină, în timp ce strigătul de bucurie umple curțile cerești. […] Imnurile de biruință se unesc cu sunetele harfelor îngerești, până când pare că cerul debordează de bucurie și laudă. Iubirea a învins. Cel pierdut a fost găsit. Cerul răsună de glasuri care proclamă cu tărie: «Ale Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!» (Apocalipsa 5:13)” (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 834, 835).

Studiu zilnic:
Psalmii 57
Psalmii 58
Psalmii 59
Psalmii 60
Psalmii 61
Psalmii 62
 Psalmii 63

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 26.

1. Cine sunt cei care se rătăcesc la naștere?

2. Ce verset se repetă în Psalmul 59?

3. Al cui ajutor este zadarnic?

4. Cum era David la umbra aripilor lui Dumnezeu?

5. Cine sunt cei considerați ucigași ai adunărilor de rugăciune?