„Neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimi.” 1 Samuel 15:23
După ce Saul i-a condus pe israeliți la victorie împotriva amoniților, aceștia au fost gata să coopereze cu el. Mai mult de 300.000 de soldați s-au adunat sub conducerea lui și toți erau zeloși și plini de curaj. Saul ar fi trebuit să conducă armata aceasta uriașă la victorie și împotriva altor vrăjmași. În loc de asta, el a păstrat doar 3.000 de soldați. Două mii au rămas cu el, iar o mie s-au dus cu fiul lui, Ionatan, în altă cetate. Restul s-au întors la casele lor.
Ionatan și tatăl lui au fost primii bărbați din Israel care au avut o sabie și o suliță. Ceilalți soldați foloseau arcuri cu săgeți și praștii pentru aruncat pietre. Numai că filistenii inamici aveau săbii, sulițe și care de fier. De ce nu aveau și israeliții săbii și sulițe? 1 Samuel 13:19,20 Când Ionatan și mia lui de soldați au cucerit o garnizoană a filistenilor, aceștia din urmă s-au hotărât să pornească războiul împotriva lui Israel. Saul avea doar cei două mii de soldați pe care și-i păstrase pentru el, așa că a trimis soli care să cheme toți soldații israeliți să se adune la Ghilgal. Samuel i-a spus să-l aștepte acolo, deoarece în șapte zile o să li se alăture, o să aducă jertfe și-i va arăta ce să facă.
În timp ce Saul aștepta, spionii lui i-au adus vești despre armata filistenilor. Pe soldații israeliți i-a apucat imediat frica. Erau convinși că nu aveau cum să învingă un asemenea inamic. Ce au făcut ei, uitând de Dumnezeul lor puternic? 1 Samuel 13:6,7
Saul ar fi trebuit să-și încurajeze soldații, reamintindu- le de numeroasele minuni pe care le-a făcut Dumnezeu pentru poporul Său. Însă și el se temea. Și, în timp ce aștepta nerăbdător să vină Samuel, tot mai mulți soldați israeliți au dispărut, până când a mai rămas cu 600 de oameni. Cele șapte zile, cât trebuia să aștepte Saul, au trecut încet, iar la capătul lor, Samuel tot nu sosise. Saul a decis că nu mai putea să aștepte și a făcut un lucru extrem de prostesc. 1 Samuel 13:9
Aplicație: Cum crezi că s-ar fi purtat soldații israeliți dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu, în loc să se încreadă în împăratul lor?
Samuel i-a spus lui Saul să-l aștepte la Ghilgal, unde avea să aducă jertfe și să îi spună ce să facă. Majoritatea soldaților israeliți au fugit să se ascundă de vrăjmași, unii alăturându-se chiar filistenilor pentru a-și salva viețile.
Temându-se că vor pleca toți, Saul a hotărât să aducă el însuși o jertfă, deși nu era levit sau preot. Când a venit Samuel, a fost șocat și dezamăgit. Dumnezeu îi întârziase sosirea pentru a testa supunerea lui Saul. Saul a mai venit și cu scuze, în loc să-și recunoască greșeala. 1 Samuel 13:10-12 Dacă israeliții ar fi fost poporul lui Dumnezeu, ei – și, în special, împăratul lor – ar fi trebuit să se încreadă în El și să I se supună. Numai că Saul a arătat că nu a făcut asta. Așa că Samuel a trebuit să-i spună că Dumnezeu a ales un alt bărbat să fie împărat, unul care să se încreadă în El și să I se supună. 1 Samuel 13:13,14
După ce au plecat de la Ghilgal, Saul și puținii soldați rămași cu el s-au alăturat lui Ionatan și armatei acestuia. Ei și-au ridicat tabăra în partea sudică a unei râpe adânci, care îi separa de tabăra filistenilor din partea nordică. Duhul Sfânt i-a condus pe Ionatan și pe tânărul care îi purta armele să plănuiască un atac secret asupra filistenilor. Câtă credință au avut! Și cu câtă ardoare s-au rugat înainte să meargă la luptă! Prin ce semn urmau să știe dacă făceau voia Domnului și dacă El avea să le ofere victoria? 1 Samuel 14:6-10
Când soldații filisteni i-au văzut pe Ionatan și pe tânărul care îi purta armele, i-au batjocorit. După aceea, au spus exact cuvintele pe care cei doi le așteptau. Cei doi soldați curajoși au știut de îndată că Dumnezeu va face un miracol. Neînfricați, s-au suit pe stânca abruptă, ajutându-se de mâini și de picioare. Când au ajuns în vârf, pământul s-a cutremurat violent. Filistenii care stăteau de pază au știut că se întâmpla ceva îngrozitor și au început să alerge în toate direcțiile. De partea israeliților, străjerii au raportat imediat ce vedeau. Saul s-a întrebat dacă vreunul dintre soldații lui provoca toate acestea. A fost făcută o numărătoare rapidă și a reieșit că Ionatan și tânărul care îi purta armele lipseau.
Aplicație: Mai știi vreo ocazie când Dumnezeu a folosit doar câțiva soldați ca să-și salveze poporul?
După ce Ionatan și tânărul care îi purta armele s-au cățărat neînfricați pe stâncă, până la tabăra filistenilor, îngerii au luptat alături de ei. Pământul s-a cutremurat de parcă spre vrăjmaș se îndreptau mii de cai și care de luptă.
Filistenii s-au îngrozit atât de tare, încât, în confuzia creată, au ajuns să se ucidă între ei. Același lucru li s-a întâmplat și madianiților în noaptea când Ghedeon și cei 300 de soldați curajoși au înconjurat tabăra, înarmați cu trâmbițe, vase de lut și torțe aprinse. 1 Samuel 14:20 Saul și soldații lui, precum și cei ce fugiseră s-au grăbit să intre în bătălie. Cei care se alăturaseră inamicilor s-au întors acum împotriva acestora. Saul voia să obțină onoarea, deși vrăjmașii o luaseră deja la fugă. El le-a cerut soldaților lui ca nimeni să nu mănânce nimic în ziua aceea până când dușmanii nu erau învinși.
În timp ce israeliții îi urmăreau pe filisteni, au trecut printr-o pădure. În copacii din pădure, albinele își făcuseră stupi din care picura miere. Cât își doreau și ei să mănânce măcar un pic de miere! Însă nu au îndrăznit să facă asta din cauza poruncii lui Saul, care le interzisese să mănânce ceva. A trecut și Ionatan prin pădure și a mâncat puțină miere. El nu știa de jurământul făcut de Saul. Ce a spus când a auzit despre acesta? 1 Samuel 14:27-30
Mai târziu, când Saul a aflat că Ionatan mâncase miere, a spus că-și va ține jurământul chiar dacă asta însemna ca propriul lui fiu să moară. Când și‑au dat seama soldații ce avea de gând să facă Saul, s-au opus categoric, iar Saul a știut că vorbeau serios. 1 Samuel 14:45 Într-adevăr, Saul „tulburase poporul”, așa cum a spus Ionatan. Soldații curajoși „leșinau” din cauza lipsei de hrană și, după ce a trecut timpul ținut sub jurământ, s-au grăbit să-și satisfacă foamea fără să mai respecte legile sănătății. 1 Samuel 14:31,32
Saul a dat un ordin care a făcut să pară că victoria în bătălie trebuia să-l onoreze pe el, în loc să-L onoreze pe Dumnezeu. Saul era prea mândru ca să recunoască faptul că jurământul făcut de el era prostesc și crud, și s-a întors acasă având toane și simțindu-se deprimat.
Aplicație: Este cineva fericit când ajunge să fie mândru și egoist și se gândește mai mult la el decât la alții?
Au mai luptat Saul și armata lui împotriva dușmanilor lui Israel după această bătălie cu filistenii? Da, și bătălie după bătălie, Dumnezeu i-a ajutat în continuare să învingă. Una dintre aceste bătălii a fost purtată împotriva nelegiuiților de amaleciți. Aceștia fuseseră primii care s-au luptat cu israeliții, după ce aceștia din urmă ieșiseră din Egipt și, la 400 de ani de la acel eveniment, se adânciseră tot mai mult în păcate. Dumnezeu știa că amaleciții, la fel ca Faraon, nu se vor schimba niciodată.
Acum, Dumnezeu i-a dat lui Saul o altă ocazie ca să se încreadă în cuvântul Său și să I se supună în totalitate. Prin Samuel, i-a spus lui Saul să-i nimicească în întregime pe amaleciți și să distrugă tot ce dețineau aceștia. Acesta avea să fie un avertisment pentru alte neamuri care erau tentate să-L sfideze pe Dumnezeu și să-I disprețuiască mila. Saul și-a adunat armata și s-a luptat cu amaleciții, învingând în bătălie. Au distrus ei totul? 1 Samuel 15:8,9
Când a aflat despre neascultarea lui Saul, Samuel a plâns toată noaptea. El îl iubea pe Saul ca pe propriul copil și sperase că se va supune Domnului cu smerenie, așa cum făcuse la început. În dimineața următoare, când a auzit că Saul „își ridicase un semn de biruință”, s-a întristat foarte tare. Samuel l-a întâlnit pe Saul la Ghilgal. Puteau auzi behăitul oilor și mugetul taurilor amaleciților. Ce a spus Saul? 1 Samuel 15:13 Saul a spus că poporul păstrase animalele acelea ca să le aducă jertfă. De fapt, ei intenționau să le folosească pentru jertfe, în loc să-și folosească propriile animale. Ar fi fost acestea niște jertfe autentice? Ce a spus David despre jertfele care nu-l costau nimic? 2 Samuel 24:24
Aplicație: Mărturisindu-i lui Saul cât de grav era păcatul lui, Samuel a spus un lucru foarte important de înțeles și de amintit. 1 Samuel 15:22,23 Ce ne transmit aceste versete? Răzvrătirea sau refuzul de a ne supune lui Dumnezeu sunt la fel de grave ca vrăjitoria. Asta înseamnă închinarea la Satana. Încăpățânarea sau respingerea îndrumării și a sfaturilor sunt echivalente cu idolatria. E ca și cum ne-am închina nouă înșine și părerilor noastre.
Împăratul Saul nu a recunoscut că a păcătuit până când nu i-a spus Samuel că Dumnezeu l-a lepădat ca împărat. Însă chiar și atunci el tot îi învinuia pe alții pentru ceea ce făcuse el. 1 Samuel 15:24 Când Samuel s-a întors ca să plece, Saul a fost cuprins brusc de o asemenea disperare, încât a încercat să-l oprească. Ce ar fi gândit soldații dacă Samuel pleca? L-ar fi respins și ei, ținând cont de faptul că se încredeau mai mult în Samuel decât în împăratul lor? 1 Samuel 15:27-30
De data aceasta, Saul a recunoscut că a păcătuit fără să mai vină cu vreo scuză. Dar în mintea lui era în continuare mândru. Ce s-a întâmplat după ce Samuel s-a întors și s-a rugat împreună cu el? Versetele 32,33 La fel cum făceau celelalte neamuri când prindeau un împărat inamic, Saul l-a salvat pe Agag, împăratul nelegiuit al amaleciților, pentru a-l expune ca pe un trofeu al victoriei lui. Poate din cauza aceasta credea Agag că nu o să moară, dar s-a înșelat.
În ziua aceea, după ce s-au despărțit, atât Samuel, cât și Saul erau foarte triști. Saul se depărtase de Dumnezeu, fiind prea mândru și încăpățânat pentru a accepta mustrări la adresa acțiunilor lui greșite. Unde s-au dus ei după ce s-au despărțit? 1 Samuel 15:34 Samuel i-a spus lui Saul că Dumnezeu alesese un alt bărbat ca să fie împărat. Samuel urma să meargă să-l ungă pe noul împărat, dar știa că dacă Saul ar fi auzit despre asta, ar fi fost furios și gelos și ar fi încercat să-l ucidă. Însă Dumnezeu nu plănuia ca ungerea să fie o ceremonie publică. Ce i-a spus El lui Samuel să facă pentru a fi în siguranță? 1 Samuel 16:1-3
Aplicație: În Biblie scrie că „lui Dumnezeu I-a părut rău că l-a făcut pe Saul împărat”. Înainte de potop, când oamenii ajunseseră foarte păcătoși, „lui Dumnezeu I-a părut rău că l-a făcut pe om” (Geneza 6:6). Lui Dumnezeu nu-I pare rău așa cum ne pare nouă. El ne cunoaște viitorul, însă tot ne dă libertatea să alegem. Lui Îi pare rău când facem alegeri greșite și regretă că suferim din cauza lor; însă nu regretă că ne dă puterea să alegem.
Samuel era în drum spre Betleem, pentru a-l unge pe noul împărat. Probabil că avea un slujitor care ducea vițica pe care i-a spus Dumnezeu să o ia cu el. Oamenii cu care se întâlnea pe drum nu aveau nicio idee despre gândurile lui Samuel.
Nu era ceva neobișnuit ca Samuel să aducă jertfă în vreo cetate, însă bătrânii din Betleem s-au alarmat. Ei nu au știut că el urmează să vină. S-au întrebat dacă nu cumva era vorba despre vreo problemă serioasă. 1 Samuel 16:4,5 Samuel i-a chemat pe bătrânii cetății, împreună cu Isai și fiii lui, să participe la jertfă, precum și la masa sfântă. După jertfă, dar înainte de masa care urma, i-au fost prezentați fiii lui Isai, câte unul pe rând, începând de la cel mai în vârstă, Eliab. Uitându-se la acesta, Samuel s-a gândit că era înalt, arătos și avea o înfățișare împărătească. Însă ceea ce a spus Dumnezeu trebuie să ne amintim întotdeauna. 1 Samuel 16:7
Samuel era confuz după ce s-a uitat la fiii lui Isai. Dumnezeu nu alesese pe niciunul dintre ei. Însă când a auzit că David, cel mai tânăr dintre aceștia, era plecat cu oile, a spus: „Trimite să-l aducă!” Probabil că și David era confuz în timp ce se grăbea să vină înaintea lui Samuel. Când profetul l-a uns, probabil că i s-a părut incredibil să fie onorat astfel. Biblia ne spune că „Duhul Domnului a venit peste David din ziua aceea și în cele următoare”. În acel moment, doar Samuel și David știau că el avea să fie într-o zi împăratul lui Israel.
Între timp, Saul avea probleme serioase, așa că servitorii lui i-au sugerat să-l cheme pe David la palat ca să-i cânte cu harpa o muzică alinătoare, pentru a-i calma mintea tulburată. Ce s-a întâmplat când Saul a trimis soli să-l aducă pe David la palat? 1 Samuel 16:14-23
Aplicație: Ce este mai important? Înfățișarea sau inima și caracterul nostru?