Intrarea în Canaan

În timp ce Moise avea grijă de oile lui Ietro, a scris cărțile Geneza și Iov. Următoarele trei cărți (Exodul, Leviticul și Numeri) au fost scrise după plecarea israeliților din Egipt. În Deuteronomul, a cincea carte a Bibliei, Moise a notat ultimele lui cuvinte adresate israeliților înainte de a-i părăsi. El le-a reamintit ce s-a întâmplat în timpul celor 40 de ani petrecuți în pustie și a reevaluat legile pe care Dumnezeu le-a emis pentru conducerea națiunii lor.

Întregul teritoriu cucerit de la împărații Sihon și Og a fost dat semințiilor lui Ruben și Gad și unei jumătăți din seminția lui Manase. Cealaltă jumătate a seminției lui Manase și celelalte nouă seminții urmau să-și primească teritoriul după ce aveau să traverseze râul Iordan și să cucerească țara Canaanului (Numeri 34:1,2,13-15). Leviții, care fuseseră aleși ca preoți și lideri spirituali pentru toate triburile, aveau să primească 48 de cetăți ca locuri speciale de locuit. Șase dintre aceste cetăți, câte trei de fiecare parte a râului Iordan, aveau să fie numite cetăți de scăpare.

Ce erau acestea? Erau cetăți în care se putea adăposti oricine omora pe cineva în mod neintenționat. În acel moment, doi sau mai mulți oameni, martori la cele întâmplate, urmau să le povestească celorlalți ceea ce au văzut, iar oamenii aveau să decidă dacă cel acuzat era vinovat sau dacă fusese un simplu accident.

Dacă persoana acuzată era vinovată, atunci trebuia să moară. Dacă moartea fusese fără intenție, ucigașul putea să se întoarcă în siguranță, fără să se teamă de răzbunarea cuiva, dar numai dacă locuia în cetate până la moartea marelui-preot.

Aplicaţie: Aceste cetăți Îl reprezintă pe Isus. Deuteronomul 33:27; Psalmii 91:2 Noi toți am păcătuit și merităm să murim, dar Isus a luat păcatele noastre asupra Lui și a murit în locul nostru. Dacă ne pocăim și alergăm spre El, ne va ierta. Cât timp vom rămâne „în El”, vom fi în siguranță. Fiind Marele-Preot care trăiește veșnic, Isus ne acoperă cu viața Lui fără cusur de parcă noi nu am fi păcătuit niciodată. Și dacă rămânem „în El”, și noi putem trăi veșnic. Ce veste minunată!

Moise a făcut planuri de cucerire a țării Canaan și a ales un nou conducător pentru poporul Israel. Bineînțeles, Dumnezeu era adevăratul lor Conducător, dar ei aveau nevoie de cineva care să le spună ce voia Dumnezeu ca ei să facă. Moise l-a rugat pe Dumnezeu să aleagă omul potrivit. Pe cine a ales Dumnezeu? Numeri 27:15-19

Probabil că Moise s-a simțit ușurat că ajutorul lui, credinciosul Iosua, avea să fie următorul conducător. I-a spus acestuia, precum și poporului „să se întărească și să se îmbărbăteze”. Nu aveau de ce să se teamă atâta timp cât se încredeau și I se supuneau lui Dumnezeu, adevăratul lor Conducător. Deuteronomul 31:6,7

Dumnezeu avea deja o modalitate specială de a-i spune poporului care e voia Sa. Vă amintiți de cele două pietre, numite Urim și Tumim, de pe pieptarul marelui-preot (Exodul 28:30)? Când Dumnezeu spunea „Da”, piatra din partea dreaptă era luminată de o aură minunată, iar când Dumnezeu spunea „Nu”, piatra din partea stângă se întuneca. Atunci când căpeteniile l-au întrebat pe Eleazar, marele-preot, care era voia lui Dumnezeu, nu aveau nicio îndoială că Îi urmau planurile. Câteodată, Dumnezeu le vorbea direct acestora.

În discursul său de despărțire, Moise le-a reamintit de felul minunat în care i-a condus Dumnezeu. În ciuda numeroaselor ocazii în care ei au ales să nu I se supună și au refuzat să se încreadă în El, Dumnezeu a continuat să-i iubească. El le-a dat reguli și legi care îi puteau face să devină cel mai măreț popor din lume. Moise le-a repetat Cele Zece Porunci pe care Dumnezeu le spusese părinților lor, la muntele Sinai, cu aproape 40 de ani în urmă. Le-a mai spus și despre felul în care Dumnezeu avea să-i binecuvânteze dacă aveau să se încreadă în El și să I se supună.

Mai apoi, Moise i-a avertizat în legătură cu lucrurile îngrozitoare pe care aveau să le suporte dacă nu alegeau să respecte Cele Zece Porunci. În loc să primească numeroasele binecuvântări ale lui Dumnezeu, neascultarea lor avea să le aducă multe necazuri. La fel stau lucrurile și cu noi.

 Aplicaţie: De ce este important să ne amintim avertismentele și binecuvântările lui Dumnezeu?

Lucrarea lui Moise ajunsese la final. În ultima lui zi alături de popor, le-a mărturisit israeliților că și-a dorit mult să-i conducă în Canaan, dar nu putea să facă asta din cauza păcatului său – când a lovit stânca, în loc să-i vorbească. Deuteronomul 3:23-27

Israeliții și-au privit conducătorul drag și răbdător îndepărtându-se fără să privească înapoi. Singur și tăcut, a urcat până în vârful muntelui Nebo (numit și Pisga), așa cum i-a cerut Dumnezeu. În timp ce se uitau după Moise, inimile oamenilor s-au umplut de tristețe și vinovăție. Știau că păcatul lui nu avea scuză, dar mai știau și că plângerile și criticile lor repetate l-au determinat să-și piardă răbdarea.

În mintea lui, Moise retrăia numeroase amintiri, gândindu-se la viața lungă pe care o avusese și la credincioșia cu care avusese Dumnezeu grijă de el. Era în continuare trist fiindcă lovise stânca și s-a rugat ca Dumnezeu să-l ierte pentru că a deteriorat simbolul stâncii, care Îl reprezenta pe Isus.

Când a întrebat „Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”, el le dăduse oamenilor motiv să creadă că, la urma urmei, el, și nu Dumnezeu, era conducătorul lor (Numeri 20:7-12). Dumnezeu l-a asigurat din nou că fusese iertat. În vârful muntelui Nebo, Moise a privit în depărtare, spre țara promisă. După aceea, Dumnezeu a făcut ceva minunat. I-a arătat lui Moise viitorul până la prima venire a lui Isus și chiar și până la doua Sa venire.
 

A văzut steaua formată din îngeri deasupra Betleemului, pe bebelușul Isus în iesle, pe păstori și pe cei trei înțelepți. L-a văzut pe Isus trăind o viață perfectă și modalitățile teribile în care l-a ispitit Satana. A plâns în timp ce vedea cum L-au tratat oamenii și cum a murit. Mai apoi, L-a văzut pe Isus înviind, și, dintr-odată, s-a văzut pe el însuși alături de un grup de îngeri sosind în nor pentru a-L lua pe Isus înapoi la ceruri, după înviere. Ce sentiment copleșitor!

Pe muntele Nebo, Dumnezeu i-a dat lui Moise o viziune a țării promise și a viitorului. După ce a văzut învierea lui Isus și întoarcerea Sa la ceruri, a observat că veștile bune despre Isus se răspândeau peste tot. L-a văzut pe Satana lucrând din greu pentru a câștiga războiul și L-a văzut pe Isus câștigând bătălie după bătălie.

Moise a văzut evenimentele care urmau să aibă loc în viitor, până la a doua venire a lui Isus, când Se va întoarce ca să-Și ia poporul în ceruri. În cele din urmă, a văzut și distrugerea tuturor celor răi, inclusiv a Diavolului și a îngerilor lui. Moise a văzut lumea noastră reînnoită. Cât de bucuros a fost că a ales să I se supună lui Dumnezeu și să conducă poporul Israel, în loc să fie faraon al Egiptului! După aceasta, viziunea s-a stins. Asemenea unui soldat obosit, dar mulțumit, Moise s-a întins și a adormit. Dumnezeu și îngerii Săi l-au îngropat. Deuteronomul 34:5-7

Doar că Moise nu a rămas pentru mult timp în mormânt. Mihail (Dumnezeu Fiul) a coborât ca să-l învie, iar Satana și îngerii lui se aflau și ei acolo. Nimeni nu mai fusese înviat până atunci, iar Diavolul era furios. „Moise este al meu!”, a spus el. „Și-a dorit slava care Îi aparține doar lui Dumnezeu. Asta am făcut și eu și m-ai aruncat din ceruri!” Dumnezeu Fiul i-ar fi putut reaminti Diavolului că el nu se căise pentru păcatul lui din ceruri și nu s-a pocăit așa cum a făcut-o Moise. În loc de asta, L-a lăsat pe Dumnezeu Tatăl să-i răspundă. Iuda 9

Gândiți-vă un moment! Chiar acum, Moise este în ceruri, așteptând cu nerăbdare ziua când vom fi împreună în adevărata Țară Promisă. Cum s-au simțit israeliții când și-au dat seama că Moise nu va mai fi alături de ei? Deuteronomul 34:8 Însă poporul Israel nu a fost abandonat. În timpul zilei, Dumnezeu era cu ei în stâlpul de nor, iar noaptea, în stâlpul de foc. Iar credinciosul Iosua, pe care Dumnezeu îl alesese să le fie următorul conducător, se afla cu ei în tabără.

Aplicaţie: Nu-i așa că te bucuri pentru că Dumnezeu îi va învia pe toți cei care I-au fost loiali?

Cartea care urmează după Deuteronomul poartă, bineînțeles, numele noului conducător al poporului Israel, iar din paginile ei aflăm despre cucerirea țării Canaan. De-a lungul anilor, Iosua fusese mâna dreaptă a lui Moise. Deși era un om puternic și neînfricat, avea și el neliniști. Moise l-a încurajat, însă acum, marele conducător nu mai era. Cât de mult a apreciat el susținerea puternică a lui Dumnezeu și a poporului! Citește ce i-a spus Dumnezeu în Iosua 1:1-3,5-9.

 În acea perioadă a anului, râul Iordan era extrem de lat. Iosua nu știa cum ar fi putut să-l traverseze, dar pentru că Dumnezeu le spusese să o facă, știa că El va găsi o cale. Ce mesaj a transmis în tabără?Iosua 1:10,11 Probabil că toți s-au întrebat cum vor traversa râul. Care a fost mesajul transmis înapoi lui Iosua? Iosua 1:16-18

Orașul Ierihon se afla la doar câțiva kilometri distanță, de cealaltă parte a râului Iordan. Cetatea era mare și avea porți și ziduri puternice. Iosua a hotărât să trimită două iscoade tinere pentru a cerceta în secret cetatea și oamenii ei, înainte de atac.

Oamenii din Ierihon erau îngroziți. Când au aflat că aveau în mijlocul lor spioni israeliți, s-au apucat imediat să-i caute. Spionii stăteau în casa unei femei, pe nume Rahav. Cum i-a protejat ea când locuitorii cetății au venit să-i caute? Iosua 2:1-6

Rahav era o femeie păgână și nu știa că e greșit să minți. După ce s-a întunecat, i-a ajutat să plece în siguranță. Dar mai întâi, le-a spus cât de înfricoșați erau toți și i-a implorat să o salveze pe ea și pe familia ei atunci când poporul Israel va cuceri orașul. Spionii au promis să facă acest lucru, dacă toată familia ei se va aduna în casa ei și dacă nu va spune nimic despre iscodirea lor. Citește această istorisire fascinantă în Iosua 2:8-24!

Aplicaţie: De ce putea Dumnezeu să-l ajute pe Iosua? Avea el încredere în forțele proprii sau se încredea în Dumnezeu?

După ce iscoadele s-au întors în siguranță în tabără, i-au povestit lui Iosua cât de înspăimântați sunt oamenii din Ierihon. El a decis să-i mute pe israeliți mai aproape de râul Iordan și, după trei zile, le-a spus ce să facă mai departe. În acea perioadă a anului, Iordanul era un râu lat cu o curgere rapidă. Pentru a-l traversa, preoții au înaintat primii, purtând chivotul. Apoi, când între ei și popor a fost o distanță de aproape jumătate de kilometru, au pornit și israeliții.

Când preoții au intrat în apă, oamenii au fost martorii unui miracol. Apele aflate mai sus de chivot și-au încetat brusc curgerea, în timp ce apele din josul râului s-au îndepărtat, lăsând în urmă albia uscată. Preoții au pășit în mijlocul albiei și au rămas pe loc în timp ce mii de oameni traversau râul, îndreptându-se spre țărmul vestic. Două seminții și o jumătate din a treia au primit teritoriul cucerit la est de râul Iordan. Dar acestea au promis că vor ajuta și la cucerirea teritoriilor de la vest de râu. Așadar, aproximativ 40.000 dintre războinicii din mijlocul lor au traversat râul.

Înainte ca preoții să iasă din albie, 12 bărbați, câte unul din fiecare seminție, s-au dus în locul unde stăteau preoții cu chivotul, au luat de acolo câte o piatră mare și le-au dus la Ghilgal, unde fusese așezată tabăra. Cu pietrele acelea, Iosua a ridicat un monument de aducere aminte pentru generațiile viitoare. Dumnezeul lui Israel era la fel de puternic ca atunci când a despărțit Marea Roșie, cu 40 de ani în urmă. Când preoții care purtau chivotul au ajuns pe malul vestic al râului, apele au acoperit albia și s-au revărsat din nou peste malurile acestuia.

După cele întâmplate în ziua aceea, israeliții l-au respectat și mai mult pe Iosua. Ei au știut că Dumnezeu a ales un conducător bun. Citiți despre acest lucru și despre ceea ce au simțit împărații păgâni din partea de vest a râului în legătură cu cele întâmplate în ziua aceea. Iosua 4:14; 5:1

Aplicaţie: Israeliții au luat 12 pietre din râu ca amintire pentru ziua aceea. Și noi ar trebui să găsim modalități prin care să ne amintim că Dumnezeu ne-a ajutat și să le spunem și altora despre asta. Luca 8:39