Ghedeon

După ce a murit Debora, poporul Israel s-a întors la vechile lui obiceiuri. În loc să se supună lui Dumnezeu, distrugând popoarele nelegiuite și adoratoare de idoli, care locuiau în jurul lor, israeliții au ajuns ei înșiși să se închine la idoli. De data aceasta, când Dumnezeu nu i-a mai protejat, dușmanii care le-au făcut necazuri au fost madianiții cei păgâni. Acest popor a fost cel care, împreună cu Balaam, făcuse planul de a-l blestema pe Israel.

Înainte să moară Moise, israeliții au luptat împotriva madianiților și au învins. Însă de-a lungul numeroșilor ani care au urmat de atunci, aceștia și-au revenit din înfrângere, iar acum erau din nou puternici. Când sosea vremea ca holdele să fie strânse, madianiții dădeau năvală ca un roi de lăcuste, luând cu ei aproape toate roadele israeliților. Poporul Israel era învins de fiecare dată când încerca să lupte cu dușmanii. Mulți israeliți erau obligați să-și abandoneze casele. Unii dintre ei erau nevoiți să găsească adăpost în peșteri. Nimeni nu era în siguranță. Ce le-a spus Dumnezeu când aceștia au strigat după ajutor? Judecătorii 6:7-10

Când ne pocăim cu adevărat, Dumnezeu ne aude întotdeauna. De data aceasta, El Însuși a venit și a vorbit cu Ghedeon, bărbatul pe care îl alesese ca să-Și ajute poporul. Acesta bătea grâu în teasc pe ascuns, într-un loc unde nu se aștepta să-l găsească cineva.

În timp ce lucra, Ghedeon se gândea cu tristețe cât de mult suferea poporul Israel. Dintr-odată, și-a dat seama că este urmărit de cineva, care i-a spus că Domnul este cu el. Acest lucru l-a surprins. Ghedeon a răspuns cu întrebarea la care se gândea. Judecătorii 6:13,14

Pe tatăl lui Ghedeon îl chema Ioas. Familia lui nu era importantă, însă fiii săi erau cunoscuți pentru curajul lor. Cu excepția lui Ghedeon, toți își pierduseră viețile luptând împotriva dușmanilor. Cum se putea aștepta ca el să salveze poporul Israel? Ghedeon a simțit că trebuie să fie sigur Cine îi vorbea. Ce lucru s-a întâmplat, nelăsând nicio urmă de îndoială în mintea lui? Judecătorii 6:17-23

Aplicație: De ce l-a ales Dumnezeu pe Ghedeon? Era smerit. Nu era sigur de sine. Se încredea în Dumnezeu. Era gata să asculte sfatul lui Dumnezeu.

După ce a fost martorul unei minuni, Ghedeon s-a asigurat că Dumnezeu îi vorbise. Așadar, în acea noapte i s-a dat prima însărcinare. Baal, idolul canaanit din cetatea lui, trebuia să fie distrus. S-a supus el cerinței, chiar dacă știa că oamenilor nu o să le placă ce i se spusese să facă? Judecătorii 6:27 În dimineața următoare, familia și oamenii din cetate au fost șocați și s-au înfuriat. De fapt, mânia lor a fost atât de mare, încât, atunci când au aflat că Ghedeon este responsabil, au vrut să-l ucidă.

Însă tatăl lui Ghedeon le-a pus câteva întrebări la care oamenii nu au putut să răspundă și furia li s-a potolit. În esență, el i-a întrebat: „Dacă Baal este atât de puternic, de ce nu poate să-și poarte singur de grijă?” Era o întrebare bună, care a adus rezultate benefice. Când Ghedeon a trimis soli israeliților, cerând soldați pentru a se lupta cu dușmanii lor, bărbații din cetatea lui au fost primii care s-au oferit voluntari. Ghedeon simțea că trebuie să fie absolut sigur că Dumnezeu l-a chemat să conducă armata și că El avea să-i fie alături, așa că a cerut un semn, din nou. A dat Dumnezeu curs cererii lui? Judecătorii 6:36-38 Ghedeon uitase ceva. Lâna atrage umezeala în mod natural. Se umezise aceasta datorită unui miracol? Ca să fie sigur, a mai cerut, cu umilință, un semn. Judecătorii 6:39,40 Prin acel semn, Domnul i-a confirmat că avea să fie cu el. Este oare prudent să acceptăm ceea ce credem că sunt semne de la Dumnezeu? Dacă Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune ce să facem, nu ar trebui să cerem semne.

Treizeci și două de mii de bărbați au răspuns apelului lui Ghedeon referitor la soldați. Însă, prin comparație cu forțele inamicului, armata lui era una foarte mică. Cum crezi că s-a simțit după ce Dumnezeu i-a vorbit din nou? Judecătorii 7:2,3 Dumnezeu voia ca poporul Său să știe că El o să le ofere victoria. Ei nu trebuiau să se bazeze pe puterea și înțelepciunea lor. Probabil că Ghedeon a fost tentat să se îndoiască după ce a îndepărtat atât de mulți soldați, dar el a continuat să aibă încredere, iar când Dumnezeu i-a vorbit următoarea dată, s-a supus. Câți soldați rămăseseră? Judecătorii 7:4-7

Aplicație: În urma acelui test, a fost ușor să se afle care soldați erau cu adevărat curajoși, dependenți de Domnul și cu credință în El. Ne arată micile teste cum este caracterul nostru?

Armata lui Ghedeon fusese redusă la 300 de bărbați, însă toți aceștia erau curajoși și niciunul dintre ei nu era închinător la idoli. Cum ni-i descrie Biblia pe dușmanii pe care plănuiau să-i atace? Judecătorii 7:12 Dumnezeu știa că Ghedeon avea nevoie de încurajare, așa că în noaptea aceea l-a trimis să se coboare împreună cu servitorul lui până la locul unde își așezase tabăra numeroasa armată a inamicilor. Auzind voci dintr-un cort, le-au ascultat cu nerăbdare.

Un soldat madianit îi povestea tovarășului său din cort ce visase. Judecătorii 7:13,14 După ce au auzit visul, Ghedeon nu mai avea nicio îndoială că Dumnezeu controla totul. A îngenuncheat și a murmurat o rugăciune fierbinte de mulțumire. Întors în propria tabără, Ghedeon i-a trezit pe cei 300 de soldați ai lui, iar aceștia au ascultat cu atenție tot ce le-a spus el să facă.

Ce arme ciudate purtau cu ei! Fiecare soldat avea o trâmbiță în mâna dreaptă și un urcior gol cu făclii aprinse în mâna stângă. În timp ce se apropiau în liniște de locurile desemnate în jurul taberei vrăjmașilor adormiți, probabil că se simțeau nerăbdători și erau dornici de acțiune. Acei bărbați curajoși se așteptau ca Dumnezeu să facă o minune în noaptea aceea și nu au fost dezamăgiți. Ce s-a întâmplat când Ghedeon a dat semnalul de atac? Judecătorii 7:20-22

Vrăjmașii s-au trezit instantaneu, cuprinși de o panică teribilă. Cel mai probabil, s-au gândit că soldații lui Ghedeon îi surprinseseră din toate părțile. În întuneric, erau siguri că fiecare soldat peste care dădeau era un israelit. În timp ce loveau frenetic cu săbiile în toate direcțiile, nu făceau nimic altceva decât să se ucidă între ei. Probabil că și cămilele lor o luaseră razna. Totul devenise o confuzie sălbatică. S-au îndreptat spre râul Iordan, încercând să fugă în grabă din fața israeliților.

Aplicație: Au mai fost și alte momente când Dumnezeu i-a întors pe vrăjmașii poporului Său împotriva lor înșiși. El va face din nou acest lucru chiar înainte de venirea lui Isus. (Zaharia 14:13)

Dumnezeu făcuse un miracol uimitor pentru ca nelegiuiții de madianiți să fie învinși. Cei rămași în viață încercau să scape prin fugă, dar Ghedeon voia să-i prindă din urmă. El a trimis soli, cerând ajutor. Miile de soldați pe care îi trimisese înapoi la casele lor s-au întors imediat și au urmărit dușmanii.

Ghedeon și cei 300 de bărbați erau extenuați. Totuși, au traversat râul Iordan și au urmărit doi împărați madianiți până când i-au ajuns și au înfrânt ce mai rămăsese din armatele lor (Judecătorii 8:4,12). Când Ghedeon le-a cerut prima dată israeliților să-l ajute să-i distrugă pe madianiți, bărbații lui Efraim nu au crezut că puteau învinge, așa că nu s-au alăturat celorlalți. Însă atunci când Ghedeon le-a cerut ajutorul ca să-i oprească pe madianiții fugari să nu traverseze râul Iordan, aceștia s-au supus.

Efraimiții au ajutat la finalizarea victoriei lui Israel, ucigând numeroși madianiți fugari, inclusiv doi conducători importanți. Însă după aceea, în loc să-I aducă laude lui Dumnezeu pentru felul uimitor în care a pus pe fugă acea armată uriașă, ei l-au certat pe Ghedeon. Ce i-au spus? Judecătorii 8:1 În loc să se certe cu ei, Ghedeon a ales să fie politicos și plin de tact. El le-a reamintit că ei au fost de ajutor când a fost nevoie de ei. Cum i-a ajutat răspunsul lui pe efraimiți să se simtă apreciați și importanți? Judecătorii 8:2,3

În acea zi, au murit 120.000 de madianiți. După asta, ei nu au mai fost niciodată o amenințare pentru poporul lui Dumnezeu. Vestea că Dumnezeul lui Israel a luptat din nou pentru ei, precum și felul în care a făcut-o, a înspăimântat popoarele din jur. Cât de recunoscători au fost israeliții! Satana a pierdut, din nou, o bătălie în lungul război dus împotriva Domnului.

Aplicație: Ai fost vreodată învinuit pentru ceva de care nu erai vinovat? Cum te-ai simțit? Cei mai mulți dintre noi ne certăm cu oricine ne învinuiește pe nedrept și, deseori, păstrăm ranchiună. Însă Ghedeon nu a procedat așa. Prin felul în care a răspuns, el a evitat o ceartă și, cel mai probabil, o luptă. Este el un bun exemplu?

După ce Ghedeon i-a înfrânt pe madianiți, israeliții, fiind recunoscători, au vrut să-l facă împăratul lor. Cei mai mulți conducători probabil că ar fi acceptat o asemenea ofertă, dar Ghedeon a refuzat. El le-a reamintit că Dumnezeu este singurul lor Împărat. Judecătorii 8:22,23 Toți trebuiau să știe că madianiții nu au fost învinși prin planurile și puterea lui Ghedeon, ci pentru că el și cei 300 de soldați și-au manifestat credința adevărată, supunându-se lui Dumnezeu, adevăratul lor Împărat.

Cu toate acestea, Ghedeon a făcut o greșeală serioasă. Atunci când Dumnezeu i-a vorbit prima dată, El i-a spus să-și pună mâncarea pregătită ca jertfă pe o stâncă mare. Apoi, a făcut să iasă foc din stâncă, mistuind-o. Ghedeon a hotărât că asta însemna că Dumnezeu vrea ca el să fie preot și să aducă jertfe tot timpul.

Însă doar urmașii lui Aaron trebuiau să fie preoți, iar singurul loc unde trebuiau aduse jertfele se găsea la cortul întâlnirii din Silo. Totuși, fără să-L întrebe pe Dumnezeu despre asta, Ghedeon a decis să înființeze un loc nou de rugăciune. El voia ca locul acesta să fie chiar în cetatea lui, Ofra, acolo unde Dumnezeu mistuise prin foc mâncarea adusă ca jertfă pe stâncă. Când Ghedeon le-a cerut soldaților lui să-i dea cerceii de aur luați de la vrăjmașii pe care îi omorâseră, aceștia s-au conformat bucuroși. De asemenea, i-au dat și alte podoabe luate de la dușmani, inclusiv hainele de purpură purtate de împărații Madianului.

Cu materialul de la aceste haine și cu o parte din aur și podoabe, Ghedeon a făcut un efod (articol vestimentar asemănător cu o vestă, similar cu cel purtat de marele-preot la cortul întâlnirii). Ba chiar a făcut și o imitație după pieptar pentru efod (Judecătorii 8:24-27). Ghedeon nu intenționa ca efodul lui să devină un idol la care să se închine oamenii, însă israeliții au început să se gândească la acesta ca fiind sacru. Mâine vom învăța mai multe despre consecințele teribile care au venit în urma acestei decizii.

Aplicație: Trebuie să fim foarte atenți atunci când alții ne privesc ca pe un exemplu!

Cortul întâlnirii se afla la Silo, iar Dumnezeu a spus că Și-a pus numele acolo (Ieremia 7:12). Însă, fără să caute aprobarea lui Dumnezeu, Ghedeon a făcut un loc de închinare în Ofra, cetatea lui. Ba chiar a făcut și un efod și un pieptar, despre care israeliții începeau să creadă că sunt sacre.

Totodată, a început să practice la Ofra și o formă de închinare destul de asemănătoare cu cea de la cortul întâlnirii din Silo. Din acest motiv, și pentru că victoria lui asupra madianiților îl făcuse popular, mulțimi de oameni veneau să se închine acolo, în loc să meargă la cortul întâlnirii. Biblia spune că efodul făcut de Ghedeon a ajuns o „capcană” pentru el și familia lui (Judecătorii 8:27). Acest lucru înseamnă că era folosit în locul lor interzis de închinare într-un fel care îi îndepărta de Dumnezeu, fără ca ei să știe.

Acest lucru se întâmpla și în viețile multor oameni. După ce Ghedeon a murit, majoritatea, dacă nu chiar toți oamenii care s-au închinat la locul acela, au încetat să I se mai închine lui Dumnezeu. În schimb, se închinau la idoli. Când Dumnezeu i-a cerut lui Ghedeon să salveze poporul Israel de cruzii madianiți, El i-a spus mai întâi să oprească închinarea la idoli din cetatea lui și să distrugă chipul și altarul de acolo. Însă, făcând efodul și inițiind o închinare interzisă în cetate, el i-a condus pe oameni înapoi la idolatrie. Cât de trist!

Ghedeon a părăsit planul Domnului de închinare la sanctuar și a început să se închine după propriul plan. Și alții au acționat la fel. Și în timpul nostru, unii părăsesc biserica lui Dumnezeu ca să se închine în alt fel. Biblia spune că istorisirea despre Ghedeon a fost păstrată pentru a ne servi ca avertizare. 1 Corinteni 10,11

Aplicație: Ghedeon nu știa cât rău aveau să provoace acțiunile lui, inclusiv după moartea lui. Cât de atenți trebuie să fim pentru a fi siguri că nici cuvintele, nici acțiunile noastre nu îndepărtează pe cineva de Dumnezeu!