Probleme în familie

Tată! Ce ai pățit?” trebuie să fi fost primele cuvinte pe care le-a auzit Iacov a doua zi de dimineață, pe când se întorcea șchiopătând la familia lui. Avea dureri, dar probabil că, în același timp, zâmbea. Le-a spus că se luptase cu Cineva în acea noapte. Deși crezuse că era un dușman, S-a dovedit a fi chiar Isus. Le-a povestit că nu L-a lăsat pe Isus să plece până când nu l-a binecuvântat.

Apoi, cineva a spus: „Iată! Vin!” Cu toții au privit în depărtare. Ce au văzut? Ce a făcut Iacov? Geneza 33:1,2. Mai era puțin și frații aveau să se întâlnească. Ce a făcut Iacov pe măsură ce se apropia de fratele său, Esau? Geneza 33:3.

Deși era conștient că Dumnezeu era cu el, Iacov știa și că trebuie să facă tot ce ține de el ca să îl ajute pe Esau să înțeleagă cât de rău îi părea pentru ceea ce făcuse. Iacov însă nu știa că Dumnezeu îi dăduse un vis lui Esau cu o noapte înainte. În vis, Esau a văzut îngeri păzindu-l pe Iacov. Când le-a povestit visul oamenilor săi, le-a spus că mai bine să nu îl atace, până la urmă. Dumnezeu i-a înmuiat inima lui Esau.

Cât de surprins trebuie să fi fost Iacov de ceea ce a făcut Esau pe măsură ce se apropia! Citește Geneza 33:4. Cei doi frați gemeni s-au îmbrățișat și au plâns de bucurie. Esau l-a întrebat pe Iacov cine erau cei care îl însoțeau și de ce i-a trimis atâtea turme cadou. I-a spus că nu avea nevoie de toate acele animale, dar Iacov a insistat ca fratele său să păstreze tot ce îi trimisese. Geneza 33:8-11.

Apoi Esau a spus că el și soldații lui vor rămâne cu Iacov ca să îl apere în restul călătoriei. Iacov i-a mulțumit, dar i-a răspuns că nu se teme și că trebuie să meargă foarte încet, pentru ca cei mici și animalele să nu obosească prea tare. 

Gândeşte-te:

Și-a ținut Dumnezeu promisiunea de a-l aduce pe Iacov înapoi în Canaan? Desigur. Iacov plecase de acasă cu mai nimic. Se întorcea acasă foarte bogat și cu o familie numeroasă. Și, cel mai important, era recunoscător că atât Dumnezeu, cât și Esau, îl iertaseră.

În sfârșit, Iacov și familia lui se întorceau în Canaan. Cum se numește locul special în care i-a spus Dumnezeu lui Iacov să se ducă? Citește Geneza 35:1–4.

Iacov nu avea cum să uite de Betel și de scara cea minunată pe care o văzuse în vis cu douăzeci de ani în urmă. Dumnezeu voia să le amintească, lui și familiei lui, că trebuie să fie foarte diferiți de oamenii păgâni din jurul lor. De asemenea, Dumnezeu i-a amintit lui Iacov că noul său nume era Israel. „Israel” înseamnă „biruitor”. În sfârșit, Iacov era sigur că poate avea încredere deplină în Dumnezeu.

Rudele din Haran ale lui Iacov se închinaseră lui Dumnezeu, dar se închinaseră și idolilor. Așa că Dumnezeu voia să îi amintească lui Iacov că familia lui trebuia să se închine numai Lui. Nu trebuiau să poarte bijuterii și nici să facă multe lucruri pe care le făceau păgânii din jurul lor. Pe drumul înapoi spre casă, ceva foarte trist s-a întâmplat. Iacov și Rahela așteptau cu nerăbdare nașterea celui de-al doilea copil. Dar, la nașterea copilului, Rahela a murit.

Lui Iacov i s-a frânt inima. Lucrase paisprezece ani ca să o poată lua de soție pe Rahela. O iubea atât de mult! Era la fel de importantă pentru el ca mâna lui dreaptă. I-a și pus copilului numele Beniamin, care înseamnă „fiul mâinii drepte”. 

Gândeşte-te:

Ce le-a spus Iacov celor din familia lui că trebuie să facă înainte de a merge la Betel? Crezi că dacă alegem să Îl iubim și să avem încredere în Dumnezeu și să împlinim Legea Sa, vom fi diferiți de ceilalți? Gândește-te la câteva lucruri care ne pot face diferiți dacă ascultăm de Cele Zece Porunci.

În timpul cât Iacov a fost plecat de acasă, mama lui murise. Dar tatăl lui Iacov a primit multă alinare când fiul său și familia lui s-au întors și au locuit aproape de el. Și Iacov a avut grijă de tatăl său până când acesta a murit.

Timp de atâția ani, Esau abia așteptase să aibă ocazia de a-l ucide pe Iacov. Dar acum, totul s-a schimbat. Când a murit, cei doi fii gemeni ai lui Isaac au fost alături de el; și apoi l-au îngropat împreună. Iacov i-a cedat bucuros lui Esau toată averea tatălui lor. Era fericit să poată primi ceea ce își dorise cel mai mult – binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu i-a oferit mai mult decât își putuse imagina vreodată.

Cei doisprezece fii ai lui Iacov creșteau. Dar, cu excepția lui Iosif și a fratelui său mai mic, Beniamin, băieții făceau multe alegeri greșite. Citește ce relatează Biblia despre asta. Geneza 37:1-4. Care crezi că sunt cele două lucruri care i-au făcut pe frații lui Iosif să îl urască?

Iosif își iubea foarte mult frații. Îi părea rău că alegeau să urmeze ispitirile lui Satana. Și chiar le-a vorbit despre asta, dar ei nu au vrut să asculte. Apoi s-a gândit că poate vor asculta dacă vorbește Iacov cu ei. Dar, în loc să asculte, ei l-au urât pe Iosif pentru că i-a dat de gol.

Frații lui Iosif erau foarte invidioși pe el, din cauza hainei pe care Iacov i-o dăduse. Știau că numai oamenii speciali purtau astfel de haine. Ruben, fiul cel mai mare al lui Iacov, făcuse ceva atât de rău, încât tatăl lui nu îi mai putea da dreptul de întâi născut. Acum credeau că, cel mai probabil, i-l va da lui Iosif. 

Gândeşte-te:

Crezi că e înțelept ca părinții să iubească un copil mai mult decât pe ceilalți? Uneori, copiii au impresia că părinții îl iubesc pe altul mai mult. De obicei, părinții îi iubesc pe toți la fel. Să știi că fiecare copil este diferit de ceilalți, așa că părinții trebuie să îl educe pe fiecare după cum știu că este cel mai bine.

Chiar dacă frații lui Iosif îl urau, nu aveau cum să nu îl admire. Era săritor, de încredere, simpatic și frumos. Îl iubea pe Dumnezeu și asculta de El. Dar frații lui au ales să nu țină Legea lui Dumnezeu, ci să lase ura să crească în inimile lor.

Într-o noapte, Iosif a avut un vis ciudat. Despre ce? Citește Geneza 37:5-8. Și frații au ajuns să îl urască mai mult ca oricând. Apoi a mai avut un vis. Acesta despre ce era? Geneza 37:9-11. Iacov era sigur că visul avea o importanță deosebită.

Citește Geneza 37:12-14. Iacov își iubea fiii. Când nu s-au mai întors acasă pentru mult timp, s-a temut ca nu cumva să li se fi întâmplat ceva. Iar Iosif s-a grăbit să plece în căutarea lor. După o călătorie lungă, Iosif a fost fericit să își găsească frații și să vadă că erau în siguranță. Dar ei nu se bucurau de revedere. E greu de crezut ce au putut face.

Citește Geneza 37:19-24. Ruben, cel mai mare, a fost singurul care i-a oprit pe ceilalți să nu îl ucidă. Iosif a plâns și s-a rugat de frații lui să îl scoată din groapă, dar ei își luau liniștiți prânzul. Apoi au văzut o caravană de negustori care călătoreau spre Egipt. Când Iuda a sugerat să li-l vândă pe Iosif ca sclav, toți au fost de acord. Chiar dacă unii dintre ei nu ar fi vrut să facă un lucru atât de îngrozitor, niciunul nu a avut curajul să se opună.

Bietul Iosif era îngrozit. Era ceva cumplit să fii sclav – mai rău decât să fii ucis. S-a rugat de ei, dar degeaba. A fost vândut negustorilor, care au plecat cu el mai departe spre Egipt. 

Gândeşte-te:

Uneori, oamenii care nu ascultă de Dumnezeu îi urăsc și îi batjocoresc pe cei care aleg să asculte de El. De ce? Dacă oamenii își bat joc, ar mai trebui să facem întotdeauna ce este bine? Citește 1 Ioan 3:15. Putem să îi considerăm pe frații lui Iosif criminali, chiar dacă, de fapt, nu l-au ucis?

Când negustorii l-au cumpărat pe Iosif, Ruben, fratele cel mai mare, nu era acolo. Ce s-a întâmplat când s-a întors și a aflat că Iosif fusese vândut? Citește Geneza 37:29-35. Frații lui Iosif au crezut că vor fi mai fericiți fără el. Dar când au văzut cât de nefericit era tatăl lor, Iacov, nu s-au mai bucurat deloc. Se simțeau vinovați și deprimați. Spuseseră atâtea minciuni. Iar acum le era frică să spună adevărul. Dacă tatăl lor ar afla ce au făcut, situația s-ar putea înrăutăți. Pentru prima dată, au început să-și dea seama ce greșeală au făcut. A început să le pară rău.

Între timp, Iosif era în drum spre Egipt, ca sclav. Simțea că i se rupe inima. În călătoria ei, caravana a trecut foarte aproape de corturile tatălui său, care se aflau chiar peste deal. Dacă ar ști ce s-a întâmplat, tatăl său l-ar salva. Dar pentru că nu știa, nu era nicio cale de scăpare. Iosif s-a gândit cât de supărat trebuie să fi fost Iacov.

Crezi că Iosif a fost ispitit de Satana să se întrebe dacă Dumnezeu chiar îl iubește? Cu siguranță. Dar Iosif deja luase o decizie. Orice i s-ar întâmpla, s-a hotărât ca întotdeauna să Îl iubească, să aibă încredere și să asculte de Dumnezeu. Fără nicio excepție.

Ismaeliții erau din familia străunchiului lui Iosif, Ismael. Așadar, Iosif și negustorii erau rude îndepărtate. Poate că au avut totuși grijă de el în timpul călătoriei. Iosif era amabil și harnic, chiar dacă era teribil de supărat. 

Gândeşte-te:

E întotdeauna ușor să alegi să ai încredere și să asculți? A știut Iosif de ce a permis Dumnezeu ca un astfel de lucru îngrozitor să i se întâmple? Iosif era un băiat cuminte. În lumea noastră, oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele uneori? Tu ai ales să ai încredere în Dumnezeu orice s-ar întâmpla?

Cine l-a cumpărat ca sclav pe Iosif în Egipt? Citește Geneza 39:1-6. Potifar avea încredere în Iosif, nu-i așa? Iar Iosif avea încredere în Dumnezeu. Potifar trebuie să fi învățat o mulțime de lucruri despre Dumnezeul minunat căruia I se închina Iosif.

Într-o zi, totul s-a schimbat brusc. Doamna Potifar i-a spus soțului ei o minciună îngrozitoare despre Iosif. Iar Potifar s-a supărat și era mânios. Ce a făcut? Geneza 39:20. Cât de ușor ar fi fost ca Iosif să se descurajeze. Din nou i se întâmpla ceva rău, iar el nu merita asta. Dar Iosif a ales să aibă în continuare încredere în Dumnezeu. Cum l-a binecuvântat Dumnezeu în timp ce era la închisoare? Geneza 39:21-23.

Așa cum îi stătea în fire, Iosif s-a împrietenit cu toți ceilalți prizonieri. Citește despre doi dintre ei în Geneza 40:1-8. Iosif nu a pretins că poate explica visele celor doi prizonieri. Numai Dumnezeu putea face asta. Iar El i-a arătat lui Iosif semnificația viselor.

Cu bucurie i-a spus paharnicului faraonului că va fi eliberat din închisoare după trei zile și că va fi repus în funcție. Iar brutarului i-a dat vestea tristă că, după trei zile, va muri. Ce l-a rugat Iosif pe paharnic după ce i-a spus ce i se va întâmpla? Geneza 39:14,15. Visele s-au împlinit. Paharnicul a fost repus în funcție la palatul faraonului. Iar Iosif spera că se apropie ziua când va ieși din închisoare. Dar ce s-a întâmplat?Geneza 39:23.

De această dată, Iosif s-a simțit dezamăgit. Cu toate acestea, zi de zi, timp de încă doi ani, și-a îndeplinit sarcinile la închisoare cu credincioșie și voie bună. 

Mai era Dumnezeu cu Iosif la închisoare? Ai fost vreodată dezamăgit când ai sperat ceva și nu s-a întâmplat? Cum ai ales să reacționezi? Te-ai bosumflat, te-ai plâns sau ai plâns? Te-ai enervat? Ai ales să îți păstrezi voia bună? Cum a reacționat Iosif?

Studiu suplimentar

Geneza 33, Geneza 35, Geneza 37, Geneza 39, Geneza 40; Patriarhi și profeți, pp. 198–219; Istoria mântuirii, pp. 96–103. 19
 

Rugăciune pentru un submarin - Adaptat de Amy Sherrard

Alastair avea șapte ani. El și părinții lui erau misionari în Insulele Filipine. O armată inamică invadase țara, așa că viața le era în pericol. Niște filipinezi și chinezi de încredere i-au ajutat pe misionari să se refugieze printre dealuri, unde au construit o colibă mică din frunze de palmier. Podeaua era de pământ, iar soba nu era altceva decât o cutie de tablă mare și goală.

Aveau doar puțin orez, una sau două cutii de lapte praf și câteva haine. Trăiau cu banane și napi. Dar erau recunoscători că se aveau unul pe celălalt și că, măcar pentru o vreme, erau în siguranță. Se temeau să aprindă focul. Dacă inamicul ar fi văzut că iese fum dintre copaci, ar fi știut că cineva se ascunde acolo și ar fi venit după ei.

Uneori, localnici de treabă apăreau cu sufletul la gură, spunându- le: „Repede! Trebuie să intrăm și mai mult în junglă! Inamicul se apropie!” Își luau cele câteva lucruri și porneau. Tot prietenii lor le-au spus și când pot face în siguranță lunga călătorie până înapoi în sat, ca să își vândă câteva haine și să poată cumpăra puțină mâncare. Poate că un avion i-ar fi putut salva, dar un avion nu avea unde să aterizeze acolo. O navă de război nu ar fi riscat să se apropie prea mult de insulă. Dar Alastair știa că există ceva care i-ar fi putut ajuta. Poate că un submarin ar fi salvarea lor, fiindcă se putea face nevăzut. Așa că, în fiecare zi, Alastair se ruga ca Dumnezeu să trimită un submarin.

Mai erau și alți americani pe insulă, niște piloți ale căror avioane fuseseră doborâte. În cele din urmă, ofițerii de pe o navă de război americană și-au dat seama că pe insulă sunt oameni care trebuie salvați. Și le-au trimis un mesaj: într-o zi anume, la o anume oră, un submarin va veni să îi ia. Trebuiau să fie pregătiți să se urce la bord foarte repede. Alastair era entuziasmat. Știa că Dumnezeu îi răspunsese la rugăciuni. Ziua respectivă a sosit. Cu toții erau pregătiți.

Submarinul a ieșit la suprafață și le-a transmis un semnal, ca să știe că o bărcuță vine să îi ia. Apoi submarinul s-a scufundat. Pe când oamenii care așteptau să fie salvați se pregăteau să urce în bărcuță, au văzut o navă de război inamică. Oare era doar în trecere? Nu, a lăsat ancora, iar cei care așteptaseră au fost siguri că nu mai aveau nicio șansă de a fi salvați.

În curând s-a lăsat întunericul. Își dădeau seama că submarinul nu îi mai poate aștepta mult. Ce era de făcut? S-au rugat, apoi s-au hotărât să urce în barcă și au vâslit pe mutește în jurul navei de război inamice. Erau convinși că, dacă sunt văzuți sau auziți, vor fi împușcați. Submarinul a ieșit la suprafață, s-au îmbarcat la repezeală și apoi s-au scufundat. Scăpaseră. După cinci zile, se aflau într-o altă țară, în siguranță. Alastair și părinții lui știau că Isus a trimis submarinul ca răspuns la rugăciuni.