Dumnezeu pregătește un eliberator

La mult timp după ce Iacov și Iosif au murit, familiile fiilor lui Iacov încă trăiau în Egipt. Și, după ani și ani, au ajuns să fie mult mai mulți decât s-au dus inițial acolo cu Iacov. Biblia îi numește „evrei”, sau „fiii lui Israel”. Israel e numele pe care l-a primit Iacov de la Dumnezeu. Dumnezeu a promis să facă din familia lui Iacov un popor mare. Dar a stabilit că țara lor avea să fie Canaanul, nu Egiptul. Așadar, pe când întoarcerea lor în Canaan?

Fiecare rege egiptean era numit faraon. Cel care a fost atât de bun cu familia lui Iosif murise. Iar noului faraon nu îi păsa că Iosif salvase poporul egiptean de la foamete. Îngrijorarea lui era că în Egipt se aflau prea mulți israeliți. În caz de război, nu cumva s-ar putea alia israeliții cu dușmanul?

Cu toate acestea, pentru că erau muncitori buni, nu voia nici să îi lase să plece. Ce avea de gând? Sfetnicii l-au sfătuit să îi facă sclavi și exact asta a făcut. Chiar și femeile au devenit sclave. Faraonul construia multe clădiri imense și i-a obligat pe israeliți să facă ei înșiși cărămizile. Au fost nevoiți să facă o muncă foarte grea.

Problema era că, deși erau sclavi, familiile lor continuau să crească. Au ajuns să fie atât de mulți, încât faraonul a dat o lege îngrozitoare. Le-a spus moașelor evreice care le ajutau pe mame la naștere că trebuie să ucidă orice nou-născut care era băiat. Dar moașele au ales să asculte de Dumnezeu, în loc să asculte de faraon. Așa că el s-a enervat. Ce le-a spus egiptenilor să facă? Exodul 1:22. 

Gândeşte-te:

Citește Exodul 1:17,20. Le-a binecuvântat Dumnezeu pe moașele evreice pentru că au ales să asculte de El, în loc să asculte de faraon?

Amram și Iochebed erau un cuplu israelit care Îl iubea pe Dumnezeu. Aveau un fiu pe nume Aaron și o fiică pe care o chema Miriam. Apoi au mai avut un băiețel – un bebeluș sănătos și frumos. Știau de ordinul dat de faraon, dar nici prin cap nu le trecea să îl asculte. Dar dacă îi pâra cineva?

Timp de trei luni, au reușit să țină bebelușul ascuns. Dar bebelușii cresc și sunt gălăgioși. Ce era de făcut? S-au rugat cu toții pentru asta. Citește Exodul 2:3,4. Ce idee curajoasă! Familia se ruga, în timp ce sora lui mai mare, Miriam, se juca în apropiere, păzind cu grijă coșulețul.

Acum citește Exodul 2:5,6. Îți poți închipui cât de tare îi bătea inima lui Miriam. Bebelușul lor a fost găsit de prințesă. L-a luat din coș și l-a alintat. Miriam și-a dat seama că prințesei i-a plăcut de el. S-a apropiat timidă. Și a pus o întrebare. Exodul 2:7. Prințesa s-a uitat la Miriam și i-a zâmbit. Ce i-a răspuns? Ce s-a întâmplat apoi?Exodul 2:8,9. Cu greu și-a stăpânit Miriam bucuria.

Nu mai aveau motive să fie îngrijorați pentru bebelușul gălăgios. Pentru a avea grijă de propriul ei băiețel, Iochebed urma chiar să fie plătită de fiica faraonului. Se rugaseră în acea dimineață ca Dumnezeu să le ocrotească copilul. Era momentul să Îi mulțumească. 

Gândeşte-te:

A fost prințesa călăuzită de îngeri atunci când a ales locul în care s-a oprit? Au ajutat-o îngerii pe Miriam să-i spună prințesei cuvintele potrivite? Știi că și tu ai mereu un înger alături? Îți amintești vreo ocazie când îngerul tău te-a ajutat?

Părinții lui Miriam știau că într-o zi, curând, Dumnezeu va trimite o persoană deosebită care să îi ajute pe copiii lui Israel să se întoarcă în Canaan. În același timp, erau siguri că Dumnezeu îl salvase pe băiețelul lor ca să îndeplinească o misiune specială pentru El.

Iochebed știa că, îndată ce fiul ei va fi considerat suficient de mare de către prințesă, va fi luat să trăiască la palat. A cerut cu ardoare ajutor în rugăciune ca să îl învețe pe copil să Îl cunoască pe Dumnezeu atât de bine, încât să aleagă să Îl iubească, să aibă încredere în El și să Îl asculte întreaga viață. Și a reușit. Pe la vârsta de doisprezece ani, prințesa l-a înfiat și i-a pus numele Moise. Exodul 2:10.

Viața la palat era foarte diferită de viața pe care o ducea familia lui Moise în coliba mică. Prințesa s-a asigurat că primește cea mai bună educație de la cei mai buni profesori. Iar faraonul a observat curând că băiatul învăța foarte repede. Era iubit și admirat de toți. Dar oare a uitat Moise ce îl învățase mama lui? Nu, nicio clipă. Profesorii lui egipteni l-au învățat despre zeii la care se închinau egiptenii. Dar el nu li s-a închinat.

Moise a crescut și a devenit un înțelept comandant al soldaților faraonului. Când el îi conducea în luptă, întotdeauna câștigau. Egiptenii erau atât de încântați, încât unii au crezut că el avea să fie următorul rege al Egiptului. Dar Moise și unii dintre conducătorii Israelului credeau că Dumnezeu Se va folosi la un moment dat de el pentru a-i elibera pe israeliți din sclavie. Pentru că era un comandant de armată atât de priceput, Moise credea că planul lui Dumnezeu este ca el să îi conducă pe israeliți în luptă împotriva egiptenilor, și că israeliții vor învinge. Dar ce plan avea Dumnezeu? 

Gândeşte-te:

Au fost importanți cei doisprezece ani în care Moise a crescut alături de familia lui? Sunt importanți anii în care trăiești alături de familia ta? Te bucuri că părinții tăi vor să înveți tot ce se poate despre a-L iubi, a avea încredere și a asculta de Dumnezeu? Și lecțiile acestea te ajută să înveți.

Moise a făcut o greșeală gravă când avea patruzeci de ani. Citește despre asta în Exodul 2:11-14. Credea că astfel Îl ajută pe Dumnezeu să îi elibereze pe israeliți; nu știa că israeliții nu erau pregătiți pentru eliberarea pe care Dumnezeu o avea în vedere pentru ei.

Când a auzit ce făcuse Moise și că exista posibilitatea ca el să îi conducă pe israeliți la luptă împotriva egiptenilor, faraonul a decis că trebuie ucis. Dar Moise a scăpat și a fugit în Madian. Madian era foarte, foarte departe. Probabil că Moise a plâns, nu doar o dată, în timp ce fugea cât mai departe de Egipt. Îl dezamăgise pe Dumnezeu. Simțea că este un ratat. Era sigur că, în această situație, Dumnezeu nu îl mai putea folosi pentru a-i elibera pe israeliți.

Se gândea și la prințesă. Se atașase de ea și o iubea. Ea și faraonul fuseseră atât de buni cu el. Dar el o iubea mai mult pe mama lui, Iochebed. Și își va aminti întotdeauna ce îl învățase. Alegea să Îl iubească pe Dumnezeu, să aibă încredere în El și să asculte de El. Moise stătea lângă o fântână în Madian, gândindu- se ce e de făcut, când un grup de fete a venit acolo pentru a-și adăpa oile. De ce le-a ajutat? Citește Exodul 2:16,17.

Aceste șapte fete erau fiicele cuiva care se închina lui Dumnezeu. Ele au plecat acasă cu oile lor, iar Moise a rămas cu gândurile lui. Ce avea să i se întâmple? Cum i-a purtat Dumnezeu de grijă chiar până a se înnopta? Citește Exodul 2:18-21. 

Gândeşte-te:

Mai avea Dumnezeu grijă de Moise? Dacă greșim, ne mai iubește Dumnezeu?

Dintr-o colibă, Moise ajunsese la palat. Apoi, de la comanda trupelor faraonului, a trecut la păstoritul oilor. Știi cum sunt oile? Prea inteligente nu sunt. Îți pot da foarte mult de furcă dacă nu ai mare grijă de ele. Moise a învățat să fie foarte atent, blând și grijuliu având grijă de oi timp de patruzeci de ani.

Și în tot acest timp, se gândea la bieții israeliți din Egipt. Citește Exodul 2:23. Când se uita la munți, deseori Moise își dădea seama cât de mici și de neajutorați sunt oamenii în comparație cu Dumnezeu. A scris multe poezii și cântece frumoase în timp ce păzea turmele. Și Duhul Sfânt l-a ajutat să scrie cartea Genezei. Într-o zi, în timp ce păzea turmele, Moise a văzut ceva foarte ciudat. Ce anume a văzut și ce a făcut atunci? Exodul 3:1-10.

Moise a rămas uimit. Din momentul în care a fugit de faraon, era absolut sigur că niciodată nu îl va mai folosi Dumnezeu pentru a-I elibera poporul. Așa că s-a apucat să Îl convingă pe Dumnezeu că era vorba de o greșeală. Iar Dumnezeu i-a răspuns, răbdător, că știa foarte bine ce face. Moise a argumentat că nu va ști ce să spună sau cum să spună. Dumnezeu i-a amintit că va fi cu el și îl va ajuta. Ba chiar i-a explicat în detaliu cum se va manifesta și ce mesaj trebuia să îi transmită faraonului. Dar Moise tot nu credea că poate realiza ce i-a cerut Dumnezeu.

Dumnezeu nu a renunțat. A făcut minuni pentru a-l ajuta pe Moise să Îl creadă. Află care au fost acestea. Exodul 4:1-9. Dumnezeu i-a dat lui Moise toate motivele să aibă încredere în El, nu-i așa? Cu toate acestea, Moise avea convingerea că el nu era suficient de bun. Care a fost următoarea lui scuză? Exodul 4:10. Cât de diferit devenise în comparație cu postura de curajos general al armatei egiptene! În cele din urmă, Dumnezeu a acceptat ca Aaron, fratele lui Moise, să fie purtătorul de cuvânt înaintea faraonului. Dar adevăratul lider tot Moise trebuia să fie. Dumnezeu era mulțumit că Moise era modest, dar ar fi trebuit să aibă mai multă încredere în El. 

Gândeşte-te:

Ne certăm vreodată sau negociem cu părinții când nu vrem să ascultăm? E mai ușor, nu-i așa? Dar este și alegerea corectă?

Curând, Moise era în drum spre Egipt. S-a întâlnit cu Aaron. Îi vor crede copiii lui Israel? Dar faraonul? Exodul 4:27–5:2. Dumnezeu îl avertizase pe Moise că faraonul avea să fie foarte încăpățânat. Exodul 3:19,20. Faraonului nici prin cap nu îi trecea să-și lase sclavii să plece undeva. De fapt, ideea l-a înfuriat atât de tare, încât a devenit mai rău ca oricând. Citește Exodul 5:6-14.

Bieții israeliți și așa munceau din greu, iar noile măsuri au înrăutățit și mai mult situația. Nu aveau cum să facă același număr de cărămizi pe zi în condițiile în care trebuiau să culeagă și paiele. Și, nu după mult timp, s-au plâns faraonului. Dar el nu s-a răzgândit.

S-au plâns apoi lui Moise și lui Aaron. Dar ei nu făcuseră altceva decât să pună în aplicare planul lui Dumnezeu. Și a venit rândul lui Moise să se plângă Singurului care îl putea ajuta. Ce I-a spus el lui Dumnezeu? Exodul 5:22,23.

Dumnezeu i-a amintit lui Moise cât era El de puternic. Își respectase promisiunile față de Avraam, Isaac și Iacov. Și avea să respecte și promisiunea de a-i elibera pe copiii lui Israel. În cele din urmă, faraonul și toți ceilalți vor ști că există un singur Dumnezeu adevărat și că nimic nu este imposibil pentru El. 

Gândeşte-te:

E ușor să ai încredere în Dumnezeu întotdeauna, chiar și când totul pare să meargă prost? Este încrederea în Dumnezeu singurul lucru sigur? Avraam, Isaac și Iacov așa credeau. Să ni-i amintim întotdeauna și să alegem să avem încredere așa cum au avut ei.

Exodul 1, Exodul 2, Exodul 3, Exodul 4 Exodul 5, Exodul 6; Patriarhi și profeți, pp. 241–263; Istoria mântuirii, pp. 105–116.

Floyd și poneiul orb - Adaptat de Amy Sherrard

Floyd își dorea de foarte mult timp un ponei. Într-o zi, i-a spus mamei lui:

– Mamă, m-am rugat de atâtea ori, dar nu primesc poneiul. De ce nu îmi răspunde Isus?
– Uiți că Isus răspunde rugăciunilor noastre în feluri diferite, i-a amintit mama. Uneori, Isus vrea să avem răbdare și să așteptăm. Alteori spune „Da” imediat. Iar alteori spune „Nu” pentru că știe că ce vrem nu e bine pentru noi. Așa că ai răbdare. Continuă să te rogi și continuă să strângi bani pentru ponei.

Floyd s-a gândit la banii lui. Dădea întotdeauna zecime și se simțea binecuvântat de Isus. Și s-a hotărât să asculte sfatul mamei lui, să strângă bani și să aibă răbdare. Într-o zi, a auzit că un om avea un ponei de vânzare pentru cincisprezece dolari. Floyd a luat banii economisiți și a mers împreună cu tatăl, mama și cele trei surori ale lui să vadă poneiul. Când au ajuns la locul unde se afla poneiul, proprietarul le-a spus:

– Nu cred că vreți poneiul ăsta pentru copii. Are ceva la ochi și va orbi. De aceea îl vând atât de ieftin. Floyd a călărit poneiul. Nu avea bani pentru un ponei mai scump; și îl voia pe acesta. După ce au vorbit cu proprietarul, părinții s-au gândit că poate o operație la ochi l-ar ajuta pe ponei să vadă mai bine. Așa că au decis să îl cumpere și să îl ia acasă. Să vadă dacă îl pot vindeca. Acasă, s-au rugat ca Isus să îi ajute. Apoi, înainte să intervină chirurgical, au încercat să îl trateze cu ulei de ricin. Au fost foarte fericiți când, după numai o săptămână, poneiul vedea! Omul care li-l vânduse a fost foarte surprins că poneiul vedea.

Unii au încercat să cumpere poneiul lui Floyd, dar nu era de vânzare. Floyd și surorile lui îl iubeau foarte mult; iar poneiul îi iubea și el. Le plăcea să îl călărească rând pe rând. Iar Floyd a învățat ceva minunat. A învățat că ce îi spusese mama lui despre felul în care Isus răspunde la rugăciuni era foarte adevărat și foarte important. Nu vom fi niciodată dezamăgiți dacă ținem minte cum răspunde Isus la rugăciuni. Vom ști că Isus ne iubește și că face totul spre binele nostru dacă alegem să avem încredere în El.