Iacov primește un nume nou

Patru persoane au fost foarte triste și nefericite după ce Iacov l-a mințit pe tatăl său pentru a obține binecuvântarea dreptului de întâi născut. Rebeca simțea că totul s-a întâmplat din vina ei; și îi părea foarte, foarte rău. Isaac știa că nu ar fi trebuit să insiste să îi dea dreptul de întâi născut lui Esau; și lui îi părea rău.

Iacov considera că, din cauza atâtor minciuni, Dumnezeu nu l-ar ierta și nu l-ar mai binecuvânta niciodată. Simțea că i se rupe inima de supărare. Și Esau era foarte nefericit. Dar lui nu-i părea rău că luase decizii greșite. Ce a hotărât să facă după ce murea tatăl lor? Geneza 27:41.

Crezi că Dumnezeu era trist? Dar oare îi mai iubea? Sigur că da. Chiar și pe Esau? Da, chiar și pe Esau. Și chiar dacă Esau ar fi trebuit să regrete că făcuse alegeri greșite, Dumnezeu nu l-a obligat niciodată să se căiască. Esau trebuie să fi povestit cuiva despre planurile sale de a-l ucide pe Iacov, pentru că Rebeca a aflat. Cum a acționat? Geneza 27:42–45. De această dată, planul Rebecăi era înțelept. Atât ea, cât și Isaac erau preocupați să găsească o soție bună pentru Iacov. Citește Geneza 27:46 și Geneza 28:1-5 și află ce au decis că trebuie să facă Iacov. 

Gândeşte-te:

Când ne pare rău, Dumnezeu este întotdeauna bucuros să ne ierte. Când alegerile noastre greșite ne provoacă nefericire, El Se întristează. Ai făcut vreodată ceva greșit, dar nu ai simțit nicio părere de rău? Dacă nu regreți, chiar dacă știi că e greșit ce ai făcut, roagă-L pe Isus să te ajute să te căiești. El te va ierta întotdeauna.

Înainte să aflăm despre lunga călătorie a lui Iacov până la casa unchiului său Laban, să vedem ce ne spune Biblia despre Esau în Geneza 28:6,7. El a aflat: 1) că Isaac l-a binecuvântat încă o dată pe Iacov; 2) unde se ducea Iacov; 3) de ce; și 4) că Iacov s-a supus voinței părinților lui.

Când Esau și-a dat seama că părinții săi dezaprobau atât de mult căsătoriile cu femei păgâne, a încercat să-i mulțumească luând în căsătorie pe cineva care știa ce presupune să I te închini lui Dumnezeu. Dar asta nu înseamnă că Esau regreta alegerile greșite pe care le făcuse. Și tot voia să îl ucidă pe Iacov. Între timp, pe furiș, Iacov a plecat de acasă. Fără nicio petrecere de rămas-bun. A luat pentru drum doar ce putea căra el singur. Și, pentru a se apăra, și-a luat doar toiagul de păstor.

Iacov era singur și îi era frică. Pe drum nu îndrăznea să stea de vorbă cu nimeni, de teamă ca fratele lui supărat să nu îi dea de urmă. Știa și că îi puteau ieși înainte tâlhari și animale sălbatice. Dar cel mai mult se gândea la minciunile cumplite pe care le spusese.

Chiar dacă tatăl lui îl iertase, Satana făcea tot posibilul să-l determine să creadă că Dumnezeu nu-l va ierta niciodată. Lui Iacov i se părea că a rămas fără tot ce avusese mai scump – fără binecuvântarea dreptului de întâi născut, fără părinți, pe care îi iubea atât de mult, și fără casă. Și, cel mai rău, era sigur că Dumnezeu nu-l mai iubea. 

Gândeşte-te:

Meditează la cuvintele „Te urăsc”. Chiar dacă nu obișnuim să le spunem cu voce tare, ce crezi, în mintea noastră ar trebui să existe? Știe Isus când vorbim sau simțim astfel? Este foarte grav. De ce? Citește 1 Ioan 3:15. Ura a început în cer, nu-i așa? Dar nu va fi niciodată permisă înapoi în cer. Dacă alegem să-L lăsăm, Isus ne va umple mereu inimile cu dragoste.

În a doua noapte, Iacov era deja și mai obosit, mai singur, mai înspăimântat și mai descurajat decât în noaptea de dinainte. Prăbușit în genunchi, a plâns și L-a rugat pe Dumnezeu să-l ierte. Tânjea să știe că nu e singur.

Chiar și după ce s-a rugat, tot se simțea ca și cum Dumnezeu nu l-ar fi auzit. Și-a pus sub cap o piatră în loc de pernă și s-a întins pe pământ. Și, în cele din urmă, a adormit. După ce a adormit, Iacov a avut un vis extraordinar. Chiar lângă el, acolo, se afla o scară ce scânteia, într-atât era de strălucitoare, și ducea foarte sus, sus de tot, chiar în cer. Pe scară urcau și coborau mulți îngeri frumoși. Dumnezeu Însuși Se afla la capătul ei. Și Dumnezeu i-a vorbit. Ce i-a spus? Geneza 28:13–15.

Crezi că Iacov s-a mai simțit singur? Ei bine, nu. Acum era sigur că Dumnezeu încă îl iubește și că va rămâne mereu cu el. Că îl va ajuta și-l va binecuvânta și, într-o zi, îl va aduce înapoi acasă. Că Își va ține promisiunile minunate pe care i le făcuse bunicului său, Avraam.

Înainte de a continua călătoria, Iacov a luat piatra pe care o folosise drept pernă și a făcut din ea un monument. A numit acel loc Betel, care înseamnă „Casa lui Dumnezeu”. Iacov a mai făcut ceva. Citește Geneza 28:22. Știi cum se numește a zecea parte, care Îi aparține lui Dumnezeu? O numim zecime. 

Gândeşte-te:

Scara din visul lui Iacov Îl reprezenta pe Isus, care avea să coboare tocmai din cer până în lumea noastră, pentru a ne mântui. Ce crezi, noi avem îngerii noștri care ne ajută tot timpul? Este Dumnezeu la fel de aproape de noi ca în noaptea aceea, când a fost alături de Iacov? Ține minte că acela care încearcă să ne facă să simțim că Dumnezeu nu ne mai iubește atunci când greșim este întotdeauna Satana.

Plecând din Betel, Iacov s-a tot grăbit să ajungă la casa unchiului său Laban, din Haran. Într-o zi, după săptămâni întregi de mers, s-a oprit lângă o fântână unde păstorii își aduceau oile la adăpat. Poate că gândul i-a fugit la întâlnirea dintre Eliezer și Rebeca, mama sa, tot la o fântână.

Citește ce s-a întâmplat în după- amiaza aceea. Geneza 29:1–14. Iacov trebuie să se fi simțit, în sfârșit, fericit și despovărat. Laban a descoperit că Iacov era harnic și priceput și l-a invitat să rămână la ei. Iar Iacov a vrut să rămână. O iubea pe frumoasa Rahela, fiica mai mică a lui Laban, și voia să o ia în căsătorie.

Laban i-a spus lui Iacov că se va putea căsători cu Rahela dacă va lucra șapte ani pentru el. I-ar fi dovedit, astfel, că poate avea grijă de o familie. Dar Iacov habar nu avea cât de înșelător, egoist și rău era Laban.

Iată că, după cei șapte ani, a venit timpul să o ia de soție pe Rahela. Dar, în ziua nunții, Laban l-a păcălit pe Iacov să se căsătorească cu Lea. Ce i-a spus Iacov lui Laban când a aflat? Citește Geneza 29:25–28. Până la urmă, câți ani a lucrat Iacov pentru a o lua de soție pe Rahela?

Foarte repede, însă, familia lui Iacov a ajuns să fie nefericită. Lea era geloasă pe Rahela pentru că Iacov o iubea pe ea mai mult. Rahela, neavând copii, era geloasă pe Lea pentru că ea avea copii. Nu-i așa că planul lui Dumnezeu ca o familie să aibă un tată și o mamă este cel mai bun? Iacov și Rahela au fost foarte fericiți când Dumnezeu i-a răspuns Rahelei la rugăciunea de a avea și ea un copil. Și i-au pus numele Iosif.

De acum, Iacov ar fi vrut să se întoarcă acasă, în Canaan. Dar când Laban l-a rugat să mai rămână, a mai muncit pentru el încă șase ani. 

Gândeşte-te:

Iacov i-a înșelat pe fratele și tatăl său. Cum crezi că s-a simțit după ce și el a fost înșelat de Laban? Dumnezeu vrea să fim întotdeauna cinstiți. Alegerile greșite pot aduce multă nefericire, nu-i așa? 

Iacov lucrase pentru Laban douăzeci de ani, și Dumnezeu îl binecuvântase. Avea unsprezece fii și era foarte bogat. Avea turme mari de animale. De fapt, era atât de bogat, încât fiii lui Laban erau foarte invidioși pe el.

Dumnezeu i-a spus lui Iacov, într-un vis, că era timpul să plece. Și pentru că știa că Laban va fi supărat, Iacov a așteptat până când Laban și fiii lui au plecat în altă parte, la tunsul oilor. Atunci Iacov a plecat repede, luându-și toată familia și averile cu el. Ce a făcut Laban când a aflat? Geneza 31:22,23.

Tot într-un vis, Dumnezeu l-a avertizat pe Laban să nu-i facă lui Iacov niciun rău. Și, deși Iacov l-a mustrat bine de tot pe Laban pentru cum se purtase cu el, s-au despărțit prietenește. Laban s-a întors la Haran, iar Iacov și-a continuat călătoria lungă înapoi spre Canaan.

Deoarece Iacov plecase de acasă, Esau era sigur că, până la urmă, tot el va primi averea după moartea tatălui lor. Așa că, acum, Iacov se întreba cum va reacționa Esau la vestea că se întoarce. Cum i-a amintit Dumnezeu că era cu el? Geneza 32:1,2.

Lui Iacov tot îi mai părea rău și tot se mai simțea vinovat pentru ceea ce îi făcuse lui Esau. Apropiindu- se de casă, s-a hotărât să facă tot ce îi stătea în putere pentru a-i transmite lui Esau că îi pare rău. În Geneza 32:3–6, citește cum a acționat și ce s-a întâmplat. Iacov le-a spus slujitorilor săi cuvânt cu cuvânt mesajul pentru Esau. Voia să îi transmită că nu avea nevoie de averea tatălui lor. Și chiar s-a numit slujitorul lui Esau. Știa, totuși, că Esau încă îl ura. Deci, ce a făcut Iacov în continuare? Geneza 32:7–12. 

Gândeşte-te:

Ar trebui să iertăm pe cineva care nu și-a cerut scuze? Dacă am făcut ceva greșit și am cerut iertare, ar mai trebui să facem ceva pentru a arăta că ne pare rău? Iacov tocmai asta făcea.

Esau venea cu 400 de bărbați. Iacov era convins că fratele său încă plănuia să-l omoare. El și familia lui erau îngroziți. Dacă îi ucidea Esau pe toți? Iacov s-a rugat și apoi i-a trimis lui Esau multe daruri bogate. Ce a făcut Iacov când a venit noaptea? Geneza 32:22,23.

Iacov nu a trecut râul în acea noapte. Avea nevoie să se roage singur. Știa că toți erau puși într-un pericol cumplit din cauza a ceea ce el făcuse cândva. Din nou, I-a spus lui Dumnezeu cât îi părea de rău. Chiar dacă era sigur că nu ar fi meritat binecuvântarea lui Dumnezeu, L-a implorat să îl ajute pe Esau să se răzgândească. Deodată, în miez de noapte, a fost apucat de niște mâini puternice. Era sigur că în preajmă se aflau tâlhari și ucigași și că un astfel de om îl găsise și voia să-i facă rău.

Iacov era puternic și s-a luptat cu Străinul din răsputeri. Știa că luptă ca să scape cu viață.

Nici el, nici Străinul nu au rostit o vorbă. Dar lui Iacov îi era foarte frică. Se gândea că poate Dumnezeu îl pedepsește astfel și că va muri. Nu se simțea pregătit să moară. Apoi și-a amintit de promisiunile pe care i le făcuse Dumnezeu. Și L-a implorat să aibă milă de el.

Cu puțin înainte de răsăritul soarelui, Străinul a făcut ceva foarte neobișnuit. Ce anume? Citește Geneza 32:24–29. Îți poți imagina cum s-a simțit Iacov când și-a dat seama că se luptase cu Isus Însuși? Și nu s-a lăsat până când Isus nu l-a binecuvântat.

Citește încă o dată Geneza 32:28. Isus i-a schimbat și numele lui Iacov. Nu se mai numea „uzurpator”. Și atunci Iacov a ales să aibă încredere în Dumnezeu orice s-ar întâmpla. Iacov nu știa cum îl va ocroti Dumnezeu. Dar, la fel ca bunicul său, Avraam, și ca tatăl său, Isaac, acum știa că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. Probabil că a șchiopătat și că l-a durut tot restul vieții, dar era sigur că Dumnezeu îl iubea și că îl iertase. 

Gândeşte-te:

Dumnezeu a vrut să îl învețe pe Iacov că El face și că poate face tot ce promite. Dumnezeu vrea să credem promisiunile Sale indiferent ce se întâmplă sau cum ne simțim.

Geneza 27:41-46, Geneza 28–32; Patriarhi și profeți, pp. 183–198; Istoria mântuirii, pp. 89–96.
 

Agnes și inundația - Adaptat de Amy Sherrard

Trântind ușa de perete, Agnes a dat buzna în cabana mică. Spera că asta era una dintre zilele bune ale mătușii Julia! Dar fetiței i s-a strâns inima dintr-odată când a văzut-o pe mătușa Julia întinsă pe canapeaua ei hodorogită. Fața bătrânei era palidă, și Agnes își putea da seama că are dureri.

– Slavă Domnului că ai venit! M-am rugat să mi te trimită, a oftat mătușa Julia, dându-și silința să zâmbească. Agnes, dă-mi, te rog, medicamentele! a adăugat.

Pregătind cu grijă medicamentele, Agnes asculta ploaia bătând în obloane. O speria zgomotul acela. Venise să o avertizeze pe mătușa Julia că ploaia umflase râul și acum căbănuța ei risca să fie inundată. Voia să o ia acasă la ea, unde ar fi fost în siguranță. Dar mătușa Julia era prea bolnavă ca să se poată deplasa. Pentru că se simțea așa de rău, Agnes nici măcar nu a putut să îi spună despre pericolul în care se afla și că locuința ei mică putea fi foarte ușor dusă de ape. Agnes și-a dat seama că ar mai fi avut timp să fugă înapoi acasă pentru a se pune la adăpost, dar cum ar fi putut să o lase pe biata mătușă Julia, atât de bolnavă, de una singură?

Mătușa Julia a ațipit. Minutele păreau ore în timp ce Agnes stătea alături de ea, ascultând ploaia. Simțea cum bordeiul tremura și se scutura din încheieturi în bătaia vântului. Toată ziua Agnes auzise despre râul umflat. Nu departe, în josul râului, câteva colibe fuseseră deja inundate. Tata spusese că celelalte erau în mare pericol în noaptea aceea. Agnes se gândea la casa ei, aflată mai la deal, și care era atât de sigură. Dacă ar fi putut să ajungă acolo cu mătușa Julia! Nu avea nimeni niciun fel de telefon, așa că nu avea cum să își anunțe părinții. Agnes a observat Biblia mătușii Julia pe măsuța de lângă canapea. A luat-o și a început să își aducă aminte făgăduințe pe care le învățase pe de rost. Isus spusese: „Nu te voi lăsa și nu te voi părăsi”, și-a amintit ea. Timpul trecea, și ea s-a rugat: „Doamne Isuse, Te rog să îl trimiți pe tata după noi!”

Afară se făcea din ce în ce mai întuneric. Agnes și-a dat seama că uleiul din lampa mătușii Julia se va termina curând. Și atunci vor rămâne de tot în întuneric. „Chiar dacă nu vom mai avea lumină, Isus va fi cu noi”, și-a spus fetița. Deodată, a auzit o voce care o striga. Un minut mai târziu, tata și unchiul Bob au năvălit în cameră.

– Slavă Domnului că te-am găsit! a strigat tata, luând-o pe Agnes în brațele lui puternice. Unchiul Bob a luat-o pe mătușa Julia. Apoi au tras o fugă până acasă. Au ajuns acolo într-un suflet. În sfârșit, erau în siguranță. – Nu ți-a fost frică, iubita mea? a întrebat-o mama în timp ce o ținea în brațe pe Agnes.
– Mă bucur atât de mult că am învățat atâtea făgăduințe din Biblie, mami! i-a spus Agnes mamei ei. Acum știu cât sunt de importante. Făgăduințele din Biblie sunt atât de minunate și de importante.

Tu câte ai învățat?