Credincioșie și răsplată

Ai văzut vreodată șapte spice de grâu seci înfulecând alte șapte spice roditoare? Sau ai văzut vreodată șapte vaci slabe înfulecând șapte vaci grase, pentru ca, la urmă, să fie la fel de slabe ca mai înainte? Așa a visat faraonul Egiptului; și, pentru că nimeni nu îi putea spune ce înseamnă, era supărat și îngrijorat. Regele Egiptului era numit faraon. Îți mai amintești de paharnicul faraonului? Când a auzit de visele regelui, ce crezi că și-a amintit, într-un târziu? Și-a amintit de visul lui de pe vremea când era la închisoare. Și de Iosif. Când i-a spus faraonului despre Iosif, acesta a trimis imediat după el.

Iosif era tot la închisoare. Îți dai seama cât de surprins a fost când un mesager a venit să îi spună că faraonul voia să îl vadă de îndată? Probabil că Iosif se întreba de ce trimisese faraonul după el. Citește Geneza 41:14,15 ca să afli ce s-a întâmplat. La fel ca mai înainte, lui Iosif nici nu i-a trecut prin minte că ar putea să pretindă că el poate explica ce însemnau visele. Ce i-a spus faraonului? Citește Geneza 41:16.

Când regele i-a povestit visele, Dumnezeu i-a spus lui Iosif ce însemnau. Urmau șapte ani foarte roditori, ca cele șapte spice roditoare și ca cele șapte vaci grase. După ei, urmau șapte ani de foamete, ca cele șapte spice seci și ca cele șapte vaci slabe. Nu avea să fie suficientă hrană și oamenii urmau să moară de foame dacă nu se luau măsuri.

Iosif i-a spus faraonului că ar trebui să găsească pe cineva care să îl ajute să se pregătească pentru ceea ce urma să se întâmple. Dacă puteau aduna mari cantități de hrană în timpul celor șapte ani de bogăție, în timpul celor șapte ani de foamete, poporul va avea hrană și nimeni nu va suferi de foame. 

Gândeşte-te:

E ușor să te lauzi? S-a lăudat Iosif cu faptul că a știut să îi spună faraonului ce însemnau visele lui? Nu. I-a amintit mereu și mereu faraonului că Dumnezeu Se îngrijea de el și de poporul lui. Fără Dumnezeu, nu am avea nimic. Oamenii uită adesea lucrul acesta, nu-i așa?

Iosif i-a spus faraonului ce însemnau visele sale și ce ar trebui să facă. A ales faraonul să respecte planul lui Iosif? Geneza 41:37-44. Cât de repede s-a schimbat totul pentru Iosif! Din închisoare a ajuns direct guvernatorul unei țări atât de puternice cum era Egiptul.

Pe lângă toate celelalte, faraonul i-a dat lui Iosif o soție. Se numea Asnat. Și, înainte ca cei șapte ani de belșug să se termine, au avut doi băieți frumoși. Ce nume le-a dat Iosif și de ce? Află răspunsurile în Geneza 41:51,52.

Așa cum îi spusese Dumnezeu faraonului în cele două vise, timp de șapte ani a fost hrană din belșug. Iosif construise multe, multe depozite imense în care să păstreze hrana de rezervă. Apoi au venit cei șapte ani de foamete. Dar Iosif era pregătit. Ce le-a spus faraonul oamenilor să facă atunci când aveau nevoie de mâncare? Geneza 41:54,55.

Egiptul nu era singura țară în care oamenii aveau nevoie de hrană. Citește Geneza 41:56,57. Departe, tocmai în țara Canaanului, o familie foarte specială se întreba ce e de făcut din cauza foametei. Citește Geneza 42:1-5.

Trecuseră cam douăzeci de ani de când Iosif fusese vândut ca sclav de frații săi. Chiar dacă le-a părut tot mai rău și mai rău pentru ceea ce făcuseră, nu au avut niciodată curajul să îi spună adevărul tatălui lor. Erau siguri că, între timp, Iosif murise. Dar, pe când mergeau să cumpere hrană din Egipt, le-a fost imposibil ca gândul să nu le zboare la el. 

Gândeşte-te:

A fost cineva din Egipt inspirat să învețe ceva despre Dumnezeu datorită lui Iosif? Cine? Felul în care ne purtăm noi îi poate influența pe alți oameni să Îl cunoască pe Dumnezeu?

Iosif era cel care coordona vânzarea hranei în Egipt în timpul foametei. Într-o zi, un grup de zece oameni a venit să cumpere mâncare. Ei nu știau cine este el, dar Iosif a știut cine sunt. Probabil că, atunci când i-a văzut, inima i-a luat-o la goană. Ce au făcut cei zece frați? Ce i-a întrebat Iosif? Geneza 42:6-8.

În mintea lui Iosif se învălmășeau atâtea gânduri. Ar fi vrut să se repeadă și să îi ia în brațe pe toți odată. Dar știa că trebuie să aștepte. Îl mai urau? Se schimbaseră? Unde era Beniamin? Și pe el îl urau? Mai trăia tatăl lor? Iosif și-a amintit de visul în care snopii lor se plecau înaintea snopului lui. S-a hotărât să afle dacă se schimbaseră. Îi va lua la întrebări și îi va trata ca și cum ar fi spioni. Geneza 42:9-17. În închisoare, frații au avut mult timp la dispoziție să se gândească la trecut. Erau siguri că tatăl lor, Iacov, nu îl va lăsa niciodată pe Beniamin, fratele cel mai mic, să vină în Egipt. Dar, dacă foametea avea să dureze, vor fi nevoiți să revină în Egipt după mâncare. Ce li se va întâmpla atunci? Îl vânduseră pe Iosif ca sclav. Poate că și ei, la rândul lor, vor ajunge sclavi.

A treia zi, printr-un interpret, Iosif le-a vorbit din nou. Când frații s-au sfătuit între ei, nu știau că Iosif înțelege tot ce vorbesc. Apoi Iosif a plecat. Îi venea să plângă și nu voia să se dea de gol. Geneza 42:18-24. Spre casă au plecat doar nouă bărbați foarte îngrijorați și speriați. Al zecelea, Simeon, era la închisoare. Frații și-au amintit că el fusese liderul planului plin de cruzime de a-l ucide pe Iosif. Ce au descoperit când s-au oprit în prima seară și au deschis un sac de grăunțe din care voiau să hrănească măgarii? Geneza 42:25-28. Le mergea totul pe dos.

Gândeşte-te:

Crezi că Dumnezeu era supărat pe frații lui Iosif? Sau, de fapt, îi ajuta? În ce fel? Crezi că Iosif era supărat și voia să se răzbune?

Când frații lui Iosif au ajuns acasă, i-au povestit tatălui lor tot ce li se întâmplase. Chiar dacă fiii lui Iacov au încercat să-l convingă că vor avea foarte multă grijă de Beniamin atunci când aveau să revină în Egipt pentru mai multă mâncare, Iacov nu se lăsa înduplecat. Geneza 42:29–38.

În cele din urmă, familia a avut din nou nevoie de hrană. Iacov le-a cerut fiilor lui să plece în Egipt după provizii. Dar Iuda i-a amintit ce le ceruse guvernatorul și a promis că va avea în mod special grijă de Beniamin dacă Iacov îi va permite să îi însoțească. Ce a făcut Iacov? Geneza 43:11-14.

Când s-au întors în Egipt, frații au fost surprinși și speriați de felul în care au decurs lucrurile. Geneza 43:15-18. Ce au decis să facă? Geneza 43:19-23. Frații erau recunoscători că îngrijitorul se purta așa de frumos. Și Simeon era din nou cu ei. Aveau atâtea să își spună în timp ce pregăteau darul pentru guvernator. Când a intrat Iosif, frații lui l-au întâmpinat foarte respectuos. Iosif era nerăbdător să îl vadă pe Beniamin. Iată-l! Geneza 43:29-31 ne spun ce a simțit el în acele momente.

La masă, frații au observat ceva uimitor. Erau așezați în ordinea vârstei. Iar lui Beniamin i se aducea de cinci ori mai multă mâncare decât celorlalți. Iosif urmărea și asculta reacțiile lor fără să rostească o vorbă. Niciunul dintre frați nu părea să fie invidios. Dar le pregătise un ultim test. Oare la ce anume se mai gândise? 

Gândeşte-te:

Cum crezi că s-au simțit frații a doua zi de dimineață, la plecare? Îngrijorați? Nedumeriți? Bucuroși?

A doua zi de dimineață, pornind spre casă, frații lui Iosif erau fericiți. Beniamin era în siguranță. Simeon li se alăturase. Aveau hrană. Abia așteptau să ajungă acasă. Dar nici nu au ieșit bine din oraș, că i-a și ajuns din urmă îngrijitorul lui Iosif. Și, de data aceasta, nu era deloc amabil.

– De ce ați furat pocalul de argint al guvernatorului? i-a întrebat. Au avut un șoc. Știau că nimeni nu furase cupa. Erau atât de siguri de asta, încât au propus ca, dacă va fi găsită în vreun bagaj, proprietarul lui să fie ucis drept pedeapsă, iar ei să fie luați și făcuți sclavi.
– Nu, a spus îngrijitorul, sclav va deveni cel care a luat pocalul.

De la cel mai mare începând, li s-a căutat în bagaje. Din nou, au găsit banii în sacul fiecăruia. Dar nici urmă de cupă – până când Beniamin a deschis sacul lui și a găsit-o acolo. Ce au făcut frații? Geneza 44:13. Acasă, Iosif îi aștepta. Oare îl vor da pe Beniamin ca sclav? În scurt timp, erau cu toții înapoi. Iar Iuda a vorbit în numele tuturor. I-a spus că tatăl lor va muri dacă se întorc fără Beniamin. Apoi l-a implorat pe Iosif să îl ia pe el în sclavie în locul fratelui mai mic. Iosif a fost sigur că frații lui s-au schimbat. Le-a spus slujitorilor să iasă cu toții din sala respectivă. Inclusiv interpretului.

Citește Geneza 45:1-4. Guvernatorul era Iosif? Frații se holbau la el. Amuțiseră. Nu le venea să creadă că ce se întâmplă e real. Oare ce le va face acum? În afară de Beniamin, meritau să fie ținuți în sclavie. Iosif le-a spus că nu au de ce să se teamă. Geneza 45:5-8. 

Gândeşte-te:

Iosif alesese să Îl iubească și să aibă încredere în Dumnezeu și să împlinească Legea Sa. A putut Dumnezeu să transforme fiecare lucru rău care i s-a întâmplat într-o binecuvântare? Dacă facem alegeri la fel ca Iosif, va face El la fel și pentru noi? Citește ce ne spune Biblia în Romani 8:28.

După ce Iosif le-a dezvăluit fraților săi cine este, lucrurile s-au derulat rapid. Le-a spus să vină cu Iacov și familiile lor în Egipt, pentru că vor mai fi cinci ani de foamete. Iar el se va îngriji de ei. Faraonul a fost încântat să audă astfel de vești și a poruncit ca familia lui Iosif să primească ajutor pentru mutare. Ce i-a spus lui Iosif să facă? Geneza 45:17-24.

Odată ajunși acasă, i-au explicat tatălui lor că guvernatorul Egiptului era, de fapt, Iosif. La început, Iacov nu i-a crezut. Geneza 45:25-28. După atâția ani, fiii lui Iacov au mărturisit ce lucru îngrozitor făcuseră. Iosif îi iertase. Îi va ierta și tatăl lor? Și el i-a iertat.

Deși Iacov abia aștepta să îl revadă pe Iosif, a vrut să știe că era voia lui Dumnezeu să plece în Egipt. Citește despre cum și-a dat seama care era planul lui Dumnezeu. Geneza 46:1-6. Iuda a ajuns înaintea celorlalți, pentru a-l anunța pe Iosif că sosesc cu toții. Ce a făcut Iosif imediat?Geneza 46:28:30.

Gosen era cea mai bună regiune a Egiptului. Era un loc foarte potrivit pentru familiile lor, cu mult teren pentru turme și cirezi. Faraonul le-a oferit cu plăcere acea parte a țării. Iacov a mai trăit șaptesprezece ani. Și a fost foarte fericit. Amintindu-și tot ce i s-a întâmplat de-a lungul unei vieți atât de lungi, I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că a fost cu el și întotdeauna a schimbat răul în bine. 

Gândeşte-te:

E adevărat că alegerile noastre pot să aibă o influență așa de mare? Iacov a învățat lecția. La fel și fiii săi. Te bucuri când Dumnezeu ne amintește să luăm cele mai bune decizii, deși suntem ispitiți de Satana? Te bucuri că El te iubește întotdeauna, orice s-ar întâmpla?

Studiu suplimentar

Geneza 41–50; Patriarhi și profeți, pp. 219–240; Istoria mântuirii, pp. 103, 104.

Ascuns după un zid alb - Adaptat de Amy Sherrard

Cu mulți ani în urmă, John locuia împreună cu mama și bunica într-o cabană de lemn, la poalele unui deal mare. Nu avea frați sau surori. Singurul partener de joacă era câinele său, care păzea casa, aducea vacile de la păscut și se juca de-a v-ați ascunselea cu el. Lui John îi plăcea căsuța lui liniștită aflată în inima naturii. Nu-i fusese teamă niciodată. Până într-o zi, când mama a aflat că umblă prin preajmă o bandă de oameni de nimic, jefuind localnicii și dând foc hambarelor și caselor. Din vârful dealului, tabăra tâlharilor se și vedea. După toate acestea, nu s-au mai simțit în siguranță. Într-o zi înnorată de iarnă, o vecină de treabă a venit să le avertizeze pe mama și pe bunica.
 – Tâlharii au de gând să ajungă mâine aici, le-a spus ea. După ce vecina a plecat grăbită înapoi acasă, mama s-a dus încetișor în bucătărioară și s-a așezat într-un mic balansoar lângă bunica. 
 – Ce ne facem? se întreba. Nu avem unde să ne ducem ca să fim la adăpost de tâlhari. John o privea tăcut pe mama lui. Apoi a luat-o ușurel în brațe și i-a dat un pupic.
– Mama, i-a spus el, dacă Îi cerem, sunt sigur că Dumnezeu ne va ajuta. Mama i-a zâmbit fiului ei.
– Da, John, ne va ajuta, a răspuns ea. Știe că nu avem unde să ne ducem și ne va ajuta și ne va ocroti.

După ce au mâncat puțin, au îngenuncheat și mama s-a rugat. La sfârșitul rugăciunii, mama a spus: – Te rog, Doamne, să faci un zid de protecție în jurul nostru și să ne ții în siguranță, prin grija Ta iubitoare! Amin. Când s-au ridicat de pe genunchi, erau cu toții siguri că, într-un fel sau altul, Dumnezeu va răspunde rugăciunii lor. Pe când se strecura în patul lui cald în acea seară, înainte să adoarmă, John se întreba ce fel de „zid de protecție” va construi Dumnezeu. A doua zi dimineață, alergând de la o fereastră la alta, John se uita la lumea albă de afară.
– Mamă, bunico! a strigat el. Câtă zăpadă! Cât de multă zăpadă! În viața mea nu am văzut atâta zăpadă. Mormanul ăsta de zăpadă ne înconjoară.

Toată noaptea, Dumnezeu făcuse să bată vântul și să ningă cu fulgi deși, mari și groși. Zăpada viscolită se rostogolise și făcuse mormane atât de mari, mai ales în partea dinspre drum, încât fațada casei nu se mai vedea. Tâlharii puteau să treacă pe lângă ea fără să o observe. Căbănuța lor era complet ascunsă. Nu au știut exact când au trecut tâlharii. Dar și-au dat seama, ceva mai târziu, că trecuseră foarte aproape de căsuța lor. Și nu o văzuseră.
– Dumnezeu a construit zidul ăsta fără ajutorul nimănui, nu-i așa? a întrebat-o John pe mama. Iar mama i-a zâmbit.
– Așa e, John, i-a răspuns ea. Dumnezeu poate face întotdeauna ziduri de protecție pentru cei care Îl iubesc și au încredere în El.