1 Și s-a întâmplat, când împăratul Ezechia a auzit aceasta, că și-a sfâșiat hainele și s-a acoperit cu pânză de sac și a intrat în casa DOMNULUI.

Şi-a sfâşiat hainele. Vezi comentariul la 2Regi 19,1. Alergarea lui Ezechia la Casa Domnului era în acord cu sfatul din Ioel 11,8-14, dat într-un alt moment de criză.


2 Și a trimis pe Eliachim, care era peste casă și pe Șebna, scribul, și pe bătrânii preoților, acoperiți cu pânză de sac, la profetul Isaia, fiul lui Amoț.

La proorocul Isaia. Regele era într-o dilemă din care numai un profet al adevăratului Dumnezeu putea să-i arate o cale de scăpare.


3 Și ei i-au spus: Astfel spune Ezechia: Această zi este o zi de tulburare și de mustrare și de blasfemie, deoarece copiii au ajuns la naștere și nu este putere pentru a naște.

Zi de necaz. Vezi comentariul la 2Regi 19,3. Aşa cum Dumnezeu a răspuns poporului Său pe vremea lui Isaia, la fel îl va asculta şi scăpa întotdeauna (vezi Psalmi 46,5-11; 91).


4 Poate că DOMNUL Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu; și va mustra cuvintele pe care DOMNUL Dumnezeul tău le-a auzit; de aceea înalță rugăciunea ta pentru rămășița care a rămas.

Dumnezeu tău a auzit. Vezi comentariul la 2Regi 19,4. Dumnezeu poate să mântuiască în chip desăvârşit pe toţi cei care vin la El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei (Ebr. 7,25).


5 Astfel servitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia.
6 Și Isaia le-a spus: Astfel să spuneți stăpânului vostru: Astfel spune DOMNUL: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care servitorii împăratului Asiriei m-au blasfemiat.

Nu te înspăimânta. Vezi comentariul la 2Regi 19,8.


7 Iată, voi trimite o pufnire peste el și va auzi un zvon și se va întoarce în țara sa; și îl voi face să cadă prin sabie în țara sa.

Voi pune în el un duh. Vezi comentariul la 2Regi 19,7.


8 Astfel, Rabșache s-a întors și l-a găsit pe împăratul Asiriei războindu-se împotriva Libnei, pentru că auzise că plecase din Lachis.

Libna. Vezi comentariul la 2Regi 19,8.


9 Și a auzit spunând referitor la Tirhaca, împăratul Etiopiei: A ieșit să facă război cu tine. Și când a auzit, a trimis mesageri la Ezechia, spunând:

Tirhaca. Vezi comentariul la 2Regi 19,9; vezi şi Vol. II, p. 53, 64. Apropierea lui Tirhaca (Taharca) l-a îndemnat pe Sanherib să-şi reia încercările de a obţine imediata supunere a lui Ezechia.

A trimis soli. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice el a trimis soli din nou.


10 Astfel să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda, spunând: Să nu te înșele Dumnezeul tău în care te încrezi, spunând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.

Nu te lăsa amăgit. Vezi comentariul la 2Regi 19,10. Neizbutind să obţină Ierusalimul cu armele Sanherib făcea eforturi desperate să-l aibă prin cuvinte. Şi de data aceasta solia lui se asemăna mult cu aceea anterioară (Isaia 36,15.18-20), numai că era mai desperată şi mai sfidătoare.


11 Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, distrugându-le în întregime; și vei fi tu scăpat?

Tuturor ţărilor. Vezi comentariul la 2Regi 19,11. Împăraţii asirieni erau nemiloşi şi cruzi, şi mândri de cruzimea lor. Prin groaza directă a faptelor lor sângeroase ei nădăjduiau să vâre groază în inima oamenilor şi a naţiunilor, şi în felul acesta să aducă lumea sub stăpânirea lor.


12 I-au scăpat dumnezeii națiunilor pe cei pe care i-au nimicit părinții mei, precum Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii Edenului care erau în Telasar?

Gozanul, Haranul. Vezi comentariul la 2Regi 19,12.


13 Unde este împăratul Hamatului și împăratul Arpadului și împăratul cetății lui Sefarvaim, Henei și Ivei?

Hamatului. Vezi comentariul la 2Regi 19,13. Aceeaşi întrebare fusese deja pusă cu privire la zeii Hamatului şi Arpadului (Isaia 36,19) şi acum cu privire la regii acestor cetăţi. Răspunsul de la sine înţeles era că ei avuseseră parte de soarta îngrozitoare a tuturor celor care îndrăzniseră să se împotrivească oştilor asiriene. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă adaugă Samaria după Iva.


14 Și Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit-o; și Ezechia s-a urcat la casa DOMNULUI și a întins-o înaintea DOMNULUI.

A luat scrisoarea. Vezi comentariul la 2Regi 19,14.


15 Și Ezechia s-a rugat către DOMNUL, spunând:
16 DOAMNE al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, tu care locuiești între heruvimi, tu, numai tu, ești Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului, tu ai făcut cerul și pământul.

Care şezi pe heruvimi. Vezi comentariul la 2Regi 19,15.


17 Pleacă-ți urechea, DOAMNE, și ascultă; deschide-ți ochii, DOAMNE, și vezi, și ascultă toate cuvintele lui Sanherib, care a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu.

Să batjocorească. Vezi comentariul la 2Regi 19,16. Ezechia privea cuvintele lui Sanherib ca adresate nu atât de mult lui cât lui Dumnezeu. Ezechia cârmuia ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ.


18 În adevăr, DOAMNE, împărații Asiriei au risipit toate națiunile și țările lor,

Au pustiit toate ţările. Asiria era acum chiar la apogeul puterii sale. Tiglat-pileser III (745727), Salmanasar V (727-722), Sargon II (722-705) şi Sanherib (705-681) au fost cei mai mari împăraţi pe care i-a cunoscut Asiria vreodată, iar sub conducerea lor popoarele Asiei Apusene au fost zdrobite şi pustiite. Dacă Sanherib se lăuda acum, Ezechia recunoştea cu francheţe că lauda lui nu era lipsită de temei. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă omite şi ţările lor.


19 Și au aruncat dumnezeii lor în foc, fiindcă ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemn și piatră, de aceea i-au nimicit.

Nu erau dumnezei. Vezi comentariul la 2Regi 19,18.


20 Acum, DOAMNE Dumnezeul nostru, salvează-ne din mâna lui, ca să cunoască toate împărățiile pământului că tu, numai tu ești DOMNUL.

Toate împărăţiile. Vezi comentariul la 2Regi 19,19.


21 Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, spunând: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Pentru că te-ai rugat către mine împotriva lui Sanherib, împăratul Asiriei,

Aşa vorbeşte Domnul. Reiese că Isaia nu era de faţă când Ezechia a înălţat rugăciunea lui înfocată, dar că Domnul Şi-a informat profetul cu privire la rugăciune, şi cu privire la răspunsul favorabil care trebuia dat. La momentul acesta de criză naţională Dumnezeu nu-Şi va lăsa poporul pradă deznădejdii. Vezi comentariul la 2Regi 19,20.


22 Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a spus referitor la el: Fecioara, fiica Sionului, te-a disprețuit și a râs de tine în batjocură; fiica Ierusalimului și-a scuturat capul spre tine.

Fecioara. Ca o fecioară, Sionul fusese ameninţat de Sanherib, care era hotărât să-l umilească în faţa lumii. Dar Sionul refuzase cu curaj să se supune asirianului, iar Dumnezeu avea să-l răsplătească pentru credincioşia lui faţă de El. Vezi comentariul la 2Regi 19,21.


23 Pe cine ai ocărât și ai blasfemiat tu? Și împotriva cui ți-ai înălțat vocea și ți-ai ridicat ochii în înalt? Împotriva Celui Sfânt al lui Israel.

Sfântului. Vezi comentariul la 2Regi 19,22. Sionul era logodit cu El, şi ocărându-l pe el asirianul Îl ocăra pe Dumnezeu. Pentru onoarea propriului Nume Dumnezeu va veni în apărarea Sionului.


24 Prin servitorii tăi ai ocărât pe Domnul și ai spus: Prin mulțimea carelor mele m-am urcat pe înălțimea munților, pe coastele Libanului; și voi reteza cedrii înalți ai acestuia și brazii săi cei aleși; și voi intra în înălțimea graniței lui și în pădurea Carmelului său.

Ai zis. Vezi comentariul la 2Regi 19,23. Omul se aşeza pe sine şi puterea lui slabă împotriva puterii unui Dumnezeu atotputernic. Sanherib, ca şi Lucifer, era vinovat de slăvire de sine. Accentul lui era asupra sa personal – carelor mele, m-am suit, voi tăia şi voi ajunge (comp. Isaia 14,13.14). Inscripţiile lui Sanherib sunt arhipline cu astfel de lăudăroşenii. Dar încă o dată se va demonstra că mândria merge înaintea căderii (Proverbe 16,18), şi că Dumnezeu se împotriveşte celor mândri (Iacov 4,6).


25 Am săpat și am băut apă; și cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate.

Am săpat izvoare şi am băut din apele lor. Sanherib continuă să se laude cu puterea şi invincibilitatea lui. Nimic nu-l poate opri. Pentru el dificultăţile care fac şah-mat pe muritorii de rând sunt ca nimic. Vezi comentariul la 2Regi 19,24.

Apele. Sulul 1QIsa zice ape străine, ca în pasajul paralel din 2Regi 19,24.


26 Nu ai auzit tu că de demult am făcut aceasta, și că din timpuri vechi am întocmit-o? Acum am împlinit-o, ca tu să risipești cetăți apărate în mormane de ruine.

Am pregătit. Vezi comentariul la 2Regi 19,25. Dacă Dumnezeu nu Şi-ar fi retras grija Sa protectoare de la oameni şi popoare, oştile Asiriei ar fi fost neputincioase împotriva lor.


27 De aceea locuitorii lor au avut mică putere, au fost descurajați și încurcați, au fost ca iarba câmpului și ca planta verde, ca iarba de pe acoperișurile caselor și ca grâne prăjite înainte să fi crescut.

Neputincioşi. Vezi comentariul la 2Regi 19,26.


28 Dar îți cunosc locuința și ieșirea și intrarea și furia împotriva mea.

Când stai jos. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice: Eu ştiu ridicarea ta şi aşezarea ta (vezi Plângeri 3,63). Dumnezeu îl avertizează pe Sanherib că El este pe deplin informat de activităţile şi intenţiile lui. Expresiile când ieşi afară, când intri, includ orice activitate a vieţii (vezi Psalmi 121,8; 139,2.3).


29 Deoarece furia ta împotriva mea și tumultul tău s-au ridicat la urechile mele, de aceea voi pune cârligul meu în nasul tău și frâul meu în buzele tale și te voi întoarce pe calea pe care ai venit.

Veriga Mea în nările tale. Vezi comentariul la 2Regi 19,28. Asirienii recurgeau adesea la cele mai extreme barbarii în tratamentul pe care îl aplicau altora. Aceeaşi ilustraţie este folosită cu privire la tratamentul care va fi aplicat în cele din urmă tuturor lucrătorilor fărădelegii (Isaia 30,28; Ezechiel 38,4).


30 Și acesta îți va fi semn: Veți mânca în acest an ceea ce crește de la sine; și în al doilea an ceea ce răsare din acestea, și în al treilea an să semănați și să secerați și să sădiți vii și să mâncați din rodul lor.

Semnul. Vezi comentariul la 2Regi 19,29. Ezechia şi poporul lui Iuda sunt asiguraţi că Dumnezeu le va da un semn, aşa cum a făcut adesea (Isaia 7,11.14; 38,8), ca garanţie a împlinirii profeţiei însoţitoare. Invazia asiriană oprise orice activitate agricolă normală, dar oamenii sunt asiguraţi în ce priveşte o provizie corespunzătoare de hrană. Anul următor putea fi un an sabatic, în timpul căruia urma să se producă destulă hrană de la sine. Anul al treilea însă, urma să aducă o reluare a vieţii şi activităţilor normale. Împlinirea acestei preziceri în intervalul de timp specificat urma să fie un semn al sigurei împliniri a făgăduinţei mai cuprinzătoare din versetele 31, 32.


31 Și rămășița care a scăpat din casa lui Iuda va prinde din nou rădăcină în jos și va avea rod în sus,

Ce va mai rămânea. Vezi comentariul la 2Regi 19,30.


32 Fiindcă din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion cei care vor scăpa, zelul DOMNULUI oștirilor va face aceasta.

Râvna Domnului. Vezi comentariul la 2Regi 19,31. Numai intervenţia divină avea să-l salveze pe Iuda. Fără Dumnezeu nu era nădejde. Israel fusese deja nimicit, şi acum părea că nimic nu putea împiedeca ca Iuda să aibă aceeaşi soartă.


33 De aceea, astfel spune DOMNUL referitor la împăratul Asiriei: El nu va intra în această cetate, nici nu va trage vreo săgeată acolo, nici nu va veni înaintea ei cu scuturi, nici nu va ridica întăritură împotriva ei.

Întărituri de şanţuri. Vezi comentariul la 2Regi 19, 32. Soldaţii lui Sanherib îşi aveau deja tabăra în jurul cetăţii, dar încă nu începuseră lucrările obişnuite ale unui asediu. Nici un val de pământ nu se va înălţa împotriva zidurilor pentru a îngădui avansarea maşinilor de asediu şi a arcaşilor; şi nici unul dintre vrăjmaşi nu va reuşi să pătrundă în cetate. Ierusalimul părea să fie în pragul unui asediu disperat, dar asediul acela nu se va materializa.


34 Pe calea pe care a venit, pe aceeași se va întoarce și nu va intra în această cetate, spune DOMNUL.
35 Fiindcă eu voi apăra această cetate pentru a o salva pentru mine și pentru servitorul meu David.

Din pricina Mea. Venind în apărarea Ierusalimului, Dumnezeu Îşi apăra propria Lui măreţie şi onoare contra blasfemiei lui Sanherib (vezi comentariul la v. 24).


36 Atunci îngerul DOMNULUI a ieșit și a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii; și când s-au ridicat devreme dimineața, iată, toți erau trupuri moarte.

Îngerul Domnului. Vezi comentariul la 2Regi 19,35. Îngeri sunt trimişi mai degrabă să salveze decât să distrugă. Nu se ştie nimic cu privire la metoda folosită de înger cu prilejul acesta, dar indiferent de metodă, pedeapsa a venit pe neaşteptate, şi a distrus forţa asediatoare. În acord cu vechea neplăcere de a consemna informaţii nefavorabile în cronicile naţionale, rapoartele asiriene nu amintesc nimic despre această catastrofă. Diversele explicaţii legendare sunt lipsite de valoare.


37 Astfel Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și a mers și s-a întors și a locuit la Ninive.

Sanherib. Este semnificativ că Sanherib a fost cruţat. El pare să fi fost cu acea parte din oştirea sa care mersese împotriva lui Taharka (v. 9, vezi 2Regi 19,9, şi harta Vol. II, p. 954). Poate că Domnul voia ca el să se întoarcă în patria lui în ruşine şi dezonoare, ca o pildă a urmărilor care vin atunci când un om care se ridică împotriva lui Dumnezeu. Vezi comentariul la 2Regi 19,36.


38 Și s-a întâmplat, pe când el se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, că Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au lovit cu sabia; și au scăpat în țara Armeniei, și Esar-Hadon, fiul său, a domnit în locul lui.

Fii săi... l-au lovit. Vezi comentariul la 2Regi 19,37. Cu toate că i s-a îngăduit lui Sanherib să se reîntoarcă în Asiria, el n-a scăpat de o moarte violentă. Rapoartele asiriene şi babiloniene confirmă informaţia biblică a asasinării sale de către fii săi. În 681 Sanherib a fost ucis, iar Esar-Hadon a început să domnească. Nu se ştie la cât timp după reîntoarcerea lui s-a întâmplat acest lucru (vezi Vol. II, p. 64,65).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

16 PP 62

23 GC 287

38 PK 361