Proorocie împotriva Tirului. Tirul şi Sidonul erau cetăţile principale ale marelui popor maritim al Feniciei (vezi Vol. II, p. 67-69), iar solia aceasta constituie, aşadar, una dintre judecăţile divine împotriva Feniciei. Tirul şi Sidonul au constituit adesea ţinta atacului marilor naţiuni ale Orientului Apropiat, incluzând Asiria şi Babilonia, şi mai târziu a lui Alexandru cel Mare. La care dintre aceste atacuri se referă Isaia? Probabil la toate. Cu siguranţă că Domnul a avut o solie pentru Fenicia pe timpul lui Isaia, iar profeţia, urma să cuprindă măsuri luate de Tiglat-pileser III, Sargon II şi Sanherib împotriva Tirului. Însă profeţia este fără îndoială de o natură mult mai cuprinzătoare, şi se referă şi la timpuri de mai târziu, când judecata prezisă a devenit şi mai extinsă, ca în zilele lui Nebucadneţar şi ale lui Alexandru cel Mare. Cu privire la profeţia paralelă a lui Ezechiel, vezi Ezechiel 26 la 28. Cu privire la imagini paralele aflate în cartea Apocalipsului, compară Isaia 23,2.8.11.15.17 cu Apocalips 17,2.5; 18,2.3.5.11.23. Vezi şi comentariul la Isaia 47,1; Ieremia 25,12; 50,1; Ezechiel 26,13.

Corăbii din Tarsis. Tarsis se consideră în general că a fost o colonie feniciană în Spania (vezi comentariul la Geneza 10,4). Corăbiile din Tarsis, menţionate de câteva ori în legătură cu Tirul, erau vase prevăzute cu instalaţii de purificare transportând metale (vezi comentariul la Isaia 2,16) şi alte bunuri comerciale (Ezechiel 27,12). Aici se face referire la corăbii aflate în călătoria de întoarcere de la Tarsis. Profeţia lui Isaia înfăţişează marile corăbii de Tarsis încărcate cu bogăţii, croindu-şi drum prin Mediterană către portul lor de domiciliu, Tir, şi chiar înainte de a ajunge acolo, aflând că cetatea fusese luată.

Nici intrare. Corăbiile nu mai aveau port de domiciliu unde să poată intra.

Chitim. Adică, Cipru. Vezi comentariul la Numeri 24,24. Aici ar fi fost ultimul popas în călătoria din Spania spre Tir, iar aici echipajele corăbiilor mergând spre patrie urmau să afle de dezastrul care se abătuse asupra portului lor de origine.

Amuţiţi. De uimire, durere şi groază.

Sidon. Termenul Sidon adesea reprezintă toată Fenicia. În vremurile vechi, cetatea Sidon era mai proeminentă decât Tirul (vezi Vol. II, p. 68). Grecii homerici şi asirienii foloseau uneori termenul Sidon în sensul acesta. Tirul a fost cunoscut ca metropola sidonienilor, iar regele din Tir ca împăratul sidoniţilor (vezi comentariul la 1Regi 16,31).

Nilului. Literal Sihor [KJV]. Sihor de aici este considerat de mulţi ca fiind un alt nume al Nilului sau un curs de apă neidentificat aflat pe graniţa răsăriteană a Egiptului. Alţii cred că este un titlu pentru Wâdi el-’Arish (Râul Egiptului), în general considerat a fi limita sud-vestică a Palestinei (vezi comentariul la 1Cronici 13,5). Sămânţa Sihorului [KJV] evident că înseamnă grânele Egiptului. Fenicia importa cereale din Egipt, iar vasele feniciene făceau fără îndoială un comerţ intensiv cu grâne egiptene.

Râului. Adică, Nilului (vezi comentariul la cap. 19;5.6).

Ruşinează-te. A fi lipsit de urmaşi era privit ca o ruşine (vezi comentariul la Geneza 16,4; 20,18; 30,23; 38,25). Sidonul este descris aici ca deplângând faptul că este lipsit de copii. Cetatea stă singură, pustiită şi părăsită, plângând pentru starea ei nemângâiată şi neajutorată (vezi Isaia 47,7-9; Apocalips 18,7).

Când vor afla Egiptenii vestea aceasta. La primirea veştii despre prăbuşirea Feniciei, Egiptul va fi apucat de chinuri. Când asirienii îşi vor fi satisfăcut răzbunarea asupra Tirului şi Sidonului, ei se vor afla într-o poziţie favorabilă pentru a ataca Egiptul. Pe timpul lui Nebucadneţar şi al lui Alexandru cel Mare, capturarea Tirului a precedat invadarea Egiptului (vezi Ezechiel 29,18-20).

Bociţi-vă [KJV: Urlaţi]. Prăbuşirea Tirului va aduce necaz pe toată linia de coastă a Feniciei (vezi comentariul la v. 2) şi altor ţinuturi care depindeau de comerţul fenician. Acei locuitori ai Tirului, care vor fi în stare să scape din cetate, vor fugi în locuri îndepărtate precum Tarsis.

Cetatea voastră cea veselă. Profetul ironizează Tirul din cauza prăpădului său care se apropie. Compară aceasta cu cântecul său ironic împotriva Babilonului (cap. 14,4-23). Coloniile feniciene erau presărate pe ţărmurile Mediteranei, ale Mării Negre şi ale coastei atlantice a Europei.

Cine a luat? Cine este responsabil pentru nenorocirea care va smeri Tirul? Tirul stă în puterea şi slava lui, dar o putere cu mult mai mare ca a lui a pronunţat judecata împotriva sa.

Ai cărui negustori. Vezi Apocalips 18,23.

Domnul oştirilor. Isaia răspunde la întrebarea din v. 8. Tirul se laudă cu mândrie împotriva Domnului cerului, înălţându-se ca fiind mai mare decât Dumnezeu (Ezechiel 28,2-8), dar Domnul îl va coborî în umilinţă şi ocară (vezi Isaia 13,11; 14;24.26.27). Nimicirea Tirului va constitui pentru toţi o demonstraţie a modului în care Domnul smereşte mândria şi aroganţa oamenilor.

Străbate-ţi ţara. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă spune slujeşte-ţi ţara şi LXX reflectă această citire. Sensul exact al acestui verset este neclar, dându-i-se diferite interpretări. Interlocutorul este aici fiica Tarsisului, adică Tarsisul însuşi, sau locuitorii lui. Ei trebuie să-şi părăsească cetatea ca un râu care dă peste maluri, şi să meargă oriunde vor putea.

Nu mai este nici un jug. Adică, îngrădire. Ei sunt liberi acum să facă aşa cum le place, iar Tirul nu-i mai poate îngrădi. După căderea Tirului, coloniile feniciene au continuat să existe libere. Unele (ca de pildă Cartagina) au devenit chiar mai puternice decât fusese însuşi Tirul.

A făcut să tremure împăraţii. Mâna Domnului a fost întinsă peste multe ţări, iar ele au fost zguduite până în temelii. Figurat, Dumnezeu zguduia întreaga lume pentru a-Şi împlini voia (vezi Isaia 2,19; comp. Hagai 2,6.7; Evrei 12,26.27). În procesul acesta, multe neamuri vor fi înlăturate, iar altele puse în locul lor.

Cetăţuilor Canaanului. Ebr. kena’an, Canaan, numele cu care fenicienii se refereau la ei înşişi.

Nu te vei mai bucura. Aici este descrisă judecata finală a fenicienilor. Orice ar alege ei să facă, nu vor avea succes. Până aici, Sidonul fusese neatinsă – fusese în stare să se protejeze de invazii. Acum, totuşi, va fi dezbrăcată de veşmântul virginal şi adusă la ruşine şi batjocură înaintea întregii lumi. Dacă fenicienii ar fugi la Chitim (Cipru; vezi comentariul la v. 1), ei nu vor găsi odihnă, deoarece şi acolo mâna vrăjmaşului îi va apuca. Nu va exista scăpare.

Nu erau un popor. Ebraica v. 13 este obscură şi dificilă. Pe timpul lui Isaia, Asiria a pornit contra Tirului, dar fără să-l cucerească. Nebucadneţar, mai târziu, l-a asediat timp de 13 ani îngrozitori (vezi Ezechiel 28,18). Poate aici este prezisă această campanie a lui Nebucadneţar.

Bociţi-vă. Vezi comentariul la v. 1. Profeţia judecăţii Tirului se încheie aşa cum a început. Corăbiile din Tarsis feniciene trebuie să se bocească din cauză că Tirul, cetăţuia lor, fusese ruinat.

Şaptezeci de ani. Este dificil să facem o aplicaţie literală a acestei profeţii, deoarece istoria Tirului nu este suficient de bine cunoscută. Deocamdată nu este posibil să se fixeze anul în care au început sau s-au sfârşit cei 70 de ani la care se face referire aici. Unii consideră că perioada aceasta a fost oarecum paralelă cu cei 70 de ani ai captivităţii iudaice în Babilon (2Cronici 36,21; Ieremia 25,11; 29,10; Daniel 9,2; Zaharia 1,12; 7,5), care a început o dată cu cucerirea Ierusalimului şi s-a terminat cu restaurarea şi reîntoarcerea în timpul lui Cir şi al lui Darius al Persiei. Nebucadneţar a început asediul său de 13 ani al Tirului la scurt timp după cucerirea şi distrugerea Ierusalimului în anul 586 î.Hr. Tirul a fost din nou o cetate importantă în timpul perioadei persane, fiind cucerit iarăşi de Alexandru în anul 332 î.Hr.

Viaţa unui împărat [KJV: Zilele unui împărat]. Aici, cuvântul împărat este, probabil, folosit în loc de împărăţie, ca în Daniel 2,44; 7,17; 8,21. Aşadar, expresia aceasta s-ar putea referi la perioada ocupaţiei babiloniene.

Se va întâmpla Tirului ca şi curvei de care vorbeşte cântecul. Literal, va fi cu Tirul după cântarea curvei. Tirul dorea supremaţia comercială. El ar fi făcut orice de dragul câştigului. În privinţa aceasta era ca prostituata Babilon care se vindea pentru câştig (Isaia 47,15; Apocalips 17,2; 18,3).

Ia arfa. Tirul va alerga din nou la trucurile lui de succes, ademenindu-i pe negustori să facă comerţ cu el pentru a câştiga pe seama lor. El este asemănat cu o femeie desfrânată care cântă şi joacă, folosind aceste lucruri pentru a-i seduce pe bărbaţii naivi (vezi Proverbe 7,7-21). Babilonul sa folosit şi el de descântece pentru a-şi extinde influenţa (Isaia 47,9.12; Apocalips 17,4; 18,3).

Va avea legături [KJV: Va comite adulter]. Adică, legăturile ilicite în care a intrat Tirul cu alte naţiuni de pe pământ de dragul câştigului. Aceeaşi expresie este folosită cu privire la Babilon (Apocalips 17,2; 18,3). Lumea nu se deosebea pe atunci de ceea ce este astăzi. Blestemul Babilonului şi Tirului este blestemul epocii noastre moderne.

Închinate. Adică, ceva consacrat. Sunt prezise judecata Tirului şi triumful final al Sionului. În ciuda vicleniilor sale, Tirul nu va dăinui veşnic, înşelându-i şi escrocându-i pe oameni. El va cădea, dar Ierusalimul va triumfa. Prostituata Babilon va avea aceeaşi soartă (Ieremia 51,7.8; Apocalips 17,1.5.16; 18,2.7-23).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 18 TM 335