2 Cronici 21 | Biblia Traducerea Fidela

¹ Și Iosafat a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui David. Și Ioram, fiul său, a domnit în locul său.
² Și a avut frați, pe fiii lui Iosafat: Azaria și Iehiel și Zaharia și Azaria și Mihail și Șefatia, toți aceștia au fost fiii lui Iosafat, împăratul lui Israel.

Israel. Cu toate că acesta este termenul aplicat în general regatului de nord, el este uneori folosit şi pentru regatul de sud (vezi cap. 12,1.6; 21,4; 28,19.27).

³ Și tatăl lor le-a dat daruri mari de argint și de aur și de lucruri prețioase, cu cetăți întărite în Iuda, dar împărăția i-a dat-o lui Ioram, deoarece el era întâiul născut.

Daruri însemnate. Compară cu politica lui Roboam de dotare şi aşezare a fiilor săi (cap. 11,23).

Cu cetăţi întărite. Iosafat a făcut pe fiii săi conducători ai unor cetăţi însemnate, dându-le în felul acesta putere şi influenţă în stat şi transformându-i, într-o oarecare măsură, în rivali ai fratelui lor, Ioram.

Ioram. Ioram a primit domnia pe când Iosafat era încă în viaţă (2 Regi 8,16), devenind coregent în al 17-lea an al domniei lui Iosafat (vezi la 2 Regi 1,17; 3,1).

Întâiul născut. Acesta era regula obişnuită (vezi Deuteronom 21,15-17). Dar au fost şi excepţii, ca în cazul lui Solomon (1 Cronici 28,5), Abia (2 Cronici 11,18-22) şi Ioahaz (cap. 36,1; cf.

v. 2-5).

⁴ Și când Ioram a fost înălțat la împărăția tatălui său, el s-a întărit și a ucis pe toți frații săi cu sabia și de asemenea pe câțiva dintre prinții lui Israel.

A luat... în stăpânire. [A fost înălţat, KJV]. Aceasta s-a întâmplat probabil după moartea lui Iosafat, de îndată ce Ioram a ajuns stăpân pe situaţia şi s-a simţit sigur.

A omorât cu sabia pe toţi fraţii lui. Probabil că ei ajunseseră să exercite o influenţă considerabilă în cetăţile pe care li le dăduse tatăl lor, iar Ioram simţea că sunt o ameninţare la adresa tronului. Soţia lui, Atalia, care mai târziu a răpus toată sămânţa regală (cap. 22,10), e posibil să-l fi influenţat să întreprindă această acţiune radicală.

Pe câţiva din capii. Aceasta ar da de înţeles că fraţii lui Ioram găsiseră simpatizanţi şi adepţi printre oamenii de seamă ai ţării.

⁵ Ioram era în vârstă de treizeci și doi de ani când a început să domnească și a domnit opt ani în Ierusalim.

Avea treizeci şi doi de ani. Versetele 5-10 sunt paralele cu 2 Regi 8,17-22, pasaj care, pe lângă formulele de început şi de sfârşit, constituie întregul raport al domniei lui Ioram care apare în Regi.

Opt ani. Aceasta pare să fi fost timpul cât a domnit singur, cu toate că a mai domnit o vreme şi în calitate de coregent (vezi vol. II, p. 148, 150).

⁶ Și a umblat în calea împăraților lui Israel, cum a făcut casa lui Ahab, căci o avea pe fiica lui Ahab de soție; și a lucrat ceea ce era rău în ochii DOMNULUI.
⁷ Totuși DOMNUL a refuzat să distrugă casa lui David, din cauza legământului pe care l-a făcut cu David și precum a promis să dea o lumină lui și fiilor lui pentru totdeauna.

Din pricina legământului. "Din pricina robului Său David" (2 Regi 8,19).

⁸ În zilele lui, edomiții s-au răzvrătit de sub stăpânirea lui Iuda și și-au pus un împărat peste ei.

Edom s-a răsculat. În timpul domniei lui Iosafat, Edom n-a avut regi (1 Regi 22,47) şi se pare că ţara a fost sub controlul lui Iuda, deoarece Iosafat a aşezat baza flotei sale la Eţion-Gheber (2 Cronici 20,36), la sud de Edom.

⁹ Atunci Ioram a ieșit cu prinții săi și toate carele lui cu el; și s-a ridicat noaptea și a lovit pe edomiții care îl încercuiseră și pe căpeteniile carelor.

A bătut pe Edomiţi. Acesta e în mod evident un raport nu al victoriei, ci al fugii disperate a lui Ioram, care şi-a croit drum din încercuirea oştirilor edomite. În pasajul paralel, 2 Regi 8,21, se adaugă amănuntul că "poporul a fugit în corturi". Ioram n-a izbutit să supună Edomul, dar a avut şansa să scape.

¹⁰ Astfel edomiții s-au răzvrătit de sub mâna lui Iuda până în această zi. În același timp de asemenea Libna s-a răzvrătit de sub mâna lui, pentru că el a părăsit pe DOMNUL Dumnezeul părinților săi.

Până în ziua de azi. Amaţia a obţinut mai târziu un oarecare succes în Edom (cap. 25,11-15), dar acesta pare să nu fi fost permanent. În timpul lui Ioan Hircanus, în secolul al II-lea î.Hr., edomiţii (care pe atunci locuiau în partea de sud a lui Iuda) au fost din nou aduşi la statutul de vasali.

Părăsise pe Domnul, Dumnezeul. Amănuntul acesta nu se găseşte în pasajul paralel din 2 Regi 8,22, care afirmă doar că Libna s-a revoltat. Libna era în câmpia Iudeii aproape de Macheda şi Lachiş (Iosua 10,29-31), aproape de hotarul filistean, dar amplasarea lui nu e sigură. Probabil e poate fi identificat cu Tell eş-Şâfi. Revolta ei a fost fără îndoială favorizată de atacuri filistene contra lui Iuda în timpul lui Ioram (2 Cronici 21,16.17).

¹¹ Mai mult, a făcut înălțimi în munții lui Iuda și a făcut pe locuitorii Ierusalimului să curvească și a constrâns și pe Iuda să facă la fel.

A făcut chiar înălţimi. Predecesorii lui Ioram, Asa şi Iosafat, îndepărtaseră înălţimile (cap. 14,3; 17,6).

La curvie. Sub influenţa soţiei sale Atalia, fiica lui Ahab şi a Izabelei, Ioram a încurajat cultul dumnezeilor păgâni în Iuda. Un astfel de cult cuprindea în sine participarea la practicile imorale ale cultelor canaaniţilor băştinaşi (vezi vol. II, p. 38-41).

¹² Și a venit o scriere la el de la profetul Ilie, spunând: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui David, tatăl tău: Pentru că nu ai umblat în căile lui Iosafat, tatăl tău, nici în căile lui Asa, împăratul lui Iuda,

De la proorocul Ilie. Aceasta este unicul loc din Cronici în care se face referire la Ilie. Un raport deplin al activităţii profetului se găseşte în 1 Regi 17-19; 21; 2 Regi 1; 2. Ilie a fost un profet al regatului de nord, şi întrucât relatarea din Cronici se limitează mai ales la istoria lui Iuda, el e menţionat numai întâmplător. Raportul înălţării la cer a lui Ilie este redat în 2 Regi 2, dar raportul domniei lui Ioram nu apare decât în 2 Regi 8. Evenimentele biblice nu sunt totdeauna povestite în succesiune strict cronologică.

N-ai umblat. Expresia aceasta arată clar că solia lui Ilie era una personală, adresată direct lui Ioram şi că Ilie încă nu se înălţase la cer (vezi PK 213).

¹³ Ci ai umblat în calea împăraților lui Israel și ai făcut pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului să curvească după curviile casei lui Ahab; și de asemenea ai ucis pe frații tăi din casa tatălui tău, care erau mai buni decât tine,

Ai omorât pe fraţii tăi. Nu pare verosimil ca Ioram să fi ucis pe fraţii săi decât după moartea tatălui său. Se arată astfel că Ilie încă nu se înălţase la cer când Ioram a început să domnească singur; totuşi, vezi la v. 12.

¹⁴ Iată, cu o mare plagă va lovi DOMNUL poporul tău și copiii tăi și soțiile tale și toate bunurile tale;

O mare urgie. Călcarea legii cere pedeapsă disciplinară (vezi la 2 Regi 9,8). În cazul acesta aveau să sufere şi regele şi poporul, pentru că toţi erau vinovaţi. Întâi a fost lovit regele (2 Cronici 21,15), deoarece era cel mai vinovat, dar a fost lovită şi naţiunea prin faptul că au fost invadată de filisteni, arabi şi etiopieni (v. 16).

¹⁵ Și tu vei cădea în boală cumplită, o boală de măruntaie, până când, din cauza bolii, măruntaiele tale vor cădea zi de zi.

O boală grea. Vezi v. 18 şi 19 cu privire la împlinirea acestei preziceri.

¹⁶ Mai mult, DOMNUL a stârnit împotriva lui Ioram, duhul filistenilor și al arabilor, care erau aproape de etiopieni;

Domnul a aţâţat. Compară cu 1 Regi 11,14.23. În Regi nu este menţionată această năvălire în Iuda a filistenilor, arabilor şi etiopienilor. Vecinii lui Israel au fost totdeauna vrăjmaşii lui tradiţionali şi au fost gata să-l atace oricând se ivea ocazia.

¹⁷ Și s-au urcat în Iuda și au năvălit în ea și au dus toată averea care s-a găsit în casa împăratului și pe fiii lui de asemenea și pe soțiile lui, astfel încât nu i-a fost lăsat niciun fiu, în afară de Ioahaz, cel mai tânăr dintre fiii săi.

Toate bogăţiile. Limbajul ar putea fi interpretat că descrie o pustiire a Ierusalimului, dar nu este neapărat cazul aici. Regele se poate să fi fost adus într-o situaţie atât de disperată încât să obţină plecarea invadatorilor prin plata unei răscumpărări consistente, incluzând tezaurele palatului. Anumiţi membri ai familiei regelui s-ar putea să nu se fi aflat în capitală când au fost surprinşi de atacul neaşteptat (vezi cap. 22,1).

Ioahaz. În altă parte numit Ahazia (2 Cronici 22,1; 2 Regi 8,24-26) şi Azaria (2 Cronici 22,6). În esenţă, Ioahaz şi Ahazia sunt nume sinonime, compuse din aceleaşi elemente ("Iehova" şi "Ahaz"), primul având numele divin la început (Io-ahaz), iar al doilea (Ahaz-ia) la sfârşit.

¹⁸ Și, după toate acestea, DOMNUL l-a lovit în măruntaiele lui cu o boală fără vindecare.
¹⁹ Și s-a întâmplat că, după un timp, la sfârșitul a doi ani, măruntaiele lui au căzut din cauza bolii lui, astfel a murit de boli cumplite. Și poporul său nu a făcut ardere pentru el, ca arderea pentru părinții lui.

N-a ars tămâie în cinstea lui. Ei nu i-au acordat lui Ioram cinstea obişnuită prin arderea de lemn parfumat şi de mirodenii, cum se obişnuia la funeraliile regilor (vezi 2 Cronici 16,14; Ieremia 34,5).

²⁰ A fost în vârstă de treizeci și doi de ani când a început să domnească și a domnit în Ierusalim opt ani și a plecat fără să fie dorit. Totuși l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormântul împăraților.

Fără să lase părere de rău în urmă. Atât de nelegiuit fusese el şi atât de puţin bine făcuse, încât naţiunea n-a simţit nici o părere de rău la moartea lui. Nu în mormintele. Un semn de dezonoare (vezi cap. 24,25).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1. 5.6 PK 192

2. 6.11 �

PK 212

12-19 �

PK 213