Predicând în templul Său

Era momentul să participe la cele șapte zile de Sărbătoare a Corturilor din Ierusalim. Dar Isus a așteptat ca mulțimile să meargă înaintea Lui, pentru că voia ca atunci când va ajunge să treacă neobservat. Sosind „pe la jumătatea praznicului”, El a mers direct în curtea templului și a început să vorbească mulțimii uriașe adunate acolo. Ioan 7:14

La Praznicul Corturilor, oamenii locuiau în adăposturi făcute din ramuri. Această sărbătoare era ținută în amintirea părinților lor care locuiseră în corturi în pustie. Era ca o serbare a recoltei, o zi a recunoștinței și, în același timp, o aducere-aminte a grijii pe care Dumnezeu a purtat-o strămoșilor lor în pustie.

Ca reamintire a momentului în care Dumnezeu le oferise apă dintr-o stâncă, în timpul sărbătorii se ținea o ceremonie foarte impresionantă. Dimineața, cu trâmbițe răsunătoare, un preot aducea un urcior cu apă din pârâul Chedron.

Un alt preot stătea într-un capăt al altarului, lângă un bazin de argint. Cel care avea vasul plin cu apă înainta încet către altar. În cealaltă parte a altarului era un preot care ținea în mâini un urcior plin cu must. Fiecare bazin era ca o pâlnie. Când preoții goleau urcioarele în aceste bazine, apa și mustul curgeau împreună prin tuburile acelea mari până la pârâul din vale.
 

Dar mult mai impresionante decât această ceremonie erau predicile clare și puternice pe care le rostea Isus zi de zi mulțimilor aflate în curtea templului. Cuvintele Sale îi țineau pe oameni atât de atenți încât uitau de orice altceva. Asta a stârnit furia liderilor religioși. Ei au trimis ofițeri ca să-L ia, dar și aceștia au fost fermecați de Cuvintele Sale. Ioan 7:15,31,32

În ultima zi a sărbătorii, după ce oamenii văzuseră o serie de ceremonii impresionante, dar care nu le răspunseseră nevoilor inimilor lor, Isus a zis: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea” (Ioan 7:37). Ofițerii s-au întors la preoți fără să-L fi luat pe Isus. Care a fost motivul lor? Ioan 7:45,46

Aplicație: Apa vieții oferită de Isus în acea zi era reprezentată de cuvintele rostite de El. Ele aduceau mântuirea tuturor celor care o doreau. Aceste cuvinte sunt scrise în Biblie și pentru noi.

După ultima zi a Sărbătorii Corturilor, Isus a plecat din Ierusalim. A petrecut noaptea printre plantațile de pe Muntele Măslinilor, acolo unde putea fi singur cu Dumnezeu. Știa că erau mulți oameni care sperau să vadă sau să audă ceva care să-L incrimineze. Voiau să-L acuze că este împotriva religiei lor sau împotriva guvernării romane.

În dimineața următoare, devreme, Isus S-a întors în curtea templului pentru a continua să-i învețe pe cei care veniseră la templu. Imediat s-a adunat o mulțime de oameni în jurul Lui. Ei erau dornici să-L audă vorbind și spuneau: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta”. În mulțimea aceea se aflau și iudeii care veniseră la sărbătoare din alte țări. Ei aveau să ducă vestea despre Isus înapoi în țările lor. Ioan 8:1,2

Brusc, predica lui Isus a fost întreruptă. Niște cărturari și farisei și-au croit drum prin mulțime, trăgând de o femeie îngrozită și aducând-o în curtea templului. Au împins-o în fața Lui și, cu voci dure, o acuzau că ar fi încălcat cea de-a șaptea poruncă.

Amintindu-I că în astfel de cazuri Legea lui Moise cerea moartea, L-au întrebat: „Tu dar ce zici?” Isus a înțeles că era vorba de o altă capcană. Dacă ar fi spus că trebuia să fie iertată, putea fi acuzat de respingerea Legii lui Moise. Dacă ar fi spus că trebuia să moară, putea fi acuzat că prelua autoritatea Romei.

Isus S-a uitat la acea femeie speriată care tremura. Ea era prinsă în cercul acuzatorilor ei, iar mulțimea era curioasă să vadă ce avea să se întâmple. Dar, în loc să răspundă la întrebarea fariseilor, Isus S-a aplecat și a început să scrie cu degetul în praful de pe jos. Acuzatorii femeii Îl tot îndemnau pe Isus să spună ceva, însă El doar scria. În cele din urmă, S-a ridicat și le-a vorbit. Ce a spus? Ioan 8:7 Apoi S-a aplecat din nou și a continuat să scrie.

Aplicație: Oare ce scria în praful de pe jos? Vom afla mâine. De ce crezi că nu a răspuns Isus la întrebarea fariseilor?

Acuzatorii au așteptat să vadă ce avea să spună și să facă Isus cu privire la femeia păcătoasă pe care o târâseră în fața Lui. Dar El continua să scrie pe nisip.

În cele din urmă, acei cărturari și farisei s-au uitat să vadă ce scria Isus. Imaginați-vă șocul pe care l-au avut când au văzut o listă cu păcatele lor secrete scrise în praful de pe jos. Și Isus încă scria. Oamenii care erau în mulțime au văzut privirea lor surprinsă și s-au întrebat care era cauza. Acei lideri religioși mândri intraseră în curtea templului și o târâseră pe femeie, acuzându-o de un păcat teribil. Acum, în rușine și umilință, au plecat unul câte unul, începând cu cei mai bătrâni. Temându- se că oamenii din mulțime ar fi putut afla păcatele lor secrete, ei și-au plecat capetele și s-au îndepărtat în liniște. Ioan 8:9

Biata femeie se ghemuise de frică atunci când Isus a spus că oricare dintre acuzatorii ei, dacă era fără păcat, putea arunca prima piatră. Era sigură că avea să fie omorâtă cu pietre. Ce conversație a purtat Isus cu acea femeie după ce acuzatorii ei au plecat? Ioan 8:10,11

Cuvintele lui Isus au adus un potop de lacrimi de recunoștință pe chipul femeii. Cu umilință, ea și-a mărturisit păcatele și dragostea pentru El. O nouă viață a început pentru ea în acea zi și a devenit unul dintre cei mai devotați ucenici ai lui Isus.

Aplicație: Ceea ce s-a întâmplat în ziua aceea este un alt exemplu al dragostei lui Isus pentru oameni. El urăște păcatul pentru că întotdeauna aduce durere și suferință, iar în cele din urmă, moarte veșnică. Dar Isus îi iubește pe păcătoși și este la fel de dornic să ne ierte, așa cum a fost și cu acea femeie. De asemenea, El ne va ajuta „să nu mai păcătuim”. Vrei ca Isus să facă asta și pentru tine?

După Sărbătoarea Corturilor, Isus a continuat să-i învețe pe oameni în curțile templului. În cadrul acelei sărbători fusese o ceremonie a luminilor, ca aducere-aminte a felului în care i-a condus Dumnezeu pe israeliți prin pustie – „ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc”. Numeri 14:14

Ceremonia aceea avusese loc în aceeași curte a templului în care predica Isus într-o dimineață de după sărbătoare. Probabil că atunci când le-a reamintit cine era El, oamenii s-au dus cu gândul din nou la acea sărbătoare plină de bucurie. Ce a spus Isus în timp ce le arăta cum se reflectă razele soarelui din zidurile albe de marmură ale templului? Ioan 8:12

După ce a făcut această afirmație, Isus a fost întrerupt de farisei. Spunând despre El că era Lumina lumii, Isus aplica la El Însuși o profeție despre Mesia din Isaia 49:6.

Profeția spunea că Mesia avea să fie o lumină pentru neamuri. La acel moment, iudeii nu iubeau neamurile, dar acceptau pe oricine le adopta religia. Una dintre cele patru curți ale templului era numită „curtea neamurilor”. Oricine se putea închina acolo, indiferent de unde ar fi venit. Următoarea era „curtea femeilor”, unde numai iudeii, bărbați sau femei, aveau voie să intre. De acolo, cincisprezece scări duceau până la „curtea lui Israel”, care era doar pentru bărbații iudei. Cea de-a patra curte era numai pentru preoți.

Isus îi învăța pe oameni în curtea femeilor atunci când fariseii L-au întrerupt cu o discuție lungă despre cine era El. În cele din urmă, El însuși S-a numit „EU SUNT”. Acela era unul dintre numele lui Dumnezeu (Exodul 3:14). Ce s-a întâmplat când unii preoți și rabini au strigat furioși din mulțime, acuzându-L că a pretins a fi Dumnezeu? Ioan 8:58,59

Aplicație: Acum, când întunericul spiritual îi acoperă pe oameni din nou, Isus vrea să ne facă reflectoare ale luminii Sale pentru ei. Isaia 60:1–3

Pe când Isus mergea cu ucenicii prin Ierusalim, a întâlnit un orb care stătea lângă drum și cerșea. Acesta se născuse așa, fapt ce i-a determinat pe ucenici să-L întrebe pe Isus dacă orbirea acestuia fusese cauzată de propriile lui păcate sau de ale părinților săi. Care a fost răspunsul lui Isus? Ioan 9:3-5

Cei mai mulți evrei din vremea aceea, inclusiv ucenicii, credeau că oamenii care sufereau de probleme fizice erau pedepsiți pentru păcatele lor. Unii oameni încă mai cred asta, dar Biblia ne învață că această suferință nu este întotdeauna o pedeapsă pentru păcat. Trei dintre prietenii lui Iov i-au spus că suferința lui era pedeapsa pentru păcatele sale, dar ce a spus Dumnezeu despre asta? Iov 42:7

Isus l-a vindecat pe acel om într-un mod neobișnuit. A făcut o pastă din lut și saliva Lui și a pus-o pe pleoapele omului. Apoi i-a spus: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului”. El a făcut lucrul acesta, dar când „s-a întors văzând bine”, Isus plecase.

Acum, că avea ochii deschiși, fața acelui om arăta diferit. Nici chiar vecinii săi nu erau siguri că era aceeași persoană. Ei au discutat despre asta, iar când l-au întrebat, el a spus: „Eu sunt cel ce fusese orb”. Ce anume i-a redat vederea acelui om? A fost pasta de noroi pe care i-a pus-o Isus pe pleoape? A fost apa cu care a spălat noroiul la scăldătoare? Sau au fost și noroiul, și apa care au acționat împreună și i-au redat vederea?

Știm că niciunul dintre aceste lucruri nu i-ar fi putut reda vederea acelui om. Atunci, de ce a pus Isus noroi pe pleoapele sale și l-a trimis la scăldătoare? Din același motiv pentru care Elisei l-a trimis pe Naaman să se scalde în râul Iordan pentru a se vindeca de lepră. 2 Împărați 5:1,10,14

Aplicație: În ambele cazuri a fost un test al ascultării și al credinței că Dumnezeu avea puterea de a-i vindeca. Niciunul dintre acei oameni nu ar fi fost vindecați fără ascultare și credință. Prin neascultare și lipsă de credință putem pierde multe binecuvântări.

Isus vindecase un tânăr care se născuse orb. Mai mult, El făcuse asta într-o zi de Sabat. Probabil că acesta era primul Sabat de după Sărbătoarea Corturilor, în toamna anului 30 d.Hr. Mai rămăseseră doar șase luni în care El îi mai putea ajuta pe oameni, apoi urma să moară pentru mântuirea tuturor.

După ce tânărul le-a spus vecinilor săi despre cum primise vindecarea, aceștia l-au dus la farisei. Când a spus acestora ce făcuse Isus pentru el, „s-a produs o dezbinare între ei”. Unii spuneau că Isus nu păstra Sabatul, alții se între„Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Ce a spus tânărul despre Isus? Ioan 9:17

Nu exista nicio îndoială că tânărul putea vedea, dar farisei au refuzat să admită că Isus îl vindecase. Ei chiar au negat că acesta se născuse orb. Atunci când i-au chemat părinți și i-au întrebat despre el, ce au răspuns aceștia? Ioan 9:19-22

Fariseii erau într-o dilemă. Ei nu puteau nega faptul că doar o minune deschisese ochii tânărului. El se bucura de capacitatea lui de a vedea lucrurile pentru prima dată în viață și le spunea altora despre asta. Aceasta, desigur, îi punea în încurcătură pe farisei. Citește următoarea lor conversație cu el în Ioan 9:24-34.

Fariseii încercau să-l încurce pe omul acela. Ei nu voiau ca el — sau oricine altcineva — să creadă în Isus. Dar în timp ce Satana lucra prin farisei, îngerii lui Dumnezeu îl ajutau pe om să știe cum să reducă la tăcere argumentele lor. Furioși, i-au interzis să mai intre în templu pentru 30 zile. Imaginează-ți bucuria tânărului când s-a întâlnit mai târziu cu Isus, iar El i-a spus clar că era Fiul lui Dumnezeu. Isus i-a explicat că El adusese lumină spirituală în lume (Ioan 9:5), iar oamenii se judecau singuri fie prin acceptarea, fie prin respingerea ei. Cei care acceptau lumina adevărului începeau să vadă. Cei care Îl respingeau alegeau să fie orbi. Ioan 9:35-39

Unii farisei auzind asta I-au zis: „Doar n-om fi și noi orbi!” Isus le-a spus că, dacă ei nu ar fi știut adevărul, „nu ar fi avut păcat”. Dar acum știau adevărul și îl respingeau. „Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne”, le-a spus El.

Aplicație: Cum se poate aplica acest lucru pentru noi? Citește răspunsul în Iacov 4:17.