Cine este cel mai mare?

Isus împreună cu Petru, Iacov și Ioan au rămas rugându- se toată noaptea pe munte, în Galileea. Cei trei ucenici nu ar mai fi vrut să părăsească muntele. Acolo L-au văzut pe Isus în gloria Lui cerească cu Moise și Ilie alături. Au căzut la pământ atunci când au auzit vocea lui Dumnezeu din norul luminos. Ce momente sfinte și emoționante! Petru chiar a numit acel loc „muntele cel sfânt” când a scris despre el mulți ani mai târziu. 2 Petru 1:16-18

Dar ei trebuiau să se întoarcă la cei nouă ucenici rămași la poalele muntelui. După ce slava a trecut, Isus i-a atins pe ucenici și le-a spus să nu se teamă. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a zis celor trei să nu spună nimănui despre ceea ce se întâmplase în acea noapte, până când El nu avea să fie „înviat din morți” (Matei 17:9). Asta i-a nedumerit. Se întrebau unul pe altul ce însemna „înviat din morți”. Ei încă nu înțeleseseră și sperau că nu va muri.

Oamenii se adunaseră deja în jurul celor nouă ucenici. Când L-au văzut pe Isus venind, au alergat să-L întâlnească. Un tată adusese pe fiul său posedat de demoni pentru ca ucenicii să-l vindece. În timpul călătoriei lor misionare ei, alungaseră mulți demoni în numele lui Isus (Marcu 6:7,12,13). S-a întâmplat ceva diferit de această dată? Marcu 9:14-18

Cei nouă discipoli se simțeau groaznic. Ei se făcuseră de rușine pe ei înșiși și pe Isus. Nu puteau să înțeleagă de ce. Erau cărturari în mulțime care spuneau că nici Isus, nici ucenicii Săi nu erau capabili să scoată afară acest demon. Ei voiau să dovedească faptul că Isus și ucenicii Lui erau șarlatani, iar oamenii păreau gata să-i creadă. Cât de ușurați au fost cei nouă ucenici când L-au văzut pe Isus venind împreună cu ceilalți trei! Dar ce li se întamplase? Slava cerească pe care o văzuseră în noaptea aceea, pe munte, le lăsase fețele pline de strălucire, iar oamenii îi priveau mirați.

Aplicație: Sinai (Exodul 34:28-30). S-a întâmplat și lui Ștefan când a fost dus înaintea consiliului iudeilor (Fapte 6:15). Și ție ți se poate întâmpla acest lucru dacă te apropii de Dumnezeu și ajuți în transmiterea mesajului final către lume. (Istoria Mântuirii, p. 401)

Când Isus, Petru, Iacov și Ioan s-au întors de pe munte cu fețele strălucitoare, oamenii se uitau cu uimire la ei. Cărturarii s-au dat înapoi de frică. Ce s-a întâmplat când Isus i-a privit? Marcu 9:16 Ei nu mai erau acum curajoși și sfidători la adresa lui Isus și a ucenicilor Săi. Nu au mai spus nimic. Și nimeni altcineva.

Apoi, tatăl băiatului a venit și L-a rugat pe Isus să-l ajute pe fiul lui suferind. El a spus că în timpul atacurilor demonului, băiatul avea convulsii violente și adesea cădea în foc sau în apă, avea spume la gura și scrâșnea din dinți. Cât de groaznic! Nu e de mirare că tatăl a cerut ajutor! Marcu 9:17,18,20-22 Isus S-a uitat la oamenii mulți și curioși care priveau și S-a simțit trist. Nici ei, nici ucenicii Lui nu înțeleseseră care era misiunea Sa. Chiar și tatăl băiatului a arătat îndoială atunci când a spus: „dacă poți face ceva”.

Apoi, Isus a plasat responsabilitatea pentru vindecarea acelui băiat înapoi pe umerii tatălui său. Ce i-a spus Isus? Care a fost răspunsul tatălui? Marcu 9:23,24 Mulțimea venea mai aproape. De asemenea, un public invizibil de îngeri buni și răi privea acea luptă între Isus și Satana. Văzându-l pe băiat cum se agita într-o altă convulsie violentă, toți oamenii își puteau da seama cât de crud era Satana. Dar ceea ce s-a întâmplat în continuare i-a umplut pe toți de venerație. Marcu 9:25-27

În mai puțin de 24 de ore, trei dintre ucenicii lui Isus au văzut slava Lui cerească descoperită pe munte, dar și puterea Lui asupra lui Satana arătată pe câmpia de jos. Cum puteau ei să se mai îndoiască vreodată de Cuvântul Său?

Aplicație: Dacă te îndoiești vreodată că Dumnezeu te poate ajuta, cazi pe genunchi și roagă-te ca tatăl băiatului: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” Și El te va ajuta.

Acei nouă ucenici nu uitaseră cum au încercat și nu au reușit să scoată afară demonul din băiat în timp ce mulțimea de oameni îi urmărea. Ei simțeau încă rușinea acelei umilințe. Când au rămas singuri cu Isus, L-au întrebat de ce au eșuat. Matei 17:19

Ar fi trebuit să se întrebe cum ar fi putut spera să alunge un demon. Uitaseră în ce stare se aflau? Uitaseră că mintea lor fusese plină de îndoieli, întrebări și gânduri egoiste? Ei nu voiau să creadă că Isus avea să moară. Cum putea să moară și, totodată, să fie rege peste împărăția pe care ei o așteptaseră întreaga lor viață? În plus, se luptaseră cu gânduri de gelozie pentru că Isus îi lăsase la poalele muntelui, luându-i cu El numai pe Petru, Iacov și Ioan.

Cum putea Duhul Sfânt să-i binecuvânteze cu puterea de a lupta cu Satana când ei aveau gânduri inspirate chiar de el? Ei ar fi trebuit să se gândească la multele motive pe care le aveau ca să aibă încredere în Isus. Și ar fi trebuit să-L roage să îi ierte pentru gândirea lor egoistă și să le dea credință adevărată.

Isus a răspuns la întrebarea lor amintindu-le cât de importantă este credința adevărată. El le-a spus că și puțină credință adevărată ar fi făcut posibilă mutarea unui munte. Matei 17:20,21 Desigur, Isus nu le spunea ucenicilor Săi să înceapă să mute munții. El vorbea despre munții de dificultăți pe care i-ar fi putut întâmpina în lucrarea lor. Ce a spus Dumnezeu despre muntele de dificultățile cu care s-a confruntat Zorobabel când a reconstruit templul? Zaharia 4:6,7

Aplicație: Adulții nu sunt singurii oameni cu probleme care par la fel de mari ca munții. Ai și tu vreodată nevoie de credința că Isus are grijă și de problemele tale?

Acel munte din Galileea pe care Isus a petrecut noaptea împreună cu Petru, Iacov și Ioan este uneori numit „muntele schimbării la față”. Aceste cuvinte ne sugerează ca a avut loc o schimbare de formă exterioară sau în înfățișare. Muntele acesta este numit așa pentru că Isus, în acea noapte petrecută pe munte, a suferit o schimbare în aspectul Său exterior.

Pentru cei trei ucenici care L-au văzut pe Isus transfigurat, muntele acela era un loc sfânt unde ar fi fost fericiți să rămână pentru mai mult timp. Dar nu la fel era și pentru ceilalți nouă ucenici care rămăseseră la poalele muntelui. Acela reprezenta locul eșecului lor umilitor în încercarea de a alunga un demon, și probabil erau bucuroși să plece. Marcu 9:30

De acolo au plecat prin Galileea spre Capernaum, dar aceasta nu era o altă călătorie misionară. Ucenicii nu acceptaseră ceea ce le spusese anterior despre suferinta și moartea Sa. Așa că Isus a vrut să fie singur cu ei, pentru a încerca din nou să le pregătească mintea pentru ceea ce avea să se întâmple în curând în Ierusalim.

Așadar, înainte de a le vorbi din nou cu privire la acest subiect, El le-a atras atenția: „Voi ascultați bine ce vă spun” (Luca 9:44). Apoi le-a zis, ca și mai înainte, că El avea să fie ucis, dar va învia a treia zi. De data aceasta a adăugat totuși ceva nou. „Fiul omului”, a spus el, „este pe cale să fie trădat”. Ei Îl auziseră mai înainte spunând: „Și totuși unul din voi este un drac” (Ioan 6:70), dar niciodată nu Îl auziseră spunând că avea să fie trădat.

Acum erau într-adevăr confuzi. Care dintre prietenii Lui s-ar fi gândit vreodată să Îl trădeze în mâinile celor care voiau să-L omoare? „Ucenicii s-au întristat foarte mult”, dar încă nu înțelegeau. Matei 17:22,23

Aplicație: Acei ucenici nu au putut să înțeleagă ceea ce spuneau profețiile despre moartea lui Isus într-o manieră atât de clară. Dar tu înțelegi profețiile care ne spun la fel de clar despre sfârșitul lumii? Dacă nu, atunci ar fi mai bine „să pleci urechea” cât de repede la acele profeții.

Ucenicii Lui erau siguri că Isus era Mesia. Asta spusese Petru nu cu mult timp înainte, când erau aproape de Cezareea lui Filip, și ei încă mai credeau. Acesta era motivul pentru care ei nu puteau să înțeleagă atunci când Isus le vorbea despre moarte. În gândirea lor, Mesia avea să își stabilească palatul la Ierusalim, nu să sufere și să moară acolo.

Pe lângă asta, se așteptau să aibă poziții importante în Împărăția Sa. Cum să renunțe la o astfel de perspectivă minunată? Și nu au renunțat! Chiar au început să se certe între ei cu privire la cine ar fi urmat să aibă cele mai importante funcții. Luca 9:46 Desigur, ei nu voiau ca Isus să audă ce spuneau, așa că au mers puțin mai încet până când Isus S-a aflat cu mult înaintea lor. Au continuat să se certe până când au intrat în Capernaum, unde, probabil, s-au așezat temporar în casa lui Petru.

Curând, colectorul de taxe de la templu a venit la Petru și l-a întrebat dacă Isus avea să plătească acea taxă. Petru a spus imediat: „Da”. Nu și-a dat seama că această întrebare era un alt efort de a-L atrage pe Isus într-o capcană. Petru a crezut că dacă Isus nu avea să plătească acea taxă, putea să fie acuzat că este neloial față de templu.

Dar profeților și liderilor bisericii nu li se cerea să plătească taxa respectivă. Și, dacă Isus ar fi plătit-o, ar fi fost ca și cum ar fi recunoscut că era doar o persoană obișnuită, nu Fiul lui Dumnezeu. Așadar, făcând o minune, a dovedit că El era Fiul lui Dumnezeu și, de asemenea, a plătit și taxa. Care a fost minunea? Matei 17:24-27

Aplicație: Motivul lui Isus pentru care i-a spus lui Petru să plătească taxa la templu a fost „ca să nu-i facă să păcătuiască”. Avem nevoie să ne amintim și de acest principiu. Când putem să ascultăm de legile oamenilor — unele fiind chiar nedrepte — fără să greșim față de Dumnezeu, ar trebui să facem acest lucru, „ca să nu-i facem să păcătuiască”.

Isus nu uitase de certurile și sentimentele rele dintre ucenicii Săi. Crezând că El nu-i va putea auzi, ei merseseră în urma Lui pe drumul spre Capernaum.

Așadar, atunci când erau singuri în casă, Isus i-a întrebat despre certurile lor: „Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?” Marcu 9:33,34 Niciunul nu răspundea nimic. Isus le spusese că avea să moară pentru ei. În comparație cu El, ambiția lor egoistă părea foarte greșită. S-au simțit rușinați și nu au vrut să răspundă lui Isus. Erau cu toții siguri că El știa deja răspunsul la acea întrebare. În cele din urmă, unul dintre ei a avut suficient curaj pentru a-L întreba: „Cine este mai mare în Împărăția Cerurilor?” Matei 18:1

În atitudinea lor, Isus a văzut același tip de mândrie și egoism cum avusese Lucifer în cer. El voise să aibă cea mai înaltă poziție de acolo (Isaia 14:14). Același spirit păcătos îi conducea pe fiecare dintre acei ucenici să vrea cea mai înaltă poziție în Împărăția lui Isus, iar ei încă așteptau ca aceasta să fie pe pământ. Cât de îngrijorat era Isus!

Pentru a-i învăța ce înseamnă a fi „cel mai mare”, Isus a chemat cu blândețe un copilaș și l-a îmbrățișat cu dragoste. El le-a spus ucenicilor că trebuie să se convertească și să devină la fel ca acel copilaș, fără să se mai gândească la ei înșiși — „De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor”. Ar putea spune Isus asta despre tine? Citește Matei 18:1-5.

Aplicație: Când Isus a părăsit gloria cerului și a ajutat de bunăvoie pe alții toată viața Sa, El a demonstrat opusul mândriei și egoismului. Viața Lui de blândețe a arătat adevărata măreție. Dacă se smerește, oricine poate deveni „cel mai mare”. De asemenea, și tu poți să devii „cel mai mare” . Psalmul 18:35