Sceptici și credincioși

Text de memorat

„Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem – dacă păzim poruncile Lui.” 1 Ioan 2:3

Praznicul Paștelui de la Ierusalim a urmat la scurt timp după ce, în ziua aceea de primăvară, Isus hrănise mii de oameni în Galileea. El participase pentru prima dată la Praznicul Paștelui când avea doisprezece ani. Deja Își făcuse un obicei din a merge la aceste sărbători în fiecare an.

Cărturarii și fariseii erau siguri că Isus avea să fie prezent și la sărbătoarea din acest an. Paștele era una dintre cele trei sărbători anuale la care toți bărbații iudei erau așteptați să participe (Exodul 23:14-16). Dar Isus a decis să rămână în Galileea și să nu meargă de data aceasta la sărbătoarea din Ierusalim. Care a fost motivul pentru care a făcut acest lucru? Ioan 7:1

Cărturarii și fariseii erau dezamăgiți că nu-și puteau duce planurile la îndeplinire la acel moment. Dar credeți că au renunțat? Nu. Știau că Isus nu respecta și nu asculta de multele lor reguli (tradiții), așa că au trimis spioni care să-L determine să spună ceva ce ar fi putut fi folosit împotriva Lui.

Desigur, aceste tradiții nu se găseau în Scripturi. Fuseseră inventate de-a lungul timpului de către rabini. Pentru că fuseseră învățate și practicate de-a lungul multor ani de către cărturari și farisei, erau considerate la fel de importante ca regulile din Scriptură.

Spionii trimiși la Isus au ales ceea ce credeau ei că era o întrebare bună. „Pentru ce nu țin ucenicii Tăi datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” au întrebat aceștia (Marcu 7:1-5). Dar ei nu vorbeau despre modul în care noi ne spălăm pe mâini. Era vorba despre una dintre multele lor reguli pe care oamenii trebuiau să le respecte.

După spălarea propriu-zisă, se turna apă strecurată peste mâini, iar apoi se uscau cu un prosop curat, într-un mod special. După aceea, dacă ar fi atins ceva „necurat” înainte de a mânca, repetau ceremonialul. Aceasta era doar una dintre tradițiile lor, dar mai erau multe altele.

Aplicație: Chiar și în timpul nostru, milioane de oameni respectă tradiții religioase care nu sunt în Biblie. Păzirea duminicii în locul Sabatului este una dintre ele. Puteți să dați și alte exemple?

Cărturarii și fariseii L-au întrebat pe Isus de ce ucenicii Săi nu respectau și nu ascultau de regulile pe care le numeau „datina bătrânilor”. Ei credeau că era foarte important ca aceste tradiții să fie respectate.

Isus nu le-a dat un motiv pentru care El și ucenicii Săi nu făceau acel ceremonial de spălare a mâinilor înainte de a mânca. El le cunoștea inimile și știa că acolo aveau nevoie de o curățire, iar tot procedeul de spălare exterioară nu le-ar fi putut oferi asta. În loc să răspundă la întrebarea lor, El le-a adresat o altă întrebare.

„Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?” Această întrebare trebuie să-i fi șocat, pentru că ei se mândreau cu faptul că respectau Cele Zece Porunci. Atunci Isus le-a dat un exemplu pentru a dovedi că legile lor îi forțau pe oameni să nu se supună Legii lui Dumnezeu. Matei 15:3-6

Isus a dat exemplul unui fiu, acum adult, ai cărui părinți bătrâni ar fi avut nevoie de niște bani, ca ajutor pentru cheltuielile lor. În cazul în care acest fiu dorea să-și păstreze banii și să nu-și ajute părinții, el putea spune că îi va dărui la templu atunci când va muri. Acest obicei era numit Corban. Astfel, le spunea părinților că toți banii săi erau „Corban”, promiși la templu, iar el nu mai era dator să-i ajute cu nimic. Marcu 7:11

Regula rabinilor spunea că nu trebuia să se dea nimic din bani dedicați ca fiind „Corban”. Acest lucru era privit ca o mare promisiune făcută lui Dumnezeu. Omul era liber să-și folosească banii cum voia pentru tot restul vieții sale, dar nu le putea oferi nimic părinților săi. Apoi, la moartea sa, templul ar fi primit ce a rămas din averea lui.

Ce mod egoist de a se eschiva de grija pentru părinți! Isus a spus că acest lucru însemna nerespectarea poruncii a cincea. Matei 15:6-9 Ani mai târziu, apostolul Pavel spunea că el fusese „extrem de zelos pentru tradițiile strămoșești” (Galateni 1:14). Dar după ce a devenit creștin, el a avertizat cu privire la tradițiile care „nu sunt după Hristos”. Coloseni 2:8

Aplicație: Milioane de oameni sunt acum ca și iudeii de pe vremuri. Ei sunt „extrem de zeloși” pentru tradițiile părinților bisericii, care nu sunt decât „niște porunci omenești”. Ce a spus Isus despre asta? Matei 15:9

Cărturarii și fariseii nu reușiseră să-L determine pe Isus să spună ceva ce L-ar fi incriminat. Așa că s-au întors la Ierusalim, iar Isus și ucenicii Săi au părăsit Galileea.

Ei au mers spre nord, într-o zonă aflată de-a lungul coastei Mării Mediterane, numită Fenicia. De pe dealurile sale din est, se puteau vedea orașele portuare pline de viață - Tirul și Sidonul. Matei 15:21

Cei mai mulți oameni de acolo erau păgâni care se închinau la idoli în multe temple. Iudeii din acel loc îi urau și se țineau departe de ei cât de mult puteau.

Dar Isus avea motive speciale pentru a merge în acea zonă cu ucenicii. Avea nevoie de odihna de care nu S-a putut bucura hrănind mulțimile din Galileea. De asemenea, voia să-i învețe pe ucenici mult mai multe lucruri importante, înainte de a-i părăsi. El voia să le arate dragostea pe care Dumnezeu o are pentru toată lumea, indiferent de rasă.

Ei știau că Isus vindecase pe robul sutașului roman. Știau și că rămăseseră timp de două zile împreună cu samaritenii, în orașul lor de lângă fântâna lui Iacov. Însă acei oameni Îl cunoșteau deja pe Dumnezeu. Ucenicii nu avuseseră niciodată nimic de-a face, în mod direct, cu oameni păgâni. Iudeii, inclusiv ucenicii, îi socoteau pe aceștia ca fiind câini.

În această călătorie, ucenicii aveau să vadă cum îi trata Isus pe oamenii de o cultură diferită sau o religie diferită. El știa că o femeie păgână avea să-L ajute în acest demers, venind să-L roage să o vindece pe fiica sa care era posedată de demoni. Zeii păgâni, în care crezuse ea dintotdeauna, nu o ajutaseră. Dar când a auzit despre Isus și puterea Lui, ea a crezut că El o poate vindeca pe fiica sa. Era hotărâtă să-L găsească, și a reușit. Matei 15:22

Aplicație: Ucenicii priveau cum mama aceea Îl implora pe Isus să aibă milă de ea. Ce avea să se întâmple? Vom afla în lecția de miercuri. Dar putem învăța lecții importante din ceea ce au făcut Isus și ucenicii. Caută-le în lecția de mâine.

Curând după ce au ajuns în Fenicia, Isus și ucenicii Săi au fost întâmpinați de o femeie cananită. Fiica acestei doamne era stăpânită de un duh rău, și ea a venit la Isus, implorând să primească ajutor. De fapt, în mod intenționat Isus S-a dus acolo unde ea putea să-L găsească cu ușurință. Avea nevoie de ajutorul ei pentru a-i învăța pe ucenici.

La început, Isus S-a prefăcut că o ignoră. Acesta era un comportament neobișnuit pentru El. Niciodată nu mai ignorase cererea cuiva pentru ajutor. Ucenicii Lui au observat și au presupus că El aproba prejudecățile iudeilor cu privire la păgâni. Dar, pe măsură ce înaintau, femeia îi urma implorând. În cele din urmă ucenicii I-au cerut lui Isus să o izgonească. Matei 15:23

După un timp, Isus a vorbit cu mama aceea care implora ajutor. Nu a izgonit-o, dar ceea ce a spus ar fi putut să-i determine pe mulți oameni să plece. Nu și pe doamna aceasta! Viitorul fiicei sale era în pericol. Ea a îngenuncheat la picioarele lui Isus și I s-a închinat zicând: „Doamne, ajută-mi!” Matei 15:24-26

Răspunsul lui Isus la această rugăminte a fost un adevărat test al credinței ei. Deși părea o insultă, era obișnuită cu astfel de cuvinte, iar pentru ea a reprezentat o ușă spre inima Lui. Lui Isus Îi era imposibil să ascundă dragostea și compasiunea Sa pentru ea. Femeia știa că El nu o izgonea cu adevărat și a întrevăzut o oportunitate. Ce răspuns a dat ea? Matei 15:27

Cine ar fi putut rezista unei asemenea rugăminți? Era dispusă să fie numită câine, dacă acest lucru ar fi făcut ca Isus să o ajute. Isus nu a mai rezistat și nu s-a mai putut preface. Acea mamă Îl ajutase să arate ucenicilor Săi cum îi trata întreaga lor națiune pe păgânii din jurul lor. Și le-a arătat aceasta fără a le spune cât de neiubitori și cu inima împietrită erau. Ce i-a spus Isus noului membru al familiei lui Dumnezeu care tocmai își exprimase credința în El? Matei 15:28

Aplicație: Ce crezi despre oamenii care sunt diferiți de tine? Îi vei trata așa cum au tratat-o ucenicii pe femeia aceea din Fenicia? Sau după cum a tratat-o Isus în cele din urmă? Gândește-te la asta.

Când Isus s-a întors din Fenicia, El și ucenicii s-au îndreptat spre partea de est a Mării Galileii. Mergând pe jos, spre sud, pe malul estic, au ajuns în acea parte de țară unde Isus vindecase pe cei doi demonizați.

Pentru că acei demoni intraseră într-o turmă mare de porci provocând distrugerea lor, oamenii de acolo L-au rugat pe Isus să plece de la ei. Cei doi bărbați doriseră să meargă cu El, dar Isus i-a îndemnat să rămână și să spună și celor din zona lor ce făcuse Dumnezeu pentru ei. Trecuseră aproximativ șase luni de când Isus îi vindecase pe acei oameni, iar ei fuseseră misionari credincioși. În acest timp scurt, ei treziseră mult interes pentru Isus. De această dată, când Isus a ajuns acolo s-a adunat repede o mulțime de oameni în jurul Său.

Au adus pe un om care nu putea auzi și vorbi corect, iar Isus l-a vindecat. Deși l-a rugat să nu spună nimănui despre vindecare, el a spus tuturor. Oameni de peste tot au auzit curând despre Isus și au vrut să-L vadă. Marcu 7:32-37 Când deja se adunaseră foarte mulți oameni, Isus a urcat pe un munte, iar mulțimea a mers după El. Ei i-au așezat pe oamenii bolnavi la picioarele Lui și au privit uluiți cum El îi vindeca. Aceștia erau oameni păgâni, dar „slăveau pe Dumnezeul lui Israel” pentru ceea ce vedeau și auzeau. Matei 15:29-31

Timp de trei zile, 4 000 de bărbați, în afară de femei și copii, au dormit noaptea sub cerul liber, iar în timpul zilei, L-au ascultat pe Isus predicând. La finalul acelor zile, mâncarea lor se terminase. Isus nu a vrut ca ei să plece flămânzi, așa că le-a spus ucenicilor despre preocuparea Sa. Matei 15:32-38

Ucenicii nu erau la fel de preocupați de acei păgâni, cum fuseseră în legătură cu iudeii pe care Isus îi hrănise cu un prânz împrumutat de la acel băiat. Cu toate acestea, Isus i-a hrănit și pe acești păgâni la fel cum îi hrănise și pe iudei, și toți au plecat cu inimi recunoscătoare.

Aplicație: Ucenicii încă nu scăpaseră de toate prejudecățile față de oamenii de o altă cultură sau religie. Ai descoperit și la tine astfel de probleme?

Prin minunea de a hrăni mii de păgâni, Isus le-a arătat ucenicilor Săi că „Dumnezeu nu este părtinitor”. Isus iubea pe acei păgâni la fel de mult cum îi iubea și pe iudeii pe care îi hrănise, cu câteva luni înainte, în același fel. Dumnezeu iubește pe toți oamenii, indiferent de culoarea sau naționalitatea lor. Fapte 10:34,35

După ce acei păgâni L-au ascultat pe Isus timp de trei zile, iar apoi au mâncat din hrana oferită în urma unei minuni, El i-a lăsat să plece. Aveau multe lucruri la care să se gândească pe drumul lor spre casă. La fel aveau și ucenicii, după ce au urcat în barcă cu Isus!

La aproximativ 11 km pe coasta cealaltă a lacului, spre vest, se afla Magdala. Acel oraș, ca și Capernaum, era în districtul Galileii, unde Isus făcuse cea mai mare parte din lucrarea Sa. Dar lucrarea Lui ajunsese la un punct de cotitură acolo. După predica Sa cu privire la „Pâinea vieții” spusă în sinagoga din Capernaum, cei mai mulți dintre oameni se întorseseră împotriva Lui. Atunci când El și ucenicii Săi au ajuns la Magdala, ei nu au fost bine primiți. În schimb, Isus a fost întâmpinat de câțiva farisei și saduchei care veniseră să-L provoace.

Liderii religioși iudei erau împărțiți în două categorii foarte diferite: farisei și saduchei. Fariseii îi urau pe romani, și uneori porneau rebeliuni împotriva controlului lor. Fariseii aveau, de asemenea, multe tradiții, dar Isus le arătase că respectând unele dintre aceste tradiții, ei nu respectau Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu.

Saducheii erau ceilalți lideri religioși. Ei nu credeau în înviere și nu se preocupau cu tradițiile fariseilor. Niciunuia dintre aceste grupuri nu le făcea plăcere să fie sub dominație romană. Majoritatea preoților de atunci, inclusiv Marele Preot, erau saduchei. În loc să le creeze probleme, cum făcuseră fariseii, saducheii erau prietenoși cu romanii. În felul acesta își puteau păstra pozițiile și autoritatea.

Aplicație: În loc să fim ca acei lideri religioși, haideți să-L întâmpinăm pe Isus în casele noastre și în viețile noastre. Ce diferență va face El!