Sfârșitul misiunii lui Dumnezeu

Cartea Apocalipsa umple mintea oricui cu scenele sfârșitului. Epicentrul cărții tratează conflictul cosmic dintre Hristos și Satana. Satana și-a pierdut stăpânirea legală asupra pământului, iar acum este pe urmele celor care Îi sunt loiali lui Dumnezeu. Cartea atinge punctul culminant cu întoarcerea Domnului Isus pentru a-Și elibera copiii, atât viii neprihăniți, cât și cei credincioși care au murit de la căderea lui Adam și a Evei. Cartea ne arată și distrugerea lui Satana și a celor răi prin foc și întemeierea veșnică a împărăției lui Isus pe pământul înnoit.
Cei care studiază Apocalipsa explorează cu entuziasm și caută să identifice semnele și evenimentele prezise care marchează istoria bisericii din secolul I d.Hr. până în zilele noastre și până la sfârșitul timpului. Și bine fac!

Cu toate acestea, în studiul final din acest trimestru, vom vedea că Apocalipsa este o carte misionară care se concentrează pe un Dumnezeu misionar care ne cheamă să fim o biserică misionară. Chemarea noastră de a-i proclama lumii „adevărul prezent” va exista până când toți vor fi ales pentru sau împotriva lui Dumnezeu. 
 

Comentariu EGW

Dumnezeu așteaptă ca aceia care poartă Numele lui Hristos să Îl reprezinte în gând, cuvânt și faptă. Gândurile lor trebuie să fie curate, iar cuvintele și faptele, nobile și să-i înalțe pe cei din jurul lor, aducându-i mai aproape de Mântuitorul. Într-un sens special, adventiștii de ziua a șaptea au fost puși ca străjeri în lumea aceasta și ca purtători de lumină. Lor le-a fost încredințat ultimul mesaj de har pentru o lume pierdută. Asupra lor strălucește lumina minunată din Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci, ce fel de oameni ar trebui să fie ei? …

Este nevoie de o lucrare mai profundă a harului în inima celor din poporul lui Dumnezeu. Trebuie să se vadă mai mult Hristos și mai puțin eul. Încercări mari și crâncene vor veni asupra tuturor. Religia Bibliei trebuie să fie întrețesută cu tot ce facem și spunem … și înmiresmată cu prezența lui Dumnezeu. – In Heavenly Places, p. 332
Scopul pe care Dumnezeu doreşte să-l realizeze prin poporul Său de astăzi este acelaşi cu cel pe care a dorit să-l realizeze prin Israelul din vechime, când l-a scos din Egipt. Văzând bunătatea, mila, dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu descoperite în biserică, lumea va avea o reprezentare a caracterului Său. Iar atunci când Legea lui Dumnezeu va fi astfel exemplificată în viaţă, chiar şi lumea va recunoaşte superioritatea celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, se tem de El şi Îi slujesc mai presus decât oricare alt popor de pe pământ. Domnul are privirea îndreptată asupra oricărui om care face parte din poporul Său; El are planurile Lui cu fiecare. Scopul Său este ca aceia care pun în practică preceptele Sale sfinte să fie un popor deosebit, distinct. Cuvintele scrise de Moise prin Duhul Inspiraţiei îi sunt adresate poporului lui Dumnezeu de astăzi în aceeaşi măsură în care i-au fost adresate Israelului din vechime: „Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului” (Deuteronomul 7:6). – Mărturii, vol. 6, p. 12

Ca popor, noi trebuie să pregătim calea Domnului sub călăuzirea supremă a Duhului Sfânt. Evanghelia trebuie să fie prezentată în curăţia ei. Şuvoiul de apă vie trebuie să fie adâncit şi lărgit în albia lui. În toate câmpurile, de aproape şi de departe, oamenii vor fi chemaţi de la plug şi de la ocupaţiile lor comerciale obişnuite, care le preocupă mintea în mare măsură, şi vor fi educaţi de către persoane cu experienţă. Pe măsură ce vor învăţa să lucreze eficient, ei vor proclama adevărul cu putere. Prin cele mai minunate lucrări ale providenţei divine, munţi de dificultăţi vor fi înlăturaţi şi aruncaţi în mare. Mesajul care înseamnă atât de mult pentru locuitorii pământului va fi auzit şi înţeles. Oamenii vor cunoaşte ce este adevărul. Înainte şi tot înainte lucrarea va avansa, până când întregul pământ va fi avertizat, şi apoi va veni sfârşitul. – Mărturii, vol. 9, p. 96
 

Primele versete din Apocalipsa îi arată cititorului că această carte se concentrează asupra misiunii lui Dumnezeu.

1. Citește Apocalipsa 1:1-7. Ce dovezi găsești că Apocalipsa se concentrează pe misiunea lui Dumnezeu din zilele finale?

După ce dezvăluie în primele versete că Domnul Isus stă la originea și în centrul Apocalipsei, versetele 4 și 5 din Apocalipsa 1 sugerează că toți cei trei membri ai Dumnezeirii colaborează în vederea salvării ființelor umane. Tatăl este Cel veșnic, Cel care a fost și Cel care va veni. Duhul Sfânt, care lucrează cu putere printre bisericile primului secol, este menționat pe nume. Apoi Ioan amintește statutul lui Isus Hristos – „Martorul credincios”, „Cel Întâi Născut din morți” (Apocalipsa 1:5) care are stăpânirea legală asupra acestei planete. Încercarea lui Satana de a folosi acest pământ pentru a-și întemeia împărăția este spulberată. Pe lângă dobândirea victoriei lui Dumnezeu asupra lui Satana, sângele vărsat al Creatorului nostru ne șterge vina și rușinea. 

2. Citește Apocalipsa 1:6 și 1 Petru 2:9. Ce înseamnă titlurile primite de cei răscumpărați?

Obiectivul principal al misiunii lui Dumnezeu nu este doar acela de a-i duce la un loc sigur pe oamenii care pier. Salvarea realizată de Dumnezeu ne oferă un statut nou și onorabil, întrucât chipul lui Dumnezeu este refăcut în noi. Cei răscumpărați devin membri ai familiei regale (regi) pentru că avem legături de sânge cu Regele universului prin sângele vărsat al lui Isus. Acum, ca membri ai familiei regale, ne alăturăm misiunii familiei regale de salvare a altor ființe umane. Acest fapt ne face preoți! 
Hristos a făcut din biserica Sa o „împărăție” și din membrii acesteia „preoți”. A fi cetățean al împărăției înseamnă a fi preot.
În Apocalipsa 1:7, descoperim caracterul urgent al misiunii: Domnul Isus vine, iar popoarele vor boci, pentru că sunt pierdute. Lui Dumnezeu Îi e dor de cei care sunt departe de El. Cartea Apocalipsa se deschide, așadar, cu misiunea lui Dumnezeu pentru ființele umane.

Nu doar că am fost creați de Dumnezeu, dar am fost și răscumpărați de El și cu un cost incredibil. De ce ar trebui ca acest adevăr să ne ofere multă speranță, indiferent de situația noastră prezentă?

Comentariu EGW

Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi, trebuie să studiem mai ales profețiile cu privire la zilele din urmă. Ultima carte a Noului Testament este plină de adevăruri pe care trebuie să le înțelegem. Satana a orbit mintea multora, așa încât s-au mulțumit să găsească orice scuză posibilă pentru a nu studia Apocalipsa. În această carte, Domnul Hristos i-a relatat slujitorului Său Ioan evenimentele care vor avea loc în zilele din urmă, spunându-i: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea” (Apocalipsa 1:3). 
„Și viața veșnică este aceasta”, spunea Domnul Hristos, „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Oare de ce nu înțelegem noi valoarea acestei cunoașteri? De ce aceste adevăruri pline de slavă nu umplu de strălucire inima noastră, pătrunzând întreaga noastră ființă și constituind subiectul vorbirii noastre? – Parabolele Domnului Hristos, p. 133

… Dumnezeu va lucra prin oamenii care se vor uni cu Hristos Isus. Aceia care au încredere deplină în Hristos vor avea, asemenea lui Enoh, un simţământ statornic al prezenţei lui Dumnezeu. De ce oare mulţi nu se simt în siguranţă? De ce simt că sunt orfani? Aceasta se întâmplă pentru că ei nu își cultivă încrederea în asigurarea preţioasă că Domnul Isus Hristos este purtătorul păcatelor lor. În folosul acelora care au călcat legea, Isus a luat asupra Sa natura omenească și a devenit asemenea nouă, pentru ca noi să avem pacea și asigurarea veșnică. Noi avem un Apărător în ceruri și toţi aceia care Îl primesc ca Mântuitor al lor personal nu sunt lăsaţi orfani, ca să poarte blestemul păcatelor lor. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 287(7 oct.)
Biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, iar misiunea ei este aceea de a duce lumii Evanghelia. De la început, planul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin biserica Sa, să descopere lumii plinătatea și desăvârșirea Lui. Membrii bisericii, aceia pe care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, au datoria să facă cunoscută mărirea Sa. Biserica este depozitara bogățiilor harului lui Hristos și, prin biserică, se va descoperi, în cele din urmă, chiar domniilor și „stăpânirilor din locurile cerești”, ultima și deplina desfășurare a iubirii lui Dumnezeu (Efeseni 3:10). …

În cursul secolelor de prigoană, de luptă și întuneric, Dumnezeu a susținut biserica Sa. Niciun nor nu s-a abătut asupra ei, fără ca El să n-o pregătească; nicio putere prigonitoare nu s-a ridicat împotriva lucrării Sale, fără ca El să nu fi prevăzut acest lucru. Totul s-a întâmplat după cum a profetizat El. Dumnezeu nu Și-a lăsat biserica în părăsire, ci, prin declarații profetice, a arătat ce avea să se întâmple și ceea ce Duhul Său i-a inspirat pe profeți să prorocească, aceea s-a și întâmplat. Toate planurile Sale vor fi împlinite. Legea Sa este legată de tronul Său și nicio putere a răului nu o poate nimici. – Faptele apostolilor, p. 9, 11
 

Cartea Apocalipsa ne oferă o vie reprezentare grafică a temei marii lupte, poate cel mai dramatic descrisă în Apocalipsa 12:12 – „De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” Este greu să ne imaginăm pe cineva înțelegând ceva din Scriptură fără a ține cont de motivul marii lupte, care va atinge punctul culminant în zilele din urmă. 

3. Citește Apocalipsa 14:6-12. Ce se descrie aici și ce legătură au aceste versete cu misiunea și mesajul nostru?

În centrul lucrării, lucrarea lui Dumnezeu, se află mesajul, mesajul lui Dumnezeu: Evanghelia. Mesajul, într-un sens real, este lucrarea. Lumea are nevoie să fie avertizată cu privire la ce se îndreaptă asupra ei și fiecare persoană va fi forțată să facă o alegere, o alegere fie pentru viață, fie pentru moarte.

4. „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește” (Luca 11:23). Ce anume din ce spune Isus aici are legătură directă cu lucrarea, misiunea noastră?

Mesajele celor trei îngeri din Apocalipsa 14 alcătuiesc miezul a ceea ce noi ca adventiști de ziua a șaptea am fost chemați să proclamăm lumii. Fundamentale, capitale, sunt două teme: „Evanghelia veșnică” (Apocalipsa 14:6) și închinarea la Creator. Aceste două teme apar în această descriere a sfinților: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14:12). Indiferent ce altceva am face – tot binele pe care îl săvârșim pentru a-i ajuta pe oameni –, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere chemarea și misiunea noastră specială, care este proclamarea în fața lumii căzute a speranței găsite în „Evanghelia veșnică” și avertizarea lumii cu privire la ceea ce se va abate într-o zi asupra ei.

„Cine nu este cu Mine este împotriva Mea” (Luca 11:23). De ce ar trebui ca aceste cuvinte să ne facă să ne analizăm bine inima?

Comentariu EGW

Noi vedem [în Cuvântul lui Dumnezeu] descoperit marele plan al răscumpărării omului, mijloacele desemnate pentru a elibera omenirea de sub puterea lui Satana. Îl vedem pe Hristos, Căpetenia mântuirii noastre, cum îl înfruntă pe prințul întunericului într-o luptă deschisă, fără ajutorul nimănui, și cum câștigă biruința în favoarea noastră. Învățăm de asemenea că, prin această victorie a fost deschisă o ușă a harului, o sursă de putere și că noi, ca niște soldați credincioși, putem să ne ducem propriile lupte împotriva vicleanului dușman și să biruim în Numele lui Hristos. Fiecare om va trebui să se confrunte cu puterile întunericului. Și tânărul, și bătrânul vor fi asaltați și toți trebuie să înțeleagă natura marii lupte dintre Hristos și Satana și să priceapă că aceasta îi privește pe ei, pe fiecare, personal.
Nu este de ajuns să avem o cunoaștere intelectuală a adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să pătrundă în inima noastră. Trebuie să fie așezat la locul lui de puterea Duhului Sfânt. Voința trebuie să fie adusă în armonie cu cerințele lui. Nu numai intelectul, ci și inima și conștiința trebuie să își unească eforturile în acceptarea adevărului. – That I May Know Him, p. 192

Misiunea încredințată ucenicilor ne este încredințată și nouă. Și astăzi, la fel ca atunci, Mântuitorul crucificat și înviat trebuie să fie înălțat înaintea tuturor celor care sunt fără Dumnezeu și fără speranță în lume. Dumnezeu are nevoie de păstori, de învățători și de evangheliști. Slujitorii Săi trebuie să proclame solia mântuirii, mergând de la ușă la ușă. Vestea iertării prin Hristos trebuie să fie dusă la fiecare neam, la fiecare seminție, la fiecare limbă și la fiecare popor. Solia aceasta nu trebuie să fie vestită în cuvinte timide și lipsite de viață, ci într-o manieră clară, hotărâtă și răscolitoare. Sute de oameni așteaptă să fie avertizați să-și salveze viața. Lumea are nevoie să vadă în creștini o dovadă a puterii religiei lor. Soliile milei nu sunt necesare doar în câteva locuri, ci în întreaga lume. – Slujitorii Evangheliei, p. 29
Pentru bucuria care-I era pusă înainte, Hristos a suferit crucea. El a murit pe cruce ca jertfă pentru lume și, prin această jertfă vine cea mai mare binecuvântare pe care o putea oferi Dumnezeu – darul Duhului Sfânt. Această binecuvântare este pentru toți aceia care vor să Îl primească pe Hristos. Lumea căzută este câmpul de luptă pentru cel mai mare conflict la care au fost vreodată martori universul ceresc și puterile pământului. Ea a fost desemnată ca teatrul de luptă pe care să fie dusă cea mai mare bătălie dintre bine și rău, dintre cer și iad. Fiecare om are partea sa în acest conflict. Nimeni nu poate să stea pe un teren neutru. Oamenii trebuie fie să-L accepte, fie să-L respingă pe Răscumpărătorul lumii. Toți sunt martori fie pentru Hristos, fie împotriva Lui. El îi cheamă pe aceia care stau sub steagul Său să se angajeze în luptă împreună cu El, ca soldați credincioși, ca să poată moșteni cununa vieții. Ei au fost adoptați ca fii și fiice, copii ai lui Dumnezeu. – Lift Him Up, p. 253
 

Isus le-a spus ucenicilor și nouă: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:19,20). Aceasta este Marea Însărcinare/Trimitere. În multe privințe, solia celor trei îngeri, care fac apel la orice neam, orice seminție, orice limbă și orice norod (Apocalipsa 14:6), constituie pur și simplu Marea Trimitere exprimată în forma „adevărului prezent” (2 Petru 1:12).

5. Citește 1 Ioan 4:8; 2 Petru 3:9; 1 Timotei 2:4 și Geneza 12:3. De ce la Dum­nezeu contează fiecare categorie de oameni?

Iubirea lui Hristos cuprinde întreaga omenire, fără a exclude nicio categorie de oameni. Contrar teologiei care susține că Hristos ar fi murit doar pentru o elită predestinată, Biblia spune clar că moartea lui Hristos a fost pentru toți oamenii, indiferent de rasă, etnie sau oricare alt factor. Dacă ești om, Hristos a murit pentru tine. Punct. Singura întrebare care rămâne în dreptul fiecăruia este: Cum vei răspunde la moartea Lui?
La revenirea lui Isus, vor fi doar două tabere vizibile: cei care s-au supus autorității lui Satana prin instituțiile politice și religioase, așa cum se arată în Apocalipsa 13 și 17, și cei care s-au supus întru totul lui Isus Hristos, a căror credință se manifestă prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:12).
De la început, ființele umane au avut dovezi cu privire la identitatea lui Dumnezeu și dovezi ale căii neprihănirii și iubirii Sale (Romani 1:18-21). Prin urmare, toate ființele umane din veacurile trecute vor fi judecate pe baza modului în care au cooperat cu Dumnezeu și și-au trăit viața – chiar dacă unii au cunoscut legea mai mult, iar alții mai puțin (Romani 2:11-16). Însă în această vreme a sfârșitului va exista o polarizare tot mai mare, iar libertatea de conștiință nu va mai fi respectată. Oamenii vor fi presați să intre în rândurile lui Satana. Este urgent ca Evanghelia să fie proclamată, iar vestea importantă despre strategiile lui Satana să fie făcută cunoscută. Exact în aceasta constau mesajele celor trei îngeri și misiunea noastră.

Meditează la faptul că Hristos a murit pentru tine personal. Ce te-ar putea face să crezi că orice ai fi făcut, indiferent cât de grav, nu ar fi pe deplin plătit de moartea lui Hristos pe cruce?

Comentariu EGW

Evanghelia lui Hristos trebuie să ajungă la toate clasele, toate națiunile, toate limbile și popoarele. Lucrarea Evangheliei este aceea de a-i uni pe oameni într-o mare frățietate. Avem un singur Model pe care să-L imităm în clădirea caracterului și atunci toți vom fi modelați după chipul Domnului Hristos și vom fi în perfectă armonie.  Națiunile se vor armoniza în Isus Hristos având aceleași gânduri și același mod de a judeca, vor vorbi despre aceleași lucruri, glorificându-L într-un glas pe Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care Răscumpărătorul lumii o face pentru noi. Dacă primim adevărul așa cum este el în Hristos, prejudecățile naționale  și invidiile vor fi sfărâmate și Duhul adevărului va împleti inimile făcându-le una. Ne vom iubi ca frații, îi vom prețui pe alții mai mult decât pe noi înșine, vom fi buni, amabili, politicoși, smeriți și blânzi, gata să răspundem când suntem rugați, plini de dragoste și fapte bune. – Our High Calling, p. 171

Când privești la crucea de pe Calvar nu te poți îndoi de iubirea lui Dumnezeu sau de dorința Sa cea mare de a ne salva. Lumi nenumărate Îi aduc slavă. Cerul întreg și tot universul ar fi putut să fie la fel de fericit dacă El ar fi lăsat această lume să piară, însă iubirea Sa pentru omenirea căzută a fost atât de mare, încât El L-a dat pe singurul Său Fiu preaiubit să moară pentru ca astfel oamenii să poată fi răscumpărați și scăpați de moartea veșnică. Când vedem această iubire, această grijă pe care o are Dumnezeu față de noi să Îi răspundem și noi, să-I dăruim lui Isus toate puterile ființei noastre, luptând fără frică în bătăliile Domnului. Nu ne putem permite să ne pierdem sufletul, nu putem să ne îngăduim să păcătuim împotriva lui Dumnezeu. Viața, viața veșnică în împărăția slavei merită totul. – Thot I May Know Him, p. 367

Cei pe care Hristos îi va lăuda la judecată au cunoscut poate puțină teologie, dar au cultivat principiile Lui. Prin influența Duhului Sfânt, ei au fost o binecuvântare pentru cei din jurul lor. Chiar și printre păgâni sunt unii care au cultivat spiritul bunătății; înainte să fi ajuns cuvintele vieții la urechile lor, ei s-au purtat prietenește cu misionarii și i-au ajutat chiar cu riscul vieții. Printre păgâni există unii care se închină lui Dumnezeu, în neștiința lor, cărora nu le-a fost adusă niciodată lumina prin vreun mijloc omenesc, dar care nu vor pieri. Cu toate că nu cunosc legea scrisă a lui Dumnezeu, ei au auzit glasul Lui vorbindu-le prin natură și au făcut lucrurile cerute de lege. Faptele lor dau dovadă că Duhul Sfânt le-a atins inima și sunt recunoscuți ca fii ai lui Dumnezeu. 
Cât de surprinși și bucuroși vor fi cei umili, dintre neamuri și păgâni, când vor auzi de pe buzele Mântuitorului: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut!” Cât de fericită va fi inima Iubirii Infinite când urmașii Săi vor auzi cu surprindere și bucurie cuvintele de aprobare! – Hristos, Lumina lumii, p. 638
 

În ce constă succesul în misiune, sau în lucrare? S-ar putea să fim ispitiți să credem că înseamnă multe botezuri, biserici mari și rate rapide de creștere. S-ar putea să avem impresia că succesul constă în pătrunderea adevărului până la fiecare populație și categorie de oameni de pe pământ și că putem grăbi acest proces prin folosirea radioului, a internetului și a televiziunii. Deși toate acestea pot fi lucruri bune, trebuie să ne amintim ce i-a scris Pavel comunității de credință din Corint: „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească” (1 Corinteni 3:6). Cu alte cuvinte, noi ar trebui să ne concentrăm pe proces, iar Dumnezeu Se va ocupa de creștere.
Am văzut deja că obiectul misiunii lui Dumnezeu este salvarea celor pierduți din fiecare categorie de oameni de pe pământ prin faptul de a-i face ucenici loiali ai lui Isus, implicați în misiunea Lui.

6. Ce ne spun următoarele texte despre caracterul celor care devin urmași ai Domnului Isus?
2 Corinteni 11:2 
Isaia 30:21; Ioan 10:27; 16:12,13 
2 Tesaloniceni 2:9-11; Evrei 3:12,13; 1 Ioan 1:8 
1 Ioan 1:9; Apocalipsa 7:14; 19:8 

Ucenicii lui Isus sunt neprihăniți, puri, rămânându-I loiali la fel cum o mireasă se păstrează pură pentru logodnicul ei. Ucenicii lui Isus Îl urmează în timp ce El îi conduce prin vocea șoptită a Duhului Sfânt. În acest fel ne conduce în lucrarea misionară pentru alții. Nu este nicio urmă de înșelăciune la acești ucenici. Nu sunt conduși în rătăcire de îndoieli istovitoare, de învățături false sau de imoralitate. Și ei nici nu se simt superiori altora din punct de vedere moral. Recunosc că sunt imperfecți, cerând harul curățitor al lui Dumnezeu și mila Lui. Pentru că înțeleg lucrul acesta, ei sunt în același timp deschiși la disciplinare și instruire din partea altor credincioși. Succesul în misiune înseamnă a face acest gen de ucenici.

Ce înseamnă să fii „o fecioară curată” pentru Hristos (2 Corinteni 11:2)? Cum putem noi, ca păcătoși, să fim astfel înaintea lui Dumnezeu și să îi îndrumăm și pe alții să fie fecioare curate pentru Hristos?

Comentariu EGW

Pavel a căutat să întipărească în mintea fraților săi corinteni faptul că el și ceilalți slujitori ai Evangheliei, care lucrau împreună cu el, nu erau decât niște oameni care au primit de la Dumnezeu însărcinarea de a-i învăța adevărul; că ei erau cu toții prinși în aceeași lucrare și depindeau de Dumnezeu în ce privește succesul în lucrarea lor. Discuțiile care se iviseră în biserică, referitoare la meritele unor slujitori ai Evangheliei, nu erau după voia lui Dumnezeu, ci urmarea nutririi unor însușiri ale inimii firești. „Când unul zice: «Eu sunt al lui Pavel». Și altul: «Eu sunt al lui Apollo», nu sunteți voi oameni de lume? Cine este Pavel? Și cine este Apollo? Niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ați crezut, și fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească; așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească” (1 Corinteni 3:4-7). – Faptele apostolilor, p. 273

Pavel fusese acela care predicase întâi Evanghelia în Corint și care organizase acolo biserica. Aceasta era lucrarea pe care Domnul i-o dăduse lui. Mai târziu, prin călăuzirea lui Dumnezeu, au fost aduși și alți lucrători ca să-și ocupe locul și să-și facă partea lor de lucru. Sămânța semănată trebuia udată și acest lucru trebuia să-l facă Apollo. El a mers pe urmele lui Pavel în lucrarea sa, dând mai departe învățătură și ajutând ca sămânța semănată să se dezvolte. El a găsit o cale la inima oamenilor, însă Dumnezeu a fost Acela care a adus creșterea. Nu puterea omenească, ci puterea divină este cea care lucrează transformarea caracterului. Nici cel care seamănă și nici cel care udă nu fac să crească sămânța; ei lucrează sub mâna lui Dumnezeu, ca unelte alese de el, conlucrând cu El în lucrarea Sa. Maestrului îi aparțin cinstea și slava care vin de pe urma succesului. – Faptele apostolilor, p. 274 

Isus dorește să șteargă imaginea lucrurilor pământești din mintea urmașilor Săi și să le imprime chipul celor cerești, pentru ca ei să poată deveni una în El, reflectând caracterul Său și aducând laude Aceluia care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. …
Caracterul pe care îl cultivăm și atitudinea pe care ne-o asumăm astăzi ne hotărăsc destinul veșnic. Noi toți trebuie să alegem fie să fim împreună cu cei binecuvântați în Cetatea Luminii, fie să fim împreună cu păcătoșii afară din cetate. Principiile de care sunt guvernate acțiunile noastre sunt cunoscute în cer și faptele noastre sunt înregistrate cu credincioșie în cărțile de amintire. Acolo se știe dacă ne-am format caractere după asemănarea cu Hristos. Suntem fecioare înțelepte? Aceasta este întrebarea al cărei răspuns îl hotărâm astăzi prin caracterul și prin atitudinea noastră. – Asemenea lui Hristos, p. 303 (16 oct.)
 

7. Citește Apocalipsa 21:1-4 și 21:22 – 22:5. Ce reprezintă scena descrisă aici?

Comitetul pentru Misiune al Conferinței Generale a aprobat indicatori ai Misiunii Globale care pot fi folosiți pentru a determina dacă un grup etnic este evanghelizat sau nu. Un „grup etnic evanghelizat” este unul al cărui număr de credincioși este suficient de mare și ale cărui resurse sunt suficiente pentru ca grupul: (1) să poată da o mărturie eficientă, fără a avea nevoie de ajutor din exterior; (2) să aibă servicii de închinare, Biblii și alte cărți în limba maternă, precum și (3) să aibă lideri religioși locali care pot da mărturie celorlalți oameni fără a avea nevoie de un translator.
Un „grup etnic neevanghelizat” este unul care nu are nicio comunitate locală de adventiști credincioși în care să existe: (1) un număr suficient de credincioși și (2) resurse suficiente pentru a da o mărturie eficientă în fața grupului din care face parte, fără a avea nevoie de ajutor din afară.

Fiecare biserică și conferință locală trebuie să constate care sunt grupurile etnice din interiorul ei care au nevoie de evanghelizare. Acum este timpul să investim în misiunea lui Dumnezeu de a face ucenici din toate popoarele, grăbind revenirea Mântuitorului nostru și, la sfârșit, trăind cu toții în cerul cel nou și pe pământul cel nou care ne sunt promise aici.
Implică-te!  Cum grăbești revenirea lui Isus? Plantezi semințele spe­ranței în inima celor care trebuie să audă Vestea Bună? „Uzi” credincioșii cei noi ajutându-i să învețe ce înseamnă să trăiești o viață de ascultare loială față de Hristos? Roagă-te pentru oportunități de a transmite făgăduința unui nou pământ oamenilor din lista ta zilnică de rugăciune.
Implică-te și mai mult!  Unii dintre „ucenicii” tăi s-ar putea să fie pregătiți să Îl accepte pe Hristos, adică să se alăture unei biserici sau unui grup de credincioși. Pune-te în locul lor și imaginează-ți că vii la biserică pentru prima dată. Ce fel de experiență ar avea? Cât de pregătită este biserica ta să primească și să îndrume nou-veniți? Sunteți pregătiți să creați o grupă nouă de credincioși, nu doar să întăriți biserica deja existentă? Creează o strategie pentru rezolvarea aspectelor deficitare. Împărtășește-ți gândurile cu conducerea bisericii și lucrează împreună cu aceasta la implementarea unui nou plan de a deveni o biserică mai hotărâtă în misiunea de a face ucenici în zone albe.

Comentariu EGW

Hristos ne spune când va fi anunțată ziua Împărăției Sale. El nu spune că toți oameni se vor converti, ci doar că „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14). Vestind lumii Evanghelia, stă în puterea noastră să grăbim venirea zilei lui Dumnezeu.  …
Hristos vine pe nori, cu mare slavă. Mulțimi de îngeri strălucitori Îl vor însoți. El va veni să îi trezească pe cei morți și să îi transforme pe sfinții aflați în viață din slavă în slavă. El va veni să îi onoreze și să-i ia cu Sine pe aceia care L-au iubit și au păzit poruncile Lui. El nu i-a uitat și nu a uitat nici făgăduința pe care a făcut-o. …
Încă puțin și Îl vom vedea pe Împărat în toată slava Sa. Încă puțin și El va șterge orice lacrimă din ochii noștri. Încă puțin și El ne va face să ne înfățișăm „fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 1:24). – Heaven, p. 161–162

Slăvita cetate a lui Dumnezeu are douăsprezece porți din perlele cele mai pline de slavă. Are și douăsprezece temelii de culori diferite. Străzile cetății sunt din aur curat. În această cetate se află tronul lui Dumnezeu și din el iese un râu cu ape limpezi cum este cristalul. Curăția ei scânteietoare și frumusețea o fac să fie încântătoare. Sfinții vor bea fără reținere din apele vindecătoare ale râului vieții.
Fețele tuturor vor reflecta imaginea Răscumpărătorului lor. Nu va mai fi nimic de temut sau care să tulbure, ci totul va fi strălucire și fericire într-o puritate fără pată. Acolo vor fi îngerii, vor fi sfinții și martirii înviați și, mai presus de orice, faptul care va produce cea mai mare bucurie, acolo va fi iubitul nostru Mântuitor, care a suferit și a murit pentru ca noi să ne putem bucura de această fericire și de libertate. Fața Sa luminoasă va străluci mai puternic decât soarele, luminând cetatea cea frumoasă și răspândind glorie peste tot în jur. – My Life Today, p. 357

În cetatea lui Dumnezeu „nu va fi noapte”. Nimeni nu va avea nevoie și nu va dori odihnă. Acolo nu va fi oboseală în a face voia lui Dumnezeu și în a da laudă Numelui Său. Vom simți mereu prospețimea dimineții și mereu vom fi departe de încheierea ei. „Nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina” (Apocalipsa 22:5). Lumina soarelui va fi înlocuită cu o lumină care nu este supărătoare, cu toate că întrece strălucirea de la amiază. Slava lui Dumnezeu și a Mielului inundă Cetatea Sfântă cu o lumină care nu scade. Cei răscumpărați umblă în slava fără soare a unei zile permanente. 
„În cetate n-am văzut niciun templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei” (Apocalipsa 21:22). Poporul lui Dumnezeu are privilegiul să păstreze o legătură deschisă cu Tatăl și cu Fiul. „Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos” (1 Corinteni 13:12). Privim chipul lui Dumnezeu reflectat ca într-o oglindă în lucrările naturii și în procedeele Sale cu oamenii, dar atunci Îl vom vedea față în față, fără vălul încețoșat între noi. – Tragedia veacurilor, p. 676

„Doresc cu ardoare să văd mulți lucrători implicați în lucrarea pentru cei care nu cunosc dovezile credinței noastre. Mulți au primit o mare lumină prin auzirea soliilor celor trei îngeri, iar acum ar trebui să proclame aceste mesaje în toate părțile lumii. Doresc să îmi fac partea și să deschid altora calea pentru a duce lumina adevărului. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne îmbrăcăm cu armura Lui! Credincioșii trebuie să se unească în lucrarea solemnă de a transmite lumii o ultimă avertizare” (Ellen G. White, Scrisoarea 390, 1907, nepublicată). 
În acest trimestru am studiat diferite aspecte și probleme legate de misiunea lui Dumnezeu. În această săptămână ne-am încheiat studiul explorând cheile Apocalipsei pentru a înțelege cum arată o relație res­taurată cu Dumnezeu. Punctul culminant l-a constituit viziunea asupra lucrării împlinite – crearea din nou a pământului. Deși este adevărat că distrugerea păcatului și a suferinței vor fi cele mai îngrozitoare zile din istoria pământului, Dumnezeu ne îndreaptă privirea spre un timp dincolo de distrugere și ne oferă alinare și încurajare în perspectiva unui pământ refăcut. 

Studiu zilnic:
Isaia 24
Isaia 25
Isaia 26
Isaia 27
Isaia 28
Isaia 29
Isaia 30
Ellen G. White, Divina vindecare, capitolul „Ajutor pentru cei fără ocupație și pentru cei fără adăpost”.

1. Cine șterge lacrimile de pe toate fețele? 

2. Ce se întâmplă când Dumnezeu iartă pe cel rău?

3. Împotriva cui va merge Domnul la luptă și-i va arde?

4. Cum va lovi Domnul iarăși pe poporul acesta?

5. Care sunt cele mai bune lucruri din viață, care nu pot fi cumpărate sau vândute?

Comentariu EGW

Studiu suplimentar: Asemenea lui Hristos, „Dumnezeu Își descoperă iubirea și dreptatea”, p. 58 (13 febr.).