Cel mai înţelept împărat

Absalom și-a pierdut viața încercând să ia tronul lui David, propriul său tată. Mulți dintre soldații lui au murit, iar ceilalți s-au întors la casele lor. David nu a vrut să se întoarcă la Ierusalim până nu a avut sprijinul tuturor celor a căror loialitate o furase Absalom. A durat un timp, dar, în cele din urmă, și-au dat seama toți că David a fost, într- adevăr, un conducător bun. Împărăția era din nou unită și prospera.

Bineînțeles că acest lucru nu a fost pe placul Satanei. Așa că următoarea lui mare ispită a fost să-l facă pe David să fie mândru de cât de bine mergea totul. El credea că dacă avea o armată mare, cum aveau ceilalți împărați, putea să cucerească mai multe neamuri și să-și facă o împărăție și mai măreață. Uita oare David că nu armata numeroasă, ci Dumnezeu asigura victoriile lui Israel? Da! El și cei mai mulți dintre israeliți începeau să se bazeze tot mai mult pe ei înșiși, nu pe Dumnezeu.

Când David i-a cerut lui Ioab să numere poporul, motivația lui era să descopere câți bărbați aveau vârsta potrivită pentru a deveni soldați. Ioab s-a opus acestei idei, deoarece știa că nu acesta era planul lui Dumnezeu. Însă David a insistat, așa că Ioab s-a supus. Toată această acțiune a durat aproape zece luni. Înainte ca numărătoarea să ia sfârșit, Duhul Sfânt a vorbit cu atâta putere minții lui David, încât acesta a conștientizat că o mândrie fără margini pusese stăpânire pe el. 2 Samuel 24:10

Însă lucrul acesta nu l-a salvat nici pe el, nici pe poporul lui de consecințele mândriei. Prin profetul Gad, Dumnezeu i-a dat lui David trei nenorociri dintre care să aleagă una ca pedeapsă. (1) Șapte ani de foamete. (2) Să fugă trei luni dinaintea vrăjmașilor lui, care îl vor urmări. (3) Să bântuie ciuma trei zile. Cum a răspuns David? 2 Samuel 24:11-14 Prin urmare, țara a fost bântuită de ciumă și au murit mii de oameni. Când David a văzut îngerul nimicitor la Ierusalim, l-a implorat pe Dumnezeu să-l omoare pe el, în loc să nimicească mai mulți oameni. A simțit că păcatul lui fusese cauza celor întâmplate. Dumnezeu a răspuns rugăciunii înălțate de David și a acceptat jertfa adusă în locul unde văzuse îngerul.

Aplicație: Ne aude întotdeauna Dumnezeu când Îi cerem iertare? Psalmii 86:5

Lecția de ieri s-a terminat cu a doua carte a lui Samuel. Astăzi, deschidem prima carte a Împăraților, care începe cu istoria lui Adonia, un alt fiu al lui David.Adonia dorea să devină împărat chiar înainte ca tatăl său, David, să moară. El știa că Dumnezeu îl alesese pe Solomon drept următorul împărat, dar fiind mai în vârstă decât Solomon simțea că el e cel care trebuie să-i ia locul lui David.

Adonia a organizat o sărbătoare pentru a se numi pe sine împărat, însă Bat-Șeba, mama lui Solomon, și profetul Natan i-au spus lui David ce se întâmpla. Atunci, David a poruncit ca Solomon să fie făcut împărat chiar în ziua aceea. 1 Împărați 1:39,40

Când Adonia și oaspeții lui au auzit strigătele de bucurie, care însoțeau înscăunarea lui Solomon ca împărat, s-au înspăimântat și s-au risipit cu toții. După moartea lui David, Adonia însuși a fost condamnat la moarte. Când Natan i-a spus povestea omului bogat, David a cerut ca acesta să plătească înapoi patru dintre oile lui, pentru cea pe care și-o însușise în mod egoist. Acum, din cauza păcatului său, avea să moară și al patrulea fiu al său. Pe lângă moartea bebelușului Bat-Șebei, au mai murit Amnon, Absalom și Adonia.

Nu-i așa că David a avut parte de consecințe triste? A simțit că nu-și poate disciplina copiii, fiindcă știa cât de grav păcătuise el însuși. Cât de recunoscător trebuie să se fi simțit David pentru că fiul său, Solomon, Îl iubea cu adevărat pe Dumnezeu! Și cât de recunoscător trebuie să fi fost Solomon pentru sfatul înțelept pe care i l-a dat David înainte să moară! 1 Împărați 2:1-4,10-12 Și noi păcătuim. Cu toții facem greșeli. Și cât de ușor ne este să găsim scuze! Însă David, fără să găsească scuze, a recunoscut că a păcătuit. El s-a pocăit cu adevărat și și-a mărturisit cu smerenie păcatul, iar Dumnezeu l-a iertat (2 Samuel 12:13). Ba mai mult, Dumnezeu l-a numit „om după inima Lui” (Faptele apostolilor 13:22).

Aplicație: Dumnezeu vrea să spună și despre tine, __________ (numele tău), că ești un copil după placul inimii Sale.

Vom sări peste câteva cărți biblice, înainte să ne întoarcem la 1 Împărați și la istoria lui Solomon. Dacă deschideți Biblia la mijloc, veți descoperi cartea Psalmilor. Aceasta conține cel mai scurt capitol (Psalmii 117), cel mai lung capitol (Psalmii 119) și versetele de la mijlocul Bibliei (Psalmii 103:1,2). Câte versete sunt în cel mai lung capitol și câte sunt în cel mai scurt?

În Psalmii 119, versetele sunt împărțite după cele 22 de litere ale alfabetului evreiesc, fiecărei litere corespunzându- i opt versete. Micul simbol al fiecărei litere corespunde felului în care este scris alfabetul evreiesc. Ce răspundeți dacă vă întreabă cineva ce înseamnă cuvântul „psalm” și cine a scris Cartea Psalmilor?

Mulți oameni nu sunt siguri de semnificația cuvântului. Cei mai mulți vor spune, probabil, că David a scris Psalmii. Cartea Psalmilor a fost, probabil, prima carte de imnuri a Israelului, cuvântul „psalm” însemnând „imn”. David a scris aproximativ jumătate dintre ei. Au fost și alți scriitori care au contribuit la această carte, începând din vremea lui Moise (Psalmii 90) și continuând de-a lungul a 900 de ani.

Observațiile trecute în partea de sus a unor psalmi indică numele celor care i-au scris sau motivul pentru care au fost scriși. La începutul altor psalmi ni se spune ce instrumente erau folosite când erau cântați. Psalmii 3, Psalmii 5, Psalmii 52 și Psalmii 102 reprezintă astfel de exemple. David este numit „cântărețul plăcut al lui Israel” (2 Samuel 23:1). El și-a exprimat rugăciunile și sentimentele prin muzică. Cu mult timp înainte să devină împărat, în timp ce păzea oile, el cânta la harpă și compunea psalmi frumoși. Cu aceștia a alinat el mintea împăratului Saul, torturată de Satana, iar azi, psalmii încă îi consolează pe oameni.

Aplicație: Cântecele de laudă la adresa lui Dumnezeu ne ajută să ne întoarcem de la dragostea față de lucrurile lumești la dragostea pentru Dumnezeu. Încearcă să citești psalmi săptămâna aceasta!

La fel ca toți copiii evrei (israeliți), Isus a memorat poezia sacră. Dimineața devreme, când Își găsea bucuria în petrecerea unui timp cu Tatăl ceresc, El cânta rugăciunile. Trei dintre Psalmii Lui preferați au fost Psalmii 66, Psalmii 68 și Psalmii 72.

Locuitorii din Nazaret Îl auzeau deseori pe Isus cântând, în timp ce Se ducea și Se întorcea de la munca în atelierul de tâmplărie al familiei. Acasă sau la lucru, cei care erau obosiți și se plângeau ajungeau să se simtă mai bucuroși când Îl auzeau cântând. În zilele lui Isus, cărțile din Vechiul Testament erau singurele Scripturi pe care le aveau oamenii. El cita din Psalmi și din Isaia mai mult decât din oricare altă carte.

Există psalmi pentru vremuri de bucurie, pentru vremuri de tristețe și de spaimă, precum și pentru sărbători speciale. Aceștia ne reamintesc că nu suntem niciodată singuri și că Dumnezeu nu ne abandonează când avem necazuri. Dumnezeu ne înțelege când simțim nevoia să ne plângem sau când suntem singuri ori descurajați. El ne iubește, chiar dacă trebuie să ne lase să suferim consecințele neascultării.

Muzica iudaică și instrumentele la care cântau oamenii erau diferite de ale noastre, și așa este și poezia lor. Aceasta nu are rimă, însă are multe tipare interesante. Primul rând dintr-un verset poate spune ceva ce este repetat în cuvinte diferite în al doilea rând. Citiți Psalmii 71:9 pentru a vedea un astfel de exemplu. Se mai poate întâmpla ca al doilea rând să spună opusul primului rând, ca în Psalmii 20:7. Mulți psalmi conțin cuvinte frumoase de laudă și de încredere.

Psalmii încă reprezintă o parte importantă din muzica și rugăciunea sacră. Dacă analizezi cartea de imnuri a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, vei vedea că scriitorii imnurilor au folosit gânduri din Psalmii mai mult decât din oricare altă carte a Bibliei.

Aplicație: David și-a cântat rugăciunile înălțate către Dumnezeu când era bucuros, trist sau în necaz. Putem să ne apropiem și noi de Dumnezeu în același fel?

Înainte să moară, David i-a spus lui Solomon instrucțiunile din partea lui Dumnezeu pentru a deveni un bun împărat, iar Solomon a ales să le urmeze. Când el și căpeteniile lui s-au dus la cortul de la Gabaon pentru o slujbă de sfințire, Dumnezeu i S-a arătat într-un vis și i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!”

Ce ai cere dacă Dumnezeu ți-ar face o astfel de ofertă? Cât de mulțumit a fost Dumnezeu că Solomon a cerut doar un singur lucru! Care a fost acesta? 1 Împărați 3:6,9,10 De fapt, câtă vreme Solomon avea să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc în viața lui, urma să primească mult mai mult decât a cerut. Însă acele daruri în plus veneau la pachet cu acel cuvânt important din patru litere, pe care l-am întâlnit de multe ori: „Dacă”. 1 Împărați 3:11-14

Înțelepciunea lui Solomon era cunoscută în întreaga lume. Nu exista nimic ce nu putea să înțeleagă. 1 Împărați 4:29,30,34 Odată, la regele Solomon au venit două mame cu o problemă pe care nimeni altcineva nu reușise să o rezolve. Acestea locuiau împreună și fiecare dintre ele născuse câte un băiețel, la doar trei zile distanță una de alta. Copilașii dormeau cu mamele lor. Într-o noapte, una dintre ele s-a răsucit peste copilul ei, l-a asfixiat și a murit. Când mama s-a trezit și a văzut ce s-a întâmplat, și-a schimbat copilul cu cel care dormea lângă cealaltă mamă.

Dimineața, mama copilului viu a rămas șocată. Când s-a uitat mai de-aproape la copilașul mort, a știut că nu era al ei, deși cealaltă mamă insista că se înșală. Cum ar fi putut să afle cineva care mamă spunea adevărul? Solomon le-a ascultat pe cele două mame certându- se. După aceea, a cerut o sabie. Ce a spus el că trebuie să se facă și ce s-a întâmplat? 1 Împărați 3:23-28 Dacă David ar fi trăit, ar fi fost încântat de faptul că Solomon era binecuvântat, deoarece Îl punea pe Dumnezeu pe primul loc în viața lui.

Aplicație: Ne va da Dumnezeu înțelepciune, dacă-I cerem? Iacov 1:5

Înainte să-și construiască un palat, Solomon i-a făcut un templu lui Dumnezeu, pentru care David, înainte să moară, făcuse planuri detaliate și lăsase daruri generoase. Acest templu avea să fie cea mai frumoasă clădire din lume. El a fost ridicat pe muntele Moria – fix în locul în care Dumnezeu i-a spus lui Avraam să-l jertfească pe Isaac, cu mulți ani înainte.

Construcția templului a durat șapte ani. Probabil că a fost o încântare să vezi clădirea ridicându-se încet, de la an la an. Fiecare parte din construcție era pregătită înainte să fie potrivită la locul ei. 1 Împărați 6:7

Nici măcar nu putem să ne imaginăm cât de frumos era totul în interior și în exterior, când au fost terminate lucrările. 1 Împărați 6:22,29,30,32 Solomon, împreună cu preoții, leviții și conducătorii lui Israel au adus chivotul în noul templu. Pentru ceremonia specială de dedicare s-au adunat mulți israeliți. Când toate piesele de mobilier sacre au fost puse la locul lor, leviții au înălțat un cântec de laudă la adresa lui Dumnezeu. Aceștia erau acompaniați de leviții instrumentiști și de 120 de preoți cu trâmbițe. Cum și-a manifestat Dumnezeu mulțumirea? 1 Împărați 8:10,11

Solomon a îngenuncheat pe o platformă înaltă din curtea templului și a înălțat o rugăciune specială de dedicare, pe care o poți citi în 2 Cronici 6:13-42. Auzind de înțelepciunea și bogățiile lui Solomon, mulțimi de oameni, din numeroase locuri, au sosit ca să vadă templul și să-l viziteze pe împărat. La un moment dat, a venit și împărăteasa din Seba ca să vadă cu ochii ei dacă era adevărat tot ce auzise despre Solomon. Ea se întreba dacă el îi putea răspunde la câteva întrebări deosebit de grele, pe care le pregătise dinainte.

Aceasta a sosit cu mulți servitori și cămile încărcate cu daruri pentru Solomon. El s-a comportat prietenește și a fost foarte politicos cu ea. I-a arătat tot ce voia să vadă și a răspuns cu ușurință la întrebările ei grele. De asemenea, i-a dat și el multe daruri scumpe. Împărăteasa s-a convins că tot ce auzise despre regele Solomon era adevărat. Dar cel mai important dintre toate lucrurile a fost faptul că el a învățat-o despre Dumnezeu. 1 Împărați 10:6,7,9

Aplicație: Noi nu suntem la fel de înțelepți ca Solomon, dar pe măsură ce le vorbim oamenilor despre Dumnezeu, Duhul Sfânt ne întărește mintea.