Slujirea loială a lui Elisei

Prin Elisei, Dumnezeu a făcut ca apele orașului Ierihon să devină proaspete și curate. Acum, Elisei era în drum spre Betel, unde se găsea o altă școală de profeți. În timp ce se apropia de cetate, un grup de băieți mai rebeli s-a apropiat de el. Aceștia știau că Dumnezeu îl luase pe Ilie la cer, dar în loc să se gândească cu evlavie la lucrul acesta minunat, ei glumeau în privința lui. Ce au strigat ei când au trecut pe lângă Elisei? 2 Împărați 2:23

Elisei îi iubea pe tineri, dar știa cât de serioasă era lipsa de respect și mai știa că nu trebuie să ignore acțiunile unora ca ei. El s-a întors și le-a vorbit cu asprime. Ce s-a întâmplat după aceea? 2 Împărați 2:24 Probabil că tot Israelul a auzit ce s-a întâmplat în ziua aceea. De atunci, Elisei nu a mai avut niciodată vreo problemă cu copiii sau cu tinerii obraznici și lipsiți de respect. Ceea ce li s-a întâmplat acelor tineri în ziua aceea, la Betel, ar trebui să ne spună ceva foarte important despre ce înseamnă să fii respectuos.

Biblia relatează o mulțime de minuni pe care Dumnezeu le-a făcut prin Elisei. Una dintre acestea a fost făcută pentru o văduvă, al cărei soț fusese elev la una dintre școlile profeților. Dintr-un motiv oarecare, văduva avea datorii. Poate că soțul ei a trebuit să împrumute bani înainte să moară, iar acum persoana care îi împrumutase banii îi voia înapoi. Când văduva nu și-a putut plăti datoria, cel care o împrumutase i-a spus că o să-i ia pe cei doi fii ai ei ca să-i fie sclavi. Nu e de mirare că era îngrijorată! Ce a întrebat-o Elisei, când văduva i-a povestit toate acestea? 2 Împărați 4:1,2

Când i-a spus că nu avea decât un vas cu untdelemn, Elisei i-a zis: „Împrumută câte vase poți și umple- le cu untdelemn, împreună cu fiii tăi! Pe urmă, vinde untdelemnul și plătește-ți datoria! De asemenea, o să-ți rămână destui bani pentru nevoile tale.” 2 Împărați 4:3-7 Dumnezeu a făcut ca untdelemnul să curgă din vasul ei până s-au umplut toate vasele pe care le împrumutase. Ce miracol uimitor! Cât de recunoscătoare trebuie să fi fost!

Aplicație: Dumnezeu încă Se îngrijește de nevoile celor care Îi sunt loiali. Filipeni 4:19

Elisei a călătorit dintr-un loc în altul prin Israel. Toată lumea îl știa. Era primit cu multă amabilitate în casa unei familii din cetatea Sunem. Aceștia știau că el era „un om sfânt al lui Dumnezeu”, așa că au stăruit pe lângă el ca întotdeauna să se oprească și să mănânce împreună cu ei.

Familia era una înstărită, iar soția a sugerat să fie făcută o cameră sus, astfel încât Elisei și servitorul lui să stea cu ei ori de câte ori treceau pe acolo. Soțul a considerat că este o idee bună, așa că au amenajat camera. Așadar, Elisei avea mereu pregătită o cameră confortabilă. 2 Împărați 4:8-10 Elisei le-a apreciat generozitatea și stătea acolo de fiecare dată când călătoriile lui îl purtau în apropierea casei acelor oameni generoși. El își dorea să le poată arăta cât de mult îi aprecia.

Într-o zi, i-a spus servitorului său, Ghehazi, să o întrebe pe femeie dacă putea face ceva pentru ea. Aceasta i-a mulțumit și i-a explicat că avea deja tot ce îi era necesar și nu se putea gândi la ceva special. Apoi, l-a întrebat pe Ghehazi dacă se putea gândi el la ceva. Care a fost sugestia acestuia? 2 Împărați 4:14-16

Femeii nu-i venea să creadă că urma să aibă un fiu, dar acest lucru chiar s-a întâmplat. Atât ea, cât și soțul ei au fost fericiți să-și vadă băiețelul crescând. Într-o zi, când băiețelul s-a dus cu tatăl lui la câmp, s-a îmbolnăvit. Ce s-a întâmplat după aceea? 2 Împărați 4:18-21 Ea știa că Elisei se afla în ziua aceea pe muntele Carmel. Fără să spună cuiva de ce se grăbea, s-a suit pe un măgar și a călărit cât a putut de repede ca să-l găsească pe Elisei.

Elisei a văzut-o venind și l-a trimis pe Ghehazi în întâmpinarea ei. Însă ea nu voia să vorbească decât cu Elisei. Curând, i-a povestit acestuia ce problemă avea. Ce i-a spus Elisei lui Ghehazi să facă? 2 Împărați 4:29 Când mama a refuzat să-l părăsească pe Elisei, el a mers cu ea. Pe drum s-au întâlnit cu Ghehazi, care le aducea vești triste. 2 Împărați 4:31

Aplicație: Tu te comporți cu bunătate și ești ospitalier cu alții?

Elisei și femeia sunamită se grăbeau să ajungă înapoi acasă. Băiețelul ei scump murise și zăcea întins pe patul din camera lui Elisei. Ceea ce s-a întâmplat când au ajuns acolo seamănă mult cu miracolul făcut de Dumnezeu în casa văduvei, unde stătuse Ilie timp de doi ani, în timpul foametei teribile din Israel.

Elisei s-a rugat cu credincioșie ca Dumnezeu să-Și arate puterea, aducându-l înapoi la viață pe băiețel. Apoi, dintr- odată, copilul a strănutat, însă nu doar o dată. Băiețelul, care era mort de mai mult timp, a strănutat de șapte ori. După aceea, a deschis ochii. Durerea de cap îi dispăruse. Era bine. Probabil că s-a uitat la Elisei și s-a întrebat de ce se afla în camera acestuia și unde era mama lui. Ghehazi s-a grăbit să o cheme, iar aceasta a fost foarte recunoscătoare că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile lui Elisei. 2 Împărați 4:36,37

Când Elisei a vizitat școala de profeți de la Ghilgal, era o foamete mare, iar elevii de acolo erau cu adevărat înfometați. Elisei le-a spus să facă o ciorbă în oala cea mare, iar unul dintre elevi a ieșit și a adunat curcubete sălbatic, pe care l-a adăugat în fiertură. Nimeni nu știa că acesta era otrăvitor. Citește ce s-a întâmplat în 2 Împărați 4:40,41.

Într-o altă ocazie, la aceeași școală, în timpul aceleiași perioade de foamete, cineva i-a adus lui Elisei 20 de pâini de orz și spice noi. Când Elisei i-a spus servitorului său să le dea elevilor, acesta i-a reamintit lui Elisei, clătinând din cap: „Sunt o sută de oameni înfometați! Ce avem aici nu ajunge deloc pentru atât de mulți!” „Vor mânca și va mai rămâne”, i-a promis Elisei. Și așa a fost. 2 Împărați 4:44

Aplicație: Dumnezeu încă înmulțește lucrurile, așa cum a înmulțit pâinile și spicele noi pentru elevii de la Ghilgal. Atunci când dăm cu credincioșie zecimea pe care o datorăm și oferim darurile din dragoste pentru munca misionară, Dumnezeu înmulțește atât ceea ce dăm, cât și ceea ce ne rămâne. Maleahi 3:10

Cu ocazia unei alte minuni pe care Dumnezeu a făcut-o prin Elisei, El a folosit o fetiță israelită care locuia într-o țară străină. Citește începutul acestei istorisiri fascinante în 2 Împărați 5:1,2.

Nu știm numele fetiței, dar părinții ei sigur au învățat- o să Îl iubească pe Dumnezeu, să creadă în El și să fie mereu de ajutor. Probabil că ea era o alinare pentru soția lui Naaman, generalul bolnav de lepră. Nu exista niciun remediu pentru lepră, însă fetița israelită știa că Dumnezeu este atotputernic și că făcuse minuni uimitoare prin Elisei. Ce i-a spus ea soției lui Naaman? 2 Împărați 5:3

Naaman a vorbit cu împăratul. Și acesta era nerăbdător ca Naaman să se vindece. Curând, acesta a plecat la drum cu carul lui, însoțit de mai mulți soldați. Pe lângă scrisoarea pe care împăratul Siriei o adresa împăratului Israelului, Naaman mai ducea cu el aur și argint, precum și zece haine scumpe pentru omul care avea să-l vindece. Probabil că Naaman nu știa unde era Elisei, dar știa unde să-l găsească pe împăratul lui Israel. Când împăratul a citit scrisoarea de la împăratul Siriei, s-a agitat și s-a înspăimântat, dar Elisei știa despre asta. Nu a trecut mult, și carul lui Naaman s-a oprit la ușa lui. 2 Împărați 5:6-9

Naaman era obișnuit să fie tratat cu mult respect, așa că atunci când un servitor i-a transmis mesajul, în loc ca prorocul însuși să-l întâmpine, s-a simțit insultat. Ce i-a spus servitorul lui Elisei? 2 Împărați 5:10,11

Naaman era atât de furios, încât voia să se întoarcă în Siria. La urma urmei, ce-l împiedica să se spele în râurile frumoase și curate din propria țară, unde mulțimi de oameni se închinau la idoli? Era prea umilitor să se spele în apele tulburi ale râului Iordan. 2 Împărați 5:12 Soldații erau dezamăgiți, dar, în cele din urmă, aceștia și-au făcut curaj și i s-au adresat cu politețe. Avea să asculte de ei mândrul Naaman? 2 Împărați 5:13

Aplicație: Te-a împiedicat vreodată mândria să faci ceva corect?

Căpetenia Naaman a venit la Elisei ca să fie vindecat de lepră. Dar, din cauza mândriei lui, s-a simțit rănit și a vrut să se întoarcă în Siria. Pe drum, soldații lui l-au sfătuit să facă ceea ce îi spusese Elisei. 2 Împărați 5:10-13

În cele din urmă, Naaman a oprit carul. Trebuia să aleagă. Mândria lui îl întorcea în Siria, cu tot cu lepra lui, sau credința în Dumnezeul lui Israel îl întorcea la râul Iordan? Credința a câștigat! Curând, se scufunda în apele tulburi ale râului Iordan. Probabil că Naaman și soldații lui numărau de câte ori se scufunda sub apă. De șase ori se scufundase și lepra nu dispăruse. Probabil că toată lumea și-a ținut respirația când s-a scufundat a șaptea oară. După aceea, sigur s-au auzit strigăte de bucurie: „Sunt vindecat! Lepra a dispărut!” 2 Împărați 5:14

S-au grăbit cu toții înapoi spre casa lui Elisei. De data aceasta, prorocul a ieșit să-i întâmpine. Trebuie să fi fost încântat auzind ce spunea Naaman despre Dumnezeu. 2 Împărați 5:15 După aceea, au fost aduse darurile. Dar când Naaman i-a dat cu recunoștință acele cadouri scumpe, Elisei le-a refuzat. Naaman și toți oamenii din Siria trebuiau să știe că Dumnezeu, nu Elisei, îl vindecase.

Probabil că Naaman a fost uimit să-l vadă pe Elisei dându-I toată slava Dumnezeului lui Israel. Și când s-a convins că prorocul nu avea să accepte darurile oferite, a fost mai hotărât ca oricând să I se închine doar Dumnezeului cerurilor. El a cerut niște saci cu pământ din Israel ca să-i ducă cu el înapoi în Siria. Probabil i se părea un pământ sacru. Sau poate că voia să acopere cu acesta un loc special din grădina lui. După aceea, se putea duce acolo ca să se roage pe pământ israelit.

Când Naaman a plecat, Elisei i-a urat să se „ducă în pace”. După ce Ghehazi, servitorul lui Elisei, l-a văzut pe acesta refuzând darurile lui Naaman, el nu a mai avut deloc pace.

Aplicație: De ce crezi că nu a vrut Elisei să accepte darurile?

Naaman a pornit înapoi spre casă, iar Elisei a intrat în casa lui. Însă Ghehazi, în timp ce îl privea pe Naaman plecând, rămăsese cu gândul la acele daruri scumpe pe care acesta le lua cu el. Ce s-a gândit el să facă, ținând cont că Elisei nu era de față ca să vadă? 2 Împărați 5:20

În timp ce alerga, Ghehazi a inventat rapid o poveste pe care să o spună. Iar când Naaman l-a văzut venind în urma lor, le-a ordonat servitorilor să se oprească. Mai mult ca sigur, a crezut că s-a întâmplat ceva serios. Probabil că Ghehazi rămăsese fără răsuflare când a spus povestea pe care o inventase.2 Împărați 5:21, 22

Bineînțeles, Naaman a fost încântat să-i ajute pe elevii din povestea inventată de Ghehazi și a insistat să ia de două ori mai mult argint decât ceruse. Doi talanți de argint cântăreau aproape 90 de kilograme – prea mult ca Ghehazi să-l poată duce singur, așa că Naaman a trimis doi servitori ca să-l care.

Ghehazi nu voia ca Elisei să știe ce făcuse. Prin urmare, după ce au mers o bucată de drum, i-a trimis pe cei doi servitori înapoi la Naaman, iar apoi a ascuns argintul și hainele cărate de aceștia. Când a terminat, a intrat în casă. Ce a răspuns el când Elisei l-a întrebat unde fusese? 2 Împărați 5:25 Ghehazi l-a mințit pe Naaman, și acum îl mințea și pe Elisei. Dar minciunile lui nu-i puteau ascunde acțiunile și nici gândurile. Dumnezeu i-a arătat lui Elisei tot ce s-a întâmplat. Proverbele 19:5; Evrei 4:13

Care a fost pedeapsa lui Ghehazi? 2 Împărați 5:26,27 Naaman văzuse puterea lui Dumnezeu prin faptul că a fost vindecat de lepră și a hotărât să I se închine numai Lui. De asemenea, Elisei jurase că nu va accepta niciun cadou de la Naaman, deoarece Dumnezeu – și nu Elisei – îl vindecase pe Naaman. Ce crezi că a gândit Naaman când Ghehazi i-a spus că Elisei l-a trimis ca să ceară câteva cadouri? Ce consecințe îngrozitoare aduc pofta și minciunile!

Aplicație: Ce lecție importantă învățăm din povestirile de săptămâna aceasta despre israeliți? Evrei 3:7-19