Puterea influenţei

După ce Solomon a construit frumosul Templu și un palat pentru el însuși, Dumnezeu i-a vorbit din nou într-un vis. El i-a spus ce lucruri minunate se vor întâmpla dacă avea să-I rămână credincios. Însă Dumnezeu l-a avertizat și în privința lucrurilor îngrozitoare care aveau să se întâmple, dacă nu I se închina (1 Împărați 9:6-9).

Solomon a domnit aproximativ patruzeci de ani. În prima parte a acestei perioade, a fost smerit și supus. Și, așa cum a promis, Dumnezeu l-a binecuvântat. Au început și alte popoare să învețe despre adevăratul Dumnezeu. Avea Satana să-l lase în pace? Nu! Dumnezeu Își avertizase poporul să nu se căsătorească cu păgânii, dar Solomon nu a ascultat și s-a căsătorit cu fiica faraonului din Egipt. Când aceasta a ajuns să creadă în Dumnezeu, căsătoria cu ea părea o idee bună. Astfel, Solomon s-a convins pe sine însuși că putea converti și alte femei frumoase.

Căsătorindu-se cu fiicele mai multor împărați, Solomon s-a împrietenit cu multe popoare. Era convins că legăturile lui cu aceste popoare străine îi făceau împărăția mai bogată și mai puternică. În realitate, pas cu pas, el întorcea spatele planului lui Dumnezeu, care l-ar fi dus spre măreție și succes. Puțin câte puțin, nevestele păgâne ale lui Solomon au început să aibă mai multă influență asupra lui, decât avea el asupra lor. În loc să învețe să-L iubească pe adevăratul Dumnezeu, nevestele păgâne îl îndepărtau de Dumnezeu. El a început să uite că Dumnezeu era sursa tuturor binecuvântărilor lui. 1 Împărați 11:1-3

Pentru a le face pe plac nevestelor, Solomon a construit altare pentru idolii lor, pe muntele din fața Ierusalimului și a Templului Sfânt al lui Dumnezeu. Ba mai mult, nevestele l-au convins să li se alăture la rugăciunile înălțate zeilor păgâni și să participe la ceremoniile lor nelegiuite și păgâne. 1 Împărați 11:4-8 Dumnezeu spusese că împăratul lui Israel trebuia să citească Cuvântul Său „în toate zilele vieții lui (...) ca să nu se abată de la poruncile acestea” (Deuteronomul 17:14-20).

Aplicație: Dacă ar fi citit Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, Solomon nu s-ar fi îndepărtat de El. Cât de des trebuie să-l citim noi?

Sutele de neveste păgâne ale lui Solomon l-au făcut să se închine la idoli, iar relațiile lui de afaceri i-au adus multă bogăție. Avea cai și care, ba chiar și o flotă de vase care îi aducea aur, argint și alte lucruri prețioase. Însemnau toate acestea că I se supunea lui Dumnezeu? Nicidecum! Mulțimile de cai și cantitatea mare de aur l-au făcut să treacă de partea Satanei, în lungul război dintre acesta și Dumnezeu. 1 Împărați 11:6

În mod ingenios, Satana a folosit cu Solomon același raționament pe care îl folosise și cu Eva, și pe care îl folosește și cu noi. El încearcă să ne convingă că nesupunerea aduce adevărata fericire și că supunerea ne ține la distanță de adevărata fericire. A fost Solomon mai fericit după ce s-a îndepărtat de Dumnezeu și s-a supus Satanei? Nu, dimpotrivă, s-a simțit mizerabil! A ajuns să fie trist, conștiința nu-i dădea pace, iar inima lui a ajuns plină de îngrijorare și disperare. El a învățat că idolii nu pot să-i dea pace, odihnă și bucurie. În cele din urmă, Dumnezeu i-a trimis un profet care să-i spună despre judecata care urma să vină. Din cauza păcatului său, împărăția avea să-i fie luată fiului lui. Brusc, Solomon și-a dat seama cât de păcătos ajunsese. Cât de îngrozitor se simțea acum! Într-un final, s-a pocăit, iar Dumnezeu l-a iertat.

Solomon a scris Eclesiastul, o carte din Vechiul Testament care ne prezintă viața lui după ce, într-un mod nebunesc, a trecut de partea Satanei. El a scris despre numeroasele lucruri pe care le-a făcut pentru propria satisfacție și despre faptul că niciunul dintre ele nu a dat roade. În cartea Eclesiastul, Solomon a folosit cuvântul „deșertăciune” de foarte multe ori. Acest cuvânt se referă la lucruri care nu au o valoare durabilă. A descoperit că astfel erau toate lucrurile care îl despărțiseră de Dumnezeu. Lucrurile acestea erau fără sens. Eclesiastul 1:2; Eclesiastul 2:1,11,17

Solomon a privit înapoi la anii de alegeri greșite, de timp irosit și de consecințe teribile. El nu putea schimba ceea ce făcuse, nici nu putea șterge amintirile rușinoase, în schimb, putea să-i avertizeze pe alții. Iată de ce a scris Eclesiastul!

Aplicație: Solomon îi îndeamnă pe tineri să-și amintească mereu de Dumnezeu, dar ultimele lui cuvinte li se adresează tuturor. Citește-le în Eclesiastul 12:1,13,14

Istoria vieții lui Solomon este una pe care nu ar trebui să o uităm niciodată. El s-a pocăit cu adevărat după ce a irosit atât de mulți ani și a fost un exemplu îngrozitor pentru alții. Ne bucurăm că Dumnezeu l-a iertat și că Satana a mai pierdut o bătălie, însă consecințele nu se schimbă niciodată.

Ieri, am studiat ultima parte a vieții lui Solomon și cartea Eclesiastul, în care a scris despre asta. Astăzi, ne vom focusa asupra unei alte cărți, pe care a scris-o la începutul domniei lui: Proverbele. Această carte este asemenea unui cufăr plin cu comori. Înțelepciunea care se găsește în ea e mai prețioasă decât aurul. În cartea Proverbele, Solomon acoperă o gamă largă de subiecte – de la mâncatul mierii la ceea ce se întâmplă cu oamenii care bârfesc, sunt leneși, consumă băuturi alcoolice, sunt zgârciți, mint, își pierd cumpătul și multe altele. Dacă citești un proverb sau două pe zi și te gândești cu adevărat la ele, dobândești înțelepciune.

Probabil că ai memorat deja câteva din sutele de proverbe scrise de Solomon. Verifică câte dintre acestea cunoști! Încearcă să completezi din memorie fiecare proverb de mai jos! Toate referințele sunt din cartea Proverbele.

(Proverbele 1:7) Frica de Domnul este începutul _____.
(Proverbele 14:12) Multe căi pot părea _____ omului, dar la urmă se văd că duc la _____.
(Proverbele 15:1) Un răspuns blând potolește _____.
(Proverbele 16:32) Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un _____.
(Proverbele 18:24) Cine își face mulți prieteni îi face spre _____.
(Proverbele 22:1) Un nume bun este mai de dorit decât o _____ mare.
(Proverbele 28:13) Cine își ascunde fărădelegile nu _____.

O profeție teribilă (1 Împărați 11:26-12:15) După ce a murit Solomon, fiul său, Roboam, a devenit următorul împărat. În mod normal, acesta se aștepta să domnească peste întregul Israel, așa cum făcuseră tatăl și bunicul său. Însă lucrurile nu au stat deloc așa.

Înainte ca Solomon să moară, un bărbat, pe nume Ieroboam, era una dintre căpeteniile lui importante. Într- o zi, în timp ce pleca din Ierusalim, profetul Ahia i-a ieșit înainte pe un câmp, unde erau singuri. Probabil că Ieroboam a fost surprins când profetul i-a transmis mesajul de la Dumnezeu, prin care îi spunea că-l va face împărat peste toate semințiile lui Israel, cu excepția semințiilor lui Iuda și Beniamin. 1 Împărați 11:29-31

Acest lucru însemna că regatul Israelului avea să fie împărțit. Cele zece seminții date lui Ieroboam urmau să formeze Regatul de Nord, numit Israel, iar capitala acestuia avea să fie în Samaria. Semințiile lui Iuda și Beniamin, pe de altă parte, formau Regatul de Sud, numit Iuda sau Casa lui David, iar capitala urma să fie la Ierusalim.

De ce permitea Dumnezeu să se întâmple asta? Deoarece mulți israeliți copiaseră exemplul lui Solomon și se purtau ca popoarele din jur, în loc să Îi fie credincioși Domnului. Când regele Solomon a auzit ce i-a spus profetul lui Ieroboam, s-a mâniat atât de tare, încât Ieroboam a trebuit să fugă în Egipt pentru a-și salva viața. După moartea lui Solomon, bătrânii lui Israel l-au invitat pe Ieroboam să îi însoțească la Sihem, la încoronarea lui Roboam. Înainte să fie încoronat drept următorul împărat, conducătorii poporului i-au spus lui Roboam ce-și doreau să facă el. Ce răspuns au primit? 1 Împărați 12:4,5

În timpul celor trei zile, Roboam a întrebat câțiva sfetnici bătrâni ce să facă în legătură cu taxele de care se plângeau oamenii. Aceștia l-au sfătuit să le scadă, deoarece erau mult prea mari. După aceea, i-a întrebat pe câțiva tineri, cu care crescuse, ce ar trebui să facă. Sfatul lor a fost ca el să-și arate puterea, făcând taxele și mai mari decât fuseseră pe vremea când era împărat tatăl său. Ce sfat a ales Roboam să urmeze? 1 Împărați 12:12-14

Aplicație: Al cui sfat crezi că ar trebui să-l urmezi – al celor înțelepți, cu teamă de Dumnezeu, sau al prietenilor duri?

Împărăția împărțită (1 Împărați 12:16-13:10) Roboam a ales să urmeze sfatul tinerilor săi prieteni. A fost aceasta o alegere înțeleaptă? Cum s-au simțit oamenii când s-au întors, după cele trei zile de așteptare? 1 Împărați 12:16 Noul împărat nu credea că cele zece seminții se vor rupe de celelalte. Dar când și-a trimis colectorii de impozite printre ei, oamenii i-au omorât, iar el și-a dat seama că se înșelase. Oamenii din cele zece seminții l-au chemat pe Ieroboam și l-au făcut împărat, exact așa cum prevăzuse profetul că se va întâmpla.

Roboam a fugit la Ierusalim și a hotărât să trimită o armată ca să oblige cele zece seminții să se întoarcă sub conducerea sa. Dar Dumnezeu a trimis un profet să-l avertizeze să nu facă asta. Roboam s-a supus, iar Dumnezeu l-a binecuvântat timp de trei ani, cât timp I-a fost loial. Însă după aceasta, când a început să copieze greșelile făcute de Solomon și a căutat ca poporul lui să fie ca celelalte, Dumnezeu a permis dușmanilor să-l atace și să-l smerească. În Regatul de Nord, Ieroboam era îngrijorat. El se temea că dacă oamenii din regatul lui continuau să meargă să se roage la Templul din Ierusalim, aceștia ar fi putut să ia decizia de a deveni din nou o singură națiune, cu Roboam ca împărat peste ei. Ce a hotărât să facă în privința aceasta? 1 Împărați 12:26-29

Imaginează-ți cum ar fi să înalți rugăciuni în fața unui vițel din aur! Asta au făcut strămoșii lor la muntele Sinai, după ce promiseseră să respecte Cele Zece Porunci. Ce avertizare și ce semn i-a dat profetul lui Ieroboam, în timp ce se afla la Betel, lângă altarul ridicat unui vițel din aur? Și ce i s-a întâmplat lui Ieroboam, când a încercat să-l pedepsească pe profet? 1 Împărați 13:1-5

Mânia lui Ieroboam s-a transformat instantaneu în groază. „Roagă-L, te rog, pe Dumnezeu să-mi vindece brațul”, a implorat el. Profetul s-a rugat, iar Dumnezeu i-a vindecat brațul. Ai zice că după întâmplarea asta, Ieroboam și-a învățat lecția și a distrus vițeii de aur, însă nu s-a întâmplat asta. Chiar dacă știa că nu se supunea lui Dumnezeu, Ieroboam a insistat în continuare ca oamenii din regatul lui să se închine la vițeii din aur, precum și la alți idoli, în fața altarelor pe care le ridicase. De fapt, din nouăsprezece împărați care au condus Regatul de Nord al Israelului timp de mai bine de 200 de ani, niciunul nu a încercat să oprească închinarea la idoli și să întoarcă poporul la Dumnezeu.

Aplicație: Ne este ușor să copiem greșelile părinților și ale bunicilor noștri, dar Isus ne poate da puterea de a depăși slăbiciunile moștenite.

A renunțat Dumnezeu la Regatul de Nord care se numea acum Israel? Nu! El a trimis profet după profet, chemând poporul să se întoarcă la El. Profeții i-au avertizat că, în cazul în care aleg să nu se întoarcă la Dumnezeu, vor fi luați în captivitate de alte popoare.

Timp de mai bine de 200 de ani, Dumnezeu le-a oferit celor 19 împărați șansa să-L aleagă pe El ca Dumnezeu al lor și să-i ajute și pe oameni să facă la fel. Dar fiecare dintre ei a refuzat și a continuat să se închine la zeii păgâni. Cât de trist! Cum stau însă lucrurile cu noi? Am renunțat noi la toți idolii noștri, cum ar fi gândurile greșite sau dependența de ecran și tehnologie, muzica, jocurile, device-urile, telefoanele sau hainele? Încercăm noi să-i convingem pe oameni să se închine și să I se supună lui Dumnezeu?

Unul dintre cei 19 împărați a fost Omri. Acesta a fost mai rău decât oricare alt împărat dinaintea lui. Când Omri a murit, a urmat Ahab, iar acesta a fost un împărat și mai rău decât tatăl său. Unul dintre motivele pentru care Ahab era atât de rău a fost acela că se căsătorise cu Izabela, o prințesă păgână, fiica unui împărat păgân care i se închina lui Baal, zeul furtunii. Izabela îl ura pe Dumnezeu și era hotărâtă să-I distrugă profeții.

Poți să-ți imaginezi cât de surprins a fost Ahab într-o zi, când un bărbat curajos a trecut de gărzile palatului și l-a înfruntat? Acesta i-a spus împăratului ceva șocant, apoi s-a întors și a plecat, înainte ca Ahab să apuce să-i răspundă. Cine era acel bărbat și care era mesajul lui șocant? 1 Împărați 17:1 Dumnezeu știa că împărăteasa Izabela o să fie furioasă și că, împreună cu Ahab, o să încerce să-l omoare pe Ilie. Drept urmare, Dumnezeu i-a spus acestuia unde să meargă pentru a fi în siguranță. 1 Împărați 17:2-5

Aplicație: Înveți și tu să I te supui lui Dumnezeu cu mult curaj, indiferent de ispită, indiferent ce vor face și vor spune alții? Dumnezeu va da oamenilor Săi curaj, atunci când le va cere să facă un lucru dificil. Marcu 13:11