Un bărbat după placul lui Dumnezeu

Ziua când israeliții au pierdut bătălia împotriva filistenilor a fost una tristă. Saul și trei dintre fiii lui și-au pierdut viețile. Locuitorii Iabesului din Galaad i-au fost recunoscători lui Saul pentru că i-a scăpat de amoniți, la începutul domniei lui ca împărat. Acum, când au auzit ce au făcut filistenii cu trupurile lui Saul și ale fiilor lui, vitejii din această cetate le-au salvat trupurile și le-au îngropat cum se cuvine (1 Samuel 31:11-13) .

Cartea a doua a lui Samuel continuă firul istoriei din ultimul capitol al primei cărți a lui Samuel, începând cu faptele care s-au întâmplat după ce Saul și fiii lui au murit. David și cei 600 de bărbați, împreună cu familiile lor, se găseau în continuare în cetatea Țiclag. Aceștia încă nu aflaseră că Saul și trei dintre fiii lui fuseseră omorâți, așa că așteptau nerăbdători vești despre bătălie. Ce s-a întâmplat când a sosit un tânăr „cu hainele sfâșiate și cu capul presărat cu țărână”? 2 Samuel 1:2-12

Tânărul era convins că David va fi mulțumit să audă de moartea lui Saul, ținând cont de felul în care fusese tratat de acesta. Bărbatul a mai și mințit, spunând că el îl omorâse pe rege. Mai apoi, și-a dat seama, dar era deja prea târziu, că David nu era deloc mulțumit. 2 Samuel 1:14-16 David îl numea pe Saul, cu respect, „unsul Domnului”, iar Ionatan îi fusese cel mai drag prieten. El a compus o cântare despre ei, numită „Cântarea arcului.”

Dumnezeu i-a spus lui David că el era următorul împărat al lui Israel. Dar David știa că Saul mai avea un fiu, care putea pretinde tronul. David nu avea de gând să se proclame împărat fără să ceară înainte sfatul lui Dumnezeu. Când L-a întrebat ce să facă în continuare, Dumnezeu i-a spus să se ducă în cetatea Hebron. După ce David s-a mutat la Hebron, seminția lui Iuda l-a încoronat ca împărat al ei. Însă Dumnezeu spusese că el trebuia să fie împărat peste întregul Israel. Abner, comandantul armatei lui Saul, știa de planul lui Dumnezeu, dar, în ciuda acestui lucru, l-a înscăunat împărat peste toate celelalte seminții ale Israelului pe Iș-Boșet, fiul lui Saul.

Aplicație: De ce l-a tratat David cu respect pe dușmanul său, împăratul Saul? Obișnuim noi să îi onorăm și să îi respectăm pe cei puși de Dumnezeu la conducere chiar și atunci când greșesc?

David fusese încoronat împărat al seminției lui Iuda, dar Abner, comandantul armatei lui Saul, l-a făcut pe Iș-Boșet, fiul lui Saul, împărat peste celelalte seminții ale Israelului. Comandantul armatei lui David era Ioab. Acesta și Abner nu erau prieteni. Armatele lor s-au luptat între ele timp de șapte ani și jumătate. Care casă a fost binecuvântată de Dumnezeu? 2 Samuel 3:1

David păzea cu grijă regulile pe care le dăduse Dumnezeu pentru ca poporul să devină unul puternic. Și toată lumea vedea că regatul lui era din ce în ce mai puternic. Pe de altă parte, Iș-Boșet nu era un împărat înțelept. Când s-a certat cu Abner, acesta din urmă a hotărât să-l părăsească și să-i slujească lui David. Abner a vorbit cu David despre acest lucru și a promis că va convinge întregul Israel să-l accepte ca împărat. După asta, țara nu avea să mai fie împărțită. David știa că Abner fusese un soldat loial și curajos, așa că i-a acceptat propunerea.

Însă nu la fel au stat lucrurile și cu Ioab, comandantul armatei lui David. În lungul război dintre ei, Abner îl omorâse pe unul dintre frații lui Ioab, iar acesta din urmă nu uitase și căuta să se răzbune. Când a auzit despre înțelegerea dintre David și Abner, s-a înfuriat și a devenit gelos. A decis să răzbune moartea fratelui său, ceea ce a și făcut, iar Abner și-a pierdut viața. La puțin timp după asta, Iș-Boșet a fost omorât de două dintre căpeteniile lui.

David a făcut cunoscut faptul că nu-l va ierta pe Ioab pentru fapta crudă pe care o înfăptuise. De asemenea, le-a condamnat și pe cele două căpetenii care îl omorâseră pe Iș-Boșet. Toată lumea era mulțumită că David era drept și cinstit. Oamenii și-au adus aminte de uciderea lui Goliat, de luptele cu filistenii și de loialitatea arătată lui Saul. Poporul știa că Dumnezeu îl păzise, îl binecuvântase și îl alesese să fie împăratul lui Israel. Acum era momentul ca toate semințiile să se pună în sfârșit de acord ca să-l facă împăratul lor. 2 Samuel 5:3-5,10

Aplicație: În cele din urmă, calea urmată de David l-a condus la tronul Israelului. Dar cât de dificil a fost! Au fost necazurile lui lecții care l-au învățat să fie un împărat mai bun? Tu ce alegeri faci când ai necazuri? Îl lași pe Dumnezeu să-Şi împlinească planul cu tine?

Israeliții s-au unit și l-au ales pe David ca împărat. Până în acel moment, el condusese Iuda din cetatea Hebron, dar după ce a ajuns împărat peste tot Israelul, a decis ca Iebus să fie capitala. Această cetate fortificată se găsea în vârful unei coline. Încă din vremuri străvechi primise diferite nume.

Până în vremea lui David, adică timp de sute de ani, cetatea fusese numită Iebus deoarece fusese ocupată de iebusiții păgâni. Aceștia se lăudaseră că nimeni nu avea să le cucerească vreodată cetatea, însă Ioab și armata lui i-au izgonit. Mai apoi, David i-a schimbat numele înapoi în Ierusalim și și-a mutat casa acolo. Hiram era bogatul împărat al Tirului, o cetate importantă aflată pe malul mării, în partea de nord-vest a Ierusalimului. El a trimis soli la David, în semn de prietenie, oferindu-se să-i dea lemn și tâmplari pentru a-și construi un palat frumos. David i-a acceptat oferta generoasă și astfel au devenit prieteni.

Această relație de prietenie cu Hiram, precum și puterea în creștere a lui David, i-a neliniștit atât de mult pe filisteni, încât au invadat din nou Israelul. Când l-a întrebat pe Dumnezeu dacă trebuie să-și trimită armata împotriva lor, Dumnezeu i-a spus să-i atace, fiindcă El le va asigura biruința. După bătălie, David a numit locul acela Baal-Perațim, ceea ce înseamnă „Dumnezeu i-a învins pe vrăjmași”. Biblia spune că Dumnezeu va face acest lucru din nou, chiar înainte de venirea lui Isus, când îi va învinge pe dușmanii poporului Său. Isaia 28:21

Când filistenii au venit din nou, cu o armată mai mare, Dumnezeu i-a spus lui David să-i pândească din spate cu armata lui și să aștepte un semn dinspre duzi. Când au auzit un vuiet ca de pași venind din vârful acelor arbori, au știut că este semnul pe care Îl promisese Dumnezeu. Atunci au ieșit din ascunzătoare, i-au atacat pe filisteni și i-au învins din nou.

Aplicație: În fiecare zi, ne luptăm cu un vrăjmaș mai puternic decât filistenii. Putem învinge dacă ne aducem aminte să ne rugăm, să avem încredere și să ne supunem lui Dumnezeu, așa cum a făcut David.

Când veștile despre felul în care David și-a învins dușmanii s-au răspândit printre celelalte popoare, acestea s-au temut de el. Niciunul dintre ele nu a îndrăznit să invadeze Israelul. Astfel, el a avut libertatea de a face un lucru pe care dorea de multă vreme să-l îndeplinească.

Chivotul lui Dumnezeu se afla în casa lui Abinadab. Se găsea acolo încă de pe vremea când filistenii l-au trimis înapoi poporului Israel, într- un car, după ce-l capturaseră în bătălie. Acum, David voia să-l mute la Ierusalim, capitala poporului. David făcuse planuri de sărbătorire a mutării acestuia într-un cort special, la Ierusalim. Au pregătit un nou car în care să-l ducă. Toate semințiile aveau să fie prezente, iar procesiunea urma să fie condusă de preoți. Cântecele aveau să răsune de-a lungul drumului.

În cele din urmă, a sosit și ziua hotărâtă. David s-a alăturat procesiunii împreună cu mii de căpetenii ale poporului. Chivotul a fost pus în carul nou și doi dintre urmașii lui Abinadab au mers alături. Unul mergea înainte, iar Uza, celălalt, mergea alături. Ce s-a întâmplat dintr-odată, în timp ce procesiunea înainta plină de bucurie? 2 Samuel 6:6,7 Brusc, bucuria s-a transformat în groază. Lui David i-a fost teamă să meargă mai departe, așa că a dus chivotul în casa lui Obed-Edom, aflată în apropiere.

Exista un motiv important pentru întâmplarea din ziua aceea. Israeliții nu se supuseseră poruncii date de Dumnezeu în privința mutării chivotului. Filistenii erau scuzați pentru că au trimis chivotul înapoi într-un car. Ei nu aveau de unde să știe de acea poruncă. Însă israeliții o aveau scrisă într-o carte. Ce stă scris despre mutarea chivotului? Numeri 7:9 Uza nu și-a dat seama cât de grav era păcatul lui. El se comporta de parcă Îi slujea lui Dumnezeu, însă era vinovat de păcate pe care nu le mărturisise.

Aplicație: Știind ce s-a întâmplat în ziua aceea, cât de important crezi că este să te supui întocmai poruncilor lui Dumnezeu? Crezi că este bine să lăsăm vreun păcat nemărturisit, așa cum a făcut Uza?

După cele întâmplate în ziua când David a încercat să mute chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, acesta a stat mult pe gânduri și s-a rugat cu sinceritate. El și-a dat seama cât de sacră este legea lui Dumnezeu. S-a gândit cu atenție la propria viață și s-a asigurat că și-a mărturisit toate păcatele. El voia cu adevărat să aibă o inimă curată.

De asemenea, David a studiat cu atenție instrucțiunile lui Dumnezeu cu privire la mutarea chivotului. Acesta trebuia să fie purtat pe umeri, cu ajutorul a două prăjini, de către leviții din familia lui Chehat. Atât păcatele nemărturisite, cât și nesupunerea în totalitate urmau să aibă consecințe teribile. Chivotul fusese dus în casa lui Obed-Edom. După ce a auzit că Dumnezeu îl binecuvântase pe acesta și întreaga lui familie, David s-a simțit încurajat să încerce din nou să mute chivotul în cortul special pregătit la Ierusalim.

David împreună cu mii de oameni au privit neliniștiți primii pași ai leviților care duceau chivotul. Fiindcă nu s-a întâmplat nimic îngrozitor, a fost adusă o jertfă, iar oamenii s-au bucurat. După aceea, în timp ce procesiunea continua să înainteze, corurile și instrumentele cântau, iar David dansa de bucurie. Acest dans, spre deosebire de dansurile moderne însoțite de muzică, era un dans spre lauda lui Dumnezeu. În timp ce citiți Psalmii 24:7-10, imaginați- vă că faceți parte din procesiunea care așteaptă să treacă de porțile Ierusalimului!

Mai întâi, corul cântă cuvintele din Psalmii 24:7 către străjerii de pe ziduri. Apoi, cântăreții și instrumentiștii răspund cu prima parte a Psalmii 24:8. De îndată, un alt grup răspunde cu următoarele două părți ale aceluiași verset. Mai apoi, se aude cerința exprimată prin cântec ca porțile să fie deschise. Este pusă aceeași întrebare, urmată de răspunsul cântăreților în Psalmii 24:9,10.

În cele din urmă, porțile se deschid larg, iar procesiunea trece de ele. Chivotul lui Dumnezeu este așezat cu evlavie în cortul special pregătit. Sunt aduse și mai multe jertfe, iar în aer se ridică nori de tămâie, în timp ce toată lumea înalță rugăciuni de mulțumire către adevăratul Împărat. La finalul slujbei, David binecuvântează poporul, apoi slujitorii le dau de mâncare oamenilor, înainte ca aceștia să meargă la casele lor.

Aplicație: De ce era David atât de fericit pentru că, în sfârșit, chivotul se afla la Ierusalim? Psalmii 16:11

David era recunoscător fiindcă, în cele din urmă, chivotul lui Dumnezeu se afla în siguranță la Ierusalim. Gândindu-se la faptul că în timp ce el și familia lui locuiau într-un palat frumos, chivotul se afla într-un cort, i-a venit ideea să construiască un templu frumos pentru chivot. Ce i-a spus profetul Natan, când David i-a vorbit despre problema aceasta? 2 Samuel 7:1-3

În noaptea aceea, Dumnezeu i-a vorbit lui Natan, iar a doua zi, acesta a trebuit să se ducă înapoi și să-i spună lui David că nu el, ci unul dintre fiii lui trebuia să construiască templul. David a acceptat cu smerenie voia lui Dumnezeu. Acum, că David avea liniște din partea dușmanilor, a vrut să îndeplinească promisiunea făcută prietenului său drag, Ionatan, fiul lui Saul, și anume că se va purta cu bunătate față de urmașii acestuia. Așadar, când David a aflat că Mefiboșet, fiul lui Ionatan, trăia, a trimis imediat după el.

Mefiboșet avea cinci ani când doica lui a aflat că tatăl și bunicul său muriseră în bătălia cu filistenii. Temându-se că dușmanii îi vor nimici pe cei rămași în viață din familia lui Saul, doica l-a luat pe fiul cel mic al lui Ionatan și au fugit. În timp ce alerga, l-a scăpat din greșeală, iar copilul s-a rănit grav, rămânând olog de picioare pentru totdeauna.

Mefiboșet s-a întrebat de ce voia să-l vadă David. Îi era teamă, deoarece prietenii bunicului Saul îi spuseseră că David îi era dușman. Așadar, imaginează-ți surpriza lui când David l-a primit cu blândețe și când a aflat detalii despre ce prieteni buni fuseseră tatăl lui și David. 2 Samuel 9:6,7 David i-a mărturisit lui Mefiboșet că toate pământurile și averile care îi aparținuseră lui Saul vor fi de acum înainte ale lui. De asemenea, Țiba, care fusese slujitorul lui Saul, urma să se ocupe de acestea pentru el.

Mefiboșet avea să locuiască la Ierusalim și să facă parte din familia lui David. Mai mult, urma să mănânce chiar la masa împăratului. Bunătatea continuă manifestată de David a cucerit în cele din urmă inima lui Mefiboșet, care a știut astfel că ceea ce auzise despre David nu era adevărat.

Aplicație: Este posibil să auzi uneori lucruri rele despre un anumit om. Este bine să nu spui lucrurile acelea și altor persoane. Ai putea să descoperi mai târziu că nu este adevărat, la fel cum i s-a întâmplat și lui Mefiboșet.