Curăţie şi evlavie

Uneori, în tabără, este o adevărată provocare să îi determin pe unii turiști să facă dușul zilnic. Totuși, organizatorii pricepuți știu cum să procedeze să-i convingă. În această lecție vom vedea că Dumnezeu este foarte pretențios cu „igiena” copiilor Săi.

Timp de aproape 40 de ani, copiii lui Israel au mărșăluit cu corturile prin pustie, unde nu existau toalete. Dacă ar fi fost păgâni, ar fi fost dezgustător să îndrăznești să ieși la o plimbare în jurul taberei. Totul în jur ar fi fost mizerabil, pe lângă orice copac și tufiș. Chiar și azi, în unele țări păgâne este oribil să stai în sat – canalizarea se scurge în șanțul drumului. Dar nu exista nicio adiere de miros neplăcut în tabăra evreilor. Dumnezeu le-a dat instrucțiuni specifice cum să procedeze cu deșeurile, astfel încât suprafața solului să rămână curată și bolile să nu se răspândească.

Și această rânduială era întărită de o realitate interesantă: Dumnezeu va fi cu poporul dacă nu va vedea nimic „necurat” la ei. Dacă ar fi fost necurăție în tabără, El Și-ar fi „întors fața” de la ei și atunci nu ar fi avut cum să se mai aștepte să obțină victorii împotriva inamicilor lor.

„Au fost impuse reguli sanitare radicale. Ele au fost poruncite poporului nu numai pentru că erau de folos sănătății, dar și ca o condiție pentru a menține în mijlocul lor prezența Celui Preasfânt. Prin autoritate divină, Moise le-a declarat: «Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească... tabăra ta va trebui deci să fie sfântă»” (Deuteronomul 23:14). – Educație, p. 38
În această lecție vom învăța importanța pe care o dă Dumnezeu curățeniei. Înainte să vină la sanctuar, orice om trebuia să se spele. Cortul lui trebuia să fie curat. În jurul cortului trebuia să fie ordine, fără gunoaie și lucruri nefolositoare. Vinerea aceasta, când vă veți pregăti pentru Sabat, amintiți-vă acest aspect. Dacă vrem ca Dumnezeu să fie cu noi, hainele, trupurile și casele noastre trebuie să fie curate.

Știai că aceasta ilustrează un adevăr spiritual? Când erai copil, părinții și învățătorii te învățau să te speli pe față, să ștergi praful de pe birou, să-ți faci patul și să ai hainele curate. Acum, ca tânăr, acest obicei ar trebui să fie deja stabilit în viața ta. Dumnezeu vrea să ne amintească faptul că, în timp ce ne spălăm corpul și ne curățăm camera, iar casa este îngrijită, să ne păstrăm și caracterul curat.
„Dumnezeu le-a dat părinților și profesorilor lucrarea de a-i educa pe copii în aceste domenii și din fiecare faptă a vieții lor ei pot învăța lecții spirituale. În timp ce-i antrenăm în obiceiuri de curățenie, trebuie să-i învățăm că Dumnezeu dorește ca ei să fie curați la inimă și la trup. Când mătură o încăpere, ei pot învăța cum Domnul curăță inima. Ei nu vor închide ușile și ferestrele și vor lăsa în cameră vreo substanță purificatoare, ci le vor deschide larg și, cu efort stăruitor, vor da afară tot praful. Tot la fel ferestrele impulsurilor și ale simțămintelor trebuie deschise spre cer, iar praful egoismului și al pământescului, dat afară.” – Îndrumarea copilului,
p. 497

1. Te-ai gândit până acum că există o semnificație spirituală în simplul act al măturării camerei? Punctul cel mai important al acestei lecții este că noi măturăm camera dând AFARĂ gunoiul din cameră, și nu încercăm o curățare fără gestul de a îndepărta gunoiul.

2. Cum ne pot ajuta aceste exemple de curățenie să înțelegem lucrarea pe care o avem de făcut în viața noastră spirituală? Putem noi să fim gata pentru cer în timp ce încă ne prindem de lucrurile pământești sau de egoism?

Erau momente în viața unei persoane când aceasta nu era bine-venită la serviciul sanctuarului. Unul dintre acestea era când avea o rană deschisă – adică nu era o rană uscată. Iar femeile nu veneau la sanctuar când erau la menstruație.
Poți citi despre aceste reguli în Leviticul 15. Acum imaginați-vă că ați fi femeia pe care Isus a vindecat-o în Luca 8. Ea „de doisprezece ani avea o scurgere de sânge”. O perioadă cam mare de timp pentru o excludere din biserică!
De ce a dat Dumnezeu aceste reglementări? Ca să protejeze sănătatea poporului Său. Sângele și rănile deschise pot fi purtătoare de infecții mai grave decât cele care se transmit prin strănut. Dumnezeu chiar a prevăzut oprirea germenilor de genul celor transmiși prin strănut. Bărbații și femeile erau datori să se spele frecvent dacă luau parte la diferite slujbe. Exista și un lighean pentru preoți, pentru a se spăla pe mâini înainte de a intra în sanctuar.

Lui Dumnezeu Îi păsa îndeajuns de sănătatea lor ca să le ceară să fie curați. El dorea să prevină răspândirea infecțiilor și a neplăcutelor boli. El ne dorește curați, sănătoși și fericiți. În domeniul spiritual, El îi învăța că rănile comportamentale și emoționale trebuie curățate și vindecate înainte de a putea să-I slujim cum se cuvine Domnului. El nu a învățat totuși că oamenii care sunt bolnavi sau cu hemoragii sau necurați nu ar fi iubiți. Isus a demonstrat acest adevăr având compasiune față de persoana cu cea mai mare hemoragie pe care a întâlnit-o. A vindecat-o prin atingere, și nu prin cuvinte, și astfel El a arătat că nimeni nu este prea murdar ca să vină la Isus. El nu poate fi infectat de problemele noastre sau de păcat. El nu va fi întinat de contactul cu inimile rănite.
Când femeia L-a atins pe Isus în mulţime, a încercat să treacă neobservată. Dar Isus observă pe oricine încearcă să fie curățat și vindecat. El i-a cerut femeii să recunoască gestul pe care l-a făcut. Priviți cu câtă grijă o tratează pe această femeie.

Luca 8:47,48 „Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis: «Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace».” 
Deci dușul tău zilnic să-ți amintească de cât de mult vrea Dumnezeu să petreci timp cu El în fiecare zi, comparându-ți viața cu cea a lui Isus și alegând o cale mai bună. Primul strănut pe care îl vei auzi să-ți amintească de faptul că trebuie să te speli pe mâini frecvent și să îți păstrezi trupul într-o stare de curățenie, așa încât Creatorul să fie onorat de excelenta funcționare a creației Sale.
Poporul lui Dumnezeu a învățat lecțiile sanitare și de igienă prin legătura lui cu sanctuarul. Noi putem să le învățam acasă.

3. În ce mod o persoană curată dă dovadă de politețe față de cei din jurul său?

4. Ce învățăm despre Isus din istoria femeii cu hemoragie?

5. Ce idei spirituale pot fi asociate cu dușul tău zilnic și alte practici de igienă?

Dacă ai fi mers la biserica din Corint cu două mii de ani în urmă, ai fi ieșit cu durere de cap de acolo. Imaginează-ți cum ar fi să intri și să auzi patru-cinci voci care vorbesc toate odată. Două dintre ele vorbesc într-o limbă necunoscută și par să nu vorbească pentru cineva anume. Alte două învață biserica cum să umble pe căile Domnului, dar fără respect pentru primii doi, care se adresează aceleiași adunări. Ca să corecteze acest context, Pavel a scris ceva ce ne amintește de sanctuarul evreiesc:

1 Corinteni 14:40 „Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.” Serviciile de la sanctuar erau îndeplinite cu decență și în ordine. Preoții erau împărțiți în grupuri. Fiecare grup slujea pe rând, în luni diferite. Familiile preoțești aveau diferite roluri, cum ar fi să aibă grijă de pâinea punerii-înainte, curățarea lămpilor, conducerea cântărilor sacre etc. Era specificată ordinea în care jertfele erau tranșate și puse pe altar. Componentele exacte ale tămâii pentru templu erau precizate de directivele divine și trebuiau să fie respectate întocmai. Modul de transportare a diferitelor obiecte de la sanctuar era și el menționat. (Uza știa aceasta și de aceea a murit.) De ce atâta disciplină? De ce așa de multe directive? Sanctuarul era ca o carte de instrucțiuni, un instrument pentru exemplificarea lucrării pe care o întreprinde Dumnezeu cu poporul Său. Și lecția care trebuia învățată prin precizarea instrucțiunilor este ușor de intuit: Dumnezeu vrea ca lucrarea Sa să fie făcută în ordine. Presupunerile, riscul, improvizația – toate acestea lasă loc diavolului să introducă practici rele. Deci, pe cât posibil, acestea trebuie prevenite printr-o plănuire atentă.

Dacă lucrarea lui Dumnezeu este făcută cu rânduială, vom avea binecuvântarea Sa. Când lucrarea noastră este făcută în acest fel, îngerilor li se permite să ne ajute.
„Îngerii lucrează în armonie. Ordinea desăvârșită caracterizează toate mișcările lor. Cu cât imităm mai îndeaproape armonia și ordinea oștirii îngerești, cu atât mai pline de succes vor fi eforturile noastre. Dacă noi nu socotim că este necesară acțiunea armonioasă și suntem dezordonați, nedisciplinați și dezorganizați în acțiunile noastre, îngerii, care sunt perfect organizați și se mișcă în perfectă ordine, nu pot lucra pentru noi cu succes. Ei pleacă de la noi întristați, pentru că nu sunt împuterniciți să binecuvânteze confuzia, zăpăceala, dezordinea și lipsa de organizare. Toți cei care doresc să coopereze cu solii cerești trebuie să lucreze la unison cu ei. Toți cei care au ungerea de sus vor încuraja, cu toată puterea lor, ordinea, disciplina și unitatea în acțiune, și atunci îngerii lui Dumnezeu pot coopera cu ei. Însă niciodată, niciodată acești mesageri ai cerului nu-și vor da aprobarea asupra dezordinii, a indisciplinei și a lipsei de organizare. Toate aceste rele sunt rezultatul străduințelor lui Satana de a ne slăbi forțele, de a ne distruge curajul și de a ne împiedica să avem succes în acțiunile noastre.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 649

Cum arată biroul tău? Este bucătăria ta curată? Cum te pregătești să te închini lui Dumnezeu? Sunt pantofii tăi în ordine în debara? Îți aștepți rândul să iei cuvântul atunci când ești la masă? În timp ce învățăm să ne trăim viața în ordine și să avem un trai decent, binecuvântarea cerească ne va încânta zilele.

6. De ce serviciile divine din Sabat sunt plănuite cu grijă, fără improvizații?

7. Ce îi face pe îngeri să plece de la noi întristați? Ce obiceiuri dezordonate ai putea îmbunătăți, astfel încât îngerii să nu plece de la tine?

Remedii pentru cel pierdut

Fiind misionar medical ASAP și plantator de biserici în Thailanda, Wichien a simțit povara răspunderii sale pentru întreaga familie, ca ei să accepte mesajul celor trei solii îngerești și pe Isus ca Salvator personal. Erau slabe speranțele, pentru că părinții și fratele cel mai mare îi urau pe creștini și nu doreau să aibă nicio legătură cu ei. „Nu pot să te mai consider frate dacă devii adventist”, îl amenința fratele mai mare. Părinții îi spuneau cu mânie: „Dacă lucrezi pentru Dumnezeu, vei fi o rușine pentru noi, pentru că nu vei mai câștiga niciun ban. Noi nu îți vom da nici măcar un baht (moneda Thailandei).” Ajunși în acest punct, i-au cerut să plece de-acasă. A fost un timp când Wichien a rămas singur. A plâns și s-a rugat mult.

Wichien a ales să-L slujească pe Dumnezeu orice ar fi. A urmat cursul de formare pentru a deveni misionar medical și pentru a merge cu pastorul Phamor în Thailanda de Nord. S-a bucurat de o muncă plină de rezultate satisfăcătoare, făcând vizite misionare sătenilor bolnavi, rugându-se pentru ei, aplicând remedii simple naturale și mărturisind despre puterea vindecătoare a lui Dumnezeu. El a povestit despre o vizită făcută cu pastorul Phamor pe când era în practică: Pe când ajungeam în deal, unde se afla o colibă din satul Hay Taoru, am strigat:
– Nyob zoo! (un salut prietenos în limba Hmong.)
– Intrați, a răspuns vocea timidă a unei bătrâne.
Pe când treceam cu privirea prin coliba sărăcăcioasă, am zărit motivul principal pentru care venisem: un ghem cu aspect uman, întins pe pat, în colțul camerei.
– Nu a mai fost în stare să se miște în ultimele trei zile, a spus doamna Jarun despre soțul ei, cute de îngrijorare apărând pe fața ei deja brăzdată de riduri. Când a căzut peste el copacul acela, amândoi ne-am gândit că nu e foarte grav rănit.

– Nu vă îngrijorați! Ne vom ruga pentru el, și Domnul îl va ajuta, a spus pastorul Phamor cu un zâmbet reconfortant. Curând ne-am apucat de treabă, făcând tratamente
naturiste, cum ar fi hidroterapie și masaj. Pe când îi tratam pe bolnavi, vorbeam cu ei, spunându-le povestiri și lucruri din Biblie. Ne-au cerut să le dăm sfaturi de sănătate și am făcut-o cu plăcere. Am văzut cum domnul Jarun și-a recăpătat forțele în cele două zile cât am stat noi acolo. La plecare, am văzut lacrimi curgând pe fața doamnei Jarun.
– Nimeni până acum nu ne-a vizitat acasă și nu ne-a arătat o asemenea amabilitate cum ne-ați arătat voi. Vă mulțumim! a spus ea cu sinceritate. Vă mulțumim și pentru rugăciuni. Dumnezeul vostru este foarte puternic. L-a făcut pe soțul meu bine așa de repede. Această experiență și multe altele au întărit credința lui Wichien. Dumnezeu l-a folosit ca să ajungă la mulți oameni prin lucrarea misionară medicală și prin plantarea de biserici. Totuși, nu a uitat niciodată povara pentru familia sa, ca să-L primească pe Isus, așa că s-a rugat în fiecare seară pentru mântuirea lor. Pastorul Phamor a simțit îndemnul să-l trimită pe Wichien acasă cu însărcinarea specială să dea mărturie familiei sale și celor din sat. Când a ajuns acasă, a descoperit că sănătatea părinților săi în vârstă era precară. Și, deși tatăl său fusese împotriva remediilor naturale în trecut, acum părea mult mai deschis. Prin rugăciune și remedii simple, sănătatea părinților săi s-a îmbunătățit.

Într-o zi, unchiul său (al cărui fiu era creștin) a murit, iar Wichien și familia sa au mers la funeraliile lui creștine. Wichien nu știe ce cântec, predică sau mărturie a folosit Duhul Sfânt, dar, imediat după înmormântare, ambii părinți au venit și i-au spus: „Vrem să devenim adventiști de ziua a șaptea ca tine. Vrem să mâncăm ce mănânci tu, să mergem la biserică așa cum mergi tu și să trăim cum trăiești tu.” Doi dintre frații mai mari au acceptat, de asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu și au devenit creștini adventiști. Wichien a spus: „Aceasta este cea mai mare binecuvântare a vieții mele, să văd cum Dumnezeu mi-a schimbat familia.”

Rugați-vă pentru cei pierduți din familie: Tată ceresc, Te rog, fă tot ce trebuie ca cei din casa mea să fie salvați în Împărăția Ta! Dacă dorești să mă folosești pe mine, sunt gata. Trimite-mă! Te rog, dă-ne mie și lucrătorilor din Asia de Sud-Est metode ca să ajungem la inimile celor dragi.

Credincioșia în detalii

Pentru că suntem copii ai lui Dumnezeu, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că timpul de pe pământ este un timp de încercare și că ne decidem soarta veșnică pentru fericire veșnică sau moarte eternă. Vom câștiga totul sau vom pierde totul. Fiecare are o lucrare de făcut. Trebuie să colaborăm cu Dumnezeu în atingerea standardului biblic, în conformitate cu voința Sa. În aceste prețioase ore ale timpului de probă, Dumnezeu dorește să ne formăm caractere cât mai aproape de desăvârșire, acum, când Hristos este gata să vină a doua oară. Întreaga noastră viață Îi aparține lui Dumnezeu și trebuie dedicată slavei Sale. Harul Său va sfinți și va dezvolta fiecare însușire a ființei. Nimeni să nu spună: „Eu nu îmi pot corecta defectele de caracter”, deoarece, dacă ajungeți la o asemenea concluzie, veți eșua în mod sigur în obținerea vieții veșnice. Imposibilitatea este dată de propria voință. Dacă nu vreți, atunci nici nu puteți învinge. Adevărata dificultate izvorăște din degradarea inimilor nesfințite și din lipsa dispoziției de a vă supune conducerii lui Dumnezeu.

Unii tineri se opun mult ordinii și disciplinei. Ei nu respectă regulile casei, nu se scoală la ore regulate. Ei zac în pat câteva ore după răsăritul soarelui, când toți ar trebui să fie în plină activitate. Acești tineri țin lampa aprinsă la miezul nopții, depinzând de lumina artificială pentru a înlocui lumina pe care natura le-a oferit-o la orele potrivite. Prin faptul că procedează așa, nu numai că pierd ocaziile prețioase, ci aduc o cheltuială suplimentară. Totuși, aproape în fiecare situație, este adusă scuza: „Nu pot să îmi termin munca. Am ceva de făcut și nu pot să mă culc devreme.” Astfel, ei dorm adânc atunci când ar trebui să fie treji împreună cu natura și cu păsările, care se scoală devreme. Obiceiul prețios al ordinii este călcat, iar momentele irosite în lenevie în orele de dimineață strică ordinea normală a lucrurilor pentru tot restul zilei.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii și vrea ca toți copiii Săi să dorească să se supună ordinii și disciplinei Sale. Prin urmare, nu ar fi mai bine să puneți capăt obiceiului de a preschimba noaptea în zi și orele de dimineața devreme, în noapte? Dacă tineretul și-ar forma un obicei din regularitate și ordine, ar spori în sănătate, în spirit, în memorie și în dispoziție. Este datoria tuturor să respecte reguli stricte în obiceiurile vieții. Este pentru propriul tău bine, dragă tinere, atât fizic, cât și moral. Când te scoli dimineața, ia în considerare, pe cât posibil, lucrul ce trebuie efectuat în timpul zilei. Dacă este necesar, să ai un carnețel în care să-ți notezi lucrurile ce trebuie făcute și să-ți stabilești un timp în care să-ți faci lucrul. Dacă este vorba despre aranjarea dormitoarelor, camerele să fie bine aerisite, la fel lenjeria de pat, și întreaga cameră să fie expusă la aer și la razele de soare. Programează un timp stabilit pentru a face această muncă. Nu te așeza înainte să termini, ca să citești vreo carte sau vreun document interesant, ci spune: „Trebuie să-mi termin treaba în timpul stabilit.”

Camera ta poate să conțină multe ornamente mici puse acolo pentru a fi admirate, dar, dacă unica ta țintă ar fi slava lui Dumnezeu, ai face bine să dai afară toți acești mici idoli. Pentru așezarea, ștersul prafului și înlocuirea acestora, se pierd multe clipe prețioase, care ar putea să fie folosite într-o lucrare necesară. Totuși, dacă nu intenționezi să îndepărtezi toate aceste ornamente, vei avea de învățat o altă lecție. Fii expeditiv! Nu ține visător în mână fiecare dintre obiectele acestea, ca și când ți-ar părea rău să-l pui jos. Toți aceia care se mișcă încet au datoria să își îmbunătățească felul de a lucra. Domnul a spus: „În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului.” Când pregătești masa, calculează-ți timpul de care știi, din experiență, că ai nevoie pentru a găti toată mâncarea și pentru a o servi la momentul potrivit. Totuși, este mai bine să fii gata cu cinci minute mai devreme decât cu cinci minute mai târziu. Când speli vase, de asemenea, lucrul să fie făcut rapid, dar cu atenție și minuțiozitate. Obiceiul de a te mișca încet face să fie nevoie de muncă multă pentru fiecare lucru mărunt. Dacă vrei, poți să biruiești aceste obiceiuri de a fi lent și migălos. Exercitarea voinței va face mâinile să se miște cu dexteritate.

Aceste probleme au fost considerate lucruri mărunte, nevrednice de luat în seamă. Mulți înțeleg greșit ce înseamnă un lucru mic. Lucrurile mici au o legătură importantă cu marele întreg. Dumnezeu nu neglijează mulțimea de lucruri mici ce au de-a face cu binele familiei omenești. El a dat pe unicul Său Fiu pentru ca și corpul, și sufletul să fie consacrate Lui.
Luați hotărârea să biruiți obiceiurile rele și să cultivați acele obiceiuri care sunt de dorit. Această lucrare cere veghere continuă și efort constant și perseverent. Respectarea principiului lucrurilor mici bine făcute este o disciplină care va deveni mai puțin dificilă pe măsură ce inima va fi sfințită de harul lui Dumnezeu. Efortul sârguincios și perseverent vă va plasa pe avantajosul teren al biruinței. „Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” Poți tu, dragă tinere, să privești cu speranță plină de bucurie la momentul când Domnul, Judecătorul tău drept, va mărturisi numele tău înaintea Tatălui și a îngerilor sfinţi? Cea mai bună pregătire pentru cea de-a doua venire a lui Hristos este să rămâi în credința fermă a măreței mântuiri aduse nouă la prima venire. Trebuie să crezi în Hristos ca Mântuitor personal și că El a fost oferit ca jertfă pentru păcatele multora; să crezi că dragostea Sa, locuind în sufletul tău ca un agent viu și activ, care corectează, rafinează și purifică toate căile și obiceiurile tale, poate să te salveze din greșelile tale.

Domnul nu este mulțumit cu niște copii dezordonați sau cu viețile umbrite de defecte, cu o experiență religioasă infirmă și care să aibă o creștere în har pipernicită din cauza deficiențelor ereditare sau cultivate. Aceste defecte vor fi copiate de alții și astfel vor fi reproduse și multiplicate. Ascultați cuvintele lui Dumnezeu spuse prin servul Său Ioan, care vin de-a lungul veacurilor înspre noi: „Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.” Marele adevăr poate fi exemplificat în lucrurile mici; religia trebuie să fie aplicată în cele mai umile datorii ale vieții. Iar prin împlinirea acestor datorii, îți vei forma un caracter care va rezista la judecată. Astfel, în orice poziție vei fi pus, oricare-ți vor fi responsabilitățile, le vei îndeplini cu noblețe și credincioșie, realizând că tot cerul privește lucrul tău. —The Youth’s Instructor, 28 ianuarie 1897

1. Ce se va întâmpla dacă noi spunem: „Eu nu îmi pot corecta defectele de caracter”?

2. Care este adevărata problemă dacă spui că nu poți să te corectezi?

3. Care este cel mai bun timp pentru a merge la culcare? Dar pentru a te trezi?

4. Articolul precizează importanța stabilirii unui timp limitat pentru diferitele datorii zilnice, iar apoi acestea să fie făcute fără întârziere. Cum ai putea îmbunătăți acest aspect?

5. Ce se cere pentru a cultiva obiceiuri bune?

6. De ce Dumnezeu nu este mulțumit cu diferitele tipuri de dezordine?

7. Prin ce metodă ne putem forma un caracter capabil să reziste la judecată?

Nu din întâmplare, ci cu siguranță prin planul lui Dumnezeu, unele creaturi ale Lui cresc repede în greutate! De exemplu, urșii. S-a descoperit că unul dintre cei mai mari urși bruni a fost un colos de 680 de kg. În mod normal, ursul crește în greutate 180 de kg în fiecare an, între primăvara târzie și iarnă. Uimitoarele straturi de mușchi din corpul lor, în special cele din zona densă dintre umeri, sunt foarte folositoare la săpatul cu antebrațele puternice și cu ghearele neretractabile, care măsoară 15 cm. În apropierea iernii, atât femela, cât și masculul sapă caverne sau găsesc grote în care se ghemuiesc pentru a hiberna. Nu este o întâmplare faptul că Dumnezeu a gândit mijlocul acesta prin care să le salveze viața acestor animale, care altfel ar muri de foame în timpul sezonului rece.

Somnul unui urs iarna nu este ca somnul meu și al tău. Totul încetinește în corpul ursului: inima ajunge de la 70 la 10 bătăi pe minut. Temperatura corpului scade; la fel și metabolismul. De asemenea, și nu întâmplător, este unicul mamifer hibernal a cărui excreție se stopează pe timpul a patru până la șase luni pe an. Nu are nevoie nici de apă, nici de hrană pe timpul hibernării. De fapt, procesul prin care ursul își reciclează urina este atât de eficient, încât cercetătorii și medicii, studiindu-l, au reușit să afle căi prin care să ajute pacienții umani care au disfuncții renale.

O mamă urs, după împerecherea de prin iunie, va purta ovulele fertilizate timp de cinci sau șase luni, fenomen numit „implantare întârziată”. Luni mai târziu, când mama urs „intră” la hibernare, ovulele se prind pe o parte a uterului și încep de acum cele opt săptămâni de creștere. În cele din urmă, în mijlocul iernii, puii se nasc, în mijlocul perioadei de hibernare a mamei. Femela cântărește cam jumătate din greutatea masculului, dar și așa poate cântări 220 de kg, astfel că nu se deranjează să se trezească de tot pentru un pui care cântărește mai puțin de jumătate de kilogram.
Micuții se nasc fără dinți și fără păr, dar și cu ochii lipiți. Deoarece mama lor este încă în somnul de hibernare, nu este nimeni care să le arate ce trebuie să facă. Dar Creatorul le-a dat, cum a făcut-o pentru mulţi alți pui, cel mai neîntâmplător instinct, și anume, să caute pe corpul cald al mamei gustoasele „biberoane”. În șase luni, greutatea lor ajunge la 7-9 kg și își urmează mama afară, oriunde merge ea, pentru a învăța cum să caute hrană. Alimentația lor este 90% bazată pe plante. Mai învață cum să asculte de mama lor și cum să se apere singuri – de obicei prin urcarea în copaci. Dacă vine pericolul, mama va lupta cu îndârjire pentru siguranța lor. Instinctiv, ea știe că cel mai periculos inamic este de obicei masculul de urs adult.

În sfârșit, mai este de spus că urșii folosesc darul de a fugi, dat nu din întâmplare de Creator. Pot atinge o viteză de 48-56 km/h. Apoi, mai au miros fin, auz ce îl depășește cu mult pe cel uman în ce privește frecvența și receptivitatea, abilități de comunicare care includ mormăitul și păcănitul, gemete și lamentări, pufăituri și sărituri și, mai rar, mârâieli guturale. Aceste creaturi au o varietate de emoții, cât și o inteligență notabilă.

Ursul poate deveni un partener favorit de joacă pe Noul Pământ. Pe acest pământ totuși, puțini oameni se împrietenesc cu un asemenea animal impunător. Creatorul știe tot secretul creării lor și îl vom ști și noi curând, într-o zi!