Priviţi spre ţintă

Pe când pribegeau prin pustie, israeliții se plângeau de fiecare mic neajuns. După vorbele lor, te-ai putea gândi că Dumnezeu îi trata extrem de rău. Totuși, Dumnezeu îi hrănea în mod miraculos în fiecare zi. Prin altă minune, El le dădea mereu apă. Îi conducea noaptea printr-un stâlp de foc, iar ziua, printr-un nor, ca să-i apere de zilele caniculare. Nici măcar sandalele nu li se uzau! Și Dumnezeu îi învăța cele mai mari adevăruri despre cum să trăiască o viață mai bună.

Apoi a apărut o adevărată problemă. Dumnezeu Și-a retras protecția de la poporul care se văicărea mereu și, deodată, au descoperit cât de veninoși erau șerpii din acel loc. Au strigat la Dumnezeu pentru a-i scăpa de șerpi. Foarte probabil că așteptau din partea lui Moise să-și pună la lucru toiagul. Cu toiagul, el îndepărtase păduchi, muște și broaște în Egipt. Tot toiagul înghițise șerpii magici de la palatul faraonului.

Dar Moise a făcut ceva diferit. El a construit o prăjină și a modelat un șarpe de aramă în jurul ei. Apoi le-a spus cum putea acest șarpe să-i vindece. Victimele trebuiau să privească la el și găseau vindecare. Putem să citim istoria în Patriarhi și profeți: Mulți israeliți nu vedeau niciun ajutor în remediul rânduit pentru ei de Dumnezeu. Morții și muribunzii zăceau de jur împrejurul lor și știau că, fără ajutor ceresc, pieirea este sigură; dar ei au continuat să se plângă de rănile, durerile și moartea lor sigură până li s-a dus puterea și ochii li s-au înțepenit, în timp ce ar fi putut să fie vindecați într-o clipă.

Dacă suntem conștienți de trebuințele noastre, nu trebuie să ne irosim puterile plângându-ne de ele. Dacă ne dăm seama de starea noastră deznădăjduită fără Domnul Hristos, nu trebuie să cedăm descurajării, ci să ne încredem în meritele unui Mântuitor răstignit și înviat. Privește și trăiește! Domnul Isus Și-a dat cuvântul. El îi va mântui pe toți cei care vin la El. Chiar dacă milioane de suflete care au nevoie să fie vindecate vor respinge mila Sa, niciunul dintre cei care se încred în meritele Sale nu va fi lăsat să piară. – Patriarhi și profeți, p. 432

Citește Romani 2:4. De aceea ar trebui să petrecem timp în fiecare zi gândindu-ne la crucea lui Isus și la moartea Sa. Adevărul ne schimbă în timp ce cugetăm la el. Ne schimbă chiar mai repede atunci când îl trăim. Dar cum să manifestăm mila și amabilitatea lui Dumnezeu? Profetul Daniel a răspuns la această întrebare în timp ce vorbea cu mândrul împărat:

Daniel 4:27 „Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!” Când manifestăm milă, ne gândim la mila lui Dumnezeu față de noi. Astfel începe să fie anulată lucrarea pe care păcatul a făcut-o în noi încă de la primul păcat.

Modelul trebuie analizat des și îndeaproape pentru a-L putea imita. —The Faith I Live By, p. 223

1. De ce unii evrei refuzau să privească la șarpele de aramă?

2. Dintre aceste motive, este vreunul similar cu motivul pe care și tu îl folosești ca să nu petreci mai mult timp gândindu-te la Isus și la darul Său pentru tine?

3. Citește capitolul 8 din cartea Viața lui Iisus. De ce este important pentru noi să petrecem timp în fiecare zi meditând la Isus și la ceea ce a făcut El pentru noi? Ce beneficii vom obține făcând aceasta?

4. Cum să petrecem mai mult timp făcând acest lucru?

Charles și soția sa, Linda, au început să iubească excursiile cu rucsacul în spate. Dar, în prima zi a excursiei din vara aceasta, temperatura a depășit 37° C, cu un soare strălucitor și fierbinte. Cărarea era abruptă. Amândoi aveau rucsacurile grele. Picioarele lui Charles erau mai lungi decât ale dragei lui soții, Linda; el mergea repede, fără să se gândească. Când erau pe teren plat, mergeau împreună. Dar la urcare, după ce au parcurs câțiva kilometri, Linda a început să obosească din ce în ce mai tare, până când a încetinit de tot urcușul și a început să se târască. În cele din urmă, a căzut în spatele soțului. Ar fi ajutat-o la urcare dacă Charles i-ar fi spus: „Nu mai fi obosită, Linda! Nu mai fi obosită!”? Nu, nu ar fi ajutat-o deloc aceste cuvinte. Cuvintele lui Charles nu au putere creatoare. Nu pot da energie. Dar cuvintele lui Dumnezeu pot. Iar când El spune: „Nu fi obosit!”, este putere în porunca Sa, lucru care ne ajută să înaintăm.

2 Tesaloniceni 3:13 „Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.” Dacă Charles i-ar fi spus Lindei că aproape au ajuns la locul de odihnă, aceasta ar fi putut ajuta. Gândindu-se la răsplata care urma, o putea ajuta să înainteze. Când Dumnezeu ne zice să ne gândim la răsplată, aceasta ne va ajuta cu siguranță.

Galateni 6:9 „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” Dar cum ne dă Dumnezeu energie să continuăm lupta noastră zilnică? O face invitându-ne să ne gândim la modul în care a îndurat Isus suferința pentru noi. Isus Și-a dorit să trăiască împreună cu noi pentru totdeauna. De dragul nostru, El a îndurat răutatea și cruzimea oamenilor. Iar când medităm asupra acestui lucru, suntem întăriți, astfel că nu renunțăm la lupta împotriva ispitei.

Evrei 12:2-4 „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă dar cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.” (sublinierea autorului)
Vi s-a întâmplat să primiți ceva care să se dovedească a fi cu mult mai valoros decât v-ați gândit? Nu se întâmplă des așa ceva. De obicei este invers: ne dăm seama că am primit ceva mai puțin valoros decât am crezut. Viața și moartea lui Isus, istoria Lui înălțătoare, sunt dintre acele comori rare, care valorează mai mult decât ne-am fi așteptat. Cum să ajungi să apreciezi crucea mai mult decât o faci în prezent? În primul rând, prin credință. Dumnezeu a spus că este putere în acest mesaj.

1 Corinteni 1:18 „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” În al doilea rând, prin experiență. Noi putem testa puterea făgăduințelor și a darurilor lui Dumnezeu fără a le nega valoarea. Dumnezeu ne invită să le punem la încercare! Ai putea spune că El oferă „garanție pe viață”. Dacă încercăm modul Său de viață pentru o lună sau o decadă și nu suntem mulțumiți, suntem liberi să ne întoarcem la pierzania și robia de dinainte. Nu ar fi alegerea înțeleaptă, desigur. Dar suntem liberi. Deci începeți săptămâna aceasta cu testarea puterii crucii și a avantajului darului lui Dumnezeu.

Psalmii 34:8 „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”

5. Conform cu Evrei 12, cum S-a pregătit Isus să îndure crucea atunci când a fost ispitit să renunțe?

6. Când simțim că am obosit să trăim pentru Hristos, ce putem face în mod practic pentru a ne revitaliza spiritual?

Acesta este ultimul nostru studiu din acest trimestru despre Evanghelie, dar mai apoi vom continua pe aceeași temă. Însă înainte de a-l termina, să facem o trecere în revistă a ceea ce am studiat până acum. Sunt câteva versete care rezumă adecvat ideile-cheie studiate.
Ideea nr. 1: Noi suntem schimbați de gândurile noastre. Când ne luăm timp să ne gândim la venirea apropiată a lui Isus, suntem schimbați. Când ne gândim la cruce, suntem schimbați. Când ne gândim la viața lui Isus, devenim supuși. Caracterele noastre se îmbunătățesc. Și este exact ceea ce dorește Dumnezeu. Astfel devenim ca Isus.

2 Corinteni 3:18 „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Aceasta este o făgăduință incredibilă. Când privim la scenele luminoase ale vieții lui Hristos, Duhul Sfânt remodelează în noi ceea ce păcatul a stricat. Noi suntem refăcuți în asemănarea cu „chipul” lui Hristos. Ce minunată speranță de care să ne prindem!

1 Ioan 3:3 „Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţește, după cum El este curat.”
Ideea nr. 2: Dragostea și mila lui Dumnezeu constituie puterea care îl ajută pe creștin să meargă mai departe. În timp ce dragostea lui Dumnezeu nu ne forțează să facem binele, totuși ea ne motivează să ne comportăm mai bine. Ea acționează printr-o constrângere protectoare asupra noastră și astfel ne sunt contracarate obiceiurile rele.

2 Corinteni 5:14 „Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.”
Ideea nr. 3: Iertarea aduce pacea și ne umple sufletele cu dragoste. Persoana căreia i se iartă mult iubește mult. Atunci când diavolul îți spune că ești un păcătos teribil, poți răspunde că tocmai acesta este motivul pentru care tu Îl iubești pe Isus așa de mult. El a venit să salveze chiar pe cel mai detestabil păcătos.

1 Timotei 1:15 „«Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi», dintre care cel dintâi sunt eu.”
Ideea nr. 4: Credința afectează modul în care vorbim. Nu putem să ne tânguim și să ne plângem de întâmplările din viață, în timp ce credem că Dumnezeu Se îngrijește de noi. Credința aduce pacea. Și aceasta pentru că cei care trăiesc prin credință sunt iertați. Și chiar dacă nu ne simțim iertați, totuși noi avem pace prin credință. Alegem să credem că promisiunea lui Dumnezeu este adevărată, fie că simțim, fie că nu simțim acest lucru.

Romani 5:1 „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”
Luca 7:50 „Dar Isus a zis femeii: «Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.»”
Să sperăm că am păstrat în minte lecțiile din ultimele opt săptămâni. Într-un fel, aflarea adevărului biblic este ca și cum ai învăța orice altă materie. Într-o zi poți învăța mai mult decât poți ulterior să-ți amintești. Revizuiește materialul lecțiilor anterioare pentru reîmprospătarea memoriei. Să trăim pentru Cel care a murit pentru noi!

7. Cum ne motivează Isus să facem binele?

8. Ți-a spus vreodată Satana că situația ta este disperată sau că ești prea rău ca să poți fi salvat? Ce i-ai putea răspunde?

9. Ce vine întâi: credința sau pacea? De ce?

Nu doar o simplă plimbare în parc! – partea întâi

Ca ucenic al lui Hristos, împărtășești Evanghelia cu cei cu care vii în contact? Evanghelista de tineret Hau An Bao* ne povestește ceva din modul creativ de a mărturisi credința în Vietnam: Fratele meu și cu mine ieșim în mod obișnuit pe stradă să distribuim DVD-uri și înregistrări evanghelistice creștine. Împreună cu noi mai vin și dintre cei care frecventează biserica ce se adună în casa noastră. Poate pentru voi este ceva normal, dar unde locuiesc eu, în Vietnam, este ilegal să evanghelizezi public – să împărtășești convingerile religioase altora decât familiei tale apropiate. Nu ești în siguranță într-o astfel de lucrare. Înainte de a ieși la lucru, ne adunăm mereu și ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvânteze eforturile noastre umile. Adeseori, Dumnezeu ne trimite exact la acele persoane a căror inimă este pregătită pentru primirea materialelor.

Cred că predicile pastorului Young, de pe DVD-uri, sunt inspirate de Duhul Sfânt. Cunoaștem bine conținutul fiecărui DVD, pentru că le-am vizionat de multe ori. Aceste DVD-uri l-au ajutat pe tatăl meu să înțeleagă mai bine adevărurile Cuvântului. El mi-a împărtășit mie și întregii familii ce a aflat, și acum noi toți lucrăm pentru Domnul. Mulți ajung să creadă în Isus prin acest instrument al DVD-urilor, fiindcă sunt împărțite prin toată țara. Tatăl meu, care conduce lucrarea în vastul district al Vietnamului, îmi povestește istorii pe care le aude în călătoriile sale, despre ce se întâmplă când oamenii primesc DVDuri.

Sunt uimită de căile miraculoase prin care oamenii ajung să asculte conținutul lor. De exemplu, DVD-urile sunt dăruite turiștilor pe plajă, pe feriboturi și în piețe. Sunt ascultate la nunți, funeralii, zile de naștere, petreceri – de obicei la toate ocaziile în care oamenii se strâng pentru evenimente speciale. Sunt vizionate pe canalele publice de televiziune în autobuze, în cafenele, în fabrici, în bisericile altor denominațiuni. Chiar și la postul de poliție, cum aveam să descopăr într-o zi, când poliția m-a prins.

Într-o după-amiază, fratele meu și cu mine făceam un studiu biblic cu patru tineri în parc. Înainte de a ieși, el a separat DVD-urile în categorii diferite pentru oamenii pe care îi vom întâlni, în funcție de mediul și contextul din care proveneau, pentru a fi mai ușoară distribuirea. După ce dăduserăm câteva DVD-uri noilor noștri prieteni, doi gardieni ai parcului s-au apropiat și au început să ne chestioneze agresiv.
– Voi ce dați acolo? au întrebat. Aveți autorizație pentru asta?
Ne-au acuzat că împărțim materiale religioase fără autorizație. Răspunsurile noastre parcă îi întărâtau și mai mult. Douăzeci de minute mai târziu, polițiștii înarmați ne-au pus cătușele și ne-au dus la secție.
(va urma)

Ochii credinței

Tinerii şi tinerele au nevoie de mai mult din harul lui Hristos, astfel încât să aducă principiile creștinismului în viaţa lor zilnică. Harul și neprihănirea lui Hristos sunt oferite gratuit. Subiectul îndreptățirii prin credință trebuie să fie studiat și pus în practică. Să înțelegem cu toții, tineri sau bătrâni, că dacă devenim creștini, nu putem să rămânem cu obiceiurile noastre de dinainte și nu putem să menținem o slăbiciune de caracter care Îl dezonorează pe Salvator. Nu vom putea motiva păcatul spunând: „Așa sunt eu, nu am ce face.” Cei care pretind că sunt urmași ai lui Hristos, dacă nu renunță la propria cale în favoarea căii lui Hristos, vor fi mereu plini de ezitare și agitație, precum valurile mării. A nutri atașament pentru propria cale, a face acele lucruri care în mod natural ne sunt dragi ne va duce sigur la separarea de prezența lui Hristos, moment în care devenim fără putere.

Dumnezeu este proprietarul nostru. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ce preț a fost plătit pentru a-i răscumpăra pe oameni din sclavia păcatului! Nu trebuie să iubim lumea sau să ne conformăm obiceiurilor și practicilor ei. Isus a spus despre cei care-L urmau: „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” Dacă avem religia adevărată, vom avea grijă cum ne îmbrăcăm, cum vorbim, cum ne comportăm, fiind conștienți că am fost răscumpărați, suflet, trup și spirit, și că sfințirea noastră trebuie să fie deplină în toate aceste dimensiuni. Dumnezeu este proprietarul trupului. Când trupul răscumpărat cu un preț infinit este destinat obiceiurilor și practicilor lumii, urmând moda acestui veac degenerat, mărturia dată lumii astfel este că mândria și păcatul domnesc în inimă și că Hristos nu locuiește în templul sufletului.

Din momentul în care ochiul credinței este întors de la Hristos și se manifestă dorința de conformare cu standardul vătămător al modei, sufletul pornește pe un drum care va pierde favoarea lui Dumnezeu. Nu poți servi și lui Dumnezeu, și lui Baal. Domnul Isus a murit pentru ca noi să avem conștiința sensibilă prin supunerea față de Dumnezeu, având mintea și voința în armonie cu mintea și voința Lui. Motivul pentru care mulţi au o experiență schilodită în cele spirituale este că nu se consacră pe ei înșiși, suflet și trup, voinței divine, pentru a se conforma cerințelor lui Dumnezeu. I se permite lumii să se strecoare în inimă și este primită acolo ca un oaspete de onoare. Când lumea deține controlul asupra noastră, atmosfera respirată are un caracter întunecat și obscur, iar corpul și sufletul se strică. Sufletul devine bolnav, viața spirituală este consumată ca de o boală care roade. Lumea îți ia mințile, iar eul este slujit și satisfăcut; concepția purității, a bunătății și a dragostei fără egal a lui Isus este umbrită. Pacea dispare, iar sufletul nu se mai încrede în mod simplu în Hristos. Toată viața creștinului devine șovăitoare și nesigură.

Duhul Sfânt al lui Dumnezeu nu mai este bine-venit în suflet ca Acela care mustră și mângâie. Ochii nu mai sunt fixați pe Isus, ci spre sine, și astfel, ei privesc la slăbiciunea spirituală a caracterului firesc, separat de Hristos. Timpul care ar trebui petrecut în comuniune cu Dumnezeu este irosit în concentrarea pe simțăminte. În momentul în care privirea este mutată de la Hristos, întunericul devine vizibil și este simțit; numai Isus este lumina, viața, pacea și garanția
veșnică. „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” Ce reprezintă expresia „ochiul este lumina trupului”? Reprezintă dispoziția de a privi la Hristos și astfel tot trupul devine lumină, schimbat din slavă în slavă, din virtute în virtute.

Când Îl vom menține pe Isus în câmpul nostru vizual, razele luminoase ale Soarelui Neprihănirii vor străluci asupra noastră și se vor răspândi în camerele minții și ale inimii, templul sufletului umplându-se cu lumină. După cum Lumina strălucește asupra noastră, tot astfel o vom și răspândi în jurul nostru, „întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare”. Sufletul care locuiește în Dumnezeu Îi încredințează Lui toate nedumeririle, toate supărările și temerile. Lumina lui Hristos strălucește în suflet în toată blândețea și pacea; pentru că în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii, în El, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale priceperii.

Aceia care Îl contemplă pe Hristos nu vor stărui vreodată ca voia proprie să le fie îndeplinită sau ca vechile lor căi și obiceiuri să le fie lăsate netulburate. Contemplându-L pe Hristos, chipul Lui se va imprima în inima și în sufletul lor și în toate lucrurile vor reflecta exemplul Său asupra lumii. Zi după zi, spiritualitatea lor va influența mâinile, picioarele, vorbirea, iar credința va face ca lumina să crească progresiv pe cărarea lor, până la lumina deplină a zilei.
Tot ce ne ține de la a ne asemăna cu Hristos este doar pentru pierderea noastră veșnică. Deci nimeni să nu mai dorească urmarea propriei lui căi. Nimeni să nu caute scuze pentru deficiențele caracterului său, spunând: „Așa sunt eu.” Colaborați cu Isus Hristos și veți vedea că drumul propriu este plin de lacune și greșeli, iar dacă nu este corectat, va fi un aport nedorit la construcția caracterului vostru, va fi ca lemnul putred, care nu va rezista testului judecății. Să nu apară nimic din ce este al vostru; nimic dintre acele defecte de caracter să nu apară în clădirea caracterului vostru. Construiți pe stânca Isus Hristos!
– Youth’s Instructor, 14 septembrie 1893

1. De ce avem mai multă nevoie pentru a fi creștini adevărați?

2. Vrei să devii creștin? Numește câteva lucruri la care trebuie să renunți pentru a face acest lucru. Ce spune Romani 12:1,2 despre aceasta?

3. Ce se va întâmpla cu noi dacă stăruim pe propria cale?

4. Cine este Proprietarul nostru? De ce Îi aparținem?

5. De ce așa de mulţi oameni au o experiență religioasă „schilodită”?

6. În ce măsură acțiunile noastre ar trebui să reflecte exemplul lui Isus?

7. Care este neajunsul propriei căi? Ce se va întâmpla dacă insistăm cu urmarea propriului mod de viață?

8. Ispita de a urma propria cale poate fi mare. Ce făgăduință prețioasă se găsește în 1 Corinteni 10:13?

Nu din întâmplare: câinii

Există 400 de milioane de câini domestici în toată lumea, și toți au aceleași caracteristici: patru gheare (nu din întâmplare, bineînțeles), cu patru pernuțe, plus o a cincea în centru, care au funcția de a atenua șocul, comportându-se ca niște amortizoare de șoc. Este deosebit de interesantă o altă mică „opreliște”, la labele din față, pe partea posterioară. Această pernuță îl ajută pe câine să încetinească sau să oprească atunci când face o cursă nebună, dacă se află pe o suprafață alunecoasă. Creatorul știa că aceste animale vor avea o personalitate jucăușă, de aceea le-a dotat astfel.

În anumite aspecte, auzul câinelui este superior celui uman. Un câine poate auzi sunetele cu frecvență înaltă, pe care un om nu este capabil să le audă. Un câine poate să-și miște urechile (independent una de alta) într-un mod asemănător cu o antenă, folosind optsprezece sau mai mulți mușchi pentru a înclina, roti, ridica și coborî urechea. Este cu siguranță un minunat, neîntâmplător și specializat echipament!

Probabil deja știi că un câine depășește limitele abilităților umane: Creatorul lui i-a dăruit, nu din întâmplare, un excelent simț al mirosului. De fapt, câinii au acest simț de sute sau mii de ori mai acut decât cel uman. De ce Designerul a pus atâta accent pe simțul mirosului la câine? Pentru că un câine, cu nasul său sensibil, „citește” împrejurimile și poate detecta informații uimitoare despre alte viețuitoare. Pentru el, adulmecarea este ca citirea ziarului de dimineață, pentru a culege informații utile. Când sunt antrenați special, câinii pot ajuta la găsirea drogurilor, a explozibililor sau chiar a copiilor dispăruți – orientându-se după urma veche chiar și de două zile. Și asta pentru că Dumnezeu le-a dat un nas grozav pentru „știri”! Sistemul de răcire al unui câine este foarte diferit de al nostru și, nu din întâmplare, sofisticatul lor mecanism implică evaporarea apei prin cavitățile nazale. Glandele lor nazale secretă un fluid care se evaporă înăuntrul camerelor nazale, creând un efect răcoritor.

Când temperatura aerului se încălzește sau când ei se înfierbântă în urma efortului fizic, glandele secretă mai mult lichid de răcire. Apoi, ca să se răcorească, încep să gâfâie cu gura deschisă, ca să grăbească evaporarea și procesul de răcire. Limba unui câine pare că îi atârnă din gură, dar și aceasta este parte din proces. Este de fapt un mod de a mări suprafața de evaporare. Și asta nu este tot legat de secretul termoreglării câinelui. Blana multor câini include un strat suplimentar,
desigur, neîntâmplător. În locurile cu climat rece, acest strat adaptabil furnizează izolație pentru reținerea căldurii într-o zi geroasă. În zilele mai calde, acest strat este menținut lipit de piele, pentru a elibera căldura.

Putem fi recunoscători pentru ingeniozitatea dată de Dumnezeu oamenilor de a crește câini care să le slujească anumitor nevoi: pentru protecție, joacă, păstorit sau ajutorarea celor fără vedere. Se pare că un câine ar putea fi un prieten de nădejde pentru fiecare. Îl vom întâlni curând pe Împăratul nostru, Designerul original, când Se va întoarce să ne ia acasă. Ce emoție va fi să avem toate animalele de companie posibile, și Creatorul lângă ele, să ne răspundă la toate întrebările!