1 Ascultați aceasta, casă a lui Iacob, care sunteți numiți după numele lui Israel și ați ieșit din apele lui Iuda, care jurați pe numele DOMNULUI și amintiți despre Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr, nici în dreptate.

Ascultaţi lucrul acesta. Isaia se adresează făţarnicilor din Israel, acelora care pretind că Îi slujesc lui Dumnezeu, dar de fapt se poartă aşa cum le place (vezi comentariul la Matei 6,2).

Apele lui Iuda. Targumurile zic: Sămânţa lui Iuda.

Chemaţi. Literal faceţi să se pomenească.


2 Fiindcă se numesc pe ei înșiși după cetatea sfântă și se sprijină pe Dumnezeul lui Israel; DOMNUL oștirilor este numele său.

Cetatea Sfântă. Renegaţii aceştia se dau drept cetăţeni ai Sionului, dar sunt numai cu numele (vezi Isaia 29,13; Ieremia 7,4.9-11; Mica 3,11; Matei 3,9; 15,8; Ioan 8,33.39; Romani 4,1.2; 9,6). Ei umblă după beneficiile pe care le aduce credincioşia faţă de Dumnezeu, dar nu sunt dispuşi să plătească preţul ascultării (vezi comentariul la Matei 7,21-27). Ei doresc toate privilegiile poziţiei de ucenic, dar refuză să poarte răspunderile ei.


3 Am vestit de la început lucrurile din vechime; și au ieșit din gura mea și le-am arătat; le-am făcut dintr-odată și s-au întâmplat.

Am făcut. [Am vestit, KJV]. Vezi comentariul la cap. 41,4.23; 42,9. Nu păgânii, ci poporul necredincios al lui Iuda este chemat acum să recunoască preştiinţa lui Dumnezeu.

Deodată. Sau pe neaşteptate. Dumnezeu prezisese aceste evenimente, dar pentru făţarnicii lipsiţi de credinţă ceea ce s-a petrecut a venit ca o deplină surpriză (vezi Matei 24,39). Pentru un sfat asemănător pentru aceia care aşteaptă venirea Domnului, vezi 1Tesaloniceni 5,1-8.


4 Deoarece am știut că tu ești încăpățânat și gâtul tău este un tendon de fier și sprânceana ta de aramă;

Împietrit. Când Dumnezeu l-a chemat pe Israel El ştia cum vor fi. Avertizările împotriva abaterilor au fost date pentru că Domnul cunoştea primejdiile care le stăteau în faţă şi cât de uşor puteau cădea în ispită (vezi comentariul la Deuteronom 9,6; comp. cu comentariul la Exod 4,21).


5 Ți-am vestit de la început; înainte să se fi întâmplat ți-am arătat, ca nu cumva să spui: Idolul meu le-a făcut și chipul meu cioplit și chipul meu turnat le-a poruncit.

Idolul meu. Israel de abia părăsise Egiptul şi au şi pus eliberarea lor pe seama unui idol (Exod 32,4). Pe vremea captivităţii din 586 î.Hr., Ieremia l-a mustrat şi el pe Israel din cauza împietririi lui de inimă (Ieremia 44).


6 Tu ai auzit; privește toate acestea; și refuzați să le vestiți? Ți-am arătat lucruri noi din acest timp, chiar lucruri ascunse și nu le-ai cunoscut.

Ai auzit. Ceea ce prezisese Domnul se adeverise, şi ei văzuseră cu proprii lor ochi. Nu vor recunoaşte deschis preştiinţa Lui?

Lucruri noi. Acum Domnul descoperă alte amănunte cu privire la evenimente care încă urmează să aibă loc. Nici oamenii şi nici idolii lor nu puteau susţine că preziseseră lucrurile acestea.


7 Acum sunt create și nu de la început; chiar înaintea zilei acesteia nu le-ai auzit; ca nu cumva să spui: Iată, le-am știut.
8 Da, nu le-ai auzit; da, nu le-ai cunoscut; da, din acel timp când urechea ta nu a fost deschisă, fiindcă am știut că te vei purta foarte perfid și din pântece ai fost numit un încălcător de lege.

Necredincios. Vezi comentariul la v. 1. Dumnezeu cunoştea bine caracterul stricat al poporului Israel. El ştia că ei nu doreau să creadă şi că, până la urmă, ei se vor îndreptăţi în răzvrătirea lor. De aceea, El prezintă acum o serie de preziceri neobişnuite cuprinzând viitoarea lor captivitate, misiunea lui Cir, cu un veac şi jumătate înainte de timpul lui, eliberarea lor din Babilon şi alte evenimente culminând cu venirea lui Mesia.

Răzvrătit. (Deuteronom 29,4; 31,27).


9 De dragul numelui meu îmi voi amâna mânia și pentru lauda mea mă voi abține pentru tine, ca să nu te stârpesc.

Din pricina Numelui Meu. Din cauza stricăciunii lor (vezi comentariul la v. 1, 2) poporul lui Iuda nu mai merita mila sau favoarea de la Dumnezeu. Dar prăbuşirea lor ar fi adus ocară asupra Numelui Său, deoarece oamenii L-ar fi socotit capricios, răzbunător, neînstare să-Şi aducă la îndeplinire propriile Lui planuri şi scopuri, Numele lui Dumnezeu reprezenta caracterul Lui – un Dumnezeu care era “plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie (Exod 34,6). Din cauza aceasta urma ca Dumnezeu să continue să manifeste bunătate şi milă faţă de ei în ciuda încăpăţânării lor. Ei erau poporul Lui, iar planul Lui de mântuire a lumii era, în vremurile vechi, legat de ei (vezi p. 26-30).


10 Iată, te-am curățat, dar nu cu argint; te-am ales în cuptorul de necaz.

Nu te-am găsit argint. De preferat după felul argintului sau ca argintul. Israel nu urma să fie curăţit cu acea intensitate de căldură necesară pentru curăţirea argintului deoarece atunci ar fi fost pe deplin nimicit. Israel urma să fie corectat cu măsură (KJV) (Ieremia 30,11; Osea 11,9), adică, numai în măsura necesară arderii murdăriei şi zgurii lui (vezi Ezechiel 22,15-22).

Te-am lămurit. Sau încercat (vezi Maleahi 3,2.3).


11 De dragul meu, chiar de dragul meu, o voi face, căci cum să fie numele meu murdărit? Și nu voi da gloria mea altuia.

Din dragoste pentru Mine. [Pentru Mine, KJV]. Vezi comentariul la v. 9. Dacă Domnul nu l-ar fi izbăvit pe Israel, Numele Lui ar fi fost profanat printre păgâni. Dumnezeu urma să-l refacă pe Israel, nu din cauza meritelor lor, ci din cauza milei lui – pentru ca Numele Lui să fie slăvit.


12 Dați-mi ascultare, Iacob și Israel, cei chemați ai mei; eu sunt el; eu sunt cel dintâi, și cel de pe urmă.

Te-am chemat. În v. 1 şi 2 lui Israel i se vorbea ca unui popor care purta numele Domnului cu făţărnicie şi nu cu sinceritate. Acum Dumnezeu le reaminteşte de chemarea lor originală de a fi poporul Lui (vezi Deuteronom 7,6-16; 10,15; 14,2; Psalmi 135,4; Isaia 41,8; 43,1; 44,1.2). Amintindu-le de iubirea Lui, Dumnezeu căuta să-i câştige din nou pentru Sine (vezi Ezechiel 16,1-14; Osea 11,1-8).

Eu sunt Cel dintâi. Vezi Isaia 41,4; comp. Apocalips 1,5.8.17; 22,13. Era atât o onoare cât şi o răspundere să fi ales de Dumnezeu aşa cum fusese Israel.


13 Mâna mea de asemenea a întemeiat pământul și dreapta mea a întins cerurile, când le chem, ele se ridică în picioare împreună.

Întemeiat. Vezi comentariul la cap. 40,12.26.28. Dumnezeu care chemase universul la fiinţă este acelaşi Dumnezeu care l-a chemat pe Israel să fie o naţiune şi i-a dat poziţia de reprezentant ales al Său pe pământ (vezi p. 16,27).


14 Voi toți, adunați-vă și ascultați; cine dintre ei a vestit aceste lucruri? DOMNUL l-a iubit, el își va împlini plăcerea asupra Babilonului și brațul său va fi asupra caldeenilor.

Strângeţi-vă. Dumnezeu Se adresează din nou acelora care aduseseră închinare idolilor (vezi comentariul la v. 5).

Acela pe care-l iubeşte Domnul. Fie că se referă la Cir (comp. v. 14, 15 cu cap. 44,26 la 45,4) sau la Israel (comp. cap. 45,4; 48,12,13), cuvintele sunt corespunzătoare şi pentru unul şi pentru altul.


15 Eu, chiar eu, am vorbit; da, l-am chemat, l-am adus și își va face calea prosperă.

Eu l-am şi chemat. Vezi comentariul la v. 14. Atât Cir (cap. 45,1-4) cât şi Israel (cap. 43,1; 48,10) fuseseră chemaţi de Dumnezeu.


16 Apropiați-vă de mine, ascultați aceasta; nu am vorbit în taină de la început; de când au fost aceste lucruri, eu sunt acolo; și acum Domnul DUMNEZEU și Duhul său m-a trimis.

Apropiaţi-vă de Mine. Adică, de Domnul. Dumnezeu cere atenţia încordată a poporului la ceea ce El este gata să spună.

N-am vorbit în ascuns. Vezi v. 3-7.

M-a trimis. Conform contextului cel care vorbeşte pare să fie Hristos. Dumnezeu l-a trimis pe Isus în misiunea Lui. Isus fusese împreună cu Tatăl de la început (Ioan 1,1-3), dar când Tatăl a avut o lucrare pentru El în lumea aceasta de păcat El a părăsit cerul pentru a merge în misiunea Lui (Ioan 1,14; 3,34; 6,29.57; 17,3.4). Când Isus a intrat în lumea aceasta ca Mesia, Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt pentru a Se odihni peste El (Isaia 11,2; 42,1; 61,1-3; Matei 3,16; Luca 4,18-21; Ioan 1,32.33; Fapte 10,38). Se face aici referire la cele trei Persoane ale Dumnezeirii (vezi comentariul la Isaia 42,1).


17 Astfel spune DOMNUL, Răscumpărătorul tău, Cel Sfânt al lui Israel: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău care te învață ce îți este de folos, care te duce pe calea pe care trebuie să mergi.

Te învăţ ce este de folos. Adică vă învăţ ceea ce este spre binele vostru. Hristos a venit pentru a-i învăţa pe oameni tainele păcii şi ale binecuvântării (Matei 6,33; 16,24-21; Ioan 6,33; Ioan 10,9.10; 17,3) şi pentru a-i călăuzi pe căile vieţii veşnice (Ioan 10,9; 14,6; Ebr. 10,20).


18 O de ai fi dat ascultare poruncilor mele! Atunci pacea ta ar fi fost ca un râu și dreptatea ta ca valurile mării;

Poruncile Mele. Poruncile lui Dumnezeu au fost date pentru a-i călăuzi pe oameni pe căile păcii şi dreptăţii (Psalmi 119,1.2.6.9.165; Proverbe 3,1.2). Toate legile lui Dumnezeu sunt spre binele omului, pentru a-l călăuzi pe căile binelui şi a-l ocroti de păcat şi suferinţă.


19 Sămânța ta de asemenea ar fi fost ca nisipul și urmașii adâncurilor tale ca pietrișul acesteia; numele său nu trebuia nici stârpit, nici nimicit dinaintea mea.

Ca nisipul. Vezi Geneza 22,17; 32,12. Ascultarea avea să aibă ca rezultat o abundenţă de urmaşi; neascultarea avea să aducă pieirea (Isaia 1,19.20).


20 Ieșiți din Babilon, fugiți de caldei, vestiți cu o voce de cântare, spuneți aceasta, rostiți aceasta până la capătul pământului; spuneți: DOMNUL a răscumpărat pe servitorul său Iacob.

Ieşiţi. Aceasta este în anticiparea timpului când Dumnezeu Îşi va chema poporul să iasă din Babilon pentru a nu avea parte de soarta lui (Ieremia 50,8; 51,6.45). În zilele de pe urmă aceeaşi chemare stăruitoare este făcută poporului lui Dumnezeu care încă se află în Babilonul mistic (Apocalips 18,4).


21 Și ei nu au însetat când el i-a condus prin pustiuri, a făcut apele să curgă din stâncă pentru ei, a despicat de asemenea stânca și apele au țâșnit.

Nu vor suferi de sete. Aceasta a fost experienţa lui Israel pe calea din Egipt către Ţara Făgăduită (Exod 17,6; Psalmi 105,41). În ce priveşte aplicaţia figurată a acestor cuvinte, vezi comentariul la Isaia 41,17-19; 43,19.20; Ioan 4,10.14.


22 Nu este pace pentru cei stricați, spune DOMNUL.

N-au pace. Compară cap. 57,20.21. Zeloasele îndemnuri şi mustrări ale acestui capitol (v. 1,4,8,10,17,18) culminează cu această declaraţie aspră despre rezultatele tragice ale călcărilor de lege. Pacea este rezultatul inevitabil al neprihănirii (vezi comentariul la cap. 32,17) şi este cu totul imposibilă pentru aceia care merg pe căile răului. În v. 18 pacea este asociată cu ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Oricât s-ar strădui oamenii să aibă pace, ei nu şi-o pot asigura decât în condiţiile puse de Dumnezeu.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

9 PK 319

10 AA 574, 576; LS 148; MB 31; MH 471; ML 92; PK 584; PP 129, 267; 2T 97; 3T 67; 5T 469, 474, 485; 7T 214

11 PK 319

13 MH 414

17, 18 CW 120

18 DA 331; GC 285; LS 25; 4T 284

21 PP 411

22 GC 285; 2T 289; 4T 185