Alegerea ucenicilor

Cei mai urâți evrei de către alți evrei erau cei care adunau taxele pentru romani. Aceștia erau numiți vameși, iar cuvintele „vameși” și „păcătoși” erau sinonime în mintea celor care îi urau. Niciun conducător religios nu credea că aceștia pot ajunge în împărăția lui Dumnezeu.

Vameșii nu doar că lucrau pentru romani, dar cei mai mulți dintre ei cereau mai mulți bani decât li se cerea să adune ca taxe. Aproape toți știau că aceștia păstrau banii suplimentari pentru ei înșiși. Acesta era motivul pentru care cei mai mulți dintre ei erau oameni bogați. Nici nu e de mirare că oamenii îi considerau trădători și hoți!

Pe unul dintre vameși îl chema Matei. Stătea la vamă și oamenii, probabil, îi aruncau priviri dure, disprețuitoare când treceau pe lângă el sau când își plăteau taxele. Matei însă era obișnuit cu asta. Singurii lui prieteni erau familia lui și alți vameși, așa că trebuie să fi fost foarte surprins când Isus S-a oprit într-o zi în dreptul lui. El Îl auzise pe Isus vorbind, iar Duhul Sfânt îl îmboldea să se gândească profund la anumite lucruri. Își dorea să fi putut vorbi cu Isus, dar nu visase că asta s-ar fi putut întâmpla vreodată. De ce ar fi vrut Isus să aibă ceva de-a face cu un păcătos ca el?

Acel perceptor de taxe disprețuit nu știa că Isus îl observase deja și că știa lucrurile la care se gândea. Așadar, nu mică i-a fost mirarea când Isus S-a oprit în dreptul lui și i-a spus doar trei cuvinte. Care sunt acestea și ce a făcut Matei? Matei 9:9

Matei nu a făcut nimic diferit față de ce au făcut primii patru ucenici în acea dimineață după pescuirea minunată. „Au lăsat totul și au mers după El.” (Luca 5:11) La fel a făcut și Matei. El s-a încrezut în Isus că va avea grijă de toate nevoile lui, iar El a făcut asta (Luca 22:35).

Aplicație: De pe vremea când acei cinci ucenici au luat decizia de a-L urma, numeroși oameni, milioane probabil, au decis la fel. Nu trebuie să ne fie frică să renunțăm la tot ca să-L urmăm pe Isus.

Când Isus l-a ales pe Matei, un vameș, să-I fie următorul ucenic, conducătorii religioși au folosit această ocazie ca să-i revolte pe oameni împotriva Lui. Vameșii erau considerați trădători, deoarece strângeau taxe pentru romani.

Celălalt nume al lui Matei era Levi și, câteodată, este numit Levi-Matei sau doar Levi. Acesta a fost atât de bucuros să-L urmeze pe Isus, încât a dat un mare ospăț acasă la el ca să-L onoreze și și-a invitat rudele și mulți prieteni vameși. Conducătorii religioși voiau să-i îndepărteze de Isus și pe ucenicii Lui. Ce întrebarea le-au adresat acestora? Luca 5:29,30 Isus le-a auzit întrebarea și a răspuns El Însuși. Luca 5:31,32

Acei lideri religioși erau ca oamenii care se simt bine și nu știu că sunt bolnavi și au nevoie de ajutor. Ei erau ca fumătorii care nu cred că au nevoie să asculte de sfatul doctorului și care pot ajunge să aibă un plămân distrus înainte să știe că ceva e în neregulă cu ei. Fariseii se supuneau cu mândrie în special față de regulile lor umane. Aceștia se simțeau mai îndreptățiți decât oamenii obișnuiți și erau siguri că, atunci când va veni Mesia, El Și-i va dori pe aceștia să-I fie ajutoare importante în împărăția Lui.

Dar Mesia sosise deja. Isus dovedise că El era Mesia, Fiul lui Dumnezeu. El arătase conducătorilor religioși cât de mult aveau nevoie de El, dar ei tot credeau că sunt în regulă. Perceptorii de taxe și ceilalți „păcătoși” adunați la ospățul lui Matei din acea zi erau mult mai doritori să-L accepte pe Isus ca Marele lor Medic. Astfel, Isus îi putea ajuta să se pocăiască și să le vindece inimile păcătoase.

După aceea, conducătorii religioși s-au adresat ucenicilor lui Ioan Botezătorul și le-au spus că Isus și discipolii Lui petreceau în timp ce ei posteau. Ce le-a spus Isus, când aceștia au venit să-L întrebe despre asta? Matei 9:14,15

Aplicație: Isus nu a spus că nu ar trebui să postim. Biblia descrie numeroase momente când poporul Lui a postit și încă o face în unele momente. Biblia ne vorbește însă și despre activități care sunt mai valoroase decât postitul formal. Citește Isaia 58:6,7.

Pentru unii dintre noi este ușor să se gândească astfel: dacă merg la școala de Sabat și la biserică, dacă dau zecime și daruri și nu fac lucruri „rele”, atunci Îl mulțumesc pe Dumnezeu și, astfel, merit să ajung în rai. Numai că noi nu putem face nimic ca să merităm să ajungem în rai. Noi merităm să fim pierduți pentru totdeauna. Isus a plătit prețul pedepsei pe care o merităm noi și, în măreața Lui iubire pentru noi, El ne oferă, ca pe un dar nemeritat, fericire și viață veșnică. Când ne vom da seama de aceasta, Îl vom iubi foarte mult și vom dori ca puterea Lui să ne ajute ca întotdeauna să ne supunem și să avem încredere în El.

Cei mai mulți dintre farisei nu-L acceptau pe Isus ca Mesia al lor, așa că n-au primit niciodată puterea Lui de a avea încredere și de a se supune. În loc de aceasta, aceștia aveau propriul lor sistem de supunere. Predecesorii lor adăugaseră multe dintre regulile lor la Cele Zece Porunci perfecte ale lui Dumnezeu. Ei credeau că supunându-se acelor reguli se asigură că ascultă de Cele Zece Porunci. De exemplu, Isus plănuise ca supunerea față de porunca Sabatului să fie o încântare. Păzirea Sabatului trebuia să fie un semn special pentru toată lumea că ne închinăm doar Creatorului nostru. Dar din cauza numeroaselor reguli pe care fariseii le-au adăugat, păzirea Sabatului nu mai era deloc o încântare.

Sabatul este un timp special pentru a-L cunoaște pe Isus mai bine prin cuvântul Său și prin intermediul naturii. Dar, pentru oamenii care încercau să asculte de acele reguli umane, a devenit neplăcut. Nu puteau nici măcar să meargă mai mult prin natură, deoarece în una dintre acele reguli se preciza că în Sabat oamenii trebuie să parcurgă doar o distanță scurtă.

O altă regulă menționa că oamenii nu puteau să care nici măcar o batistă în Sabat deoarece acest lucru ar fi fost considerat muncă. Dar o puteau căra dacă o prindeau de haine. Nu puteau aprinde un foc sau o lumină în Sabat, dar puteau angaja un păgân să o facă pentru ei.

Aplicație: În orice religie, oamenii pot face lucruri ciudate atunci când se supun unor reguli umane. Păzirea duminicii este un act de supunere față de o regulă umană populară, care nu se găsește în Biblie.

După serviciul de închinare în sinagogă într-o zi de Sabat, Isus și ucenicii Lui treceau printr-un câmp de grâu. Nu mâncaseră nimic, iar ucenicilor le era foame. Învățăturile lui Dumnezeu date prin Moise permiteau oamenilor înfometați care treceau printr-un câmp să mănânce destul cât să-și astâmpere foamea (Deuteronomul 23:24,25).

Prin urmare, ucenicii au cules câteva spice coapte, le-au frecat între mâini și au mâncat boabele în timp ce mergeau. De îndată, cei care îi spionau i-au acuzat de secerat și treierat grâne în Sabat. Ce prostie!

Răspunzând la acuză, Isus le-a reamintit de momentul când preotul i-a dat lui David pâinea specială din sanctuar. Pâinea aceea Îl simboliza pe Isus, care este Pâinea vieții, și doar preoții aveau voie să o mănânce. Dar nu era nimic altceva de mâncare, iar David era înfometat, așa că a mâncat-o. La fel, era corect și ca ucenicii să culeagă și să mănânce grâu când le era foame, chiar și în Sabat. Timpul sacru al Sabatului trebuia să fie o binecuvântare pentru popor și nu un obstacol în calea sănătății și fericirii lor. Marcu 2:27

În ziua de Sabat, noi nu facem munci obișnuite care pot fi făcute în alte zile. Dar mergem în locuri și facem lucruri care ne îndreaptă mintea spre Isus. Suntem bucuroși când ne închinăm Lui la biserică, când ajutăm oameni bolnavi și când îi încurajăm pe alții. De asemenea, este plăcut să te regăsești în natură și să înveți despre lucrurile pe care El le-a creat.

Aplicație: Numeroși oameni numesc duminica ziua Domnului, deoarece ucenicul Ioan a spus că „era în Duhul în ziua Domnului” (Apocalipsa 1:10). Cu siguranță că și el s-a numărat printre ucenicii care au trecut prin câmpul cu grâne în acea zi de Sabat, culegând și mâncând boabe de grâu. Atunci când Isus a răspuns la plângerile fariseilor în privința asta, Ioan L-a auzit spunând că El este „Domn al Sabatului”. Prin urmare, Ioan credea că ziua Domnului este Sabatul, nu duminica. Versetul 28 Iar Sabatul lui Dumnezeu este veșnic. Isaia 66:22,23

Într-o zi de Sabat, pe când se aflau pe un câmp cu grâne, Isus a arătat cât de prostești erau regulile fariseilor în privința Sabatului. După aceea, a precizat că El este „Domn al Sabatului”, arătând că ziua Domnului este Sabatul, nu duminica.

Însă lecția din câmpul cu grâne nu i-a oprit pe farisei. Într-un alt Sabat, Isus era la sinagogă, acolo aflându-se și un om cu mâna uscată, precum și fariseii. Isus știa că aceștia din urmă urmăreau să vadă dacă o să-l vindece pe acel bărbat în Sabat, ceea ce El a făcut. Ce i-a întrebat însă mai întâi pe farisei și ce încerca să-i învețe? Matei 12:9-13

Asemenea minuni atrăgeau mulțimi de oameni la Isus. Aceștia veneau din Galileea și Iudeea, dar și din numeroase alte locuri. Nicăieri nu exista o sinagogă destul de mare care să găzduiască miile de oameni veniți să-L vadă și să-L asculte. Dar acest lucru nu a fost o problemă, căci Isus Își alegea ca locuri de întâlnire spațiile largi de lângă lac și zonele verzi întinse de pe pantele munților.

Acum avea nevoie de un astfel de loc pentru o întâlnire specială cu apropiații Lui. Timpul lui de pe pământ se scurta. În curând, avea să moară, să învie și să Se întoarcă în cer. Apoi, marea lucrare de a spune lumii despre El avea să fie dusă la îndeplinire de cei care Îl știau și Îl iubeau.

El voia să aleagă doisprezece ucenici speciali care să fie principalii lideri; aceștia urmau să fie numiți apostoli. Fiii lui Iacov erau numiți cei doisprezece patriarhi. Aceștia erau strămoșii celor douăsprezece triburi ale lui Israel, care ar fi trebuit să spună lumii despre venirea lui Mesia, dar care eșuaseră să facă asta.

Creștinii aveau să preia în curând locul israeliților ca misionari în lume, iar după întoarcerea lui Isus în cer, cei doisprezece apostoli aveau să fie conducătorii lor. Imaginează- ți numai cât de importantă avea să fie munca lor! Acum era timpul alegerii acestor doisprezece apostoli. Așadar, Isus i-a luat pe cei mai apropiați ucenici la poalele muntelui, în apropiere de Marea Galileii. Lăsându-i să doarmă, El a urcat pe munte și S-a rugat toată noaptea pentru ei. Luca 6:12

Aplicație: Vrei și tu să fii unul dintre ucenicii lui Isus? Prin tine, El vrea să-Și arate mila și dragostea față de cei care au nevoie – chiar și pentru oameni pe care nimic nu-i recomandă. Iar îngerii așteaptă să ne ajute. Nu-i așa că este minunat?

În zori, după ce S-a rugat toată noaptea, Isus i-a chemat pe ucenici de la poalele muntelui, unde dormiseră. Unii dintre ei își părăsiseră deja locurile de muncă pentru a-I fi ucenici cu normă întreagă. Acum, avea să mai aleagă pe unii ca să ajungă la un total de doisprezece, după care avea să-i rânduiască pe toți ca apostoli. Luca 6:13

În timp ce Se pregătea să facă asta, un bărbat, pe care Isus nu-l invitase, a cerut să fie inclus printre cei doisprezece. Acesta era înalt, arătos și avea multe talente, iar ceilalți discipoli erau siguri că avea să fie de mare valoare. Numele lui era Iuda Iscarioteanul.

Isus știa cât de nelegiuit avea să devină Iuda dacă nu se schimba. Știa și că discipolii ceilalți nu ar fi înțeles dacă nu l-ar fi acceptat, așa că a făcut-o. În afara de asta, Isus îl iubea pe Iuda și voia să-l ajute să-și învingă egoismul și, în cele din urmă, să fie salvat. Apoi, după ce le-a spus despre munca lor ca apostoli, Isus i-a pus pe cei doisprezece să îngenuncheze în jurul Lui. Ceremonia a fost una foarte solemnă. Isus Și-a pus mâna pe capul fiecăruia în timp ce Se ruga pentru ei. Ce putere le-a dat după aceea? Matei 10:1

Numele celor doisprezece apostoli sunt trecute în Matei 10:2-4, Marcu 3:16-19 și Luca 6:14-16. Numele Bartolomeu din fiecare listă este, probabil, un alt nume pentru Natanael (Ioan 21:2). Iar numele Tadeu din listele ce apar în Matei și Marcu este, probabil, pentru Iuda, fiul lui Iacov, din lista care apare în Luca.

Aplicație: Apostolul Ioan a spus că numele celor doisprezece apostoli se găsesc pe cele doisprezece temelii ale zidului Noului Ierusalim din cer (Apocalipsa 21:14). Prin urmare, aceștia au fost personaje foarte importante. Memorează-le numele din lista de mai jos. (După ce Iuda Iscarioteanul l-a trădat pe Isus și a murit, locul lui a fost luat de alt bărbat. Vezi Faptele Apostolilor 1:26).