Prietenul păcătoșilor

După ce Isus a vorbit cu Nicodim, a plecat cu ucenicii Săi din Ierusalim și a continuat să învețe în Iudeea câteva luni. Nu se aflau foarte departe de locul unde predica Ioan Botezătorul. În curând, mult mai mulți Îl căutau pe Isus decât pe Ioan, iar ucenicii lui Isus botezau mai mulți oameni decât Ioan. Ioan 3:22-26

De asemenea, au început să aibă discuții despre semnificația botezului și despre ce trebuie spus la botez. Când ucenicii lui Ioan s-au plâns, acesta le-a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” Isus știa că fariseii încercau să provoace disensiuni între discipolii Săi și ai lui Ioan. Prin urmare, Isus, marele împăciuitor, a părăsit Iudeea. În drumul lor înapoi spre Galileea, Isus și ucenicii Lui au trecut prin Samaria. Era ora prânzului când au ajuns la fântâna lui Iacov.

Se numea a lui Iacov deoarece fântâna fusese săpată de Iacov cu mii de ani în urmă. Isus era obosit și înfometat și, în timp ce ucenicii Săi s-au dus în cetatea samariteană Sihar din apropiere pentru a cumpăra mâncare, El a rămas lângă fântână. Isus era foarte însetat, dar nu avea funie și nici găleată cu care să scoată apă din fântâna adâncă de lângă El. Apoi, a sosit o femeie samariteancă pentru a-și umple urciorul, iar Isus i-a cerut să-I dea să bea. Cerința a surprins-o. Însă Isus a vrut să-i dăruiască ceva ce El știa că ea avea nevoie. Ce i-a spus El și cum a spus-o? Ioan 4:7-12

Ceea ce a spus Isus în continuare nu răspundea întrebării ei; dar ea L-a ascultat nerăbdătoare și dorea apa pe care El o oferea. Apoi, ceea ce i-a cerut El să facă a schimbat sensul conversației spre ceva despre care nu voia să vorbească. Așa că a schimbat subiectul – dacă oamenii ar trebui să se închine la Ierusalim sau pe muntele Garizim, unde se închinau samaritenii. Isus i-a explicat că locul unde se închinau ei nu era le fel de important ca modul cum se închinau. Închinarea adevărată trebuia să fie „în duh și în adevăr”.

Aplicație: Acesta este ceea ce i-a spus Isus lui Nicodim. Doar oamenii care „se nasc din nou” ‒ „născuți din Duh” – și care cred adevărul din Biblie se pot închina lui Dumnezeu „în duh și în adevăr”.

Isus a vorbit cu o femeie samariteancă la fântâna lui Iacov despre modul cum trebuie oamenii să se închine lui Dumnezeu. Niciodată înainte nu și-a mai simțit ea nevoile așa cum i s-a întâmplat atunci. Isus i-a spus că dacă va bea „apa vie” pe care El i-o putea da, nu-i va mai fi niciodată sete. Acum făcea asta; ea bea apa vieții din cuvintele Lui, iar Duhul Sfânt lucra asupra minții ei.

Întrebându-se dacă El putea fi acel Mesia, ea spuse: „Știu că are să vină Mesia.” Iar când Isus a spus: „Eu... sunt Acela”, ea L-a crezut; iar bucuria i-a cuprins inima cum nu i se mai întâmplase niciodată înainte.

Când ucenicii Lui s-au întors cu mâncarea cumpărată, au fost surprinși să-L vadă vorbind cu o femeie samariteancă. Cuprinsă de încântare datorită descoperirii că Isus era Mesia, și-a lăsat urciorul cu apă la fântână și s-a grăbit să-și cheme prietenii din cetate. Ce a spus Isus atunci când ucenicii Lui I-au reamintit să mănânce? Ioan 4:27-35

Isus a arătat spre oamenii care ieșeau din cetate, răspunzând chemării femeii. Aceștia L-au rugat să stea și să-i învețe, ceea ce El a făcut timp de două zile. Mulți L-au acceptat ca fiind „Hristosul, Mântuitorul lumii”. Ce seceriș bogat de suflete din semințele plantate de Isus în mintea acelei femei în timpul acelei scurte vizite la fântâna lui Iacov! Ioan 4:39-42

Faptul că în acele două zile au stat în casele samaritenilor și au mâncat din hrana lor a fost o nouă experiență pentru ucenicii lui Isus. Probabil că le-a fost greu să accepte ospitalitatea oamenilor pe care îi considerau vrăjmașii lor. Cu această ocazie, au fost martori ai iubirii lui Isus pentru toți oamenii, nu doar pentru evrei.

Este foarte posibil ca, pe drumul dintre Sihar și Galileea, ucenicii să se gândească serios la unele aspecte. Însă nu au înțeles această lecție și dragostea lui Isus pentru toți oamenii până după înălțarea Lui în cer. Această femeia samariteancă disprețuită pentru care Isus Își găsise timp adusese mai mulți oameni la El decât ei.

Aplicație: Ce ne spune acest lucru? Este important să împărtășești mesajul de dragoste al lui Dumnezeu cu toată lumea?

După cele două zile petrecute în compania samaritenilor, Isus și ucenicii Lui s-au întors în Galileea. Mulți oameni de acolo participaseră la prăznuirea Paștelui la Ierusalim și duseseră înapoi vești despre lucrurile pe care le-a făcut Isus când i-a dat afară din curtea templului pe negustorii de animale și schimbătorii de valută. Prin urmare, galileenii erau nerăbdători să-L cunoască.

Mai întâi, Isus s-a dus în Cana, unde a făcut prima minune. În timpul când a fost acolo, a sosit un om din Capernaum cerându-I să facă o altă minune. Cine era acesta și ce voia ca Isus să facă? Ioan 4:46,47

Isus a fost întotdeauna gata să ajute oamenii, iar acel tată îngrijorat a venit la El, deoarece auzise de minunile Lui. Când l-a văzut însă pe Isus prima dată, s-a întrebat dacă putea vindeca pe cineva.

Isus nu arăta cum se aștepta el. Nu purta veșminte bogate, așa cum se îmbrăcau liderii evrei. În loc de aceasta, era îmbrăcat cu haine cum purtau săracii. Era El cu adevărat Mesia? După ce l-a văzut pe Isus, a hotărât în mintea Lui că dacă o să-i vindece fiul, atunci o să creadă în El; în caz contrar, nu o va face. Atunci, Isus i-a spus nobilului că dacă nu vede vreo minune, atunci nu o să creadă în El. Prin această remarcă, îngrijoratul tată a știut că Isus Îi citise mintea, iar acest lucru nu-L putea face decât Dumnezeu. Tatăl acela a crezut imediat. Și cu o credință adevărată, de data aceasta, L-a implorat pe Isus să-i vindece fiul. Isus i-a spus: „Du-te, fiul tău trăiește.” Acel tată ușurat a știut că Isus îi vindecase fiul. Nici măcar nu s-a grăbit să ajungă acasă ca să se asigure de asta. După ce a plecat de la Isus, a simțit o pace și o bucurie în inimă cum nu mai simțise niciodată. Citește continuarea istorisirii în versetele 49-53

Aplicație: Asemenea acelui tată îngrijorat, mulți oameni vor ca Dumnezeu să facă o minune pentru ei înainte ca să se încreadă în El. Dumnezeu poate face asta din când în când, dar nu o face de obicei. După cum s-a văzut în cazul acelui tată, Dumnezeu vrea să ne încredem în El înainte să facă o minune pentru noi. El nu vrea ca noi să ne rugăm în mod egoist pentru ceea ce vrem, ci să ne încredem în El pentru tot ce poate fi mai bun.

A contat manifestarea credinței în Isus în vindecarea fiului nobilului? Da. El și „întreaga lui casă” au ajuns să creadă în Isus, inclusiv fiul vindecat și, probabil, slujitorii lui care i-au ieșit în față când se ducea acasă.

După câteva luni petrecute în ținutul Galileea, Isus s-a întors la Ierusalim ca să participe la „o sărbătoare a evreilor”. Este posibil să fi fost Paștele, deoarece trecuse cam un an din momentul când Isus îi dăduse afară pe comercianți din curtea templului. În Ierusalim exista o scăldătoare specială, numită Betesda, iar în jurul acesteia fuseseră construite cinci pridvoare pe post de adăpost. Ce fel de oameni se adunau aici și de ce? Ioan 5:2-4

Era Sabat, iar Isus mergea pe lângă scăldătoarea aceea. Privind mulțimea adunată, a văzut un bărbat care era cel mai demn de milă dintre toți. Acesta fusese neajutorat timp de 38 de ani, iar în acel moment se simțea complet lipsit de orice ajutor. Preoții îi spuseseră că Dumnezeu îl pedepsise pentru păcatele lui, iar el i-a crezut. Boala lui teribilă era urmarea alegerilor rele pe care le făcuse când era tânăr.

Tăria bărbatului dispăruse aproape cu totul. Știa că avea să moară în curând. Când sosea timpul ca apa să fie tulburată, oamenii cărora le erau milă de el îl purtau în apropierea scăldătorii. Dar nu era nimeni acolo în momentul când avea nevoie de ajutor, iar el era mult prea slăbit ca să ajungă repede. În timp ce sărmanul om și-a ridicat capul și a privit tânjind la apă, asupra lui s-a aplecat un chip cumsecade și o voce blândă i-a pus o întrebare. Privind în sus, s-a gândit pentru o secundă că ar putea beneficia cu adevărat de ajutor. Apoi și-a amintit de celelalte ocazii când a sperat, doar pentru a fi dezamăgit; cu tristețe, a privit într-o parte. Ioan 5:5,6

Aplicație: Când ne punem speranța în Isus, suntem vreodată dezamăgiți? Romani 5:5

Într-o zi de Sabat, la scăldătoarea Betesda din Ierusalim, Isus S-a aplecat peste un bărbat care zăcea neajutorat de 38 de ani. Isus l-a întrebat: „Vrei să te faci bine?” Pentru o clipă, sărmanul a avut o sclipire de speranță; aceasta însă s-a stins când și-a amintit de desele încercări și eșecuri de a ajunge la timp la scăldătoare, pentru a fi vindecat.

Isus nu i-a spus că avea să-l vindece. I-a spus doar să se ridice, să-și ia patul și să umble. Dacă nu ar fi ascultat de cuvintele iubitoare ale lui Isus, ar fi rămas neajutorat și probabil că ar fi murit în curând. Convins însă de dragostea văzută pe chipul Lui, a crezut cuvintele lui Isus și s-a hotărât să le asculte. Fără să aștepte să simtă că se putea ridica, a crezut că putea să o facă. Iar în momentul când a încercat, Isus i-a vindecat mușchii neajutorați și bărbatul a sărit imediat în picioare! Ioan 5:8,9

Cu inima plină de recunoștință, bărbatul și-a apucat patul și s-a întors să-I mulțumească lui Isus. Însă nu L-a mai putut vedea în mulțime. Prin urmare, s-a grăbit să plece cu patul după el, lăudându-L pe Dumnezeu, când s-a întâlnit cu câțiva farisei. Bărbatul le-a spus bucuros despre vindecarea lui. „De ce îți cari patul în ziua Sabatului?”, au cerut aceștia să afle. Ce le-a răspuns el? Ioan 5:10-13

Acei farisei mândri știau că numai Isus ar fi putut face acea minune. Dar aveau nevoie de dovezi ca să-L aresteze pentru că făcuse vindecarea în zi de Sabat; bărbatul nu-L cunoștea pe Isus și nici nu știa că fariseii Îl urau. Mai târziu, Isus l-a întâlnit în curtea templului și l-a avertizat să nu mai practice obiceiurile rele care i-au provocat boala. Și noi avem nevoie de această avertizare. Dacă ai fost salvat odată nu înseamnă că ești „salvat pentru totdeauna”.

Aplicație: Pe cât de lipsit de ajutor fizic era acel bărbat, așa suntem noi pe plan spiritual. Așadar, la fel ca el, avem nevoie să credem cuvintele lui Isus din Biblie și să ne hotărâm să ascultăm de ele. Apoi, când încercăm să ascultăm de Dumnezeu, încrezându-ne pe deplin în Isus, El ne va da puterea de a ne supune. El Își dorește foarte mult să ne vindece și să ne păzească de păcat!

Bărbatul neajutorat pe care Isus l-a vindecat la scăldătoarea Betesda a fost încântat să-L întâlnească din nou – de data aceasta în curtea templului. Acum că a aflat cine a făcut-o, le-a spus fariseilor că Isus l-a vindecat. Nu avea nicio idee că le dădea scuza pe care o căutau ca să-L aresteze.

Fariseii L-au dus pe Isus înaintea consiliului evreiesc, care se numea Sinedriu. Acestui consiliu i se permitea să condamne un om, dar nu putea să trimită pe nimeni la moarte, fără permisiunea guvernatorului roman.

Liderii religioși ai Sinedriului l-au acuzat pe Isus de comiterea a două păcate extrem de serioase. (1) Vindecase pe cineva în Sabat când ar fi putut să aștepte să treacă Sabatul și (2) îi spusese omului vindecat să care o „povară” în zi de Sabat. Ce a răspuns Isus? Ioan 5:16,17

Faptul că Isus L-a numit pe Dumnezeu „Tatăl Meu” suna chiar și mai grav în urechile fariseilor. Aceștia au spus că era o blasfemie la fel de gravă ca pretenția de a pretinde egalitatea cu Dumnezeu. Ce au vrut să facă? Ioan 5:18

În timp ce Isus îi privea neînfricat pe acești oameni mândri, nu simțea decât dragoste și o dorință profundă ca ei să-L accepte. A explicat că El și Tatăl erau asemenea. Dacă-L respingeau pe El, Îl respingeau pe Tatăl și aveau să fie condamnați în ziua judecății. (Discursul Său se găsește la versetele din Ioan 5:19-47.)

Tatăl spusese la botezul lui Isus că Acesta era Fiul Său. Ioan Botezătorul Îl numise Mielul lui Dumnezeu. Scripturile Vechiului Testament, de care pretindeau că ascultă, sunt pline cu referințe despre El. Moise prorocise despre El. Și toate serviciile din templu învățau despre cum suntem salvați prin faptul că Și-a dat viața pentru noi.

Acei conducători nu aveau nicio scuză ca să-L respingă pe Isus ca Mesia, dar au făcut-o. Isus le-a spus: „Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viața!”

Aplicație: Dorim noi să venim la Isus? O, cât de mult Își dorește să venim la El!