Începutul lucrării

Timp de aproape șase săptămâni, Isus a fost singur în pustie, postind și rugându-Se. Cu toate că Satana a făcut tot ce a putut ca să-L facă să păcătuiască, Isus a ales să moară mai degrabă decât să cedeze ispitei. Dar în final, îngerii L-au hrănit și I-au vorbit despre bucuria pe care victoria Sa a adus-o în cer.

Între timp, Ioan Botezătorul încă predica și boteza la râul Iordan, iar mulțimea de ascultători creștea de la o zi la alta. Asta i-a enervat pe liderii evreilor din Ierusalim. Acestora le era teamă că romanii s-ar putea gândi că atât de mulți oameni adunați într-un singur loc ar putea plănui o revoltă împotriva guvernării romane.

Unii dintre acești lideri ai evreilor erau destul de bătrâni ca să-și amintească de îngerul care i-a spus lui Zaharia despre Ioan dinainte ca să se fi născut acesta. Ei s-au întrebat de ce mergeau atât de mulți oameni atât de departe ca să-l audă predicând. Trecuseră 400 de ani de la ultimul profet. Trimisese Dumnezeu, în cele din urmă, încă unul? Ei s-au hotărât să trimită niște farisei ca să cerceteze. Ioan 1:19

Când au ajuns, Ioan le-a răspuns la întrebări spunându- le de la început că el nu este Mesia. Din profeția din Maleahi 4:5,6, ei înțelegeau că Ilie avea să se întoarcă personal înainte de sosirea lui Mesia. De asemenea, se întrebau dacă nu cumva Ioan era Moise înviat din morți. Ioan le-a spus însă că nu e niciunul dintre aceștia.

Totuși, mai târziu, Isus a spus despre Ioan: „Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină” (Matei 11:14). Vă amintiți cât de curajos și neînfricat a fost Ilie pe muntele Carmel când a stat singur de partea lui Dumnezeu? Ioan își predica solia „în duhul și puterea lui Ilie”, dar acei lideri religioși nu erau dispuși să accepte asta. Prin urmare, după cum spusese Ioan, el nu era Ilie pentru ei.

Aplicație: Maleahi a profetizat că Ilie va veni „înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată”. Asta se întâmplă acum. Și, la fel cum Ioan a predicat despre prima venire a lui Isus, oamenii lui Dumnezeu predică în multe locuri despre a doua Sa venire „în duhul și puterea lui Ilie”. Însă, la fel cum s-a întâmplat cu solia lui Ioan, cei mai mulți lideri religioși nu sunt dispuși să o accepte.

Predicarea lui Ioan la râul Iordan atrăgea mulțimi de oameni. Câțiva farisei au venit să-l întrebe despre el. Ioan le-a spus că era „glasul” despre care Isaia spusese că „netezește calea Domnului”. Ioan 1:22-24

După aceea, l-au întrebat pe Ioan de ce boteza. Înainte să apuce să răspundă, L-a văzut pe Isus în mulțime. Tocmai Se întorcea după cele 40 de zile de post și după ce Se luptase cu Satana în pustie. Încercarea aceasta teribilă Îi schimbase înfățișarea atât de mult, încât doar Ioan L-a recunoscut. Ce a spus el în timp ce își întindea mâinile spre Isus? Ioan 1:25-27

Ceea ce a spus Ioan i-a surprins pe fariseii din Ierusalim. Era oare Mesia chiar acolo în mulțime? Au privit în jur, dar nu au văzut pe nimeni care să aducă cu acel Mesia pe care îl așteptau ei – un puternic conducător de armate. Isus era doar un Om cu înfățișare umilă, cu o figură plină de putere blândă și iubitoare.

Când Ioan L-a văzut pe Isus în ziua următoare, și din nou în a treia zi, a strigat de fiecare dată: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Doi dintre discipolii săi, Andrei și Ioan, erau în apropierea lui când a strigat în a treia zi. Acești doi tineri erau uimiți că Îl vedeau cu adevărat pe Mesia, a Cărui sosire era așteptată de mii de ani. Ei erau atât de impresionați, încât nu au putut rezista nevoii de a-l părăsi pe Ioan Botezătorul ca să-L urmeze pe Isus.

Isus a vorbit cu ei, iar aceștia au fost și mai impresionați. Apoi, Andrei l-a găsit pe Simeon Petru, fratele lui, i-a spus: „L-am găsit pe Mesia!” și l-a dus la Isus. Ioan 1:35-42 Apoi Isus l-a chemat pe Filip să li se alăture; iar Filip s-a dus și l-a căutat pe prietenul lui Natanael, care și el îl auzise pe Ioan Botezătorul numindu-L pe Isus Mielul lui Dumnezeu. Ioan 1:45-51

Aplicație: Ai și tu un frate pe care îl poți aduce la Isus așa cum a făcut Andrei? Sau ai vreun prieten căruia să-i spui despre Isus așa cum a făcut Filip? 

Până în momentul acesta, cinci bărbați aleseseră să-L urmeze pe Isus. Aceștia erau Ioan, Andrei și fratele lui, Petru, Filip și Natanael. Toți aceștia erau din Galileea, unde Însuși Isus crescuse.

La fel ca mulți alții, aceștia probabil că merseseră la locul din apropiere de Ierihon unde predica Ioan Botezătorul, lângă râul Iordan. Isus și cei care erau cu El au mers aproximativ 100 de kilometri față de locul unde predica Ioan Botezătorul, iar în a treia zi au ajuns într-o cetățuie din Galileea, pe nume Cana. Aceasta era cetatea natală a lui Natanael, iar la doar 13 kilometri se găsea Nazaret, cetatea natală a lui Isus. Isus știa că urma să aibă loc o nuntă în Cana și că mama Sa avea să fie acolo. După ce a sosit alături de cei cinci discipoli, au fost invitați și la petrecerea de nuntă.

Trecuseră cam două luni de când Isus plecase de acasă, astfel că atât El, cât și mama Lui erau nerăbdători să se vadă. Iosif, soțul ei, murise și simțea lipsa prezenței mângâietoare a lui Isus în casa lor. Auzise că fusese în pustie și fusese foarte îngrijorată în privința Lui. Isus era slab ca urmare a postului de 40 de zile; dar era în continuare Fiul ei drag și grijuliu. Cât de bucuroși au fost să se vadă!

Maria își dădea seama că Isus avea un nou aer de demnitate și de putere. A observat respectul și admirația pe care I le arătau discipolii Săi. Și invitații de la nuntă păreau să fie cu ochii pe El. Maria nu putea fi mai mândră de El. Petrecerea de nuntă a fost plină de veselie, iar Maria era ocupată ajutând. Când slujitorii i-au spus că rămăseseră fără must, s-a dus la Isus și I-a spus despre această situație. Ioan 2:3-5

Aplicație: Răspunsul dat de Isus Mariei ne poate părea obraznic, dar în cultura acelor zile, felul în care i s-a adresat era respectuos. Iar fața și vocea Lui erau pline de dragoste. Prin urmare, Maria le-a spus slujitorilor: „Să faceți orice vă va zice.” Și noi suntem slujitorii Lui și trebuie să facem orice ne-a spus în Biblie să facem.

După ce I-a adus la cunoștință lui Isus că nuntașii rămăseseră fără must, Maria le-a spus slujitorilor: „Să faceți orice vă va zice.” Lângă o ușă se găseau șase vase mari, iar Isus le-a cerut slujitorilor să umple fiecare vas cu apă. După aceea, le-a zis să scoată un pic și să ducă celui care se ocupa de organizarea petrecerii. Probabil că s-au întrebat de ce îi duceau să bea apă când ei aveau nevoie de must. Nu este greu să ne imaginăm cât de șocați au fost acei slujitori când au văzut ce au scos din vasele acelea. Nu era apă, ci un must delicios. Nunul nu știa că rămăseseră fără must și probabil că s-a întrebat de ce îi aduce slujitorul un alt pahar. Însă când l-a gustat, s-a arătat extrem de surprins. De ce? Ioan 2:7-10

Servitorii știau ce se întâmplase și, când au fost întrebați despre aceasta, au spus tuturor despre minune. Vorbeau cu toții între ei uimiți. În cele din urmă, au început să întrebe: „Unde este Isus?” Dar nimeni nu L-a putut găsi.

În timp ce ei își manifestau entuziasmul, Isus plecase în liniște. Ucenicii Săi erau însă în continuare acolo, iar oamenii s-au adunat în grupuri în jurul lor, punând întrebări. I-au ascultat pe cei cinci tineri povestind cum L-au văzut pe Isus la râul Iordan și că Ioan Botezătorul Îl numise Mielul lui Dumnezeu.

Aceasta a fost prima minune a lui Isus, iar veștile despre ea s-au răspândit cu rapiditate. Până și preoții și bătrânii din Ierusalim au auzit despre aceasta și au studiat profețiile cu un nou interes. Oamenii voiau să știe mai multe despre acest nou învățător, care era atât de puternic, dar și atât de umil.

Aplicație: Aceasta a fost prima dintre numeroasele minuni făcute de Isus. Toate minunile lui Isus au fost făcute pentru a-i ajuta și binecuvânta pe alții – nu pe El Însuși.

Unul dintre motivele pentru care Isus a participat la petrecerea de nuntă din Cana a fost ca să-Și arate aprobarea în privința căsătoriei. După ce L-a creat pe Adam, Dumnezeu a spus că nu este bine pentru el să fie singur. Așa că i-a dat femeia ca să-i fie soție și le-a spus să aibă copii. Geneza 2:22; 1:27,28

Acesta a fost planul lui Dumnezeu pentru bărbați și femei încă de la prima căsătorie din grădina Eden. Satana a distrus acest lucru în multe căsătorii. Dar Dumnezeu tot vrea să-Și binecuvânteze poporul cu cămine vesele, iar copiii îi pot ajuta pe oameni să fie fericiți. Încerci să faci tot ce poți tu mai bine ca să ai un cămin fericit?

Isus a încercat să facă astfel încât casa lui Iosif și a Mariei să fie una fericită. Timp de 30 de ani, a fost Fiul ascultător și iubitor al Mariei. Iar la sărbătorirea nunții din Cana, ei i-ar fi fost mai ușor să se gândească în continuare la El ca aparținându-I atât ei, cât și casei din Nazaret.

La vârsta de doar 12 ani, Isus i-a spus Mariei: „Trebuie să mă ocup de treburile Tatălui Meu.” (KJV) Înainte de nașterea Sa, un înger a spus: „El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Matei 1:21) Asta a fost și încă este „treaba” Lui. Chiar dacă Maria era mama lui pământeană, El nu-i aparținea doar ei; El ne-a fost dat tuturor. Isaia 9:6

Fiind mama lui Isus, asta înseamnă că Maria nu a păcătuit niciodată? Nu. Noi toți, inclusiv Maria, am păcătuit (Romani 3:23). „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (versetul 10). „Noi rătăceam cu toții” (Isaia 53:6). Noi toți, inclusiv Maria, avem nevoie de Mântuitor. Luca 1:47 Toate lucrurile bune pe care le-a făcut Maria nu sunt mai mult decât destul pentru a o îndreptăți și a-i anula toate păcatele? Nu, deoarece „toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită” (Isaia 64:6).

Aplicație: Maria nu poate fi salvată de păcatele ei decât într-un singur fel, la fel cum suntem cu toții salvați. Noi trebuie să ne mărturisim păcatele și să credem că Dumnezeu ni le iartă (1 Ioan 1:9), să credem că Dumnezeu I le-a dat lui Isus să le poarte (Isaia 53:6) și să credem că sângele Său „ne curățește de orice păcat” (1 Ioan 1:7).

După petrecerea de nuntă din Cana, Isus și familia Sa „s-au coborât în Capernaum”, o cetate aflată la aproximativ 24 de kilometri. Cana se găsea pe un deal, iar Capernaum era în vale, lângă Marea Galileii. Prin urmare, ei, literal, au coborât. Când a venit timpul sărbătorii anuale de Paști, mii de oameni din toată țara și-au început călătoria spre templul din Ierusalim. Mulți alții au venit din alte teritorii. Datorită predicării lui Ioan Botezătorul, cu ocazia acestui Paști, gândurile oamenilor erau îndreptate mai mult ca niciodată spre sosirea lui Mesia.

Ei așteptau ca Mesia să vină și să-i elibereze de romani și să-i facă din nou un popor puternic și independent. Însă Isus știa că aceștia aveau să fie dezamăgiți. El S-a alăturat unui grup care mergea la Ierusalim și a încercat să schimbe gândurile oamenilor spre ceea ce profeții scriseseră despre Mesia.

La Ierusalim, Isus S-a dus la templu, acolo unde se presupunea că preoții îi conduceau pe oameni să se închine lui Dumnezeu. Dar ceea ce a văzut și auzit în curtea exterioară a templului nu era închinare. Ioan 2:14

Oamenii trebuiau să aducă un animal ca jertfă la templu, însă pentru cei care locuiau departe nu era ușor să aducă animale cu ei. Prin urmare, le cumpărau din Ierusalim. Preoții au permis ca animalele să fie aduse și vândute în curtea exterioară, primind în schimb o parte din profit.

De asemenea, oamenii trebuiau să aducă bani pentru cheltuielile de la templu. Cum aici se foloseau doar bani speciali, oamenii trebuiau să-și schimbe banii obișnuiți în banii templului. Așadar, în curte se găseau mese la care erau schimbați banii în acest scop. Preoții obțineau un profit și din asta.

Aplicație: Oamenii nu vând animale și nici nu schimbă bani în biserica ta, nu? Gândește-te însă astfel: corpul nostru este templul lui Dumnezeu. Suntem noi în interiorul nostru la fel de liniștiți și de respectuoși precum Își dorește Dumnezeu să fim, sau ne gândim și vorbim despre lucruri lumești de zi cu zi?