Curățarea bisericii

Isus a sosit la Ierusalim pentru sărbătoarea de Paști. Oamenii însă uitaseră că Paștele reprezenta mai mult decât eliberarea lor din sclavia egipteană. Sângele mieilor pe care strămoșii lor îl stropiseră pe tocul ușilor în ultima lor noapte în Egipt reprezenta sângele lui Isus. El urma să-Și verse sângele și să moară în locul nostru pentru a ne salva din sclavia lui Satana.

De asemenea, uitaseră că sacrificarea mielului de Paști, precum și celelalte jertfe de animale trebuia să le reamintească de faptul că Mesia va fi Mielul lui Dumnezeu. El avea să vină ca să fie jertfit, nu ca să-i cucerească pe romani pentru ei.

Ioan Botezătorul L-a numit pe Isus Mielul lui Dumnezeu. Dar când a sosit la Ierusalim în ziua aceea pentru prăznuirea Paștilor, nimeni nu L-a recunoscut ca fiind Mielul de Paști. Apoi, când a intrat în curtea exterioară a templului, a văzut că aceasta arăta ca un țarc de animale. Iar zgomotul era atât de puternic, încât era deranjant pentru oricine încerca să se închine în curtea interioară a templului.

Când Isus a intrat în curte, a apucat câteva funii mici, pe care le-a folosit ca pe un bici. După aceea, s-a oprit la treptele care duceau jos la nivelul următor și a privit scena care se desfășura dedesubt. În afară de zgomotele animalelor și clinchetul banilor, oamenii strigau unii la alții anunțând tarifele pe care le încasau. Vânzătorii de animale percepeau de la oameni mult mai mulți bani decât era cinstit, iar schimbătorii de valută îi înșelau și ei pe oameni.

Acolo erau oameni sărmani care nu își permiteau să plătească un preț mare pentru un animal. Cu toate acestea, ei credeau că păcatele lor nu vor fi iertate dacă plecau fără să aducă un animal ca jertfă.

Aplicație: Acest lucru seamănă cu ceea ce oamenii erau învățați în Evul Mediu – că puteau cumpăra iertarea păcatelor plătind bani bisericii. Săptămâna trecută am învățat însă că există o singură cale prin care păcatele pot fi iertate. Care este aceasta?

Isus stătea în partea de sus a treptelor ce coborau spre curtea exterioară a templului. El ținea în mână un mic bici; privea și asculta ce se desfășura dedesubt. Ioan 2:13,14

El avea ceva regesc, care atrăgea atenția oamenilor. Brusc, toți oamenii s-au oprit din ceea ce făceau. Vânzătorii de animale și schimbătorii de valută nu-și puteau lua ochii de la fiecare mișcare pe care o făcea. Fața lui Isus era calmă, însă serioasă. Privea direct în mințile celor la care se uita, citindu-le fiecare gând pe care îl aveau. Dintr-odată, s-a trezit conștiința oamenilor vinovați din curte. Au devenit conștienți de păcatele lor și s-au simțit ca și cum se aflau în fața eternului Judecător. Unii chiar și-au acoperit fețele ca să scape de privirea Lui cercetătoare.

Treptat, zgomotul a început să se stingă până când s-a lăsat o tăcere de moarte. Apoi, Isus a strigat puternic, cu tăria unei trâmbițe, cu vocea lui limpede și distinctivă. „Îndepărtați aceste lucruri de aici! Nu faceți din casa Tatălui Meu o casă de negustorie!”

Isus a coborât treptele ridicându-Și mâna în care ținea biciul improvizat și a înaintat prin mulțime. Îngroziți, preoții și conducătorii, vânzătorii cu animalele lor și schimbătorii de valută s-au grăbit să iasă afară din curtea templului, cuprinși de panică. Isus le-a răsturnat mesele, împrăștiind monezile schimbătorilor de bani; aceștia erau prea înspăimântați ca să se mai oprească și să le adune.

După aceea, închinătorii care au rămas în curțile templului L-au înconjurat. El a auzit fiecare cerere de ajutor și a vindecat bolnavii. S-a îngrijit de nevoia fiecărei persoane. Ucenicii lui Isus priviseră tot ce se întâmplase și erau uimiți. Evenimentele le-au amintit de cuvintele unui psalm din Vechiul Testament. Care sunt acestea? Ioan 2:17

Aplicație: Oamenii vinovați prezenți în acea zi în curtea templului s-au grăbit să o ia la goană din fața ochilor străpungători ai lui Isus, care le citea mințile dedicate răului. Când Isus va veni din nou, oamenii nelegiuiți vor vedea aceeași privire străpungătoare. Unde se vor mai ascunde atunci ei de fața Lui? Apocalipsa 6:15-17

Când Isus le-a poruncit să-și ia lucrurile de acolo, vânzătorii de animale, cuprinși de panică, alături de preoți, s-au grăbit să iasă în goană din curtea templului.

După ce în cele din urmă s-au oprit din alergare, s-au privit unii pe alții și nu puteau crede că lăsaseră un tânăr cum era Isus să-i înspăimânte în halul acela. Ce autoritate avea El la templu? Ba chiar numise clădirea ca fiind casa Tatălui Său. Încă refuzau să recunoască faptul că aveau sentimente de vinovăție, însă, încet, s-au întors în curtea templului. Ce priveliște le-a fost dat să vadă! Oamenii erau înghesuiți în jurul lui Isus. Cei care fuseseră bolnavi și neajutorați, săraci și descurajați, fuseseră vindecați și alinați de cuvintele Lui. Toți aceștia se bucurau și Îl lăudau pe Dumnezeu.

Oamenii aceștia care s-au întors au recunoscut cu umilință că Isus era mult mai mult decât un om obișnuit? S-au alăturat ei închinătorilor veseli și au învățat mai multe despre El? Nu. Dimpotrivă, L-au provocat cu dispreț printr-o întrebare. Ioan 2:18

De cât de multe alte dovezi mai aveau nevoie? Tocmai fuseseră îngroziți de privirea străpungătoare a ochilor Lui. Și puteau vedea cu propriii ochi vindecările minunate pe care le făcuse în ziua aceea. Mulți oameni erau convinși că El era Mesia, dar refuzau să-L accepte ca Mesia. Ei erau rușinați că El le cunoștea gândurile dedicate răului și că îi izgonise din templu.

Răspunsul lui Isus a fost scurt. Știa că avea să fie folosit împotriva Lui la procesul Său, dar Duhul Sfânt L-a împins să-l spună. Ce anume a spus El? Ceva ce dușmanii Lui au putut folosi împotriva Lui mai târziu. Care era însă adevărata semnificație? Citește versetele 19-22 După învierea lui Isus, mulți și-au amintit această profeție și au crezut în divinitatea lui Isus.

Aplicație: Ceea ce a spus Isus despre distrugerea „templului trupului Său” înseamnă totul pentru noi. Fiecare dintre noi este un templu al lui Dumnezeu. Dacă ne spurcăm corpul (îl murdărim), Dumnezeu ne va nimici. Iar noi l-am spurcat deja cu păcate. Acum, singura cale de scăpare este să-I dăm lui Isus păcatele noastre, care a plătit prețul pentru ele când a murit. El ne poate sfinți. 1 Corinteni 3:16,17

Nimeni aflat în curtea templului atunci când Isus a curățat-o nu mai putea să uite ce s-a întâmplat în ziua aceea. El a scos afară preoții și vânzătorii care îi înșelau pe cei ce cumpărau animale pentru jertfe și pe cei ce își schimbau banii în moneda templului.

După aceasta, Isus a alinat și a vindecat mulți oameni. Ca urmare a ceea ce El a făcut în ziua aceea, mulți oameni „au crezut în numele Lui”. Isus însă nu Se baza pe toți acei oameni care credeau încă în El. Știa cât de repede își puteau schimba gândurile oamenii. Ioan 2:23-25 În ziua aceea, în curtea templului era un bărbat diferit de toți ceilalți. Când Isus i-a izgonit pe preoți și afaceriști, nu a luat-o la fugă cu aceștia. Dar nici nu a spus că credea în Isus.

Se numea Nicodim și era unul dintre cei mai avuți oameni din Ierusalim. Avea o educație bună și era bine cunoscut și respectat atât de bogați, cât și de săraci. Nicodim făcea parte din consiliul evreiesc, fiind un fariseu foarte strict. Dar era și blând și simpatic și îi ajuta cu bucurie pe oamenii aflați la nevoie.

Nicodim dăruise sume mari de bani pentru a ajuta la susținerea activităților din templu și începuse să se întristeze deja de ceea ce se întâmpla în curțile acestuia. El îl auzise pe Ioan Botezătorul mustrându-i pe liderii religioși. Acum se temea că liderii aceștia ar fi putut să-L trateze pe Isus cum înaintașii lor îi trataseră pe profeții lui Dumnezeu în trecut. Dar pentru că nu voia să se gândească vreo persoană că devenea unul dintre urmașii Lui, a ales să-L viziteze în timpul nopții.

Cumva, Nicodim a reușit să-L găsească într-o noapte pe Isus la locul de odihnă de pe Muntele Măslinilor. Cum a început conversația acest conducător important și bogat? Ioan 3:1,2

Aplicație: Crezi că Isus S-a simțit flatat pentru că fusese numit rabin sau un învățător trimis de Dumnezeu? Crezi că S-a bucurat de vizita lui Nicodim?

Nicodim a fost surprins când Isus l-a privit în ochi și i-a spus: „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” Acest lucru l-a atins în mândrie pe Nicodim. Înainte să poată înțelege mai multe despre Isus, trebuia să devină o persoană nouă; trebuia să se nască din nou. Dar în răspunsul lui a lăsat să se înțeleagă că nu înțelege la ce Se referea Isus. Ioan 3:4

Prin urmare, Isus i-a spus că trebuie „să se nască din apă și Duh”. Să te naști din apă înseamnă să fii botezat în apă. Scufundarea totală sub apă reprezintă îngroparea vieții de păcat. Ieșirea din apă reprezintă nașterea din nou. Nicodim știa ceva despre botezul în apă. Îl văzuse pe Ioan Botezătorul botezând oamenii care își mărturiseau păcatele. Acest lucru părea să fi fost normal pentru vameși și păgâni, dar el nu se considera un păcătos. El credea că faptul că era fariseu îi dădea un drept natural să facă parte din împărăția lui Dumnezeu.

Isus însă i-a spus: „Ce este născut din carne este carne.” Carnea reprezintă viața plină de păcate. De când păcatul a pătruns în lume, toți oamenii (cu excepția lui Isus) sunt păcătoși și nu pot păzi în mod natural legea lui Dumnezeu (Romani 8:5-8). Așadar, toți trebuie să ne naștem din nou, iar această a doua naștere se face prin Duhul Sfânt, care lucrează în noi și ne transformă în oameni noi. 2 Corinteni 5:17 El trăiește în inimile noastre, astfel încât noi să putem iubi și păzi poruncile lui Dumnezeu (Romani 8:2-4). Botezul este semnul exterior al acestei nașteri din nou prin Duhul Sfânt, iar Isus a spus că avem nevoie de amândouă. Citește din nou Ioan 3:5.

Aplicație: Vântul ne arată cum ne schimbă Duhul Sfânt de la ființe „carnale” la ființe „duhovnicești” (Romani 8:9,10). Nu putem vedea vântul, dar vedem ce face. La fel, nu vedem Duhul Sfânt, dar vedem schimbările pe care El le face în viețile oamenilor, atunci când le oferim Lui. Ioan 3:8

Nașterea din nou se face prin Duhul Sfânt. Isus i-a spus lui Nicodim: „Ce este născut din Duh este duh.” Duhul Sfânt este Cel care ne transformă în oameni noi în timp ce vorbim cu Dumnezeu în rugăciune, în timp ce El ne vorbește din Biblie, iar noi ne dorim să fim ca El. Apoi, vom dori să spunem altora cât de minunat este Dumnezeu și ceea ce face pentru noi.

Pe măsură ce facem aceasta și împărtășim cu alții informații din Biblie, devenim tot mai mult ca Isus, iar El devine Prietenul nostru cel mai bun. Satana o să ne dea mult de furcă; însă cel mai bun Prieten al nostru o să ne ajute. Această etapă se numește „sfințire” și continuă pe tot restul vieții noastre. Citește modul în care Biblia folosește acest cuvânt mare în 2 Tesaloniceni 2:13

Să fii sfințit înseamnă să fii făcut pur și sfânt. Dumnezeu vrea să ne salveze și să ne pregătească pentru rai, prin urmare El ne promite că Duhul Său Sfânt o să continue să lucreze în inimile noastre, dacă Îl lăsăm, până când vine Isus. Filipeni 1:6

În noaptea când Isus a vorbit cu Nicodim despre nașterea din nou, i-a reamintit de șarpele de bronz pe care l-a făcut Moise, când israeliții au fost mușcați de șerpi veninoși în pustie, mulți dintre ei murind.

Așadar, Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă un șarpe de bronz și să-l înalțe pe stâlp. După aceea, oricine putea să-l privească avea să fie vindecat de mușcătura șarpelui. Acel șarpe din bronz nu vindeca pe nimeni, ci Îl simboliza pe Isus. Dar ei trebuiau să privească la acesta pentru a arăta că Îl credeau că îi va vindeca (Numeri 21:8,9).

Apoi, Isus i-a spus lui Nicodim că și El va fi „înălțat” ca șarpele acela de bronz pe stâlp. Nu a trecut mult timp și a fost ridicat pe cruce. În timp ce era țintit în piroane de aceasta, păcatele noastre Îi torturau mintea, de parcă ar fi fost ale Lui. Dar S-a încrezut în Dumnezeu și a trecut prin toate acelea, astfel încât noi să putem privi la jertfa Sa, să credem în El și să fim salvați. Pentru că ne iubește, El a plătit prețul teribil al morții în locul nostru (Isaia 53:5).

Aplicație: Memorează Ioan 3:16,17 pentru a afla cât de mult ne iubește Isus!