Un templu pentru Dumnezeu

Text de memorat

„Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem.” (1 Cronici 29:14)

David domnise patruzeci de ani. Atât de multe se întâmplaseră din ziua în care a fost chemat de la oi și a fost uns de Samuel. Probabil că uneori s-a gândit la uriașul Goliat, la Ionatan și Saul și la toate situațiile în care Dumnezeu Și-a ținut promisiunea de a-i purta de grijă. Acum îmbătrânea.

Dumnezeu spusese că fiul lui David, Solomon, avea să fie următorul împărat. Dar Adonia, al patrulea fiu al lui David, care era mai mare decât Solomon, a crezut că el trebuia să fie următorul împărat. 1 Împărați 1:5,6.

Prorocul Naatan s-a grăbit să îi spună lui David că Adonia sărbătorea ca și cum era deja împărat. 1 Împărați 1:24–27. Din nou David și-a dat seama că nu fusese suficient de strict cu fiii lui. Adonia știa că Dumnezeu îl alesese pe Solomon să urmeze la tron. Dar el dorea să fie împărat, așa că a ales să nu asculte de planul lui Dumnezeu.

David le-a spus lui Țadoc și Natan să îl ungă pe Solomon ca împărat și să facă anunțul. I-au ascultat porunca de îndată, și apoi ce au făcut cei care le erau loiali lui David și Solomon? 1 Împărați 1:39,40.

Când a aflat ce se întâmpla, Adonia s-a temut. Petrecerea a încetat și toți s-au grăbit spre case. 1 Împărați 1:49. Mai târziu, Adonia și-a pierdut viața. După cum prezisese Dumnezeu, patru din fiii lui David au murit.

Gândeşte-te:

Ascultare. Neascultare. Care din ele aduce fericire? Tu ce încerci să pui în practică?

David își dorise foarte mult să construiască un templu frumos, în care să poată fi dus chivotul legământului și unde să se strângă oamenii la închinare. Dar, prin Natan, Dumnezeu i-a spus „nu”. Fiul său Solomon fusese ales să construiască templul.

Deși David nu a putut construi templul, Dumnezeu l-a ajutat să facă planuri pentru fiecare parte din templu. 1 Cronici 28:19.

De asemenea, David a strâns materialele de care avea nevoie Solomon. 1 Cronici 22:5,14. Acum Solomon era împărat. David i-a dat planurile de la templu și i-a spus exact ce trebuia să facă. De asemenea, i-a reamintit că templul trebuia să Îi dea slavă lui Dumnezeu, nu lui însuși. 1 Cronici 29:1.

David știa că urma să moară și că lui Solomon i se va face dor de el. El i-a reamintit lui Solomon că Dumnezeu avea să îi fie Tată dacă alegea să asculte și să I se supună Lui. 1 Cronici 28:6,7.

Ce făgăduință minunată! Doar un singur lucru ar fi putut schimba situația. Și anume, Solomon să aleagă să nu se supună lui Dumnezeu și să dea ascultare lui Satana. 1 Cronici 28:9.

Când s-a uitat la planurile de la templu și s-a gândit la responsabilitățile mari pe care le va prelua după moartea tatălui său, probabil că Solomon s-a întrebat dacă va putea fi un împărat bun. Tatăl lui i-a reamintit că nu avea de ce să se teamă atâta timp cât se încredea în Dumnezeu. David învățase că, atunci când te încrezi și asculți de Dumnezeu, nu ai de ce să te temi. 1 Cronici 28:20.

Gândeşte-te:

Știai că, atunci când alegi să fii fericit și ascultător, deja înveți să faci lucruri importante pentru Dumnezeu?

A greșit David vreodată? Fără îndoială. David era om la fel ca tine. A făcut greșeli și a luat niște decizii chiar foarte rele. Dar, deși Dumnezeu știa că de multe ori nu era cel mai înțelept să pună capăt consecințelor alegerilor greșite ale lui David, El niciodată nu l-a părăsit. De fapt, Dumnezeu chiar a spus că David era un om pe placul Lui. Faptele apostolilor 13:22.

De ce a putut Dumnezeu să afirme acest lucru? Cu siguranță nu pentru că David era desăvârșit. Dar, deși el nu era desăvârșit, de fiecare dată când își dădea seama că greșise, întotdeauna îi părea cu adevărat rău. Niciodată nu a încercat să se scuze. El întotdeauna I-a spus lui Dumnezeu și le-a mărturisit celorlalți că ceea ce făcuse era greșit. Întotdeauna I-a cerut lui Dumnezeu să îl ierte.

Îi place lui Dumnezeu să vadă consecințele negative? Cu siguranță că nu. Ieremia 29:11.

Dumnezeu ne-a dat Cele Zece Porunci pentru că El dorește ca noi să fim fericiți și feriți de atacurile lui Satana. Satana încearcă să ne păcălească să nu ascultăm și Dumnezeu știe că neascultarea față de poruncile Lui are un final nefericit. S-a plâns David atunci când Dumnezeu a știut că era mai bine să permită consecințele faptelor lui? Nu.

Dumnezeu este întotdeauna bucuros să ierte și dorește ca noi să continuăm să ne încredem în El, chiar și atunci când îngăduie consecințele asupra noastră. El știe ce este cel mai bine pentru noi și pentru ceilalți.

Gândeşte-te:

Când facem greșeli și alegeri rele și când Satana ne ispitește să renunțăm, crezi că ar trebui să ne amintim de David? De ce este mai bine să permitem consecințelor să se desfășoare în viața noastră?

David a fost împărat patruzeci de ani înainte de moartea sa; deși lăsase totul pregătit pentru ca fiul lui să urmeze la împărăție, Solomon știa că are nevoie de ajutor special. Dumnezeu dorea să îl ajute. De unde știa Solomon acest lucru? 2 Cronici 1:7.
 

Tu ce ai spune dacă Dumnezeu ți-ar pune aceeași întrebare? Înainte de a citi răspunsul lui Solomon, spune tu ce ți-ai dori cel mai mult.

Acum citește ce a cerut Solomon. 2 Cronici 1:8–10. Se aseamănă răspunsul tău cu cel al lui Solomon? Crezi că el a răspuns corect? Ce părere a avut Dumnezeu despre acest lucru? 2 Cronici 1:11,12.

Și-a ținut Dumnezeu făgăduința de a-i da înțelepciune lui Solomon? 1 Împărați 4:30,32-34. Dar făgăduința Lui de a-i da bogății? 2 Cronici 1:15.

Gândeşte-te:

Ce fel de lucruri își doresc oamenii? Numește câteva. Indiferent câți bani ar avea un om, niciodată nu vor fi suficienți pentru a obține toate lucrurile pe care ar vrea să le aibă și care să îl facă fericit. Lucrurile îi fac pe oameni fericiți? Nu. Când obțin lucrurile despre care cred că îi vor face fericiți, oamenii descoperă că, de fapt, nu sunt foarte fericiți, așa că încearcă să obțină mai multe lucruri. Ei nu știu că ascultă de minciunile lui Satana și că niciodată nu vor putea fi fericiți în acest fel. Din moment ce adevărata fericire nu o poți cumpăra de la magazin, cum o poți obține? Cum arată oamenii cu adevărat fericiți? A fost Isus fericit când a fost copil?

În ultimii ani ai domniei lui David și în timp ce Solomon era împărat, vrăjmașii Israelului nu mai luptau împotriva lor. Acesta era un moment oportun ca Solomon să construiască frumosul templu. Astăzi îl numim templul lui Solomon, dar, de fapt, era templul lui Dumnezeu, nu-i așa? Era spre slava lui Dumnezeu, nu a lui Solomon.

Înainte de a muri, David a trudit din greu ca să strângă multe din lucrurile care știa că îi vor fi necesare lui Solomon. De asemenea, el a renunțat la o mare parte din bogățiile lui. La fel a făcut și poporul, dar nu pentru că au fost obligați, ci pentru că așa au vrut. 1 Cronici 29:2,3,9,16.

Când se construiește o clădire, ce fel de sunete auzim? Ce ai fi auzit dacă ai fi fost acolo și ai fi privit în timp ce templul era construit? 1 Împărați 6:7.

Îți poți imagina acest lucru? Modelul era atât de perfect, încât totul putea fi făcut ca să se potrivească exact înainte de a fi adus la templu. În liniște și cu reverență, fiecare parte a fost pusă la locul ei. Probabil că lucrătorii știau că Dumnezeu și îngerii vegheau asupra lor.

Vechiul templu, unde fusese ținut chivotul legământului atât de mult timp, era frumos în interior. Dar exteriorul era foarte simplu. Noul templu era cu totul diferit. Nu era frumos doar pe interior, ci și pe exterior. Mii de oameni au lucrat la el. Când lucrările au fost încheiate, construcția era foarte frumoasă. Preoții, plini de reverență, au pus mobilierul sacru în Sfânta. Au adus chivotul legământului din cortul în care îl pusese David și l-au așezat sub aripile a doi îngeri înalți, auriți, care se aflau deja în Sfânta Sfintelor. Acei îngeri priveau tot timpul în jos, spre chivot și spre cei doi îngeri auriți mai mici de pe capacul lui, de parcă îl păzeau.

Gândeşte-te:

Indiferent dacă locul în care ne adunăm pentru închinare este simplu sau elegant, nu ar trebui să ne amintim că acel loc este pentru a-L onora pe Dumnezeu? Nu ar trebui să păstrăm curățenia și să îl facem mai atrăgător chiar decât casele noastre? Ce crezi?

A fost nevoie de șapte ani ca templul să fie finalizat. Acum era gata și era pregătit pentru ceremonia specială de dedicare lui Dumnezeu.

Solomon a ales o dată din septembrie, deoarece recolta era gata atunci și toți puteau fi prezenți. Pe lângă israeliți, mai erau și alți oameni speciali din alte țări, îmbrăcați în costumele lor bogate. Niciunul dintre ei nu a mai văzut sau nu a mai auzit ceva la fel de măreț ca cele văzute în timpul ceremoniei de dedicare.

Grupurile de preoți de obicei slujeau pe rând la vechiul templu în fiecare lună. Dar la sfințirea noului templu au participat cu toții, îmbrăcați în haine albe curate. Marele-preot purta frumoasa lui haină specială.

Muzica era uimitoare. O sută douăzeci de preoți suflau din trâmbițe. Coruri de cântăreți răspundeau ca un ecou. Se cânta la tot felul de instrumente. Apoi a venit momentul special când toate corurile au cântat un cântec împreună și toate instrumentele muzicale au cântat în același timp. Care erau versurile cântării și ce s-a întâmplat în timp ce cântau? 2 Cronici 5:13,14.

Îți poți imagina cât de entuziasmați erau cu toții? Solomon, care stătea pe un podium special în curtea templului, era foarte fericit în timp ce asculta și privea ce se întâmplă. El știa că și Dumnezeu era mulțumit.

Acum sosise momentul pentru rugăciunea de consacrare a templului. În fața lui Solomon era noul altar, frumos, cu jertfa deja pe el, gata să fie arsă. Toți ascultau tăcuți în timp ce el a îngenuncheat și a înălțat o rugăciune frumoasă, lăudându-L pe Dumnezeu și cerându-I să binecuvânteze și să Își păzească poporul pentru totdeauna. Ce s-a întâmplat când a terminat rugăciunea? 2 Cronici 7:1-3. În timp ce oamenii se întorceau la casele lor, cu toții știau că nu vor uita acea zi.

Gândeşte-te:

Dorește Dumnezeu să fie prezent în locul în care ne închinăm la fel cum a fost prezent în frumosul templu? Ce putem face noi pentru ca El să fie acolo?

Un vis despre cer - Adaptare de Amy Sherrard după Little Ellen

Ellen și surorile ei doreau să câștige bani pentru a cumpăra cărți și reviste, pe care să le dea oamenilor. Ele doreau ca și alții să știe ce scria în cărți și reviste despre apropiata venire a lui Isus. Totodată, dorința lor era ca oamenii să fie gata să Îl întâlnească.

Mama Harmon le învățase pe fetele ei să croșeteze și deja învățaseră cum să ajute la confecționarea pălăriilor. „Am putea tricota șosete, pe care să le vindem, și l-am putea ajuta pe tata să facă pălării”, au hotărât ele. Așa au și făcut. Ellen nu era foarte puternică, dar lucra cât de mult putea și a reușit să câștige 25 de cenți într-o zi. Nu par a fi mulți bani, nu-i așa? Dar, în acele vremuri, era foarte mult și astfel au reușit să cumpere cărți și reviste pe care să le ofere gratuit.

Unul dintre pastori a spus: „Cred că Isus o pregătește pe Ellen să facă o lucrare măreață pentru El”, și avea dreptate. Isus chiar avea o lucrare foarte specială pe care ea să o facă pentru El. Ea urma să devină un profet al lui Dumnezeu.

Un profet este o persoană care primește viziuni și vise de la Dumnezeu, în acestea fiind mesaje importante pentru poporul Său. Mai jos este unul din visele pe care Isus i le-a dat lui Ellen pe când avea doar cincisprezece ani.

În vis, Ellen se simțea tristă. „Cât de mult mi-aș dori să Îl văd pe Isus”, se gândea ea. „Ah, dacă ar fi fost pe pământ, aș fi mers la El și I-aș fi spus toate problemele mele. Știu că El m-ar fi ajutat.” Apoi, în visul ei, a văzut o ușă deschisă și un înger intrând în cameră. „Vrei să Îl vezi pe Isus?” a întrebat el. „El este aici și Îl poți vedea dacă vrei. Ia-ți totul și urmează-mă.”

Ellen și-a luat repede lucrurile și l-a urmat pe înger. Curând, au ajuns la niște trepte foarte abrupte. Când au început să urce scările, îngerul a spus: „Continuă să privești în sus. Și alți oameni au urcat pe această scară și unii dintre ei au privit în jos. Când au privit, au amețit și au căzut.” Ellen a ascultat de înger și a continuat să privească în sus. Când au ajuns la ultima treaptă, îngerul i-a vorbit din nou. „Lasă-ți toate lucrurile aici”, a spus.

Ellen și-a lăsat lucrurile jos. Apoi îngerul a deschis ușa de la capătul scărilor și i-a spus să intre pe ușă. În doar o clipă, a ajuns înaintea lui Isus. Fața Lui era mai frumoasă decât orice văzuse până atunci. Ochii Lui blânzi erau plini de iubire și El a zâmbit iubitor spre ea în timp ce Își punea mâna pe capul ei. „Nu te teme”, i-a spus El.

Sunetul vocii lui Isus a făcut-o fericită pe Ellen și ea a îngenuncheat înaintea Lui. Când s-a ridicat, Isus încă privea spre ea și zâmbea. Apoi, când îngerul a deschis ușa, el a spus: „Acum îți poți lua lucrurile din nou.” Când Ellen s-a trezit, I-a mulțumit lui Dumnezeu că i-a dat un vis atât de frumos și s-a rugat ca Isus să îi zâmbească întotdeauna. (Va urma)