Ultimele zile ale lui Saul

Când încercăm să ajutăm pe cineva și suntem amabili, obișnuiesc oamenii să spună „mulțumesc”? Da. Dar nu la fel s-a întâmplat după ce David l-a ajutat cât a putut de mult pe un bărbat pe nume Nabal.

David și oamenii lui se ascundeau de Saul într-un loc în care păstorii lui Nabal își țineau multe dintre oi și capre. David, care în tinerețea lui a fost păstor, s-a purtat frumos cu păstorii lui Nabal. Când bandele de hoți au încercat să fure o parte din animalele lui Nabal, oamenii lui David le-au protejat și au alungat hoții. Fără ajutorul lor, Nabal ar fi pierdut multe din animalele pe care le avea. În plus, nu au folosit pentru ei din animalele lui Nabal.

Nabal se trăgea din spița de neam a credinciosului Caleb, dar nu semăna deloc cu acesta. El era răutăcios și egoist. 1 Samuel 25:3. În acele zile, pe vremea când era tunsul oilor, stăpânii au dat o petrecere și au invitat mulți oameni să vină. Când Nabal își tundea oile, ce le-a poruncit David la zece din oamenii lui? 1 Samuel 25:4–9.

Ce răspuns i-a transmis Nabal lui David? 1 Samuel 25:10–12. Probabil că David a fost șocat. El și oamenii lui au fost foarte amabili cu Nabal, oferindu-le ajutorul lor pentru a nu pierde mare parte din animale. Cu siguranță că a simțit în inima lui că Nabal nu era corect. De fapt, răspunsul lui Nabal l-a supărat atât de tare, încât a luat repede o hotărâre, fără să se oprească puțin pentru a vedea dacă este bine sau rău ce face. Care a fost hotărârea lui? 1 Samuel 25:13.

Gândeşte-te:

David dorea să îl pedepsească pe Nabal pentru răutatea lui. Era natural ca David să aibă acele simțăminte? Simțim și noi că trebuie să ripostăm atunci când cineva ne rănește? Isus ar face la fel?

Pentru că Nabal a refuzat cererea lui David de a-i da hrană, David a pornit împreună cu oamenii lui să îl pedepsească pe Nabal pentru că fusese atât de rău și egoist. Dar unul dintre păstorii lui Nabal a aflat ce s-a întâmplat când oamenii lui David au cerut mâncare, așa că a plecat în grabă să îi spună lui Abigail, soția lui Nabal, totul despre cele întâmplate. 1 Samuel 25:14-17.

Abigail era o femeie frumoasă, foarte diferită de soțul ei. Ea era bună, politicoasă și totodată înțeleaptă. Ea și-a dat seama că nu mai putea zăbovi nicio clipă dacă voia ca nimic rău să nu se întâmple. Fără să îi spună lui Nabal, a pregătit în grabă un pachet cu pâine, smochine, stafide, cereale coapte și suc de struguri pentru David și pentru toți oamenii lui.

După ce a pregătit totul, a pus merindele pe spatele unor măgari, pe care i-a trimis împreună cu slujitorii ei. Apoi s-a urcat pe măgarul ei și a pornit în urma lor. 1 Samuel 25:18–20. Iată-l pe David pe drum, pregătit să omoare. Ce a făcut Abigail când l-a întâlnit? 1 Samuel 25:23,24.

Vorbind cu David, Abigail a luat asupra ei toată vina pentru purtarea răutăcioasă a lui Nabal și apoi i-a cerut iertare lui David. Ea i-a reamintit cât de curajos fusese în lupta împotriva vrăjmașilor lui Dumnezeu și apoi i-a spus că într-o zi va deveni împărat. Ascultând la ce îi spunea, lui David i-a trecut supărarea.

David i-a fost foarte recunoscător lui Abigail pentru sfatul ei înțelept. Ce s-a întâmplat când Abigail s-a întors acasă? 1 Samuel 25:36–38.

Gândeşte-te:

Este corect să ne răzbunăm pe cineva care se poartă urât cu noi? Ce crezi că a făcut Isus când era copil? Dacă Îi cerem, ne poate ajuta să fim la fel ca El?

Din nou, iscoadele i-au spus lui Saul unde se ascundeau David și oamenii lui. Deși Saul făgăduise să nu îl omoare, totuși nu putea să nu încerce din nou, după cum bine știa și David. Dar David avea prieteni, și atunci când aceștia l-au avertizat de venirea lui Saul, el și câțiva dintre oamenii lui au găsit tabăra lui Saul.

În timpul nopții, David și unul din oamenii lui s-au strecurat pe nesimțite în tabăra lui Saul. Și iată că în fața lor erau Saul și Abner, căpetenia oștirii lui, dormind nederanjați. Chiar lângă Saul erau sulița lui și un urcior de apă.

Ce șansă avea să scape de vrăjmașul lui! Abișai, bărbatul care era cu David, era sigur că Dumnezeu plănuise totul. Ce i-a șoptit lui David? 1 Samuel 26:8. Ce i-a răspuns David în șoaptă? 1 Samuel 26:9–12.

Cât de ușor este pentru Dumnezeu să Se ocupe de problemele noastre atunci când I le încredințăm Lui! Ce a făcut David după ce s-a îndepărtat suficient de mult încât să fie în siguranță? 1 Samuel 26:13–17. Din nou, David l-a întrebat pe Saul de ce încerca să îl omoare. 1 Samuel 26:18.

Saul i-a spus lui David că regreta și că nu dorea să îi mai facă rău pe viitor. Chiar i-a spus că păcătuise și că se purtase ca un nebun. Abner, care ar fi trebuit să îl păzească pe Saul, probabil că s-a simțit rușinat când a trebuit să trimită pe cineva pe deal până la David ca să aducă înapoi sulița lui Saul și urciorul de apă.

Ce i-a spus Saul lui David înainte de a pleca? 1 Samuel 26:25.

Gândeşte-te:

Din nou, David i-a demonstrat lui Saul că nu avea niciun motiv să îl ucidă. Dar Saul i-a permis lui Satana să aibă acces la mintea lui și să i-o umple de gelozie.

David își pierduse orice urmă de speranță că va fi vreodată în siguranță în preajma lui Saul. Știa că nu mai putea avea încredere în el, indiferent de promisiunile făcute. Saul îl urmărea de ani de zile și David credea că nu va înceta niciodată să o facă.

Acum Satana îl ispitea pe David să cadă pradă descurajării. În loc să Îl întrebe pe Dumnezeu ce să facă, David a făcut un plan de unul singur. Nu vei ghici niciodată care era planul. David a hotărât să meargă să locuiască la filisteni. El a crezut că acolo va fi mai în siguranță decât în Israel, unde Saul îl urmărea continuu. 1 Samuel 27:1.

Achiș, unul din împărații filistenilor, s-a arătat dornic să îl protejeze pe David și toată familia lui. Era mulțumit că cel mai curajos soldat din Israel alesese să se împrietenească cu el. Ce a hotărât Saul să facă când a aflat unde era David? 1 Samuel 27:4.

David nu dorea să locuiască în mijlocul filistenilor; el nu dorea ca familia lui sau soldații să imite lucrurile pe care le făceau filistenii. Așa că a cerut o cetate în care să poată locui singuri, și împăratul Achiș i-a dat bucuros cetatea Țiclag. 1 Samuel 27:5,6.

David a rămas la filisteni mai bine de un an. În secret, el lupta împotriva popoarelor păgâne, dar împăratului Achiș îi spunea că lupta împotriva poporului lui. Chiar ar fi făcut David ceva prin care să facă rău propriului popor? Nu. De fapt, David mințea, și atunci când cineva spune o minciună, aproape întotdeauna urmează o altă minciună, care să o acopere pe prima.

În perioada când David era la filisteni, el a avut probleme de mai multe ori. Dar, deși căzuse pradă ispitelor Satanei de a se îndoi de protecția lui Dumnezeu, el niciodată nu a uitat că Samuel l-a uns să fie împăratul Israelului într-o zi.

Gândeşte-te:

Dumnezeu Se întristează când noi facem sau spunem ceva greșit, dar oare încetează să ne mai iubească?

David avea din nou probleme și nu știa cum să mai scape. Care era problema acum? 1 Samuel 28:1,2. Când conducătorii filistenilor s-au strâns pentru luptă, soldații au trecut pe lângă ei. Achiș, David și soldații lor erau la urmă. 1 Samuel 29:2.

Domnii filistenilor au observat că și David mărșăluia și s-au întrebat ce căuta el acolo. Ei știau că el era israelitul care îl omorâse pe uriașul lor Goliat. Toți știau că el era un inamic al filistenilor. Cum reușiseră el și oamenii lui să intre în armata filistenilor?

Achiș a făcut tot ce a putut pentru a le explica faptul că David părăsise Israelul și se alăturase filistenilor. El le-a spus conducătorilor filistenilor că David îi fusese un ajutor de nădejde de mai bine de un an și că puteau avea încredere în el. Dar domnii filistenilor au spus „nu”. 1 Samuel 29:4.

Dacă David ar fi continuat să înainteze cu armata filistenilor, el ar fi putut înfăptui exact lucrurile la care se gândeau conducătorii mânioși, și anume să se întoarcă împotriva lor și să lupte pentru israeliți. Dar acum, el se putea întoarce la Țiclag, având toată încrederea lui Achiș. 1 Samuel 29:9–11.

Dar ce dezastru a găsit când s-a întors la Țiclag! 1 Samuel 30:1-4. Acum chiar și oamenii lui David se întorseseră împotriva lui. 1 Samuel 30:6. După aceea, David a făcut ce ar fi trebuit să facă înainte de a hotărî să meargă la filisteni pentru protecție. 1 Samuel 30:7,8.

Restul istorisirii este foarte interesant, s-ar putea să îți placă să-l citești. 1 Samuel 30:9–19. Dar cea mai importantă parte este că Dumnezeu l-a ajutat pe David să recupereze ceea ce îi luase vrăjmașul. 1 Samuel 30:19.

Gândeşte-te:

Știa Dumnezeu că David Îl iubea cu adevărat? Încerca Dumnezeu, plin de răbdare, să îl ajute pe David să se încreadă în El așa cum o făcuse și în trecut? Ești bucuros că Dumnezeu are răbdare și cu noi?

Sunt adevărate vrăjitoarele? Cea de la En-Dor era. Ea se ascundea, pentru că Dumnezeu spusese că nu trebuia să li se permită niciunei vrăjitoare și celor care chemau morții să locuiască în mijlocul poporului Său. De ce? Pentru că aparțineau lui Satana. Ei spuneau și făceau tot ce el le spunea să facă și să spună. Îi lăsase Saul să locuiască în Israel? 1 Samuel 28:3.

Dar acum filistenii erau pregătiți să lupte împotriva israeliților și Saul era îngrozit. El știa că David locuia acum cu filistenii. Teama lui era că David se alăturase filistenilor și avea să lupte acum împotriva lor. Se simțea părăsit, fără niciun ajutor, și lupta împotriva filistenilor era în ziua următoare. 1 Samuel 28:4–6.

De fapt, aceasta era ultima șansă a lui Saul ca să îi pară rău pentru nenumărații ani în care Îl îndepărtase pe Duhul Sfânt ascultând doar pe jumătate. El făcuse tot ce îi stătea în putere pentru a-l distruge pe omul pe care Dumnezeu îl alesese să fie următorul împărat în Israel. Dar, în loc să îi pară cu adevărat rău, ce a făcut Saul? 1 Samuel 28:7,8.

Era noapte. Saul s-a schimbat de haine și a pretins că era altcineva când a vorbit cu vrăjitoarea. Ce i-a spus aceasta? Care a fost răspunsul lui Saul? Ce s-a întâmplat?1 Samuel 28:9–14.

Poate Satana să readucă la viață pe cineva care a murit? Cu siguranță că nu, viața vine doar de la Dumnezeu. Dar, dacă Dumnezeu permite, poate Satana să facă lucruri uimitoare, care par să fie adevărate? Da, poate. El poate lua asemănarea și chiar poate vorbi la fel ca cineva care a murit.

Satana cunoștea toate alegerile greșite pe care le făcuse Saul. Așa că acum, prefăcându-se că este Samuel, Satana i-a reamintit lui Saul de alegerile greșite. El chiar i-a spus lui Saul că urma să piardă lupta în ziua următoare. Cât de crud poate fi Satana! Cum s-a simțit Saul? 1 Samuel 28:20.

Gândeşte-te:

La început, chipeșul împărat Saul a luat hotărâri bune. Dar, pas cu pas, el a alunecat înapoi spre vechile obiceiuri. Și întotdeauna își găsea scuze. Cât de trist! Dumnezeu l-ar fi ajutat cu bucurie, așa cum ne ajută și pe noi în fiecare zi când alegem să ne supunem Lui.

Căderea stelelor - Adaptare de Amy Sherrard după Little Ellen

Într-o zi de toamnă, cu peste 190 de ani în urmă, într-o casă din Gorham, Maine, s-au născut două fete gemene. Numele lor erau Ellen și Elizabeth, iar data nașterii era 26 noiembrie 1827. Gemenele aveau niște părinți buni și mai aveau alți șase frați și surori mai mari. Îți poți imagina cât de bucuroși au fost de nașterea gemenelor și cât de bine s-au simțit cu toții?

Părinții lui Ellen erau Robert și Eunice Harmon. Erau metodiști și Îl iubeau foarte mult pe Isus. Ei nu știau că Biblia spune că Sabatul, ziua sfântă de odihnă dată de Dumnezeu, este ziua a șaptea a săptămânii. Așa că, la fel ca majoritatea creștinilor, ei mergeau cu credincioșie duminica la biserică.

La acea vreme, mulți oameni din diverse părți ale lumii studiau cu mare atenție Biblia. Ei citeau despre făgăduința lui Isus că Se va întoarce să Își ia la cer poporul care Îl iubește. Ei au studiat semnele date de Isus pentru a cunoaște apropierea revenirii Sale. Unul din semnele la care Isus ne-a spus să fim cu băgare de seamă a fost căderea „stelelor”, sau a meteoriților.

Ai văzut vreodată o stea căzătoare în timpul nopții? Noi le numim stele, dar de fapt sunt meteoriți. Biblia spune că, înainte de venirea lui Isus, multe „stele” vor cădea în același timp. Acest semn s-a împlinit într-o noapte pe când Ellen avea cam șase ani. În acea noapte, când oamenii au privit în sus spre cer, părea că mii de stele luminoase, strălucitoare, cădeau asupra lumii ca o ploaie de lumini.

Ellen și sora ei dormeau în acel moment, așa că ele nu au văzut ploaia de stele; dar ziua următoare, toți vorbeau despre acest lucru. A fost atât de frumos, încât unii oameni chiar se întrebau dacă nu venise Isus în acea noapte.

Lui Ellen îi plăceau animalele. Uneori, în zilele de toamnă, copiii mergeau în pădure în căutare de nuci Hickory. Ei știau că veverițele le ascunseseră pentru a avea hrană în lunile răcoroase de iarnă, când nu mai puteau găsi hrană în afară. Ellen nu dorea ca veverițele să fie dezamăgite când descopereau că nucile lor dispăruseră, așa că întotdeauna lua cu ea o pungă de porumb. Când găsea nuci ascunse, le punea în buzunar, iar în locul lor lăsa niște porumb. Ea dorea ca veverițele să aibă ce să mănânce în locul nucilor. Câtă atenție din partea ei!

Familia lui Ellen avea o vacă. Pe când era încă tânără, Ellen a învățat să mulgă vaca. Într-o seară, când trebuiau mulse vacile, Ellen a mers pe pășune, ca să aducă vaca înapoi în grajd. Dar vaca nu era pe pășune. „Poate că văcuța noastră s-a rătăcit în pădure”, și-a zis Ellen. După ce a intrat în pădure, ea a tot strigat văcuța. Dar nu auzea niciun „Muuu” ca răspuns. Deși ea a continuat să strige, văcuța nu i-a răspuns.

Într-un final, Ellen a găsit vaca. Dar era înțepenită în mijlocul unui râu. Ellen se întreba ce putea să facă. Cum putea scoate vaca din noroi pentru a o duce acasă la muls? (Va urma)