Să-Mi facă un Locaş Sfânt

Israeliții au fost robi săraci în Egipt, dar în noaptea în care au plecat, au devenit înstăriți. Egiptenii le-au dat aur, argint și alte lucruri foarte scumpe să-i grăbească să plece. Câteva săptămâni mai târziu, în timpul primei șederi de 40 de zile a lui Moise pe muntele Sinai, ce i-a spus Dumnezeu să facă? Exodul 25:8

Imaginează-ți! Fiul lui Dumnezeu, Creatorul universului nostru, a dorit să trăiască în mijlocul poporului Său special! Lui Dumnezeu nu-i place să fie separat de poporul Lui; El dorește mereu să fie cu el. Este greu de crezut că tocmai atunci când vorbea cu Moise despre acest lucru, oamenii Lui încălcau legământul solemn cu El. Moise a fost plecat atât de mult, că ei au ales un idol să fie conducătorul lor și s-au închinat la el.

Când Moise a coborât de pe munte și a văzut închinarea lor păgână, a aruncat tablele de piatră cu poruncile scrise pe ele și ele s-au făcut bucăți. Totuși, israeliților le-a părut cu adevărat rău pentru lucrul teribil pe care l-au făcut. Apoi Moise s-a dus înapoi pe munte și a stat alte 40 de zile, iar Dumnezeu l-a asigurat că îi iertase. Când Moise a coborât de pe munte de această dată, avea Cele Zece Porunci scrise de Dumnezeu pe pietre tăiate de Moise. Aceasta a fost ocazia în care fața lui strălucea (Exodul 34:28,29).

De această dată oamenii nu s-au întors la idoli în timp ce Moise era plecat. Ei au fost gata ca Moise să le spună despre planul lui Dumnezeu pentru un sanctuar. Acesta avea să fie o copie în miniatură a Sanctuarului minunat din ceruri și fiecare parte din el avea să Îl reprezinte pe Isus. Acesta urma să fie centrul lor de închinare, dar era cu mult diferit de bisericile noastre de astăzi. El avea să îi ajute pe israeliți să înțeleagă planul minunat al lui Dumnezeu să ierte și să înlăture păcatul. Noi îl numim planul de mântuire.

Pe muntele Sinai, Dumnezeu i-a arătat lui Moise Sanctuarul ceresc și El a explicat ceea ce avea de făcut Isus acolo când urma să se întoarcă în cer, după moartea și învierea Lui, pentru noi. Serviciile din Sanctuarul de pe pământ aveau rolul de a-i ajuta pe israeliți să înțeleagă aceleași adevăruri minunate.

Aplicație: Din moment ce Sanctuarul construit de israeliți era un model al adevăratului Sanctuar din ceruri, este foarte important să cunoaștem însemnătatea mobilierului și a ceea ce se petrecea acolo. Toate aceste lucruri ne ajută să înțelegem mai bine ceea ce face Isus pentru noi acum, în Sanctuarul minunat din ceruri.

Prima jertfă adusă de Adam și Eva după ce au păcătuit, i-a ajutat să înțeleagă planul lui Dumnezeu să-i salveze de la moarte veșnică. Au văzut cu bucurie că primeau o a doua șansă — o șansă de a alege viața veșnică în Isus sau să continue în păcat, lucru care duce la moartea veșnică. Adam și Eva știau că mielul sacrificat de ei îl reprezintă pe Isus, Mielul lui Dumnezeu. Ei știau că moartea Lui le va da nu doar speranță, dar de asemenea, îi asigură că pot avea viața veșnică. Putem avea această speranță și promisiune și noi.

Adam și Eva au transmis această veste bună urmașilor lor, chiar dacă Satana nu a încetat niciodată să o oprească. După mai mult de 2.000 de ani, încă mai erau vești bune pentru israeliții campați la muntele Sinai.

Cât de diferiți erau acum acești israeliți! În timpul primelor 40 de zile în care Moise a stat pe munte, ei s-au închinat la un vițel de aur. Când s-a întors a doua oară după 40 de zile, ei au fost bucuroși să-l audă spunându- le despre construirea unui Sanctuar. O, cât de fericiți au fost să se gândească că Dumnezeu chiar își dorea să fie acolo, în tabără cu ei!

Din bogățiile primite de la egipteni, de bunăvoie, au dat tot ce a fost nevoie pentru construcția Sanctuarului. Oameni bătrâni și tineri, poate chiar copii, au adus darurile lor pentru a ajuta la construirea lui. Exodul 35:21-29 De fapt, ei aduseseră atât de mult încât Moise a trebuit să le spună că muncitorii nu mai aveau nevoie de mai multe resurse. Ce exemplu pentru noi! Israeliții au dat mii de kilograme de aur, argint și bronz, multe piei de animale și fire scumpe albastre, mov, stacojii pentru a face perdele frumoase. De asemenea, au adus pânze albe pentru a face hainele preoților, precum și țesături și pietre prețioase pentru facerea „veșmintelor sfinte” pentru marele-preot.

Aplicație: Te-a binecuvântat Domnul cu tot ceea ce ai nevoie? De ce să nu-I mulțumim mai mult săptămâna aceasta?

Israeliții puteau urmări exact modelul dat de Dumnezeu pentru construirea Sanctuarului. El a dat daruri speciale unor anumiți bărbați, iar apoi aceștia i-au învățat pe alții cum să facă perfect fiecare parte, inclusiv mobilierul, perdelele, hainele preoților — totul. Citește cine erau ei și care au fost toate talentele speciale pe care li le-a dat Dumnezeu. Exodul 35:30-35

Cu grijă și precizie, meșterii au urmat fiecare detaliu din instrucțiunile date de Domnul. Cât de entuziasmați și interesați trebuie să fi fost cu toții pe perioada celor șase luni în care a fost construit Sanctuarul! Ce casă frumoasă făceau pentru Dumnezeu! Planurile pentru ea arătau că urma să fie dusă și cărată când israeliții se mutau dintr-un loc în altul.

Fiecare element de mobilier avea două inele de fiecare parte, pentru a introduce drugii poleiți cu aur. Preoții trebuiau să acopere fiecare piesă în parte cu atenție, iar leviții trebuiau să le care pe umeri, cu ajutorul drugilor. Alte părți ale Sanctuarului erau puse pe căruțe trase de boi. În cele din urmă, toată munca a fost terminată și părțile Sanctuarului erau gata pentru a fi asamblate. Cortul și perdeaua curții din jurul lui au fost ridicate. Apoi, fiecare piesă de mobilier a fost luată în Sanctuar și pusă la locul ei. Aaron și fiii lui au fost îmbrăcați în hainele lor de preoți. Totul era acum gata.

Milioanele de israeliți s-au adunat încântați în jurul Sanctuarului, cât de aproape li s-a permis. Mai întâi, norul care îi condusese s-a ridicat de pe vârful muntelui Sinai, a plutit maiestuos spre Sanctuar și s-a oprit chiar deasupra lui. Oamenilor probabil că li s-a oprit respirația când au privit norul coborând și acoperind întregul Sanctuar. Apoi, o slavă luminoasă a umplut Sanctuarul în care nici Moise nu putea să intre. Exodul 40:34,35.

După aceea, norul s-a plimbat pe deasupra Sanctuarului în care preoții puteau de acum intra. Norul încă îi conducea. Când se ridica în aer, toată lumea știa că este timpul să se mute. Când norul se oprea, își așezau tabăra până se mutau din nou.

Aplicație: Încă Își mai dorește Dumnezeu să trăiască în mijlocul poporului Său? Ioan 17:24

Cum arăta Sanctuarul? Unde a fost el amplasat în tabără? Sanctuarul avea două camere și era așezat în centrul taberei israeliților. Prima cameră a fost numită Sfânta/Locul Sfânt, iar a doua cameră era Sfânta Sfintelor/Locul Preasfânt. Patru învelitori speciale erau puse peste Sanctuar și nu existau ferestre.

În jurul Sanctuarului era un spațiu numit curte. Curtea era înconjurată de un gard din pânză albă care era înalt de șapte metri și jumătate. Sanctuarul era de două ori mai înalt, așa că se putea vedea ușor din orice parte a taberei.

Gardul din pânză albă care înconjura curtea avea intrarea în partea de est. Câteva popoare păgâne se închinau la soare. Când credincioșii israeliți veneau să se roage adevăratului Dumnezeu, ei se uitau la partea din față a Sanctuarului, așadar stăteau cu spatele spre răsărit.

Corturile seminției lui Levi erau amplasate în afara curții, în spațiul larg care înconjura Sanctuarul. Dumnezeu i-a ales pe bărbații acelei seminții să fie preoți, ajutoare în Sanctuar și păzitori, așa că li se permitea să aibă corturile amplasate cel mai aproape de Sanctuar. Dacă ne-am fi putut uita la tabăra israeliților din elicopter, probabil prima dată am fi observat cât de îngrijită și ordonată era ea.

Tabăra israeliților a fost împărțită în mai multe secțiuni — câte una pentru fiecare seminție. Toate corturile israeliților erau aranjate în rânduri drepte, plăcute. Fiecare cort era îndreptat spre Sanctuar. Acest lucru arăta cât de important era Sanctuarul pentru israeliți.

Aplicație: Domnul încă dorește ca poporul Lui să fie îngrijit, curat și ordonat. 1 Corinteni 14:40 Cum arată camera și casa ta? Este biserica ta curată și îngrijită?

Pânzele din jurul curții reprezintă protecția lui Isus. La singura intrare prin care credincioșii aveau acces în curte era o perdea frumoasă. Era simbolul lui Isus care este singura cale spre Dumnezeu Tatăl (Ioan 14:6).

Perdeaua era făcută din trei culori: albastru pentru adevăr, purpuriu pentru regalitate și cărămiziu pentru a le aminti israeliților că pot avea viață veșnică doar datorită sângelui lui Isus, pe care l-a dat pentru ei. Exodul 38:18. Între intrarea în curte și intrarea în Sanctuar era un altar mare, de bronz, pentru jertfe. Exodul 38:1,2

În fiecare dimineață și în fiecare seară era sacrificat acolo un miel fără cusur. Mieii Îl reprezentau pe Isus, Mielul fără cusur al lui Dumnezeu. Acele jertfe de dimineață și de seară erau o reîmprospătare zilnică a memoriei, semnificând faptul că doar sângele vărsat al lui Isus poate aduce iertarea păcatelor și viața veșnică. Pentru că Isus a devenit unul dintre noi, a trăit o viață perfectă pentru noi și a murit pentru noi, noi putem alege să-L iubim și să ne încredem în El, și prin puterea Lui Îl putem asculta.

Dincolo de altarul pentru jertfe era un lighean mare, strălucitor, de aramă, făcut din oglinzile de aramă pe care le-au donat femeile israelite. În lighean încăpeau multe găleți de apă. Preoții își spălau mereu mâinile și picioarele în lighean înainte de a sluji la altar sau înainte de a merge în Sanctuar. Acest ritual le reamintea că trebuiau să-și curețe inimile înainte de a sluji în orice loc (Exodul 38:8).

Apa ne amintește și de botez, eveniment care spune altora că alegem să-L lăsăm pe Isus să spele păcatele noastre. De asemenea, ea ne reamintește de momentul în care ne spălăm picioarele unii altora arătând umilință, dragoste și iertare. Doar preoții intrau în Sanctuar, dincolo de perdeaua de la intrarea în Locul Sfânt/Sfânta. Perdeaua aceasta avea aceleași culori ca perdeaua de la intrarea în curte, dar avea, în plus, niște îngeri auriți brodați pe ea. Exista în Sanctuar o cameră aurită, strălucitoare. De ce strălucea? Vom afla mâine.

Pereții Locului Sfânt erau făcuți din lemn poleit cu aur strălucitor, lustruit, care reflecta lumina din sfeșnicul cu șapte brațe de aur. Acesta se afla în partea stângă (partea de sud) a camerei și lămpile continuau să ardă zi și noapte. Exodul 27:20

Așa cum sfeșnicul era singura lumină din Locul Sfânt, Isus este singura lumină în întunericul din lumea noastră și dorește ca noi să-L reflectăm mereu pentru ca cei din jurul nostru să-L poată vedea, la fel cum tot ce se afla în Locul Sfânt reflecta lumina care venea de la sfeșnic. El a spus: „Voi sunteți lumina lumii”, adică tu și eu suntem lumini. (Matei 5:14).

Fiecare fitil al lămpii era într-un potir mic cu ulei care se reumplea în fiecare zi. Fitilele erau curățate în fiecare dimineață și seară, pe rând, unul câte unul, ca să fie întotdeauna lumină. Isus ne „curăță” și pe noi. El ne curăță de obiceiurile rele și ne dă uleiul Duhului Sfânt ca să strălucim pentru El. Isus a spus o parabolă despre zece fecioare care plănuiseră să meargă la o nuntă într-o noapte, dar cinci dintre ele nu au primit permisiunea să intre. Lămpile lor s-au stins atunci când au avut nevoie de ele. Nu aveau suficient ulei (Matei 25:1-13).

Noi plănuim să-L întâlnim pe Isus, adevăratul Mire, și trebuie să avem „uleiul” Duhului Sfânt pentru a ne umple mințile cu lucruri bune, dacă vrem să fim gata pentru El. Masa de pâini pentru punerea înainte era în partea dreaptă a camerei (în partea de nord). Ea era făcută din lemn și poleită cu aur. Pe ea erau rânduri de pâini cu câte șase pâini pe fiecare rând. Pâinea îl reprezenta pe Isus și era făcută fără drojdie, pentru că drojdia reprezintă păcatul, iar Isus nu a păcătuit niciodată.

 Aplicație: În fiecare Sabat pâinile de pe masă erau înlocuite. Ele reprezentau Cuvântul lui Dumnezeu. Tu cum îți iei în fiecare zi „pâinea vieții” și în Sabat pâinea proaspătă?