Nu lipseşte nimic

Pe când israeliții traversau deșertul în drumul lor spre Sinai, și-au dat seama că rezervele lor de mâncare începeau să scadă. Acum aveau ocazia să-și exerseze încrederea și credința în Domnul. Dumnezeu dorea ca ei să-I ceară ajutorul. Totuși, în loc să aleagă să facă acest lucru, ei au început să se plângă și să dea vina pe Moise din nou.

Dumnezeu i-a spus lui Moise ce urma să facă. Apoi Moise a asigurat oamenii că Dumnezeu promisese să se îngrijească de nevoile lor, iar felul în care urma să facă acest lucru avea să demonstreze din nou că El este atotputernic.

Aaron le-a reamintit că ei se plâng, de fapt, de Dumnezeu. Aveau nevoie să li se aducă aminte că El era foarte aproape de ei tot timpul, în nor, și că auzise tot ce spuseseră. În timp ce Aaron vorbea, oamenii s-au întors și s-au uitat la nor. Acesta strălucea din ce în ce mai tare până când a ajuns să lumineze ca soarele. Crezi că sentimentele de nemulțumire ale oamenilor s-au schimbat când au realizat că Domnul într-adevăr îi vedea și îi asculta? Acum, ce bine ar fi dacă ar ține minte pentru totdeauna acest lucru!

Apoi Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. Citește ce i-a spus în Exodul 16:11,12 Pentru o perioadă, oamenii probabil că s-au întrebat unde poate fi găsită suficientă carne pentru a hrăni atât de multă lume, dar nu au trebuit să aștepte mult până să afle. Toată lumea cred că a făcut ochii mari când un stol imens de prepelițe s-a apropiat de tabără. Erau foarte ușor de prins și, așa cum Domnul promisese, erau suficiente pentru a da tuturor toată carnea pe care și-ar putea-o dori, chiar în acea seară. Pofta lor de carne era atât de mare, încât îi făcea chiar să-și dorească să fie înapoi, în Egipt, unde aveau oale cu carne pentru a mânca. Deși carnea nu este o mâncare bună, Dumnezeu le-a permis să mănânce ceea ce pofteau. Dar ce rezultat a avut acest lucru? Psalmii 106:13-15

Aplicație: Ne dă uneori Dumnezeu ceea ce ne dorim chiar dacă nu este cel mai bine pentru noi? Când îi cerem lui Dumnezeu ceva, să îi cerem să răspundă rugăciunilor noastre conform voinței Lui.

Israeliții și-au satisfăcut pofta de carne, hrănindu- se cu acele prepelițe. În dimineața următoare, pe pământ s-a lăsat rouă, dar când soarele a uscat roua, ce au văzut ei? Exodul 16:14

Ce entuziasmați trebuie să fi fost israeliții când au gustat acele bucăți mici și rotunde! „Manna?” s-au întrebat ei unii pe alții. Manna însemna „Ce este aceasta?”. Era „pâinea” delicioasă pe care Dumnezeu le-o promisese, numită mană, care cădea în liniște peste toată tabăra israeliților în fiecare noapte. Pentru următorii 40 de ani, cu excepția zilelor de Sabat, israeliții au adunat-o în fiecare dimineață. Poate că Domnul i-a însărcinat pe îngeri să asigure zilnic mana. Mana mai este numită „hrana îngerilor” și „pâinea cerească”. Psalmii 78:24,25

Israeliții au învățat să prepare multe feluri gustoase de mâncare din mană. O puteau mânca simplă, fiartă, măcinată ca făină, puteau face prăjituri și alte mâncăruri coapte și, probabil, puteau să o frigă sau să o prăjească. Era minunată. Numeri 11:7,8

Zilnic, cu excepția zilelor de vineri și de Sabat, adunau în jur de doi omeri pentru fiecare persoană. Vinerea aveau să adune suficient pentru ziua aceea și pentru Sabat, pentru că nu cădea deloc mană în Sabat. Exodul 16:22,26,29 De asemenea, vinerea pregăteau mâncarea de care aveau nevoie în Sabat, iar mâncarea nu se strica. Dar în alte nopți, dacă o păstrau până ziua următoare, se împuțea și făcea viermi. Exodul 16:19-25

Regulile pe care le-a dat Dumnezeu cu privire la mană erau simple și ușor de aplicat. Dar unii oameni nu credeau că Sabatul era important. În loc să se odihnească în Sabat, ei au mers să culeagă mană, ca de obicei. Ce au găsit aceștia? Exodul 16:27

Aplicație: Israeliții erau poporul special al lui Dumnezeu, așa cum suntem și noi astăzi. El își dorea că ei să știe că Sabatul este foarte important și își dorește ca și noi să știm același lucru.

Mana era un aliment minune pe care îngerii îl dădeau israeliților. Ei trebuiau să o adune în fiecare dimineață cu excepția Sabatului, pentru că nu ținea mai mult de o zi, ci se strica. Dar mana pe care o mâncau în Sabat era o minune; culeasă de vineri de dimineață, nu se strica vineri noaptea. Acest lucru se întâmpla pentru a-i învăța că Sabatul este foarte important.

Dumnezeu nu le spusese încă oamenilor Cele Zece Porunci de pe muntele Sinai; dar ei le știau dinainte de a ajunge acolo, pentru că unii refuzaseră deja să respecte poruncile și legile Lui, în special porunca Sabatului. Exodul 16:28

Mana pe care o mâncau israeliții venea din ceruri și Îl reprezenta pe Isus. Isus a spus că El este „pâinea vieții” care a venit din ceruri și noi trebuie să-L „mâncăm”. Apoi a explicat că vorbele rostite de El sunt „pâinea” pe care noi trebuie s-o mâncăm. Ioan 6:51,63

Cuvintele Lui se găsesc în Biblie și tu le „mănânci” atunci când studiezi și crezi în versetele din Biblie din această lecție. Citește ce a spus Ieremia despre bucuria pe care a simțit-o mâncând cuvintele lui Dumnezeu. Și noi putem avea acea bucurie. Ieremia 15:16 Dacă nu petrecem timp cu Isus studiind Biblia, Satana ne va da gânduri nepotrivite care ne vor trece de partea sa în războiul dintre bine și rău, în loc să rămânem de partea câștigătoare, cu Isus.

Israeliții aveau nevoie să mănânce mană în fiecare zi, iar noi avem nevoie să „mâncăm” cuvintele Domnului în fiecare zi. Rugându-ne și studiind Cuvântul Lui în fiecare zi putem deveni asemenea lui Isus. Viața Lui este în Cuvântul Său, iar când noi îl studiem, vom fi în El și El va trăi în noi. Ioan 6:56

Aplicație: Apostolul Pavel ne poate ajuta să înțelegem acest lucru mai bine. El a spus că nu mai trăia, dar avea viață! Viața aceea nu era a lui, spunea el – era viața lui Isus care trăia în el. Așa putem fi și noi. Cât de minunat! Citește Galateni 2:20

Până acum, israeliții ar fi trebuit să realizeze, în sfârșit, că Dumnezeu îi iubea și nu era nimic ce El să nu poată face pentru ei. De fapt, după minunea cu mana, ei au promis să-L iubească, să se încreadă în El și să-L asculte. Dar oare chiar așa era? Următorul loc în care și-au așezat tabăra a fost la Refidim și, din nou, puteau alege ori să se plângă, ori să se încreadă în Domnul. Care a fost problema și ce alegere au făcut ei? Exodul 17:1-3

 Moise a făcut ceea ce ar fi trebuit să facă israeliții – a dus problema înaintea lui Dumnezeu, care i-a spus exact cum să acționeze. Exodul 17:4-6 Israeliții mergeau la distanță în urma lui Moise și a câtorva bătrâni. Dumnezeu promisese că va fi lângă el și poate El era deja lângă stânca pe care Moise urma s-o lovească, acoperit de un nor de lumină. Dacă norul nu-l ascundea pe Dumnezeu, oamenii nu ar fi putut suporta lumina și aceasta i-ar fi omorât.

Probabil că s-au liniștit cu toții când l-au privit pe Moise ridicându-și toiagul și lovind stânca. A adus Domnul vreo plagă peste cei care s-au plâns? Nu. Dumnezeu a fost iertător cu ei. Imediat, un jet de apă proaspătă și rece a țâșnit din stâncă și a curs ca un râu peste deșert. Timp de 40 de ani Dumnezeu a făcut minuni ca aceasta când israeliții aveau nevoie de apă. Psalmii 78:15,16
 

Apoi, Domnul a îngăduit să vină un alt test. Amaleciții cei răi, un popor războinic din apropiere, s-au decis să-i atace pe israeliți. De fapt ei erau înrudiți, pentru că amaleciții erau descendenții lui Amalec, nepotul lui Esau, care era fratele geamăn al lui Iacov (Israel). Geneza 36:12 Amaleciții au auzit despre puterea minunată a lui Dumnezeu. Știau ce a făcut El în Egipt și cum i-a condus pe israeliți prin Marea Roșie. De asemenea, știau că Dumnezeu a înecat armata egipteană și a făcut și alte minuni uimitoare de atunci.

Totuși, amaleciții au ales să-L batjocorească pe Dumnezeu demonstrând că zeii lor păgâni erau mai puternici. Apoi au jurat să nimicească pe fiecare dintre israeliți.

Aplicație: Ce ar trebui să faci când ai o problemă și nu știi cum să te descurci? Proverbe 3:5-7; Iacov 1:5

Moise condusese o armată mare în Egipt și știa cum să lupte împotriva inamicilor. Când amaleciții i-au atacat pe israeliți în drumul lor spre muntele Sinai, el l-a rugat pe Iosua, un ajutor loial și curajos, să aleagă repede oamenii puternici din diferite seminții și să-i organizeze să lupte cu inamicii în următoarea zi.

Chiar dacă israeliții au strâns probabil multe scuturi, săbii și sulițe de la soldații egipteni care s-au înecat în Marea Roșie, ei nu știau prea multe despre luptă. Așadar, probabil că toată tabăra s-a temut când Iosua și grupul lui de soldați au mărșăluit să lupte împotriva amaleciților. Moise, Aaron și Hur, un alt ajutor, au mers sus pe un deal, unde Moise putea să se roage și să vadă bătălia care se dădea în vale. Moise și-a ridicat toiagul și mâinile spre cer și s-a rugat ca Domnul să-i ajute pe soldații israeliți să învingă inamicul.

Moise și însoțitorii săi au observat repede că, atunci când mâinile lui erau ridicate, arătând că se roagă, soldații israeliți îi băteau pe amaleciți. Dar când le lăsa să se odihnească, inamicii îi băteau înapoi pe israeliți. Aaron și Hur au adus o piatră pe care să se așeze Moise și i-au ținut acestuia mâinile ridicate ca să se poată ruga în continuare, până la apus. Atunci, israeliții au câștigat, iar amaleciții înfrânți s-au îndepărtat.

Ce s-a întâmplat în acea zi i-a ajutat pe israeliți să înțeleagă că ei trebuie să facă tot posibilul și să se încreadă că puterea lui Dumnezeu îi va ajuta. Dacă nu se încredeau în puterea Lui, eforturile lor aveau să eșueze întotdeauna și urmau să fie înfrânți.

Aplicație: Așa este și cu noi. Când Satana ne ispitește să facem ceva greșit, trebuie să rezistăm și să ne străduim să facem binele. Luca 13:24; Iacov 4:7 Totuși, toată rezistența și străduința noastră, ca în cazul lui Iosua, nu ne vor da victoria asupra Satanei și nu ne vor ajuta să facem binele, dacă nu ne rugăm și nu ne încredem în puterea lui Dumnezeu, așa cum a făcut Moise. Trebuie să le facem pe amândouă. Psalmii 37:3-5

După câștigarea bătăliei cu amaleciții, Moise a primit câteva vești bune. Nu departe de tabăra israeliților era casa lui Ietro, socrul lui Moise. El auzise cum îi scosese Dumnezeu pe israeliți din robie și știa că era timpul ca Moise și familia lui să se reunească. Exodul 18:6

Cât de fericit era Moise că Ietro venea cu Sefora, soția lui, și cu cei doi băieți ai lor! S-a grăbit să-i întâlnească și i-a dus în cortul lui. Aveau atât de multe de vorbit și pentru care să-L laude pe Domnul! Ce i-a spus Ietro? Exodul 18:10-12

Când Moise a trebuit să meargă înapoi la lucru, a doua zi, Ietro a mers cu el. A privit cum, oră după oră, Moise asculta tot felul de probleme și le spunea oamenilor cum să le rezolve după voia Domnului. A realizat repede că Moise nu mai putea continua zi de zi, lucrând cu milioanele de oameni din tabăra imensă, și i-a spus următorul lucru: Exodul 18:17,18

Apoi Ietro i-a sugerat un plan înțelept, și anume ca Moise să împartă munca lui cu alții. I-a spus să aleagă oameni înțelepți, sinceri și care Îl iubesc și se încred în Domnul și să-i facă ajutoarele lui. Exodul 18:24-26 A fost Moise destul de umil pentru a accepta sfaturi de la altcineva? Da, și ce diferență a făcut acest lucru! Moise probabil și-a dorit ca socrul lui să poată sta mai mult și a fost o mare mângâiere pentru el să fie alături de soția și de fiii săi.

Norul i-a condus pe israeliți de la Refidim la muntele Sinai. Coloana lungă în care mărșăluiau se întindea pe kilometri întregi, iar oamenii și animalele lor înaintau ca un râu curgând printre munții stâncoși.

Uneori norul îi conducea către munții prin care părea că nu este nicio cale de trecere, dar erau mereu ghidați către o ieșire și puteau să meargă mai departe. În sfârșit, strecurându- se printr-o astfel de trecătoare, au văzut în depărtare peretele înalt și abrupt al muntelui Sinai.

Aplicație: Dacă ești înțelept, ce vei face când vei primi sfaturi sau când vei fi mustrat? Proverbe 8:33; 15:32