O inimă împietrită

Întorcându-ne la istoria lui Moise, îl vom însoți în călătoria lui din Madian până înapoi, în Egipt. Moise și fratele lui, Aaron, s-au întâlnit în apropierea muntelui Sinai și au mers împreună cam 300 de kilometri până la Gosen, în Egipt. Dumnezeu l-a avertizat pe Moise că faraonul se va încăpățâna și nu-i va lăsa pe israeliți să părăsească Egiptul. Exodul 4:21

Dar ce voia să spună Domnul când a zis că îi va împietri inima faraonului? Pare acest lucru a fi ceva ce ar face Dumnezeu oamenilor? Cuvântul „inimă” în Biblie, de obicei, înseamnă „minte”. Noi gândim și luăm decizii cu mintea, nu cu inima. Mintea noastră este, prin natura ei, păcătoasă, dar Isus dorește să ne dea minți fără păcat, la fel ca a Lui. (Filipeni 2:5) Întotdeauna Dumnezeu ne lasă pe noi să alegem ce fel de minte dorim. Dar Duhul Lui vrea să ne schimbe, prin înnoirea minții noastre, și să avem o mintea ca a lui Isus. (Romani 12:2)

Razele soarelui fac ceara tare să se înmoaie, dar totodată fac noroiul moale să se întărească. Noi alegem cu ce anume dintre cele două să ne asemănăm. Mintea faraonului era la fel ca noroiul. Refuzând apelurile Duhului Sfânt, mintea lui a devenit din ce în ce mai tare. În cele din urmă, mintea lui a ajuns împietrită asemenea cărămizilor tari și uscate de soare pe care israeliții erau forțați să le facă. Ajunși în Egipt, Moise și Aron i-au chemat pe bătrânii Israelului să le spună cum Dumnezeu l-a ales pe Moise să scoată poporul Său din Egipt. Ce au spus bătrânii și oamenii când au văzut semnele pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise?Romani 12:29-31

Moise și Aaron au mers apoi la palatul regal. Faraonul deja auzise despre ei și ce făceau printre israeliți. El credea chiar că ei ar putea să planifice ca israeliții să facă o răscoală pentru a ieși din sclavie. Când Moise și Aron i-au spus faraonului că Dumnezeu a zis: „Lasă poporul Meu să plece”, el a întrebat: „Cine este Dumnezeu?”. Poate că el credea că Dumnezeu nu era suficient de puternic să elibereze sclavii israeliți din mâinile bogatului și puternicului popor egiptean. Ce surpriză îl aștepta!

Aplicație: În timp ce studiezi Biblia, îi permiți Duhului Sfânt să îți înmoaie inima?

Israeliții erau în Egipt de aproximativ 215 ani și fuseseră sclavi o mare parte din această perioadă. În acei ani de robie cruntă, foarte puține din legile lui Dumnezeu fuseseră transmise de la părinți la copii. Majoritatea nici măcar nu țineau Sabatul, deși mai erau câte unii credincioși care îi învățau pe egipteni despre Dumnezeu.

Când Moise s-a întors în Egipt, el i-a învățat pe israeliți importanța ascultării de legea Domnului și mulți, dacă nu chiar majoritatea, au început să păzească Sabatul. De aceea, faraonul i-a mustrat pe Moise și pe Aaron pentru că i-a luat de la muncă și i-a pus să se odihnească. Israeliții făceau cărămizi din lut amestecat cu paie mărunțite pe post de liant și le uscau la soare. Paiele le fuseseră furnizate, dar acum faraonul a spus că trebuie să strângă paiele singuri și să facă tot atâtea cărămizi ca înainte. Exodul 5:10-13

Această sarcină adițională era menită să-i forțeze să lucreze în Sabat pentru ca să facă numărul cerut de cărămizi. Când ei s-au plâns, Moise le-a reamintit promisiunea lui Dumnezeu că El îi va scoate din robie. Totuși, ei erau atât de descurajați că nu l-au mai crezut. Exodul 61:6,9 Când au mers înapoi la faraon, acesta le-a cerut lui Moise și lui Aaron un semn prin care să demonstreze puterea lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat atunci? Exodul 7:10-13

A putut Satana să facă din toiegele acelor vrăjitori niște șerpi vii? Nu. Doar Dumnezeu poate da viața. Dar Satana poate face magie prin care să înșele oamenii și acest lucru s-a întâmplat și în acea zi. Când toiagul lui Aaron a înghițit toiegele magicienilor, faraonul a crezut că Moise și Aaron au făcut cumva un truc mai bun decât puteau face vrăjitorii lui. Apoi Dumnezeu a început să trimită catastrofe (plăgi, urgii) peste Egipt. Prima plagă a fost asupra fluviului Nil, pe care egiptenii îl venerau. Apa s-a transformat în sânge, toți peștii au murit și mirosea urât. Se pare că și vrăjitorii au transformat apa în sânge, iar faraonul s-a încăpățânat și mai mult. Pentru o săptămână întreagă, oamenii au săpat pe lângă râu pentru a găsi apă de băut. Exodul 7:20-25

Aplicație: Crezi că faraonul voia să asculte de Domnul sau căuta scuze pentru a nu asculta?

Egiptenii credeau că broaștele sunt sacre. Faraonul nu a ascultat când Moise i-a spus din nou că Domnul a zis să lase poporul Lui să plece, așa că Dumnezeu a demonstrat că El este mai mare decât broaștele. El a trimis atât de multe broaște încât oamenii își doreau să scape de ele. Erau peste tot – chiar și în paturile lor și în bolurile din bucătărie și în cuptoare.

Satana i-a ajutat pe vrăjitori să pară că și ei au făcut să iasă broaște din râu. Cum au făcut acest lucru? Nu știm. Dar Biblia ne avertizează că înainte de venirea lui Isus, Satana îi va ajuta pe oameni să facă miracole care îi vor face pe unii să creadă că sunt de la Dumnezeu. Apocalipsa 13:13,14; Apocalipsa 16:13,14 Vrăjitorii nu puteau să facă broaștele să dispară și faraonul era înnebunit. Așa că și-a smerit inima încât să-i ceară lui Moise și Aaron să Îl roage pe Dumnezeu să le îndepărteze și a promis că îi va lăsa pe israeliți să plece. Ce a spus Moise că îi va demonstra faraonului răspunsul la această cerere? Exodul 8:10

Moise s-a rugat, așa cum a cerut faraonul, și broaștele au murit. Transformarea apei în sânge a produs un miros groaznic, dar nu ne putem imagina mirosul care venea acum de la broaștele moarte. Ce a făcut faraonul? Exodul 8:15 Înainte de primele două plăgi, i s-a spus faraonului ceea ce urma să se întâmple dacă nu îi va lăsa pe israeliți să plece. Dar el nu și-a ținut promisiunea după cea de-a doua plagă și acum nu a mai fost avertizat cu privire la a treia plagă - păduchi înțepători pe oameni și pe animale. Vrăjitorii nu au putut imita această minune. Ei l-au avertizat pe faraon că acest lucru vine de la Dumnezeu, dar el tot nu s-a schimbat. Exodul 8:16-19

Cea de-a patra urgie a fost trimiterea unor roiuri de muște câinești, foarte mari. Faraonul a făcut din nou promisiuni, dar când Domnul a înlăturat muștele, inima lui s-a împietrit și mai mult. Ținutul Gosen, unde trăiau israeliții, era protejat de acele muște câinești, iar când, la a cincea plagă, animalele egiptenilor au murit, animalele din Gosen au rămas sănătoase. A șasea urgie a început când Moise a aruncat o mână de cenușă în aer. Pe măsură ce aceasta se răspândea, orice om sau animal atins de ea se umplea de bube. Totuși, inima faraonului era încă tare.

Aplicație: Îi păsa faraonului mai mult de el ori de poporul său? Mândria ne face egoiști sau altruiști, neascultători sau ascultători de Dumnezeu?

Până la acest moment, mai mulți egipteni fuseseră convinși că Dumnezeul israeliților era singurul Dumnezeu adevărat, iar când Moise i-a avertizat despre cum va fi cea de-a șaptea plagă, acei oameni s-au pregătit pentru ea. Ce s-a întâmplat cu cei care nu s-au pregătit? Exodul 9:18-26

Cei mai mulți dintre noi am văzut grindină, dar niciunul dintre noi probabil nu a văzut grindină atât de mare ca cea din această plagă, împreună cu tunete și fulgere atât de aprige. Era de parcă Dumnezeu striga ca să le atragă atenția. De data aceasta faraonul a admis într-adevăr că a păcătuit. Dar Moise știa că el nu se căia cu adevărat, ci doar dorea ca grindina să se oprească. Apoi, Moise i-a spus faraonului că, dacă nu îi lasă pe israeliți să plece, un roi de lăcuste va acoperi țara lui. Slujitorii regelui au auzit ce a spus Moise și, cu îndrăzneală, au dat vina pe faraon pentru distrugerea Egiptului.

A ascultat faraonul de data aceasta? Nu chiar. El a permis doar bărbaților israeliții să plece. El știa că bărbații se vor întoarce la familiile lor. Așa că Dumnezeu i-a spus lui Moise să ridice toiagul ca să aducă plaga a opta. Timp de o zi și o noapte, un vânt puternic a împrăștiat milioane de lăcuste care roiau ca o pătură peste pământ și au mâncat fiecare plantă verde și frunzele copacilor care au mai rămas după grindină. Pământul Egiptului era ruinat. Iar când faraonul i-a rugat pe Moise și pe Aaron să-i ceară Domnului să îndepărteze lăcustele, părea foarte umil. Dar oare era cu adevărat umil? Exodul 10:16-20

Oare putea fi ceva mai rău de atât? Oamenii nu știau la ce să se aștepte pe viitor. Dar israeliții, văzând că Dumnezeu i-a protejat în timpul plăgilor, erau de acum siguri că Dumnezeu îi va scoate din robie. Apoi a venit a noua plagă. Timp de trei zile, toți au fost prinși în cel mai groaznic și terifiant întuneric. Aerul părea dens, era greu de respirat, soarele și luna, la care se închinau, nu puteau fi văzute. Doar israeliții aveau lumină în case.

Aplicație: După ce ai greșit o dată, este mai greu sau mai ușor să greșești din nou?

În timpul celei de-a noua nenorociri, plaga întunericului dens, oamenii au avut timp să se gândească la calamitățile care se abătuseră asupra lor. Dumnezeu le-a dat acel timp să vadă că El este mai mare decât toți idolii lor, ca ei să se poată căi de păcatele lor și să-L aleagă pe El ca Dumnezeul lor. O, cât de milostiv este Dumnezeul nostru!

Dar faraonul nu s-a căit. Și din nou nu-i lăsa pe israeliți să plece. De data aceasta chiar i-a spus lui Moise să iasă din palat și să nu se mai întoarcă niciodată. Acum era foarte clar că, în sfârșit, sosise timpul ca israeliții să părăsească Egiptul. Cei răspândiți prin țară s-au mutat în liniște cu toții în Gosen, de unde urmau să plece împreună. Moise deja îi organizase în secret ca să nu plece din Egipt ca o mulțime împrăștiată. Fiecare familie știa unde să se situeze în rând atunci când călătoreau și când campau.

Dumnezeu urma să trimită a zecea și ultima plagă, iar faraonul trebuia să primească o ultimă avertizare. Când faraonul i-a spus lui Moise după a noua plagă să nu se mai întoarcă niciodată la palat, încă nu era prea târziu pentru el să se răzgândească în mintea lui cea încăpățânată și mândră. Dumnezeul nostru răbdător și milostiv îi oferea faraonului încă o șansă să regrete. Care a fost ultimul avertisment? Exodul 11:4-8

Ce plagă oribilă! Aceasta nu ar fi avut loc dacă faraonul l-ar fi ascultat pe Dumnezeu. El a avut câteva zile în care să se gândească la avertismentul lui Moise, pentru că israeliții aveau nevoie de timp să se pregătească pentru noaptea în care întâii născuți urmau să moară. În cea de-a zecea zi a acelei luni, fiecare familie de israeliți a ales câte un miel, așa cum le-a spus Moise, iar în ziua a paisprezecea a lunii l-au sacrificat chiar înainte de căderea nopții și au stropit cu sângele lui stâlpii ușilor caselor lor. Apoi l-au fript și l-au mâncat cu azimi și ierburi amare.

Îngerul nimicitor urma să vină la miezul nopții, iar întâii născuți din tot Egiptul urmau să moară, cu excepția celor din casele cu sânge pe ușori. Îngerul urma să treacă pe lângă acele case. De aceea, ziua aceasta este numită Paștele evreiesc.

Aplicație: Dumnezeu le-a spus israeliților cum să fie în siguranță în timpul în care avea loc urgia a zecea. Domnul a spus poporul Lui cum să se pregătească pentru judecata care va veni peste pământul nostru.

Putea sângele mielului de pe stâlpii ușii să protejeze pe toată lumea din interior? Nu. Sângele acela reprezenta sângele lui Isus care, la fel ca mielul, a murit ca să salveze pe toți cei care cred în El și ascultă de El. Ca să fie în siguranță în noaptea aceea, israeliții trebuiau să facă mai mult decât să creadă în Dumnezeu; ei trebuiau să și asculte, stropind sângele pe stâlpii ușilor. Citește 1 Ioan 1:7.

Apoi, fiecare familie israelită a intrat în casă și a mâncat mielul fript. Ei erau îmbrăcați pentru călătorie și au mâncat ca oamenii care mănâncă în grabă. (Exodul 12:11). Într-adevăr, se grăbeau. Îngerul nimicitor urma să vină la miezul nopții și întâiul născut urma să moară 4000 în fiecare casă care nu avea sângele mielului pe stâlpii ușilor. Ei urmau să plece destul de repede după acel eveniment, dar nu știau cât de repede. Așa că trebuiau să fie gata de plecare oricând. Dar noi? Noi suntem gata să plecăm oricând spre Canaanul ceresc? Matei 24:44 De ce au mâncat carnea mielului? Aceasta era o pildă. Mielul îl reprezenta pe Isus, adevăratul miel al Paștelui (1 Corinteni 5:7); iar El ne-a spus să mâncăm carnea Lui și să bem sângele Lui (Ioan 6:53,54).

Isus a explicat că sângele și carnea sunt cuvintele Lui, iar noi le „mâncăm” studiind cuvintele Lui din Biblie și lăsându-le să ne ghideze alegerile. Cuvintele Lui sunt duh și viață, a spus El. Acest lucru înseamnă că viața Lui este în Cuvântul Lui (Ioan 6:63). Pe măsură ce studiem din Biblie, putem primi viața Lui prin credința în cuvântul Lui. Devine parte a gândirii noastre. Și viața Lui trăind în noi ne poate da putere să ascultăm. Apoi, așa cum israeliții erau gata de plecare spre tărâmul Canaanului, noi putem fi gata de plecare spre Canaanul ceresc când Isus va veni. Citește Iacov 1:21

La acel moment, mulți egipteni erau convinși că Dumnezeul israeliților era singurul Dumnezeu adevărat. Când ei au cerut să stea în casele sigure ale israeliților în acea noapte, ei au fost bineveniți și s-au rugat împreună pe măsură ce miezul nopții se apropia.

Aplicație: Dacă ai fi fost un israelit în Egipt în timpul primului Paște, la ce te-ai fi gândit și ce ai fi făcut?