Învățarea și dezvățarea

Text de memorat

„Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: «El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.»” 1 Corinteni 3:19

Primele cinci cărți din Biblie sunt considerate cărțile lui Moise. Săptămâna trecută am terminat Geneza, cartea multor începuturi. În ea, am văzut mulți oameni alegând de care parte să fie în războiul dintre Dumnezeu și Satana. Am întâlnit și patriarhi care au păstrat flacăra adevărului arzând, chiar dacă Satana a încercat s-o stingă.

Chiar și fiii patriarhului Iacov, cu excepția lui Iosif și Beniamin, s-au alăturat taberei lui Satana. Dar până la plecarea lor spre Egipt pentru alimente din cauza foametei teribile, s-au schimbat și au fost de partea câștigătoare cu Isus. Acești doisprezece frați sunt numiți cei doisprezece patriarhi, iar descendenții lor au format cele douăsprezece triburi (sau seminții, cum se spune în Biblie) ale lui Israel. Știai că cele douăsprezece porți ale Noului Ierusalim le poartă numele? Apocalipsa 21:12

Până la sfârșitul lecției noastre de săptămâna aceasta, vor fi trecut aproape 430 de ani de când Dumnezeu a promis că va da țara Canaanului descendenților lui Avraam. Când familia lui Iacov s-a mutat în Egipt, trecuseră deja 215 ani din cei 430. Iar până la sfârșitul acestei lecții, israeliții vor fi stat în Egipt aproape 215 ani. Locuitorii Canaanului aleseseră partea lui Satana în război și deveniseră foarte răi. Așa că era aproape timpul ca poporul lui Dumnezeu să dețină propria țară.

În această săptămână începem să învățăm din cartea Exodului. Numele cărții înseamnă „ieșire”. Semnele de ieșire arată calea de evacuare din clădiri. Exodul este o relatare interesantă despre cum Dumnezeu i-a arătat poporului Lui calea de ieșire din Egipt. Toți oamenii care au trăit în timpul lui Iosif muriseră, iar noul faraon „care nu-l cunoscuse pe Iosif” conducea Egiptul. De fapt el auzise despre Iosif, dar refuza să-l recunoască, pentru că el nu fusese egiptean. Și nici israeliții nu îl recunoșteau, iar creșterea importantă a numărului lor l-a alarmat pe noul faraon.

Aplicație: Exodul ne spune povestea minunată a ieșirii lui Israel din Egipt. De asemenea, ne arată calea de ieșire din sclavia păcatelor noastre.

În timp ce Iosif era guvernatorul Egiptului, israeliții nu erau obligați să plătească taxe. Dar noul faraon i-a obligat să facă ceva mai rău decât să plătească taxele. Era hotărât să limiteze înmulțirea lor. Cum a încercat inițial să facă acest lucru? Exodul 1:10-14 Din moment ce planul nu a funcționat, faraonul a făcut un alt plan, care era chiar mai rău. Satana știa că Dumnezeu plănuia să ridice un israelit ca să conducă poporul Lui afară din Egipt, iar el a crezut că prin omorârea tuturor nou-născuților de parte bărbătească va împiedica un astfel de eliberator să crească. Exodul 122

Printre israeliții care credeau că Dumnezeu va trimite un salvator în curând, erau Amram și soția lui, Iochebed, iar Maria și Aaron erau cei doi copii ai lor. Când un alt băiețel s-a născut în familia lor, ei s-au rugat ca Dumnezeu să-i ajute să-l protejeze și să nu fie aruncat în râu. Timp de trei luni au reușit să-l țină ascuns.

Bebelușii de trei luni pot fi foarte gălăgioși. Scot diferite sunete când sunt fericiți și plâng tare. Când a devenit prea periculos ca să mai ascundă bebelușul, ce a făcut Iochebed? Exodul 2:3 Probabil că în acea zi s-au înălțat multe rugăciuni din acea căsuță. Pe când Maria îl urmărea, ce anume s-a întâmplat ca dovadă a faptului că Domnul a răspuns rugăciunilor lor?Exodul 2:4-9

Din nou, planul lui Satana a fost împiedicat. Fiica faraonului s-a decis să adopte bebelușul. Probabil și-a dat seama că femeia pe care a rugat-o să îngrijească de el era propria lui mamă. Dar acum familia lui nu mai era nevoită să-l ascundă, iar mama lui avea chiar să fie plătită ca să-și îngrijească propriul fiu.

Iochebed urma să aibă grijă de fiul ei doar doisprezece ani. Apoi urma să fie dus la palat, unde urma să fie înconjurat de ispite mari. Oh, cu câtă grijă l-a învățat ea să-L cunoască și să-L iubească pe Dumnezeu! Asemenea multor mame, ea a avut doar câțiva ani la dispoziție în care să-și ajute prețiosul copil să-și formeze un caracter pentru viitorul lui.

Aplicație: Este important acum felul în care îți formezi caracterul? Este mai ușor să îți formezi un caracter bun acum sau mai târziu?

Când fiul lui Iochebed a împlinit doisprezece ani, a fost dus la palat să fie împreună cu prințesa, fiica faraonului, care îl adoptase. Ea l-a numit Moise. Exodul 2:10 Urma să-și amintească el ce l-a învățat mama sa? Ea l-a avertizat cu privire la ispitele pe care le va întâlni. L-a învățat să nu se închine niciodată idolilor, ci să se închine numai adevăratului Dumnezeu. Probabil că familia lui se ruga zilnic pentru el.

Ce schimbare de la baraca simplă în care trăise el! Acum era într-un palat mare, înconjurat de eleganță și frumusețe. Slujitorii îl serveau, fiecare masă era probabil ca un banchet, iar el era tratat ca un prinț. Pentru prințesă, acesta era fiul ei; pentru faraon era nepotul lui inteligent și chipeș. Prințesa s-a asigurat că urma să aibă cei mai buni profesori din Egipt. Faptele 7:22 Pregătirea militară era, de asemenea, cea mai bună. El a învățat să fie cel mai bun soldat și chiar a devenit comandantul armatei Egiptului. Când era vreun război, el conducea trupele egiptene împotriva inamicilor și ei câștigau întotdeauna.

Era un conducător bun. Egiptenii îl iubeau, iar faraonul plănuia ca el să fie următorul rege. Dar Moise știa că așa ceva nu avea să se întâmple niciodată. De ce nu? Pentru că legea egiptenilor prevedea ca faraonul să cunoască și să se închine idolilor lor despre care l-au învățat preoții. Moise știa legile acestea. Preoții l-au învățat despre închinarea lor, dar el refuza să facă ce spuneau ei. Nimic – nici amenințările, nici promisiunile – nu putea să-l facă să-și schimbe decizia de a crede și de a se închina singurului Dumnezeu adevărat.

Moise știa că lucrurile pe care Dumnezeu le are pregătite pentru aceia care Îi sunt loiali sunt cu mult mai minunate decât să fii fiul prințesei sau să fii faraon. El privea dincolo de prezent și a ales răsplata cea veșnică. Citește ce a fost scris despre el în Evrei 11:24-26 .

Aplicație: Ce îți dorești mai mult – să te „bucure plăcerile de o clipă ale păcatului” sau răsplata cerească eternă? Ce spun acțiunile tale despre ceea ce este important pentru tine?

Moise a învățat s-o iubească pe prințesă, dar nu a uitat niciodată că el este un israelit. Își iubea poporul și își dorea să-i ajute pe israeliți să se elibereze din cruzimea sclaviei. Oricând se ivea vreo ocazie, el îi încuraja să fie răbdători și credincioși. Prin îngeri, Dumnezeu i-a spus lui Moise și bătrânilor lui Israel că el fusese ales să elibereze poporul Lui. Firește, el a crezut că va face acest lucru conducându- i pe israeliți într-un război cu egiptenii, care îi va elibera din robie.

Dar Dumnezeu avea cu totul alt plan, unul care avea să îi dea lui Dumnezeu toată gloria. El avea să arate atât egiptenilor, cât și popoarelor din Canaan și din alte locuri că este doar un singur Dumnezeu adevărat. El urma să demonstreze că dumnezeii lor nu erau cu adevărat dumnezei. Într-o zi, pe când Moise avea 40 de ani, a văzut un egiptean bătând un israelit. El mai văzuse astfel de lucruri și înainte, dar nu îndrăznise să se implice. Totuși, de această dată l-a ajutat pe israelit, omorându-l pe egiptean și îngropându-l în nisip.

Doar Moise și israelitul știau ce s-a întâmplat. Moise s-a gândit că atunci când ceilalți israeliți urmau să afle, ei aveau să creadă că acesta era semnul că a venit timpul să se organizeze și să lupte pentru libertate. S-a întâmplat așa? Faptele 7:22-29 Moise avea un motiv întemeiat să se teamă. Vestea despre fapta lui a ajuns la palat și i s-a spus faraonului ce se întâmplase. Acum el se gândea că Moise a plănuit să-i conducă pe israeliți împotriva lui și să ia tronul. Nu-i de mirare că faraonul era furios. Nu-i de mirare că Moise a trebuit să dispară imediat sau ar fi fost omorât. Lăsând totul în urmă, a fugit la timp ca să-și salveze viața. Unde s-a dus? Exodul 2:15

Aplicație: Moise a încercat să facă lucrurile în stilul lui, așa cum făcuseră și Avraam, Isaac și Iacov. Dar la final toți au învățat că Dumnezeu face lucrurile în felul Lui. Avem și noi nevoie să învățăm acest lucru?

Moise îl iubea pe Dumnezeu și i-a rămas loial. El știa că Dumnezeu îl alesese să-i elibereze pe israeliți din robie și să-i conducă spre țara Canaanului. În timp ce se îndepărta de Egipt, știa că israeliții nu erau gata pentru așa ceva. Probabil că s-a simțit foarte descurajat și sigur că a stricat planul lui Dumnezeu.

După 300 km, s-a oprit la o fântână în țara Madian. Poate că era însetat, dar nu avea cum să bea. După un timp niște fete au venit să-și adape oile, dar niște păstori le-au dat la o parte ca să-și adape întâi ei oile. Ce a făcut Moise în această situație? Exodul 2:16,17 Trebuie să fi fost ceva la Moise ce i-a determinat pe păstorii nepoliticoși să-l respecte în loc să înceapă o bătaie. Când fetele au ajuns acasă mai devreme decât de obicei în după-amiaza aceea, ce s-a întâmplat? Exodul 2:18-20

Înainte ca ziua aceea să se sfârșească, Moise avea o nouă casă cu o familie care Îi slujea Dumnezeului adevărat. Probabil că nici nu i-a trecut prin minte că urma să devină păstor și că va paște oile timp de 40 de ani sau că se va căsători cu Sefora, una dintre fetele lui Ietro (zis și Reuel) și va avea doi fii. Exodul 18:2-4 Cât a trăit în Madian, departe de bogățiile Egiptului, Moise a învățat să fie răbdător, blând și umil. Și prin inspirația Duhului Sfânt, el și-a folosit educația și talentele, timp în care a scris două cărți ale Bibliei: Geneza și Iov.

Aplicație: Avea motiv Dumnezeu să-l ducă pe Moise din fruntea armatelor la păstoritul oilor și din templele elegante în munți? Da. Moise era nerăbdător, iute la mânie și obișnuit să ia decizii și oamenii să-l asculte. El avea o lecție importantă de învățat. Este ceva ce ar trebui să înveți și tu sau ceva de care trebuie să te dezveți?

Într-o zi, pe când Moise păștea oile în apropierea muntelui Sinai (numit și Horeb), s-a mirat să vadă un tufiș în flăcări - care nu se mistuia. Probabil că a fost și mai uimit când o voce i-a vorbit din tufiș. Ce i-a spus vocea? Exodul 3:1-10

Nu-i de mirare că Moise și-a acoperit fața în timp ce-L asculta pe Dumnezeu vorbind. Probabil că i-au trecut multe gânduri prin minte. Dumnezeu încă plănuia să-l folosească. Dar cum putea să facă el ce îi cerea Dumnezeu? Moise a început imediat să găsească scuze. Nu mai vorbise limba egiptenilor de 40 de ani, cum ar putea să vorbească în fața faraonului și a înțelepților palatului? Ce avea să le răspundă israeliților când îl vor întreba cine l-a trimis? Și de ce l-ar fi crezut cineva?

Dumnezeu i-a răspuns la toate scuzele, dar Moise încă simțea că nu era capabil să facă un lucru atât de important. Așadar, ce semne miraculoase i-au fost arătate lui Moise ca să-l convingă pe el și pe ceilalți că Dumnezeu l-a ales să facă acest lucru? Exodul 4:1-9 Dar chiar și după aceste semne, Moise l-a rugat pe Dumnezeu să aleagă pe altcineva. Chiar dacă Dumnezeu nu a fost încântat că Moise era încă atât de temător, El a fost de acord să permită ca fratele lui, Aaron, să-i fie ajutor.

În final, Moise a acceptat să se întoarcă în Egipt. Curând, Moise și familia lui erau pe drum, dar s-a gândit că această încercare din Egipt ar fi prea dificilă pentru soția și fiul lui, așa că i-a trimis înapoi acasă, iar el a mers să-l întâlnească pe Aaron.

Aplicație: Moise nu a vrut să asculte de cererea lui Dumnezeu de a se întoarce în Egipt și pentru că se temea de faraon. Dar când a început să asculte, Dumnezeu i-a spus că faraonul care voia să-l omoare era mort. Câteodată Dumnezeu ne testează credința și nu ne ajută până când nu începem să ascultăm.