Sfinţirea prin iubirea pentru Isus

În această săptămână vom studia cum schimbă Evanghelia un om. Când punem o întrebare de tipul „cum”, trebuie să fim atenţi. Dacă am întreba: „Cum devine o omidă fluture?”, răspunsul ar putea fi o propoziţie sau ar putea să se extindă pe o sută de pagini.

Am putea răspunde: „Se transformă în pupă şi apoi se schimbă în interiorul crisalidei înainte de a ieşi afară.” Sau am putea să descriem o mie de reacţii chimice care au loc în interiorul crisalidei, descriind procesele şi caracteristicile compuşilor chimici. Şi este doar începutul explicaţiilor despre „cum” are loc schimbarea. Într-un fel, răspunsul se situează dincolo de capacitatea noastră de înţelegere. În mod similar, întrebăm: „Cum se poate schimba un om?” Am putea răspunde pe scurt: „Schimbarea are loc prin Duhul Sfânt.” Pe de altă parte, am putea investiga detaliile până la limita complexităţii, dincolo de care nu putem trece.

Dumnezeu vrea ca puterea Sa transformatoare să vină în această ocazie în adunare. Sunt unii care vin la întâlniri și stau jos tot timpul, fac câteva mărturisiri formale, apoi merg acasă şi se poartă [tot la fel] ca înainte, sau chiar mai rău. De ce? Pentru că nu au o inimă nouă. Ce este o inimă nouă? Este o minte nouă. Ce este mintea? Este voinţa. Unde este voinţa ta? Este fie de partea lui Satana, fie de partea lui Hristos. Depinde de tine. Vei pune astăzi voinţa ta de partea lui Hristos? Astfel vei avea o inimă, o minte şi o voinţă noi. „Vă voi da o inimă nouă.” Atunci să începem chiar de aici.
Convertirea este simplă, foarte simplă. Să începem din acest punct să intrăm în Împărăţia cerurilor. Cum? Ca un copilaş. Nu poate fi mai simplu. Poţi cunoaşte toate tainele naşterii din nou şi totuşi să nu poţi face pe cineva (sau chiar pe tine însuţi) să o înţeleagă. Cea mai bună cale pentru tine este să-I încredinţezi mintea lui Isus Hristos. – Sermons and Talks, vol. 1, p. 210

Acesta este răspunsul scurt. Când Îi dai voinţa lui Isus şi Îl laşi pe El să o schimbe, eşti schimbat. Un alt răspuns scurt se găseşte în rugăciunea pe care Hristos o adresează Tatălui Său.

Ioan 17:17 „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”
Ceea ce este evident la cei mai mulţi oameni este că adevărul nu sfinţeşte pe oricine. Satana cunoaşte mult adevăr şi acest lucru este în defavoarea adevărului. Există poate unele persoane în biserica ta care au mai multe cunoştinţe biblice decât tine, dar sunt răi şi aspri. Uneori chiar liderii religioşi sunt descoperiţi ca fiind necinstiţi şi imorali. Aşadar, cum este posibil ca unii oameni să fie sfinţiţi de adevăr, iar alţii, nu? Acesta va fi subiectul din următoarea secţiune.

1. Revezi citatul din Sermon and Talks şi apoi scrie în cuvintele tale simple explicaţia pentru ce înseamnă a fi convertit – a avea o inimă nouă.

2. Ce foloseşte Dumnezeu pentru a ne schimba? (vezi Ioan 17:17)

3. Dar care sunt unele lucruri de care nu Se foloseşte Dumnezeu pentru a ne schimba?

Nu tot ce este adevărat are aceeaşi putere. Este adevărat că sarea are gust sărat. Dar acest adevăr nu te influenţează. Este adevărat că aurul are densitate mai mare decât fierul. Chiar acest fapt poate să te ajute să descoperi o înşelăciune a vreunui hoţ, dar pe hoţ nu-l va schimba acest adevăr.
Cu siguranţă, când Isus Se ruga ca noi să fim sfinţiţi prin „adevăr”, El avea în minte un anumit tip de adevăr. Acel tip de adevăr avea putere. Isus îl menţionase mai devreme în aceeaşi rugăciune pe care am văzut-o în secţiunea 1.

Ioan 17:3 „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Cunoaşterea adevărului despre caracterul lui Dumnezeu ne schimbă. Văzând dragostea Sa, este trezită dragostea în sufletele noastre.

1 Ioan 4:19 „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” Cum ajungem să percepem o asemenea dragoste? Cum o aflăm, ca să putem fi transformaţi de ea?

Romani 5:8 „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Sharon făcuse mult rău anumitor persoane. Când a fost copil, ea a permis ca alt copil mai mic să fie pedepsit din cauza faptelor ei. Sharon îi privea pe părinţii băieţelului cum îl puneau să-şi mărturisească vina. Ei nu ştiau că el e nevinovat. Erau atât de insistenţi, încât băieţelul a „recunoscut” cu lacrimi în ochi. Sharon își aminteşte perfect cât de vinovată s-a simţit!
După mulţi ani, când Sharon a mărturisit în sfârşit, amândoi erau deja în vârstă. Omul a iertat-o pe Sharon. De fapt, nici nu îşi mai amintea incidentul. Era prea mic.
Însăşi fapta ei, ceea ce îi făcuse acelui copil, a fost pentru Sharon pedeapsa ei. Isus, din contră, a suportat pedeapsa pentru noi. El nu a aşteptat ca noi să-I cerem îndurare. El nu a așteptat ca noi să-L iubim. Pe când noi Îi eram dușmani, El Și-a arătat dragostea față de noi, deși noi Îl disprețuiam.

Romani 5:10 „Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.” Probabil că ştiai acest lucru dinainte de a citi această lecţie. Ştii deja că Isus a murit pentru păcatele tale înainte ca tu să te naşti. Am spus că acest adevăr are puterea de a schimba viaţa. Dar de ce mulţi care ştiu acest adevăr rămân sclavi ai păcatului?
Răspunsul este profund şi foarte practic: Adevărul schimbă doar dacă ne captează atenţia. Aceasta este ceea ce Isus a intenţionat să zică în următorul text:

Ioan 12:32,33 „«Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.» Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.” Domnul Isus Hristos a ales să-Și dea viaţa pentru noi, ca astfel să ne conducă minţile să gândim la iubirea Lui. Aşa schimbă El oamenii. În următoarea secţiune vom studia un element preţios şi puternic al dragostei Lui, care este mila Sa.

4. Ce fel de adevăr ne schimbă în modul cel mai eficient?

5. Cum alege Dumnezeu să ne reveleze adevărul despre caracterul Său?

6. De ce a ales Dumnezeu să ne descopere dragostea Sa în singurul mod posibil, chiar dacă nu era o cale uşoară?

7. Gândeşte-te la câteva căi practice prin care să petreci mai mult timp reflectând la dragostea minunată a lui Dumnezeu pentru tine.

Mulţi tineri refuză, pentru un motiv sau altul, să îşi predea viaţa lui Dumnezeu. Una dintre cele mai comune obiecţii pentru a deveni creştin este: „Nu vreau.” Face acest lucru ca situaţia lor să fie disperată? Cere oare Dumnezeu ca măcar să îşi dorească să ducă o viaţă mai bună? Nu, cel puţin nu la început. Cei răi nu pot produce dorinţa pentru o viaţă mai bună. Ei nu vor căuta în mod natural să-L urmeze pe Domnul. Ei sunt mulţumiţi să fie răi şi ignoranţi.

Romani 3:11 „Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” Şi cum ajunge Dumnezeu la o astfel de persoană? Cum te poate schimba Dumnezeu dacă nu ai interes pentru El? Dumnezeu dă oamenilor darul pocăinţei. De aceea Tatăl L-a trimis pe Isus să ne fie Salvator.

Faptele 5:31 „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.” Poate deja te aştepţi la următoarea întrebare logică. De ce Dumnezeu nu dă darul pocăinţei tuturor? Dacă poate da pocăinţa cuiva care nu Îl caută, de ce nu o dă tuturor? Răspunsul ar putea să te surprindă. Se găseşte în modul prin care Dumnezeu dă pocăinţa.
Gândeşte-te puţin. Ce s-ar întâmpla dacă un fermier şi-ar ara câmpul, dar ar neglija plantarea seminţelor? Imaginează-ţi că fermierul este un om religios şi îngenunchează pe câmpul acela în fiecare dimineaţă şi se roagă pentru o bună recoltă. Va avea o producţie bună? Va secera ce a semănat. Dumnezeu poate da darul unei recolte bogate, dar Dumnezeu are un sistem al Său de a dărui. El cooperează cu munca noastră şi o binecuvântează.
La fel, Dumnezeu ne-a arătat dragostea Sa într-un mod care ne invită la cooperare. Partea Sa este aceea de a ne iubi şi de a demonstra acea dragoste. Partea noastră este aceea de a ne gândi la mila Sa până când ea ne va supune inima şi ne vom întoarce de la păcat.

Romani 2:4 „Bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă.” Dar acest lucru se întâmplă dacă alegem să apreciem bunătatea Sa plină de milă. Dacă, pe de altă parte, neglijăm să medităm la dragostea lui Dumnezeu dacă ne menţinem firea noastră critică şi aspră, dacă alegem să ţinem duşmănie sau să-i tratăm rău pe ceilalţi, aşa cum credem că ei merită, atunci dispreţuim mila lui Dumnezeu. Şi astfel, darul pocăinţei este împiedicat să acţioneze în inimile noastre.

Romani 2:3-5 „Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.” Dar cum cooperăm cu Dumnezeul milei? Atunci când o împărtăşim, adică atunci când suntem miloşi cu alţii. Astfel ajungem să apreciem mila lui Dumnezeu şi să fim schimbaţi de ea. Pe scurt:

Proverbe 11:17 „Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui.”
Matei 5:7 „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”

8. Cum poate Dumnezeu să dea cuiva darul pocăinţei?

9. Cum poţi coopera cu Dumnezeul milei? Cum poți fi milos cu alţii?

Afară din întuneric

Ai fost vreodată cuprins de frică? Thor Bophal din Cambodgia se lupta cu aceste sentimente până când a văzut Lumina. Iată experienţa sa: Înainte de a-mi începe ziua în aglomeratul oraş Phnom Penh, mi-am făcut datoria religioasă încercând să potolesc spiritele cu o ofrandă de hrană şi tămâie adusă idolilor mei. Trăiam cu o mare frică – frică să nu falimenteze afacerea mea, frică de boli şi accidente, frică să nu fac alegeri greşite. Mi-era aşa de frică, încât m-am decis să mă asigur din toate părțile. În fiecare zi vizitam prezicătorul şi mă opream la templu pentru a primi binecuvântarea unui călugăr. Niciunul dintre aceste ritualuri nu mi-a adus pacea. Nenorocirea a venit, dar aşa am aflat Lumina.

Pentru mult timp am detestat-o pe soţia mea pentru că făcea parte din Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Credeam că este o sectă. Totuşi, ea şi fratele ei, Korn Kim Sok, aveau pacea şi fericirea pe care eu nu le aveam. M-au prezentat prietenului lor, pastorul Hang Dara, şi el, cu încredere, mi-a destăinuit că singura putere adevărată vine de la Dumnezeu şi că dragostea Sa perfectă alungă orice fel de frică. Aversiunea mea pentru Dumnezeu, creştinism şi Biblie a început să scadă. Pastorul Hang Dara a deschis Biblia şi m-a învăţat cu răbdare despre Isus şi despre ce înseamnă a fi creştin. Când a ajuns la lecţia despre închinarea la unicul Dumnezeu și despre renunțarea la toţi idolii, ştiam că trebuie să aleg între creştinism și budism. Nu voi uita niciodată dimineaţa în care am distrus toţi idolii din casa mea. Era un sentiment minunat să fiu eliberat de prinsoarea Satanei. Am vrut să împărtăşesc istoria eliberării mele cu alţii, aşa că l-am întrebat pe pastorul Hang Dara dacă aş putea să-l însoţesc şi să dau mărturie atunci când el făcea vizite din casă în casă. El a răspuns cu entuziasm: „Sigur, cum să nu! Chiar mă rugasem ca Domnul să-mi dea un asistent!”

După câteva luni, pastorul Hang Dara mi-a spus: „Thor Bophal, Dumnezeu ţi-a dat un dar deosebit de a-i încuraja pe alţii. Mărturia ta este impresionantă şi, când vorbeşti din Biblie, oamenii te ascultă. Cred că ar trebui să te gândești și să te rogi pentru a deveni plantator de biserici ASAP.” M-am rugat şi Duhul Sfânt m-a inspirat să-mi închid afacerea şi să accept chemarea Sa de a fi plantator de biserici. Acum, că am devenit servul Său, adesea ajut la eliberarea celor oprimaţi, aşa cum am fost şi eu odată. Kim Hy a început să vină la biserică după ce soţul ei a decedat. Era timidă la început, dar a acceptat cu nerăbdare invitaţia mea de a studia Biblia. Răposatul ei soţ fusese şaman. De la moartea lui, Kim şi fiica ei fuseseră mereu lovite de boli, una după alta. Nu puteau dormi noaptea pentru că auzeau zgomote ciudate şi erau chinuite de spirite. Întunericul dens în care trăiau a făcut-o să caute Lumina. Dorea libertatea.

După ce mi-a auzit mărturia, a luat şi ea îndrăzneaţa decizie de a arunca toţi idolii din casă. Un grup de rugăciune format din membri ai bisericii a vizitat-o acasă. Ne-am rugat pentru Kim, în Numele lui Isus, ca să fie eliberată din închisoarea Satanei şi ca locuinţa sa să fie în schimb umplută cu îngeri. Am invocat pasaje din Scriptură, cum ar fi Ioan 8:12, unde Isus le spunea ucenicilor Săi: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

Am ars toţi idolii. Am cântat imnuri de încurajare pentru mica familie. I-am spus lui Kim să deschidă Cuvântul lui Dumnezeu, să invoce făgăduinţele Scripturii şi să cânte în fiecare seară. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că demonii au părăsit micuța colibă de bambus şi paie. Sănătatea ei a fost restabilită. Acum Îi este recunoscătoare lui Dumnezeu pentru eliberarea de sub întunericul greu care apăsa înainte fiecare ungher al casei ei.

Rugăciune de eliberare: Bun Tată ceresc, Te rog, arată-ne, mie şi celor ce trăiesc în Asia de Sud-Est, ce idoli trebuie să părăsim! Te rog, dă-ne putere să facem aceasta pentru a fi liberi cu adevărat!

O inimă nouă

Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne.” Mulţi dintre cei care le vorbesc altora despre nevoia de a avea o inimă nouă nu ştiu ce înseamnă aceste cuvinte pentru ei înşişi. În special tinerii se poticnesc de această expresie: „o inimă nouă”, neştiind ce înseamnă. Ei aşteaptă ca o schimbare specială să aibă loc în sentimentele lor. Aceasta este ceea ce numesc ei convertire. Făcând această eroare, mulţi s-au împotmolit şi au ajuns la ruină, neînţelegând ce înseamnă să ne naştem din nou.

Satana îi determină pe oameni să creadă că, dacă au simţit o stare emoţională de extaz, sunt convertiţi. Totuşi experienţa lor nu se schimbă. Faptele lor sunt aceleaşi ca înainte. Viaţa lor nu arată niciun rod bun. Ei se roagă des şi lung şi menţionează mereu simţămintele pe care le-au avut cu o ocazie sau alta. Totuşi ei nu trăiesc o viaţă nouă. Ei sunt înşelaţi. Experienţa lor nu depăşeşte nivelul simţămintelor lor. Ei zidesc pe nisip, iar când vin vânturile potrivnice, casa lor este spulberată.

Multe suflete sărmane bâjbâie în întuneric, căutând simţămintele pe care alţii spun că le-au avut în experienţa lor. Ele trec cu vederea faptul că acela care crede în Hristos trebuie să lucreze pentru mântuirea lui cu frică şi cutremur. Păcătosul convertit are ceva de făcut. El trebuie să se pocăiască şi să dea pe faţă o credinţă adevărată.

Când vorbeşte despre o inimă nouă, Domnul Isus Se referă la minte, la viaţă şi la întreaga făptură. A avea o inimă schimbată înseamnă a întoarce spatele lumii acesteia şi a-ți îndrepta privirea asupra lui Hristos. A avea o inimă nouă înseamnă a avea o minte nouă, scopuri şi motivații noi. Care este semnul unei inimi noi? O viaţă schimbată. Aceasta este o moarte zilnică, ceas de ceas, faţă de egoism şi mândrie. Unii fac o mare greşeală presupunând că o intensă mărturisire verbală va compensa lipsa slujirii adevărate. Dar o religie nepracticată nu este o religie veritabilă. Convertirea adevărată ne face cinstiţi până la cel mai mic amănunt în tranzacţiile noastre cu cei din jur. Ne face credincioşi în munca noastră de zi cu zi. Fiecare urmaş sincer al lui Hristos va arăta că religia Bibliei îl califică să-şi folosească talentele în slujba Stăpânului. „În sârguinţă, fiţi fără preget.” Aceste cuvinte vor fi împlinite în viaţa oricărui creştin adevărat. Chiar dacă munca voastră pare a fi o corvoadă, o puteţi înnobila prin modul în care o executaţi. Faceţi-o ca şi cum Dumnezeu S-ar afla în faţa voastră. Faceţi-o cu voioşie şi cu demnitatea unor fii ai cerului. Principiile nobile sunt cele care, aduse în lucrare, o fac în întregime acceptabilă în faţa lui Dumnezeu. Lucrarea adevărată îl leagă pe cel mai de jos slujitor al lui Dumnezeu de pe pământ de cel mai de sus dintre servii lui Dumnezeu din locurile cereşti.

A fi creştin înseamnă mai mult de atât. Înseamnă să umbli cu atenţie înaintea lui Dumnezeu, să mergi cu hotărâre înspre ţinta premiului înaltei noastre chemări în Hristos. Înseamnă să aduci multă roadă pentru gloria Celui care L-a dat pe Fiul Său să moară pentru noi. Pentru că sunt copii ai lui Dumnezeu, creştinii ar trebui să se străduiască să atingă idealul înalt pus înaintea lor de Evanghelie. Ei nu ar trebui să fie mulţumiţi până nu devin desăvârşiţi, pentru că Hristos spune: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Să facem din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu studiul nostru, aducând principiile Sale sfinte în viaţa noastră. Să umblăm înaintea lui Dumnezeu cu blândeţe şi umilinţă, corectând zilnic greşelile pe care le facem. Să nu fim mândri şi egoişti şi să nu ne separăm sufletul de Dumnezeu. Să nu cultivaţi un sentiment de superioritate, crezându-vă mai buni ca alţii. „Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” Veți avea pace și liniște dacă vă aduceţi voinţa în subordonare faţă de voinţa lui Hristos. Atunci dragostea lui Hristos va domni în inimă și Îi veți supune Mântuitorului faptele ascunse ale inimii. Temperamentul repezit şi uşuratic va fi atenuat prin revărsarea harului lui Hristos. 

Sentimentul că păcatele îţi sunt iertate îţi va aduce pacea care întrece orice pricepere. Discordia va dispărea. Cel care odată descoperea greşeli în dreptul celor din jurul său va vedea că în caracterul lui există greşeli mult mai mari. Mai sunt și cei care ascultă adevărul şi sunt convinşi că au trăit în opoziţie cu Hristos. Ei sunt condamnaţi şi se căiesc de păcatele lor. Bizuindu-se pe meritele lui Hristos, exercitând adevărata credinţă în El, ei primesc iertare pentru aceste păcate. Când încetează să mai facă rău şi învaţă să facă bine, ei cresc în har şi cunoştinţă. Ei văd că trebuie să se sacrifice ca să se îndepărteze de lume şi, cântărind preţul, consideră totul ca o pierdere care poate fi recuperată prin Hristos. Ei s-au înrolat în armata lui Hristos. Câmpul de bătălie este înaintea lor şi ei intră în el plini de curaj şi cu veselie, luptând contra înclinaţiilor naturale şi a dorinţelor egoiste, aducându-şi voinţa în subordonare faţă de Hristos. Ei Îl caută zilnic pe Domnul pentru favoarea de a I se supune, fiind astfel întăriţi şi ajutaţi. Aceasta este adevărata convertire. În umilinţă şi dependenţă adevărată, cel care a primit o inimă nouă se bizuie pe ajutorul lui Hristos. El descoperă în viaţa sa roadele îndreptăţirii. Odată, el s-a iubit pe sine. Plăcerile lumeşti au fost plăcerea lui! Acum idolul său a fost detronat şi Dumnezeu este Cel care domnește. Acum urăşte păcatele pe care odată le-a iubit. Cu hotărâre şi fermitate, el îşi urmează drumul pe cărarea sfinţeniei.

1. Care este ideea eronată despre convertire pe care o au mulţi oameni?

2. Ce a vrut să spună Isus prin expresia „inimă nouă”?

3. Cum cunoşti că ai o inimă nouă?

4. Cât de des trebuie să murim faţă de egoism şi mândrie?

5. De ce nu este suficient doar să zici că eşti creştin?

6. Ce înseamnă să fii cu adevărat convertit – un creştin real şi consecvent?

7. În mintea ta ai pace şi odihnă? Dacă nu, cum ai putea să le obţii?

Nu din întâmplare: licuricii

Designul neîntâmplător al mecanismului de iluminare al licuriciului este mult superior becurilor noastre incandescente, care au o eficienţă de doar 10%, folosind până la 90% din energia lor pentru căldura pe care o degajă. Pe de altă parte, licuriciul are o eficienţă de 90% în ce priveşte producerea luminii, folosind mai puţin de 10% din energie pentru căldură! În celulele abdominale ale acestui gândăcel, printr-o reacţie produsă de luciferină în combinaţie cu adenozin trifosfat (ATP) şi oxigen, enzima luciferazei schimbă chimic luciferina şi produce flash-uri de lumină sub micul lui abdomen.

Oamenii de ştiinţă nu pot spune cu exactitate cum poate controla micul licurici stingerea şi aprinderea flash-ului cu organele lui fotice, astfel încât un tipar de semnal luminos precis să fie emis de masculul adult pentru găsirea perechii sale. Existenţa unui număr precis de secvenţe de flashuri, diferite pentru fiecare dintre cele peste 2 000 de specii, face parte din planul realizat nu din întâmplare de Creator, dat fiind că El a construit genial display-ul pe timp de noapte al micii creaturi. Este uimitor faptul că unele specii de licurici, când sunt în grupuri mari, nu numai că luminează împrejurimile cu bioluminiscenţa lor, dar îşi sincronizează flash-urile! Designerul lor, care are toate răspunsurile, ne va spune într-o zi dacă ei chiar se bucură când luminează toţi odată.

Dintre licuricii de noapte, masculii sunt cei care aleargă în zbor, dând flash-uri pentru femele. Acestea de obicei se urcă pe vegetaţia aflată pe solul cald. După ce masculul îşi sfârşeşte semnalul luminos, femela, dacă este gata de împerechere, răspunde şi ea cu flash-uri specifice speciei. Lumina emisă de ea îl ajută pe mascul s-o localizeze. El începe coborârea. În cadrul minunatului program neîntâmplător întocmit de Creator, ei „conversează” prin flash-uri, până ce masculul ajunge la partenera care l-a acceptat.

Dar am o întrebare de pus Creatorului despre femelele unor specii de licurici. Uneori, după împerechere, unele femele trimit semnale luminoase de răspuns masculilor unei alte specii! Semnalele lui nu sunt pentru ea, nici ea nu-l doreşte ca partener. Dar, cumva, ea ştie cum să dea semnalul feminin corect al unei specii diferite. Masculul se lasă îndrumat, crezând că semnalul este al unei femele din aceeaşi specie şi vine înspre ea, în timp ce ea continuă imitaţia. În cele din urmă, fără a suspecta nimic, masculul aterizează – însă nu este bine primit. Ea se năpusteşte asupra lui şi, printr-o muşcătură, îi injectează un fluid paralizant, pentru ca apoi să-şi mănânce aşa-zisul pretendent.

Uciderea pentru a se hrăni este prezentă pretutindeni în natură de când a intrat păcatul în lume. Şi va continua până când Dumnezeu va recrea planeta şi locuitorii ei. Vreau odată să-L întreb pe Dumnezeu cum de femela poate imita codul exact al altei specii. Cum de o insectă mică de doi centimetri poate produce lumină mai eficient decât putem noi să producem? Cum de poate acest gândăcel înaripat să stingă şi să aprindă lumina, lucru pe care nu-l mai poate face nicio altă creatură de pe Terra? Vom afla toate acestea şi multe altele despre licurici, cât şi despre restul creaturilor, atunci când Maestrul Creator al universului Se va reîntoarce. În sfârşit vom primi răspunsuri la multele întrebări care uneori ne-au frământat.